Scînteia, ianuarie 1987 (Anul 56, nr. 13799-13824)

1987-01-03 / nr. 13799

PAGINA 2 Veştile sosite la redacţie atestă, cu puterea de convingere a faptelor, că încă din primele zile ale anului d­in producţie sunt semne bune ale unei activităţi fructuoase, eficiente. PORŢILE DE FIER. Ca de fie­care dată, noul an i-a găsit la datorie pe energeticienii de la Por­ţile de Fier I şi Porţile de Fier II. A fost o obişnuită reluare din mers, între schimburile de lucru, a ştafetei hărniciei, pentru că toate cele 14 hidroagregate din cele două hidrocentrale au pulsat energie în sistemul naţional. La Porţile de Fier II, fieca­re dispecer aflat la pupitrul de comandă după orele de muncă a consemnat : cele opt turbine lucrează din plin. Totul a decurs normal şi aici pentru că oameni la fel de destoinici, pătrunşi de ma­rea răspundere ce le revine, au vegheat clipă de clipă şi ceas de ceas, au dirijat cu precizie imensa putere a fluviului, smulgîndu-i tot mai multă energie. In zilele de 1 şi 2 ianuarie, cele două hidrocentrale de pe Dunăre au produs 20 milioane kWh ener­gie electrică. Sunt primele realizări pe care oamenii de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II sînt hotărîţi pe parcursul anului să le amplifice printr-o activitate plină de răspundere. (Virgiliu Tătaru). RIMNICU VÎLCEA. Pentru hi­­droenergeticienii vilceni, începutul noului an a fost marcat de două fapte de muncă deosebite. Să pre­cizăm mai intîi că după efec­tuarea primei rotiri a turbinei I de la hidrocentrala Gura Lotru­lui, eveniment ce a avut loc în ultima parte a lunii de­cembrie, în zilele de 1 şi 2 ia­nuarie au fost finalizate operaţiile de testare şi verificare, creîndu-se astfel condiţiile executării probelor în sarcină de 72 ore, după care va urma racordarea la sistem şi a acestui luceafăr energetic de pe Olt. Cel de-al doilea eveniment : produc­ţia-record de energie elec­trică furnizată în cele două zile de hidrocentralele Lotrului şi Ol­tului. DRAGAŞANI. Aproape 15 000 tona ţiţei şi 40 milioane mc gaze natu­rale — acesta este bilanţul depă­şirilor de plan cu care sondorii din cadrul Schelei de producţie petro­lieră Drăgăşani au încheiat primul an al actualului cincinal. — Rezultatele deosebite obţinute anul trecut — precizează inginerul Nicolae Sorin Samoilă, directorul schelei — au constituit un trainic suport pentru ridicarea activităţii colectivului nostru la cote superi­oare de eficienţă, în primele două zile ale lunii ianuarie a.c. au fost obţinute rezultate superioare cu aproape 7 la sută prevederilor la producţia fizică. Angajamentul nostru este ca in fiecare zi din acest an să extragem suplimentar prevederilor de plan cel puţin 50 tone ţiţei şi 10 000 mc gaze natu­rale. (Ion Stanciu). ROVINARI. Asemenea tuturor minerilor ţării, colectivul de muncă al întreprinderii miniere Rovinari — cea mai puternică unitate ex­tractivă a Gorjului — a păşit in noul an cu hotărîrea de a-şi înde­plini exemplar sarcinile de produc­ţie, de a extrage şi livra ritmic cantităţi sporite de cărbune. Pri­mele schimburi ale anului 1987 i-au găsit pe harnicii mineri din carie­rele Tismana I, Tismana II, Gîrla şi Rovinari-Est în punctele-cheie ale modernelor complexe de exca­­vare şi transport, înscriind in bi­lanţul zilelor de 1 şi 2 ianuarie o producţie suplimentară de peste 10 000 tone cărbune. (Dumitru Prună), ORADEA. Minerii bihoreni au sărbătorit trecerea in noul an cu un bogat bilanţ : 210 mii tone lignit extras peste prevederi în 1986, o depăşire de 2 500 metri la pregă­tiri miniere şi 360 metri la lucrări­le de investiţii. In