Scînteia, iulie 1987 (Anul 56, nr. 13952-13978)

1987-07-01 / nr. 13952

I IN IICIUAUTIITE - FORME IN PAGINA A III-A PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, M­IJI-VAI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LVI Nr. 13 952 Miercuri 1 iulie 1987 6 PAGINI - 50 BANI ACUM TIMPUL IN_ AGRICULTURĂ SE MĂSOARĂ ÎN TONE ŞI HECTARE Secerişul, semănatul celei de-a doua culturi­­în flux continuu! In aceste zile continuă intens secerişul orzului, lucrare a cărei arie se extinde in tot mai multe zone ale ţării. Din ştirile sosite la redacţie rezultă că in mai multe judeţe, precum şi in sectorul agricol Ilfov -recoltarea orzului s-a încheiat şi se fac intense pregătiri pentru începerea secerişului griului. Cerinţa esenţială este acum ca organizarea muncii să se facă pretutindeni cit mai temeinic, asigurindu-se in fiecare unitate condiţiile nece­sare ca o dată cu secerişul să se execute şi însăminţarea culturilor duble. Corespunzător programului privind des­făşurarea campaniei agricole de vară, imediat duppă recoltarea cerealelor păioase urmează să se insămînţeze culturi duble şi succesive pe 2 milioane de hectare, din care o mare parte cu porumb pentru boabe. In ansamblul măsurilor stabilite de conducerea partidului pentru obţi­nerea unor cantităţi sporite de produse agricole vegetale, o importanţă cu totul deosebită are îndeplinirea întocmai a sarcinilor privind extinderea celei de-a doua culturi pe suprafeţele stabilite şi crearea condiţiilor agrotehnice necesare pentru ca acesta culturi să producă la nivelul maxim. Rezultatele din ultimii ani, deşi obţinute in condiţii climatice nu tocmai favorabile, confirmă pe deplin justeţea măsurilor luate pentru extinderea cultu­rilor , duble, ele constituind o sursă suplimentară de creştere a producţiei totale de legume, porumb, plante tehnice, precum şi pentru asigurarea unei mari cantităţi de furaje. Pentru ca porumbul şi celelalte plante din cultura a doua să ajungă la maturitate şi să asigure recolte cores­­­­punzatoare este absolut obligatoriu să se acţioneze ope­rativ pentru a se menţine in sol umiditatea necesară in­­colţirii seminţei. Numai în acest fel se va putea asigura pornirea rapidă în­ vegetaţie a culturilor, cerinţă esen­ţială pentru recuperarea rămînerilor în urmă determi­nată de declanşarea mai tirzie a secerişului. Ultimul val de ploi a completat in multe zone ale ţării rezerva de apă din sol, creînd condiţii optime pentru dez­voltarea culturilor duble. Important este ca în toate unităţile aceste condiţii să fie folosite din plin, ceea ce presupune ca însăminţarea culturilor duble să se facă imediat după seceriş, respectîndu-se întocmai prevederile cuprinse in program. Experienţa a numeroase unităţi agricole a demonstrat că prin îndeplinirea acestor cerinţe au fost realizate producţii mari care au compen­sat din plin eforturile depuse. Rezultatele nesatisfăcă­toare ale unor unităţi agricole la culturile duble au cauze binecunoscute. Cel mai adesea aceste cauze ţin de inter­valele mari la care se însămînţează culturile duble după recoltarea cerealelor păioase, de neexecutarea la timpul stabilit a lucrărilor de întreţinere. Or, se ştie că, după seceriş, pămîntul rămine expus razelor fierbinţi ale soarelui care-l usucă foarte repede cu toate consecinţele ce decurg din aceasta asupra pornirii culturilor in vege­taţie. Trebuie înţeles cu toată claritatea că fiecare zi ciştigată acum la semănat este hotăritoare pentru reuşita noilor culturi, pentru asigurarea producţiilor stabilite, după cum intirzierile sunt de natură să diminueze recol­ta, iar în unele cazuri chiar să o compromită. Cu atît mai mult in această campanie de vară, mai intirziată faţă de alţi ani, este absolut