Scînteia, decembrie 1987 (Anul 56, nr. 14083-14110)

1987-12-01 / nr. 14083

LA INVITAŢIA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Preşedinte­l Republicii Arabe Siriene, Hafez Al-Assad, a sosit Intr-o vizită oficială in ţara noastră O noua şi semnificativă expresie a tradiţionalelor raporturi de colaborare rodnică între popoarele român şi sirian SOSIREA IN CAPITALĂ La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Republicii Socialiste Româ­nia, luni a sosit in ţara noastră, într-o vizită oficială, secretarul ge­neral al Partidului Baas Arab Socia­list din Siria, preşedintele Republicii Arabe Siriene, Hafez Al-Assad. Ceremonia sosirii Înaltului oaspete sirian s-a desfăşurat pe aeroportul Otopeni. Pe frontispiciul aerogării se aflau portretele preşedinţilor Nicolae Ceauşescu şi Hafez Al-Assad încadrate de drapelele de stat ale României şi Siriei. Pe mari pancarte erau înscrise urări pentru dezvol­tarea relaţiilor de prietenie şi cola­borare româno-siriene. La ora 13 aeronava cu care a că­lătorit şeful statului sirian a aterizat. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a în­­timpinat cu căldură pe preşedintele Hafez Al-Assad, pe ceilalţi oaspeţi. Cei doi conducători de partid şi de stat şi-au strins miinile cu prietenie, s-au îmbrăţişat. Garda militară aliniată pe aeroport a prezentat onorul. Au fost intonata imnurile de stat ale Republicii Ara­be Siriene şi Republicii Socialiste România, in timp ce, in semn de sa­lut, au fost trase 21 de salve de artilerie, preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Hafez Al-Assad au trecut in revis­tă garda de onoare. Oaspetele sirian a salutat persoa­nele oficiale române prezente la ce­remonia sosirii — membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., secretari ai Comitetului Central al partidului, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consi­liului de Stat şi ai guvernului, alte persoane oficiale. Erau de faţă ambasadorul Româ­niei la Damasc şi ambasadorul Si­riei la Bucureşti. Un grup de pionieri şi copii si­rieni au oferit preşedinţilor Nicolae Ceauşescu şi Hafez Al-Assad buchete de flori. Pe aeroport se aflau oameni ai muncii din întreprinderi şi instituţii (Continuare in pag. a IlI-a) Dineu oficial oferit de preşedintele Nicolae Ceauşescu în onoarea preşedintelui Hafez Al-Assad Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a oferit, luni, la Palatul Consiliului de Stat, un di­neu oficial în onoarea secretarului general al Partidului Baas Arab So­cialist din Siria, preşedintele Repu­blicii Arabe Siriene, Hafez Al-Assad. La dineu au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului Po­litic Executiv al C.C. al P.C.R., se­cretari ai Comitetului Central al partidului, membri ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducători ai unor instituţii centrale, organizaţii de masă şi obşteşti. . Au luat parte persoanele oficiale care îl însoţesc pe şeful statului si­rian in vizita în ţara noastră. In timpul dineului, desfăşurat in­tr-o atmosferă caldă, prietenească, preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Hafez Al-Assad au rostit toasturi, urmărite cu viu interes şi subliniate cu aplauze. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Arabe Siriene şi Re­publicii Socialiste România. TOASTUL PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU Tovarăşe preşedinte Hafez Al-Assad, Stimaţi oaspeţi sirieni, Tovarăşi şi prieteni, Am deosebita plăcere să vă salutăm ca oaspeţi ai României socialiste pe dumneavoastră, stimate tovară­şe preşedinte, pe colaboratorii care vă însoţesc şi să vă urez, şi în acest cadru, un călduros bun venit în ţara noastră. Vizita pe care o efectuaţi constituie o nouă expre­sie a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Parti­dul Comunist Român şi Partidul Baas Arab Socialist din Siria, dintre ţările şi popoarele noastre, a voinţei comuna de a le dezvolta şi mai mult în viitor, pe baza trainică a deplinei