primele zile din 1987, harnicul colectiv de la Voivozi a făcut din nou proba înaltei sale conştiinţe muncitoreşti. (Ioan Laza) HUNEDOARA. Siderurgiştii hu­­nedoreni au început al doilea an din actualul cincinal cu hotărîrea de a-şi pune în valoare întreaga lor capacitate profesională pentru a îndeplini exemplar sarcinile de plan pe 1987. Stimulaţi de orientă­rile şi îndemnurile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al partidului, cocsarii, jurna­­liştii, oţelarii şi laminatorii, prin­tr-o organizare superioară a mun­cii in toate schimburile şi folosirea deplină a modernelor agregate, au reuşit ca in zilele de 1 şi 2 ianua­rie a.c. să realizeze peste prevede­rile de plan 100 tone cocs, metalur­gic, 75 tone fontă, 350 tone oţel şi 280 tone laminate finite. (Sabin Cerbu), OCNA MUREŞ. In primele zile ale noului an, chimiştii de la Com­binatul de produse sodice din Ocna Mureş au realizat supli­mentar 20 tone bicarbonat de sodiu, 10 tone sodă calcinată şi 10 tone sodă caustică. „întreaga pro­ducţie din aceste zile a fost livra­tă la export — ne-a relatat ingi­nerul Ilie Morovan, directorul com­binatului. Am început anul 1987 cu succese în muncă, cu depăşiri de producţie. Colectivul nostru este ferm hotărît ca aceste realizări să sporească cu fiecare zi de muncă“. (Ştefan Dinică). TÎRNAVENI. Lucrătorii de la marele Combinat chimic din Tir­­năveni — unitate care realizează numeroase produse-unicat pe eco­nomie — au realizat peste 1 800 tone produse chimice diferite — cu 30 la sută mai mult decit gra­ficele „la zi". între produsele li­vrate pe adresa beneficiarilor se numără carbonatul de bariu, cără­mizile antiacide, sulfatul de alumi­niu, oxidul de zinc. (Gheorghe Giurgiu). Din primele zile, PRIMELE SUCCESE ÎN PRODUCŢIE La cumpăna dintre ani, la Combinatul siderurgic din Reşiţa se elabo­rează o nouă şarjă ~1 OPTIMISM, ÎNCREDERE ŞI ANGAJARE PATRIOTICĂ (Urmare din pag. I) secretarul general al partidului, tova­­răşul Nicolae Ceauşescu, care ne-a vizitat in repetate rinduri întreprin­derea şi de fiecare dată ne-a dat preţioase indicaţii, li urăm din toată inima tradiţionalul „La mulţi ani !“, multă sănătate şi putere de muncă pentru binele şi prosperitatea României socialiste şi il asigurăm că vom Îndeplini Întocmai orientări­le pe care le-a formulat şi în Me­sajul adresat nouă, tuturor, cu pri­lejul Anului Nou. între ele, bătălia pentru Înalta calitate este prioritară. ...Un alt popas, aca­să la... parada modei. Alei luminate feeric. Brazi Încărcaţi de omăt, împodobiţi cu globuri şi ghirlande sclipitoare. Mai sînt puţine minute pînă la miezul nopţii. In ho­lul cantinei de la întreprinderea de confecţii şi tricotaje Bucureşti, pe un fundal alb, un glob placat cu oglinzi nu conteneşte să cearnă fulgi de lu­mină. Veselie multă, multă veselie. „E firesc. Pentru noi anul 1986 a fost un an plin de Împliniri şi reuşite — nu spune tovarăşa Alexandria Galupa, inginer-şef al platformei. — Concret, ce a însemnat pentru confecţionerele de la I.C.T.R. anul 1986 ? — A Însemnat peste 5 000 de noi modele lansate pe piaţa mondială. A Însemnat produse de Înaltă calitate, circa 80 la sută din producţie fiind „extra“. A Însemnat zeci de noi pieţe de desfacere cucerite. Şi a mai în­semnat un lucru : toate comenzile la export au fost onorate la termen, in condiţii de calitate ireproşabilă. Cîteva cuvinte despre atmosfera da aici. Toţi participanţii la Revelion sunt îmbrăcaţi după ultima modă. A devenit obicei, chiar tradiţie . In noaptea de la cumpăna anilor fiecare participant prezintă in premieră un nou model