obligatoriu ca în toate unităţile să fie asigurată întocmai continuitatea fluxului tehnologic, astfel încît în cel mult 48 de ore de la încheierea secerişului sala respectivă să fie insă­­minţată cu o nouă cultură. Facem această subliniere intrucît potrivit informaţiilor primite la redacţie rezultă că in unele unităţi a apărut deja un decalaj anormal intre suprafeţele recoltate şi cele însămînţate cu culturi duble. Desigur, există pe alocuri şi unele motivaţii care doar la prima vedere par obiective — lipsa sforii sau a sîrmei de balotat, de exemplu — dar aceste justificări nu pot şi nu trebuie să amine în nici un fel insăminţarea acelor culturi care au nevoie de o perioadă de vegetaţie mai lungă pentru a ajunge la maturitate. Iată de ce cadrele de conducere şi specialiştii din unităţi au dato­ria să acţioneze energic in vederea eliberării neintîrziate a terenurilor de resturi vegetale, folosind în acest scop nu numai mijloacele mecanice de care dispun, ci mo­­bilizind la strinsul paielor întreaga forţă de muncă dis­ponibilă de la sate, astfel incit imediat după recoltare să se poată trece la pregătirea terenului şi semănat. Numai acţionind hotărît şi operativ pentru insăminţarea cultu­rilor duble se pot obţine producţiile suplimentare de porumb, legume, furaje şi alte produse, ceea ce este in interesul economiei naţionale, al fiecărei unităţi agricole. GRĂBIŢI PRAŞITUL PORUMBULUI! STADIUL LUCRĂRILOR DE ÎNTREŢINERE LA PORUMB. Cifrele înscrise pe hartă reprezintă, in procente pe judeţe, in seara zilei de 29 iunie, proporţia in care au fost efectuate cea de-a treia praşilă mecanică (cifra de sus) şi cea de-a treia praşila manuală (cifra de jos). Date furnizate de Ministerul Agriculturii. Însemnătate preocupare de maximi RĂSPUNDERE In urmă cu 15 ani, la termocentra­la Rovinari intra în exploatare pri­mul grup energetic, iar în 1979 se ajungea la capacitatea finală de 1 720 MW. Realizarea acestui obiectiv energetic de primă mărime, menit să valorifice lignitul din bazinul carbonifer al Olteniei, a necesitat importante eforturi materiale şi fi­nanciare. Iată însă că producţia de energie electrică realizată aici nu este la nivelul cerinţelor şi al poten­ţialului existent. Sub denumirea de bloc energetic se înţelege complexul de utilaje : cazan, turbină, echipamente auxi­liare şi alte instalaţii. In cadrul ter­mocentralei Rovinari ponderea o deţin grupurile de 330 MW, care au fiecare cite un cazan de 1 035 tone abur pe oră. Funcţionarea lor şi rea­lizarea unei puteri cît mai apropiate de cea nominală depinde de nume­roşi factori. Sunt sute de parametri care se intercondiţionează reciproc, iar orice abatere de la regimul optim conduce implicit la reducerea capa­cităţii de producţie, iar în unele cazuri la scoaterea din funcţiune. Numărul de ore de staţionare este foarte ridicat, ceea ce a determinat ca în anul trecut puterea medie realizată să aibă o valoare foarte scăzută. Rezultatele din acest an se menţin la acelaşi nivel, iar în unele perioade sunt chiar mai scăzute. Se constată că spargerile­ de ţevi la ca­zane deţin ponderea in durata de staţionare a blocurilor energetice. Aici intervin două probleme : calita­tea ţevilor şi menţinerea regimului termic. Prin programul de moderni­zări şi reparaţii ale agregatelor sunt prevăzute o serie de îmbunătăţiri care să conducă la creşterea fiabili­tăţii cazanelor. Insă rezultatele se lasă aşteptate. La cazanul nr. 6 s-au încheiat de curînd lucrările de mo­dernizare, dar surprinzător au apărut defecţiuni ce au determinat scoa­terea lui temporară din funcţiune. Ne întrebăm ce explicaţii se mai pot da cînd calitatea lucrărilor de reparaţii s-a dovedit la examenul practic necorespunzătoare. S-au cheltuit importante