egalităţi, stimei şi respectului reciproc. Sunt convins că actuala noastră întîlnire se va în­cheia cu bune rezultate, va contribui la extinderea şi diversificarea în continuare a raporturilor dintre partidele, ţările şi popoarele noastre, atît pe plan bi­lateral, cit şi în viaţa internaţională. Considerăm că există toate condiţiile ca relaţiile dintre ţările noastre să cunoască, prin eforurile comune, o dezvoltare tot mai largă — pe plan (Continuare in pag. a IlI-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LVII Nr. 14 083 Marti 1 decembrie 1987 6 PAGINI —50 BANI ÎNCEPEREA CONVORBIRILOR OFICIALE La Palatul Consiliului de Stat au început, luni, convorbirile oficiale dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Borhan, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, şi secre­tarul general al Partidului Baas Arab Socialist din Siria, președin­tele Republicii Arabe Siriene, Hafez Al-Assad. La convorbiri participă : Din partea română — tovarășii Gheorghe Oprea, prim viceprim-mi­­nistru al guvernului, Ioan Totu, mi­­­­nistrul afacerilor externe, Radu Bălan, secretar al C.C. al P.C.R., Uie Văduva, ministrul comerţului exte­rior şi cooperării economice interna­ţionale. Din partea siriană — Wahib Tan­­nous, membru al Comandamentului regional al Partidului Baas Arab Socialist, Fayez Ismail, membru al conducerii Frontului Naţional Pro­gresist, Farouk Al-Sharaa, ministrul afacerilor externe, Mohammad Al- Imadi, ministrul economiei şi co­merţului exterior. Participă, de asemenea, ambasado­rul României la Damasc şi ambasa­dorul Siriei în ţara noastră. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a sa­lutat cu deosebită căldură noua vi­zită in România a preşedintelui Hafez Al-Assad, subliniind că aceas­ta constituie o expresie a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Parti­dul Baas Arab Socialist din Siria, dintre ţările şi popoarele noastre, exprimând convingerea că vizita şi convorbirile de la Bucureşti vor con­(Continuare în pag. a 111-a) TOASTUL PREŞEDINTELUI HABEZ AL-ASSAD Tovarăşe preşedinte Nicolae Ceauşescu, Dragi prieteni români, Ne face plăcere să ne intilnim cu dumneavoastră în această seară, la începutul vizitei pe care o efec­tuăm în Republica Socialistă România, evocînd cu acest prilej frumoasele amintiri pe care le păstrăm din vizitele precedente în ţara dumneavoastră, cind am simţit prietenia pe care poporul român o nutreşte faţă de poporul arab sirian. Aţi dat glas, stimate preşedinte Nicolae Ceauşescu, in cuvîntul dumneavoastră pa care l-am ascultat cu toată consideraţia, prieteniei dintre popoarele noastre, colaborării dintre partidele şi ţările noastre. Permi­­teţi-mi să vă mulţumesc pentru căldura cu care ne-aţi primit, pentru atmosfera de prietenie şi ospitalitate prietenească cu care am fost înconjuraţi, încă de la sosirea noastră la Bucureşti. Referindu-se la evoluţia relaţiilor româno-siriene, preşedintele Hafez Al-Assad a arătat : Relaţiile dintre Republica Arabă Siriană şi Repu­blica Socialistă România au cunoscut o elocventă dez­voltare după prima vizită a preşedintelui Ceauşescu (Continuare în pag. a 111-a) i ÎN PREGĂTIREA CONFERINŢEI NAŢIONALE A P.C.R. Conferinţe extraordinare ale organizaţiilor judeţene de partid TN PAGINA A ll-A Relatări de la conferinţele extraordinare ale organizaţiilor judeţene de partid DÎMBOVIŢA, GALAŢI, GORJ, HARGHITA, IALOMIŢA şi MEHEDINŢI Spirit partinic mobilizator în întreaga activitate politico-educativă „Partidul sunt oamenii“ — iată un adevăr subliniat cu pregnanţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi care s-a întipărit puternic in conştiinţa poporului nostru. Pentru că, intr-a­devăr, partidul este aşa cum sunt oamenii care îl alcătuiesc, însăşi conştiinţa partidului este conştiinţa oamenilor. Din această perspectivă, Partidul Comunist Român a militat totdeauna — şi militează cu deose­bire in prezent — pentru ridicarea calităţii membrilor săi — fapt de­terminant