de îmbrăcăminte. Modela dintre care se aleg cele mai reuşite. — Elegante, in nuanţe moderne, confecţiile realizate la noi sunt tot mai solicitate la export — ne spune tovarăşa Aurelia Bratu, secretara co­mitetului de partid din Întreprinde­re. Avem tot ce ne trebuie, un atelier de creaţie puternic, muncitori şi spe­cialişti cu Înaltă calificare şi o dotare tehnică modernă. Suntem­ hotărîţi ca în noul an 1987 să executăm produse de cea mai bună calitate, să nu res­pectăm toate contractele la export. Un amănunt. Ştiţi totuşi care a fost culoarea predominantă la Revelionul de la I.C.T.R. ? Alb. De ce ? „Pentru că este culoarea neprihănirii, a spe­ranţei şi a păcii“. Aşa a sunat răs­punsul simplu dat de o tânără munci­toare. Cu tulnicul, peste A­Revelion pe malul Arieşu­lui. Acordurile Ţarinei de la Găina sunt reluate periodic. Au devenit ei muncitori industriali la întreprin­derea de prelucrare a lemnului din Cîmpeni, dar moţii nu uită obiceiu­rile de acasă, de la Vidra, Sohodol, Avram Iancu, Albac, Scărişoara... La cumpăna dintre ani, tîmplarii Gelu Drăgoi şi Petru Berindei, sculptorul în lemn Dumitru Stan, laboranta Violeta Mirza închină pentru un an bun cu succese in muncă şi pace pentru pruncuţi şi pentru toată lu­mea. Să rodească şi fineaţa, să fia pologul mare că aşa-i taină Ţara Moţilor. Au vestit peste Arieş anul nou 1987 cu tulnicul, să poarte mun­ţii iubirea lor pentru ţara mîndră la ridicarea căreia ostenesc toţi mo­ţii. Aici, la Cimpeni, la Întreprinderea de prelucrare a lemnului şi la între­prinderea de tricotaje, la Întreprin­derea minieră şi Întreprinderea de confecţii din Baia de Arieş, la com­binatul minier al cuprului Roşia Poieni şi la filatura din Abrud că „acum tăt­anul şade moţu’ acasă că are unde munci şi anul numai bun poate să se arate“. Tinerii, romantici şi revoluţionari, uniţi în cuget şi-n simţiri. 5 000 de tineri din cea mai mare organi­zaţie U.T.C. din ţară, cea bucureş­­teană , care numără 450 000 de membri — şi-au petrecut simbolica noapte dintre ani la complexul ex­­poziţional de lingă Casa Scrnteii. Cel mai mare revelion al tineretu­lui, imagine­a bucuriei, a exuberan­ţei. Decorul de afară invită parcă el însuşi la trăirea plenară a mo­mentului unica clipă de scurtă adu­cere aminte şi mai ales de privire spre viitor. „Am dorit să realizez un spectacol unic, ne spune regizo­rul Mihai Tatulici, aşa cum unică este noaptea ce o petrecem Îm­preună“. Şi spectacolul, desfăşurat în atmosfera tonifiantă a tinereţii, a avut intr-adevăr momente unice. Am începe chiar cu impresionantul lait­motiv sonor al serii, invitaţie la op­timism, adevărată emblemă a încre­derii, imagine muzicală a gindului curat cu care fiecare dintre noi pă­şeşte in noul an. Organizatorii Re­velionului tineretului — Comitetul municipal U.T.C. — au oferit parti­cipanţilor, reprezentanţi de frunte al tinerilor Capitalei, care şi-au pus semnătura pe îndeplinirea cu 120 la sută a planului la muncă pa­triotică, momente foarte atractive, de neuitat : parada modei, istoria dansului modern, gala umorului ş.a. Ora 23. Programul special se des­chide cu un colind dedicat de tinerii din Capitală conducerii de partid, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu, făuritori ai minunatelor condiţii de viaţă, muncă, Învăţătură de care se bucură tînăra generaţie din patria noastră. Reţinem din Pluguşorul tineretului bucureştean : „Iubit conducător, vă raportăm / Că angajamentul luat îl respectăm : / Vom face­­ Capitala In curînd ! Simbolul viu al unui timp de-avint“. Este angajamentul ferm ca şi in 1987 tinerii