fonduri finan­ciare pentru fabricarea sutelor de tone de ţevi cu aripioare, pentru montajul lor, dar exploatarea cazanu­lui se află şi acum sub semnul in­certitudinii. Unii încearcă să pună aceste neajunsuri pe seama calită­ţii ţevilor, alţii consideră ca necores­punzătoare lucrările de reparaţii şi exploatarea cazanului. Trebuie elu­cidate adevăratele cauze şi între­prinse măsurile cuvenite, altfel se vor cheltui in continuare bani mulţi, iar importante capacităţi energetice în loc să producă, mai mult vor sta. Continuînd analiza datelor, trebuie notat că la turbogeneratoare a scă­zut simţitor în acest an numărul orelor de staţionare, dar nu şi al opririlor accidentale, fie ele şi de scurtă durată. Or, este ştiut că aceste fenomene duc la o uzură prematură a utilajului. Comparativ cu anul trecut au crescut defecţiu­nile la echipamentele auxiliare, cu implicaţii directe asupra funcţionă­rii utilajelor de bază. De asemenea, se înregistrează, datorită unor lu­crări necorespunzătoare de repara­ţii, o creştere nedorită a incidente­lor. S-ar putea trage concluzia că si­tuaţia prezentă este in principal de­terminată de fiabilitatea echipamen­telor. In parte se confirmă această afirmaţie, insă nu pot fi omise din această analiză neajunsurile exis­tente în exploatare. Analiza inciden­telor credem că este subiectivă întrucit nu evidenţiază greşelile de exploatare din vina personalului, în timp ce gradul de disciplină şi ni­velul de pregătire profesională al lucrătorilor nu se situează la nivelul cerinţelor, al exigenţelor din acest sector. Iată de ce considerăm că unul din punctele nevralgice la ter­mocentrala Rovinari il constituie activitatea de exploatare. Fără o Ion LAZAR (Continuare în pag. a III-a) Pentru ca termocentrala Rovinari să producă la nivelul posibilităților ESTE NEVOIE ȘI DE „COMBUSTIBILUL“ NUMIT ORDINE -------------------------------------­ TOVARĂŞUL nicolae ceauşescu a primit pe Georges Haoui, secretar general al C.C. al Partidului Comunist Libanez Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi, pe Georges Haoui, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Libanez, care efectuează o vizită în ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Oaspetele a mulţumit pentru în­trevederea acordată, pentru posibi­litatea oferită de a vizita România şi de a se intilni cu secretarul general al Partidului Comunist Român, de a avea un schimb de vederi in proble­me de interes comun. Secretarul ge­neral al C.C. al P.C. Libanez a dat o inaltă apreciere politicii externe a­­României, activităţii pe plan inter­naţional, iniţiativelor şi demersuri­lor tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru soluţionarea pe cale paşnică a problemelor complexe cu care se confruntă omenirea. In acest con­text, oaspetele a apreciat poziţia constructivă a României privind re­glementarea politică a situaţiei din Orientul Mijlociu, restabilirea păcii şi normalizarea vieţii economico-so­­ciale din Liban. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit pentru sentimentele ex­primate şi a adresat urări de pace şi prosperitate poporului libanez prieten. In timpul Întrevederii au fost evi­denţiate relaţiile de prietenie şi co­laborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Liba­nez, relevindu-se contribuţia acesto­ra la extinderea şi Întărirea conlu­crării dintre ţările şi popoarele noas­tre. Abordîndu-se o serie de probleme ale vieţii internaţionale, s-a apreciat că in condiţiile actuale, deosebit de complexe, se impune intensificarea eforturilor tuturor popoarelor, a for­ţelor democratice si progresiste de pretutindeni, pentru oprirea cursei înarmărilor, trecerea la dezarmare, in primul rind la dezarmarea nucleară, pentru asigurarea, păcii. Totodată, a fost subliniată necesitatea soluţionă­rii pe cale politică, prin tratative, a tuturor stărilor de încordare si con­flict existente in diferite zone ale lumii. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a re­afirmat poziţia principială a ţării noastre referitoare la soluţionarea pe cale paşnică a problemelor din Orientul Mijlociu şi a subliniat ne­cesitatea organizării unei conferinţe internaţionale, sub egida O.N.U., in vederea reglementării situaţiei din această zonă, cu participarea tuturor statelor interesate, inclusiv a Orga­nizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, precum şi a Israelului. In acest cadru, secretarul general al partidului nostru a evidenţiat ne­cesitatea intensificării eforturilor pentru a se ajunge cit mai rapid la depăşirea actualei situaţii din Liban, pentru retragerea totală şi imediată a forţelor israeliene de pe teritoriul libanez, pentru a se pune capăt ori­cărui amestec in treburile interne ale acestei ţâri şi pentru a se găsi calea care să ducă la o largă colaborare a tuturor forţelor politice, pentru asigurarea unităţii poporului liba­nez, a independenţei şi libertăţii sale. La Întrevedere a luat parte to­varășul Constantin Radu, secretar al C.C. al P.C.R. VIAŢA INIŢIATIVELOR In viaţa colectivelor muncitoreşti Din orice parte intră astăzi in municipiul Bacău, călătorului i se impune prezenţa impresionantă a in­dustriei, lesne sesizabilă după silue­tele de beton, metal şi sticlă ale ha­lelor numeroaselor întreprinderi de aici. Intr-adevăr, la Bacău au fost puse in funcţiune numai în ultimele două decenii peste 150 de noi capa­cităţi de producţie, între care mari unităţi economice precum Combina­tul de Îngrăşăminte chimice, între­prinderea de maşini-unelte, între­prinderea de panouri electropneu­­matice, Combinatul de prelucra­re a lemnului etc. Vechi făbri­­cuţe, unele cu o existenţă cen­tenară, au devenit practic, în anii „Epocii Nicolae Ceauşescu“, noi şi moderne Întreprinderi ; este cazul bunăoară, al întreprinderii de avioane. Combinatului de celu­loză şi hârtie Letea, întreprin­derii de postav „Proletarul“, în­treprinderii mecanice, întreprin­derii metalurgice etc. Pe această bază, producţia globală industrială a crescut de aproape 7 ori faţă de anul 1965 şi de circa 38 de ori faţă de anul 1950. Spectaculoasa dezvoltare indus­trială a municipiului Bacău a asigu­rat crearea a zeci şi zeci de mii de noi locuri de muncă, apariţia a zeci de profesii şi meserii noi, solici­­tind un grad înalt de cunoştinţe profesionale, tehnice, de specialitate, un larg orizont de cultură generală. Astăzi, în întreprinderile munici­piului Bacău lucrează mii de ingineri, economişti, subingineri, maiştri ; alături de aceştia muncesc mii şi mii de muncitori de inaltă calificare. Asemenea cifre vorbesc deosebit de expresiv despre marele potenţial de creaţie ştiinţifică şi teh­nică existent în întreprinderile bă­căuane, despre uriaşele resurse de gîndire, de inventivitate ale colec­tivelor muncitoreşti de aici. Un rol deosebit de important în valorificarea susţinută a acestui im­presionant potenţial de creaţie îl au iniţiativele muncitoreşti in sprijinul realizării şi depăşirii sarcinilor de plan, iniţiativele politico-educative lansate în organizaţiile de partid. Iată şi cîteva argumente. In muni­cipiul Bacău principalele iniţiative care sunt aplicate — practic in toate întreprinderile industriale — sunt ur­mătoarele : „Contul de economii al grupei sindicale“, „Fiecare cadru tehnico-ingineresc şi de specialitate să rezolve anual cel puţin o proble­mă tehnică sau de organizare a pro­ducţiei şi a muncii, in afara sarcini­lor de serviciu“ şi „Cercul calităţii“. Tovarăşul Ion Mereuţă, preşedintele Comisiei economice de pe lingă Con­siliul municipal al sindicatelor, evi­denţia faptul că in acţiunea de apli­care a iniţiativei „Contul de econo­mii al grupei sindicale“ au fost an­trenaţi în anul trecut circa 75 000 de oameni ai muncii, cu o eficienţă eco­nomică de 104 milioane lei. In ace­laşi an, iniţiativa „Fiecare cadru tehnico-ingineresc şi de specialita­te...