din Bucureşti să-şi aducă o contribuţie decisivă la am­plul proces de înfrumuseţare a ora­şului de pe malurile Dîmboviţei. Lu­mina de pe chipurile acestor oameni Îmbrăcaţi in veşminte de sărbătoare e confirmarea entuziasmului lor, răsfringerea dorinţei de a construi. In această atmosferă evoluează cîn­­tăreţi şi actori bine cunoscuţi — Mirabela Dauer, Gheorghe Gheor­­ghiu, Angela Ciochină, Alexandru Arşinel, Marina Scupra. Participanţii primesc — e una din surprizele serii — revista editată special de organi­zatori. „Aş vrea ca 1987 să fie un an rod­nic, să fie pace, să putem munci şi să ne creştem copiii intr-un climat de destindere şi siguranţă“, ne spune tînăra ingineră Cristiana Gociu, de la secţia — fruntaşă în 1986 — tur­nătoria de fontă a Uzinei „23 Au­gust". „Doresc ca in 1987 secţia din care fac parte — locomotive con­strucţii sudate — să aibă rezultate cit mai bune, să contribuie efectiv la realizarea noii calităţi, impera­tivul major al epocii noastre", in­tervine lăcătuşul Emil Bălţatu. Co­legul său, Ionel Barbu, secretar ad­junct al organizaţiei U.T.C. locomo­tive uzinaj de la „23 August“, vor­beşte cu Însufleţire despre eforturile conjugate ale celui mai puternic de­taşament de oameni ai muncii din marea uzină bucureşteană. Şi gîndul de pace revine ca un laitmotiv, la sfîrşitul unui an care a însemnat pentru România momentul istoric al pronunţării prin referendum a voin­ţei de paşnică înţelegere, stră­lucită iniţiativă a preşedintelui Nicolae Ceauşescu , la Începutul ce­lui în care vom aniversa 40 de ani de la proclamarea Republicii, 40 de ani de viaţă liberă şi 65 de ani de la crearea U.T.C. „Să milităm in noul an pentru o viaţă fără conflic­te, fără pericol, pentru o existenţă luminoasă !“, ne spune matriţerul Dumitru Cojoacă, de la Întreprin­derea „Automatica“. Pentru o viaţă în care urarea tradiţională „La mulţi ani !“ să aibă certitudinea dimineţii, garanţia faptelor Împlinite, limpezi­mea privirii spre viitor. Gînduri ale Eroilor noii revoluţii agrare, împodobită sărbătoreşte, cantina în­treprinderii agricole de stat Studina — Olt, deşi spaţioasă, a fost de-a dreptul aglomerată in noaptea Reve­lionului. Erau acolo specialişti şi muncitori de la fermele vegetale şi din zootehnie, împreună cu familii­le lor, tineri şi vîrstnici — mai bine de 200 persoane. Trecînd printre şirurile de mese Încărcate din belşug, în capul uneia dintre acestea l-am aflat pe Doru Rădulescu, directorul întreprinderii. „Hora, sârbca, unde o să le mai faceţi dacă sala este aşa plină ?“, „în curte, că e mare, iar zăpada o bătătorim noi, n-aveţi grijă. După un vin de viaţă lungă, sarba e şi mai focoasă cînd o încingi pe bătătură, susţin bătrînii noştri“. „Nu e nici o supărare, că sala-i plină — a intervenit fermierul Adrian Defta. Aşa şi trebuie. Oame­nii noştri au ţinut să petrecem la un loc cu­ mai mulţi aceste ceasuri la cumpăna dintre ani. împreună am lucrat ogoarele, împreună le-am făcut să producă bogatele recolte pentru care ni s-a înminat înaltul titlu de­­Erou al Noii Revoluţii Agrare­ de către întiiul Erou al ţă­rii, tovarăşul Nicolae Ceau­şescu. îm­preună îi mulţumim şi cu acest pri­lej şi îi urăm un călduros «La mulţi ani !