“ s-a aplicat în 19 întreprinderi, angrenind in îndeplinirea obiective­lor ei peste 4 000 de cadre tehnice, soldîndu-se cu o eficienţă economică de 85 milioane lei. Pornind de la asemenea date, am Întreprins recent o investigaţie în­­ mai multe întreprinderi băcăuane, urmărind preocupările organelor şi organizaţiilor de partid pentru ca iniţiativele politice in sprijinul pro­ducţiei să angreneze totalitatea co­lectivelor muncitoreşti, să stimuleze gindirea oamenilor, să potenţeze e­­forturile lor pentru îndeplinirea e­­xemplară a sarcinilor de plan. Cîte­va dintre concluziile acestei inves­tigaţii sunt prezentate in însemnări­le care urmează. Prioritate sectoarelor mari — rezerve de îmbunătăţire a eficienţei Pe parcursul investigaţiei noastre, al discuţiilor purtate ne-am pus mereu întrebarea : Ce determină, în fond, viaţa unei iniţiative, vitalita­tea sa, forţa de mobilizare, efi­cienţa ? — Ce face să apară o iniţiativă , ne spunea tovarăşul Ion Drăgulin, secretarul comitetului de partid de la Combinatul de prelucrare a lem­nului. Nimic altceva decit nevoia, nevoia de a perfecţiona, de a inova. Ca să fiu mai exact, alături de ce­rinţa producţiei propriu-zise, iniţia­tiva se naşte din modul cum te ra­portezi, ca om sau colectiv, la a­­ceastă cerinţă. Te angajezi să o re­zolvi sau treci indiferent pe lingă ea. Te frăminţi să-i găseşti o dez­legare sau te preocupi să justifici că mai mult nu se poate. Iniţiativa autentică se naşte în acest dialog şi ea trăieşte dacă acest dialog devine mai intens, mai pasionant. Aici in­tervine rostul organizaţiei de partid, al muncii politice. Pentru că, se con­sideră uneori că o iniţiativă trăieşte dacă se întocmeşte un regulament, un punctaj şi care se afişează prin secţii. Sunt foarte importante toate acestea, dar mai important decât atît este ca iniţiativa să trăiască în ini­ma oamenilor, să-i preocupe. Finalizarea optimă a soluţiilor care apar uneori în chiar procesul muncii nu poate fi imaginată, pe de alta parte, fără un suport organiza­toric pe măsură, fără consecvenţă şi continuitate în urmărirea lor. Orga­nizaţiile de partid şi-au asumat de fiecare dată un rol important în sprijinirea iniţiativelor muncitoreşti, in punerea lor în aplicare şi în sus­ţinerea lor permanentă. Pentru că nimic din ceea ce realizăm — ne spunea secretarul comitetului de partid — nu poate fi dus la bun sfîrşit fără un efort colectiv, pre­cum şi fără o permanentă preocu­pare pentru organizarea şi punerea in valoare a acestui efort colectiv. Numai pe această cale, de altfel, ne putem îndeplini sarcina de a folosi in mod nemijlocit toate formele muncii politico-educative pentru cu­noaşterea si realizarea sarcinilor de producţie în fiecare secţie sau ate­lier şi de către fiecare muncitor. Pe baza orientărilor date de con­ducerea partidului, de tovarășul Nicolae Ceaușescu, comitetul de partid din combinat pune in centrul Paul DOBRESCU Silviu ACHIM ___________Gh. BALTA (Continuare In pag. a V-a) întilnire cu Maramureşul In curgerea­ anilor unei vieţi, atîtea do­­rinţi fierbinţi rămin neîmplinite şi atirnă cu atit mai greu in bilanţul, apropiatului sfîrşit cu cit in tine­reţe te-ai crezut mai aproape de a le atin­ge. La cincisprezece . ani, ca multi semeni ai mei, mi se părea uşor să colind ţara din sat în sat, zăbo­vind in fiecare vină ce fiinţa mea