­. Deci tot împreună se cade să petrecem“. Bineînţeles că nu numai la Studi­na. Pentru că, iată cum a fost Re­velionul la Gîrbovi, în judeţul Ialo­miţa, unde mai multe familii de cooperatori şi-au dat intilnire ca să petreacă ultimele ore ale anului 1986 şi să primească pe 1987 in sala pre­gătită după datina străbună, cu bra­dul împodobit şi cu ghirlande, cu mesele împovărate cu bucate şi cu vin rubiniu. Uliţele şi casele, frumoasele case ale gîrbovenilor, îmbrăcate în mantia albă de nea, au creat un cadru deo­sebit pentru „plugarii“ sosiţi cu şira­guri de clopoţei, bice şi buhaiuri ce se adresau mesenilor : „Gospodarii / Omătu-i mare / Semne bune anul­are I Semne bune de belşug I Pen­tru brazda de sub plug“. Cu puţin înainte de sosirea Anu­lui Nou, cei prezenţi , printre care i-am recunoscut pe cooperatorii Ale­xandru Vasile, Elena Stanciu şi Apostol Marcu, pe inginerul Filip Muşat şi pe mulţi alţii — au urmărit înţeleptele aprecieri şi în­demnuri rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Mesajul adre­sat naţiunii noastre la hotarul din­tre ani. Ei au ciocnit pahare plina in sănătatea celui mai iubit fiu al ţării, ctitorul de istorie şi de epocă nouă, cel care în vara anului 1985, la 5 iunie, le-a fost oaspete, stînd de vorbă cu ei, ţăranii, despre recolte, despre muncă, despre ce este de făcut pentru realizarea noii revoluţii în agricultură, în această noapte Zorii Noului An i-am auzit pe mulţi dintre ţăranii din Gîrbovi spunînd că vor face tot ceea ce depinde de ei pentru ca, ală­turi de titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ — pe care cooperativa lor l-a primit pentru recoltele obţinute in anii anteriori — in 1987 să adauge şi pe cel de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Semnele statorniciei. Sus, la Jina, ninsoarea aşterne po­veşti miraculoase peste case, plaiuri şi oameni. Fulgii — miei jucăuşi şi puri — cad în pilcuri dese. Aici, pe munte, la o mie de metri altitudine, iarna adună în­ memorie albul oilor şi al mioarelor şi, deopotrivă, al mireselor de peste vară. Un obicei vechi ca un colind a adunat din nou în această noapte aproape întreaga suflare în mijlocul satului. Acolo unde, din moşi­­strămoşi, tineri mascaţi, veniţi o dată cu timpul dintr-o lume fabuloasă, îngroapă vechiul an şi deschid por­ţile anului ce vine. Semnul naşterii noului an — primul miel al celor 26 000 de oi­tite are comuna — e purtat în alai pe uliţele satului. Peste an, la Jina, casele ciobanilor sînt cel mai adesea pustii, oieritul suindu-i vara în munţi, la colibe, pentru coasă, iar iarna purtîndu-i pe lungile drumuri ale transhumanţei. Doar seara Anului Nou îi adună pe toţi acasă. I-am găsit pe mai vîrstnici intr-o dublă sărbătoare : cea a Anu­lui Nou şi aniversarea acelora care au împlinit 50 de ani. Erau în jurul meselor bogate Vasile Sterp şi Con­stantin Sterp, Gheorghe Beschiu şi Vasile Vlad şi Iancu Vlad, Con­stantin Paca, Nicolae Stan, Vasile Dulău, Dumitru Debeşelea, Zaharie Hulea, Pavel Hulea, Vasile Bucur, Ioan Sterp, Dumitru Neagu... Poves­teau, pe rînd, despre oi, despre lapte, despre lină, despre miei, despre ati­­tea şi atîtea istorii cite poate cuprin­de această paşnică ocupaţie stră­veche. Vlaicu BÂRNAs Mîndrie şi aleasă re­cunoştinţă pentru via­ţa fericită a copiilor noştri. Nu Intîmplâtor sosirea unui an nou este imaginată şi ca naştere a unui copil. Şi totuşi... Aici, la maternitatea spitalului „23 Au­gust“ din Capitală, tocmai a fost sărbătorită sosirea pe lume a copi­lului Adrian, la scurtă vreme după ce anul 1987 a început să-și măsoare clipele. Copleşită de eveniment, dar plină de bucurie, mama sa, Sanda Vande, muncitoare, are puterea să ne spună : „Este al doilea copil al meu. Ii doresc un cer senin, pace şi feri­cire“. „Şi pentru mine, mărturiseşte medicul care a asistat-o, dr. Nicolae Voinea, copiii care se nasc în prima zi a anului îmi reînnoiesc, parcă, emoţia acestei clipe unice a Începu­tului unei vieţi şi, de fiecare dată, re menesc să aibă o «promoţie» cît mai numeroasă. în abia încheiatul an, la maternitatea noastră au văzut lumina zilei 2 600 de copii, cu cinci sute mai mulţi decît în anul prece­dent. Ca medici, care ştim ce în­seamnă o natalitate ridicată, cores­punzătoare, pentru sănătatea şi vi­goarea poporului, nu ne putem dori decît continuarea unei asemenea să­nătoase tendinţe şi in anul abia în­ceput.