toată se impregna de atmosfe­ra colectivităţii uma­ne, culegea cuvintele cu iz arhaic, învăţa principalele creaţii populare ale locului si isi întipărea in tainiţele sufletului peisajul de atitea ori mirific al prea fru­moasei noastre ţări. Transilvania si, mai cu seamă, Maramure­şul, cu sărăcia lui de pe vremuri si arhai­tatea lui de leagăn al culturii populare ro­mâneşti, îmi apăreau ca fîntîni cu apă vie din care, dacă aş sorbi, nimic nu mi-ar mai fi imposibil de îndeplinit in activita­tea mea umanistică aleasă din adolescen­tă. Unde erau insă po­sibilităţile de a stră­bate drumurile si po­tecile tării, care era mentalitatea societăţii de-acum cinci-sase decenii cu privire la călătoria „fără trea­bă“, doar de dragul cunoaşterii munţilor si cabanelor îmbrăca­te în haina lor verde, a întinselor cimpii cu lanuri vălurile de vînt, a trimbelor de a ne limpezi alunecînd din veac pe patul lor de pietricele ? ! Și fericitul tineret de azi, pentru care în­­ fiecare săptămînă por­nesc sute de autocare confortabile pe sub arcurile de triumf ale copacilor spre cele mai frumoase locuri ale tării. S-a intim­­plat si cu mine minu­nea de a face primul drum la Baia Mare. îmi pare râu că ra­pidul nu-mi dă răgaz să mă satur privind întinderile punctate de pălăriile si basmalele colorate ale muncito­rilor care pregătesc recolta acestui an, că orașele și satele ful­geră pe la fereastra vagonului. Dar, ajun­să la Baia Mare, gara modernă și curată, gazdele întruchipând ospitalitatea specifică poporului nostru toar­nă balsam alinător pe mîhniri mai vechi sau mai noi și mă lumi­nez. Clădirile vechi mă poartă cu gîndu la primul document, din 1329, care menţionea­ză existenţa aşezării, rămasă de-a lungul veacurilor centrul e­­conomic, cultural, mi­nier şi industrial al Maramureşului, cel mai important in in­.,­dustria metalurgiei neferoase din ţară. Cu cite veacuri mai înainte de atestarea documentară strămo­şii noştri vor fi des­coperit filoanele de aur si argint, de plumb si cupru care strălucesc in obiectele din Muzeul istoric de azi ? ! Construcţiile noi se inalţă, falnic sare cerul cutreierat de clăbucii imenşi ai norilor pe deasupra munţilor Gutli, dove­dind vrednicia oame­nilor locului, simţul lor artistic şi treapta de civilizaţie PD care au urcat-o in zilele noastre. Dealul cas­tanilor. Dealul flo­rilor consemnează bo­găţia şi frumuseţea perenă a colinelor care înconjoară ora­şul, iar legenda lui Pintea Viteazul, cintat cu tărăgănările speci­fice de măiestrele cîn­­tăreţe populare la Festivalul „Cintarea României“, dăinuie denumind Hanul de pe Dealul Florilor. Casa de cultură a sin­dicatelor este o biju­terie arhitectonică. Filarmonica şi Teatrul de stat, reţeaua şcoli­lor de tot felul şi pa­siunea pentru pictură a cetăţenilor oraşului, cu vechi şi cunoscute tradiţii in această privinţă, semnifică e­­levaţia spirituală a urmaşilor celor ce, cu milenii înainte, şi-au înjghebat adăposturi in depresiunea mun­telui botezat de ei. Spre Şişeşti serpen­tinele bordate cu spu­ma albă a florilor de lemn cîinesc, buche­tele uriașe de liliac­­înflorit mai tirziu justifică metafora atît de des folosită : „gură de rai“. Popas pios la mormintul lui Vasiie Lucaciu, marele luptă­tor memorandist, a că­rui piatră tombală poartă, în curmeziș, panglica tricoloră a neamului nostru. In casa memorială, mo­bilier modest, iar în muzeu, sala de clasă cu băncile ei centena­re pe care stau ne­clintite tăblițe’ de ar­­dezie si manuale. Pe tabla neagră, portre­tul cu cretă al mare­lui patriot, subliniat de frunza de laur a celor de neuitat. Tirziu, dar mirific ceas cind m-am întîl­­nit cu Maramureşul şi oamenii lui, sorbind din aerul bogat al veşniciei româneşti. Emilia St. MILICESCU

Next