“ De la Bucureşti, la Vaslui, însoţim colindători în casa unui gospodar din comuna Rebricea a acestui judeţ. Casă mare, frumoasă, dar mai ales bogată, plină de viaţă şi voioşie. „Fiecare An Nou îl întîmpinăm îm­preună cu toţi cei 12 copii ai noştri, ne spune Constantin Onu. Sunt bucu­ria şi fericirea noastră. Fiindcă, da­torită condiţiilor şi grijii deosebite acordate de partidul şi statul nostru, toţi s-au realizat ca oameni, sunt utili ţării". O întrebăm pe fericita mamă cu ce gînduri întîmpină noul an. „Doresc din suflet multă feri­cire copiilor mei şi tuturor oameni­lor, iar pentru mine... şi mai mulţi nepoţi. încă ceva : aşa cum familia mea, atît de răspîndită, trăieşte unită şi în bună înţelegere, aş vrea ca popoarele de pe tot cuprinsul Pă­­mîntului să trăiască în bună pace, ca o mare şi unică familie“. Gînduri asemănătoare consemnăm şi în Maramureş, în comuna Ieud, frumoasa aşezare de pe valea Izei. Ieudenii sint iubitori de datini, de obiceiuri străbune, dar şi mai iubi­tori sunt de prunci, în care văd nu numai o împlinire şi un sens al vie­ţii, ci Însuşi viitorul. In noaptea cind se rostesc din inimă cuvinte de sărbătoare, de bine, de pace, in fa­milia gospodarului Grigore Chindriş s-au strîns toţi cei 13 copii, au venit cu colind străbun fiii şi fiicele căsă­toriţi în sat dimpreună cu pruncii lor. Stăm şi noi cu ei pe laviţe şi-l ascultăm pe bătrînul Grigore, care ne spune : „Le repet la fiecare nou an ce-am Învăţat şi noi de la părin­ţii noştri , să muncim şi să avem dragoste de copii“, iar mama Ioana, Mamă Eroină, ţine să ne spună : „Acum, in acest ceas de sărbătoare, gîndul nostru se îndreaptă către conducătorii iubiţi ai ţării, către to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi tova­răşa Elena Ceauşescu, cărora le mulţumim din suflet pentru grija părintească pe care o poartă copiilor ţării, viitorului patriei noastre !“. Sentiment ostăşesc. Cea mai lungă şi mai frumoasă noap­te — se destăinuie caporalul Constan­tin Curelaru — m-a aflat in postul de santinelă. Aici, Ungă drapelul de luptă al unităţii, pe mătasea căruia străluceşte Ordinul «23 August», am prezentat un simbolic onor noului an. Şi tot aici m-am despărţit de 1988, un an care mi-a adus multe bucurii. Pe terenurile de instrucţie, in poli­goane şi aplicaţii, in activitatea des­făşurată pe un mare şantier al eco­nomiei naţionale, la campania agri­colă de toamnă, pretutindeni unde m-au purtat paşii ostăşi ei am obţi­nut rezultate frumoase, în 1987 — pe care-l doresc. In primul rînd, un an de pace, de împliniri — voi schimba haina ostă­şească cu uniforma de miner. Mă voi întoarce în mijlocul tovarăşilor mei, minerii din Valea Jiului, unde voi continua datoria faţă de patrie. Pînă atunci, in lunile de ostăşie care mi-au mai rămas, doresc să fac noi paşi pe drumul măiestriei militare. Gîndurile mele sunt de fapt gîndurile tuturor ostaşilor din subunitate. Cu toţii dorim să cucerim cel de-al 15-lea titlu de frunte, să obţinem noi succese în activitatea desfăşurată pentru traducerea în viaţă a sarcini­lor ce ne revin din Directiva comandantului suprem privind pre­gătirea de luptă și politică a armatei in perioada 1986—1990. An nou în casă nouă. Mărgeanului. Unul din cartierele re­cent construite ale Capitalei. Pentru cei care-l știu mai de mult, o vedere panoramică, luată in noaptea dintre anii ’86—’87, frapează. Fostele căsuţa girbovite, cu ferestruici joase, cît palma, sunt acum înlocuite de zvelte­ţea noilor construcţii, de succesiunea verticală a ferestrelor luminate, fie­care bloc strălucind ca un brad bo­gat. Căci mai toţi proaspeţii locatari au ţinut să-şi petreacă primul An Nou In casă nouă. Sunăm la unul din apartamente. Familia Ionaş din blocul M-69. Gazda, un bărbat tinăr, face prezentările : soţia, cei doi copii, părinţii veniţi de la ţară şi... aparta­mentul. Deocamdată, principalul su­biect de discuţie. Şi pe bună drepta­te, după cum ne convingem vizitînd, pe rînd, cele trei camere, dependin­ţele, holurile mari şi, mîndria gospo­dinei, bucătăria spaţioasă, de pe acum bine utilată. „Acum, că avem o casă atit de mare, nu ne-ar sta rău dacă am fi o familie mai numeroasă, dacă ar mai veni şi alţi copii — ne spune amfitrioana. In rest, sănătate şi pace să fie”. „Şi mai reţineţi, tova­răşe, dacă tot aţi venit la noi, în casa pe care i-a dat-o statul fiului meu, ne spune Constantin Ionaş, ca noi toţi 11 mulţumim tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru grija sa părintească faţă de bunăstarea şi fe­ricirea poporului nostru şi-i dorim din inimă multă sănătate şi «La mulţi ani !»“. Gînduri şi năzuinţe, împliniri şi bucurii obişnuite ale oamenilor timpului nostru, ale unei Întregi ţări aflate la ceasul celor mai mari iz­­bînzi constructive din istoria sa. In România de azi, la fiecare trei mi­nute un alt cetăţean primeşte cheile noului său apartament. La Capitală, acest ritm se va concretiza în anul in care am intrat printr-un număr impresionant : o jumătate de milion de noi apartamente date în folosinţă după 1965. Practic, un nou oraş în care trăieşte o populaţie echivalentă cu cea a Bucu­reştiului de acum două decenii ! Aşa gindim acum, în oraşul de pe Dîmboviţa. Dar prin alte părţi cum e 7 Bucuroşi de oaspeţi? întreabă reporterul in glumă, in timp ce uşa i se deschide larg. Mun­citorul Ioan Tănase, de la „Unio“ Satu Mare, ne invită să-i trecem pra­gul . „Cum vedeţi, ne spune gazda, avem toate motivele să ne bucurăm din toată inima, în primul rînd, pen­tru acest spaţios apartament cu trei camere, recent primit. Satisfacţia mea ca şi a vecinilor mei este insă mai mare şi pentru faptul că în bună măsură ne-am construit singuri blo­cul. E vorba de o iniţiativă cu larg ecou a uteciştilor din municipiul nostru de a contribui la realizarea locuinţelor proprii“. In timp ce in jurul pomului de iarnă încărcat cu podoabe şi beculeţe multicolore cei doi copilaşi se desfătau din plin cu cadourile primite de Anul Nou, gaz­dele ne arată apartamentul, mobila nouă. „Doar o singură dorinţă nu ne-am realizat încă, mărturiseşte so­ţia. Am comandat o mobilă specială pentru copii, dar ştiţi, măsurată exact la dimensiunile camerei lor. Mobilă în culori vii, cu rafturi pentru cărţi, cu mese de învăţat rabatabile. Numai că atelierul care o va executa are atîtea comenzi în ultima vreme incit a fost nevoit să ne amine pen­tru 1987, care, spre norocul nostru, a şi început“. Revelion la Predeal La Predeal, in noaptea de Revelion a nins. A nins liniştit, a nins bogat, ca aproape in fiecare moment de cumpănă dintre ani. Ce s-a petrecut Insă cu totul nou în noaptea de Re­velion ţine de un domeniu mai apar­te. O statistică aduce în atenţie două cifre surprinzătoare : populaţia Pre­dealului — circa 8 000 de locuitori — s-a dublat in seara de Revelion. Aproape 8 000 de turişti — români şi străini — au ţinut să-şi ureze ani mulţi cu bucurie şi fericire aici, in cocheta staţiune montană, împodobi­tă sărbătoreşte, zîmbind parcă, mai tinără ca oricind, de sub mantia albă. Şi cînd la miezul nopţii luminile s-au stins, lăsînd locul focurilor de artificii, in chiar inima Predealului exista o încăpere unde lumina becu­lui electric a trecut impasibilă pra­gul noului an. La primăria oraşului, in „camera de permanenţă“. De ser­viciu — primăriţa oraşului, tovarăşa Marieta Manea. O întrebăm de ce este necesară această permanenţă şi de ce, tocmai primăriţa oraşului , în postura ofiţerului de serviciu. „In fiecare an, in noaptea de Revelion organizăm un comandament special condus de unul din cadrele de răs­pundere ale comitetului orăşenesc de partid şi ale primăriei oraşului.­ în această noapte, totul trebuie să func­ţioneze perfect. Cei care au venit să-şi petreacă aici Revelionul trebuie să beneficieze din plin de cele mai bune condiţii. Aşa că in caz de nevoie, comandamentul intervine prompt, dirijînd echipe speciale de intervenţie pentru a soluţiona pro­bleme cum sunt Înlăturarea unor avarii la reţeaua electrică, de gaza sau de apă, deszăpezirea drumurilor principale ş.a.“. Miilor de urări de „La mulţi ani!“ să adăugăm Încă una şi gospodarilor oraşului Predeal, ca şi inimoşilor lu­crători din unităţile de turism care şi-au oferit priceperea şi neodihna pentru ca noaptea dintre ani să ră­­mînă o frumoasă amintire pentru toţi. Bună dimineaţa, Soa­rea ! Dinspre mare, România Începe cu farul din Sulina. Este, de fapt, cel mai estic punct marcat, pe uscat, pe harta ţării. Acolo, un om veghea­ză fără contenire instalaţiile moder­ne ale farului. Numele acestui om este Ion Sava. Pe limba de pămînt ce înaintează către larg, în vuietul valurilor, Ion Sava păzeşte sănătatea razei de lumină destinate oamenilor mării. „Ce faceţi acum, în noaptea dintre ani ?“, l-am întrebat prin ra­diotelefon. Ne-a răspuns : — Datoria, ca de obicei. Şi-mi aştept oaspeţii. Care ? Păi, pe locui­torii Sulina). La noi, tradiţia este ca In prima zi a anului, la ivirea zo­rilor, oamenii oraşului să vină spre mare şi să aştepte răsăritul soarelui aici, în jurul farului. Aici pun punct... Revelionului. Mircea BUNEA cu sprijinul reporterilor şi corespondenţilor „Scînteii“ Foto : E. Dichiseanu rieş Cînd Noul An Impurpurindu-şi zorii încheagă sforul apei în cleştare un alb veşmînt de puritatea florii îmbracă ţara pînă la hotare. Sînt munţii falnici în tăceri de nea, pădurile cu crengile golaşe şi sub un cer opac de peruzea întinse şesuri, sate şi oraşe. Cu rădăcini plantate In adine e oastea merilor de prin livezi şi griul tinăr pe-ngheţatul cimp covor de clorofilă sub zăpezi. Sunt locuri, vaduri şi poteci şi drumuri de viaţă fremâtind clocotitor şi vetrele cu paşnicele fumuri, chezaşe pentru-al ţârii viitor. Cu marea de zăpezi ce-şi paşte turma treeîndu-şi sevele-n tulpini şi ramuri umanul gest ne veşniceşte urma cristalizată in cununi de lauri. O lume-a păcii năzuieşte ţara în Noul An, cu dîrze opintiri şi biruindu-i timpului povara işi scrie-n faptă marile-mpliniri. Revelionul — un bun prilej de a situa In atenţie cîntecele şi jocurile populare Ca pretutindeni In mijlocul colectivelor muncitoreşti, şi la întreprinderea de confecţii şi tricotaje din Capitală dansul şi voioşia au fost nelipsite in noaptea Anului Nou Destindere, bună dispoziţie In mijlocul muncitorilor de la întreprinderea „Griviţa roşie“ din Bucureşti SCINTEIA — simbäta 3 Ianuarie

Next