pentru ridicarea calităţii activităţii desfăşurate de întregul partid. In acest spirit se înscriu şi măsu­rile adoptate de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din 27 noiembrie a.c., printr-o hotărire care, in prezent, este larg dezbătută în cadrul organelor şi organizaţiilor de partid. Desigur, la baza acestei hotăriri se află gravele cazuri de indisciplină din județul Dolj, dar pretutindeni dezbaterile au in vede­re raportarea directă la propria ac­tivitate, la propriile rezultate, la modul în care sunt aplicate preve­derile Statutului partidului, exigen­ţele disciplinei de partid, normele eticii şi echităţii socialiste. In acest context, se desprinde cu şi mai mare atatiţiile cerinţa de a fi întărită mun­ca politico-educativă, de a se acţio­na cu perseverenţă pentru dezvol­tarea conştiinţei înaintate, revoluţio­nare­a membrilor de partid, a tutu­ror oamenilor muncii. Este nevoie, prin urmare, nu numai de dezvoltarea în continuare a ba­zei tehnico-materiale a societăţii, ci şi de perfecţionarea omului, a asi­gurării cadrului economico-social in care el să muncească şi să trăiască la înălţimea noilor sarcini, a noilor cerinţe. Desigur, este vorba de ONU, de cei 23 milioane de fii ai patriei. Nici unul dintre aceşti 23 de milioane de oameni nu trăieşte pe o insulă izolată ! Fiecare aparţine, intii şi intii, ţării. Unei ţări socialiste care se dezvoltă vertiginos , unei ţări care şi-a propus să devină, la capătul acestui cincinal, mediu dezvoltată , şi să se ridice, pînă in anul 2000, la un nivel superior, să fie multilateral dezvoltată. Acestea sunt cerinţele. Ele nu se îndeplinesc de la sine. Se impune, aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „să desfăşurăm o largă activitate teoretică, ideologică, să intensificăm munca politică, edu­cativă pentru ca toţi oamenii muncii să înţeleagă mersul evenimentelor, faptul că in desfăşurarea procesului revoluţionar, inclusiv in construcţia socialistă, pot apărea şi greutăţi, insuccese, dar datoria comuniştilor, a constructorilor socialismului este aceea de a acţiona pentru înlătu­rarea greutăţilor şi desfăşurarea cu succes a luptei de transformare re­voluţionară a lumii“. Se desprinde, de aici, cerinţa perfecţionării neîn­cetate a muncii politice. A înlătură­rii manifestărilor de automulţumire in activitatea politică, a schematis­mului şi a şabionismului. Si se desprinde, totodată, cerinţa de a se înţelege limpede că in munca de pro-­ pagandă nu folosesc nimănui absolu­tizările şi idealizările, promovarea impresiei false că edificarea noii orînduiri nu poate cunoaşte greutăţi, că problemele se rezolvă de la sine, că se realizează automat înfăptuirea in viaţă a principiilor socialiste. O cerinţă fundamentală este aceea ca întreaga muncă politico-educativă să fie pătrunsă de spirit partinic, revo­luţionar mobilizator in deplină con­cordanţă cu problemele concrete ale muncii şi vieţii. Opera teoretică şi practică a secre­tarului general al partidului consti­tuie o adevărată cartă din care se desprind, pentru organele şi organi­zaţiile de partid, pentru organizaţiile de masă şi obşteşti, pentru absolut toţi factorii educaţionali, orientări clare cu privire la mai buna des­făşurare a muncii politico-educative. Se cristalizează cu limpezime cerin­ţa ca întreaga activitate de dezvol­tare a conştiinţei revoluţionare, de formare a omului nou să se elibereze definitiv de balastul formalismu­lui, al improvizaţiilor, al acţiunii „globale“, pentru a face loc numai şi numai acelor manifestări care, prin diversitate, operativitate şi eficacitate, să răspundă problemelor de muncă şi de viaţă ale oamenilor, pentru a aduce in prim-plan cuviiul ce deschide inimi, fapta ce însufle­ţeşte conştiinţe. În întreaga ţară se desfăşoară un amplu proces al muncii creatoare. Se realizează bunuri materiale şi spirituale ce fac să sporească fără în­cetare avuţia noastră naţională. Pro­dusele româneşti se desfac nu numai în ţară, ci şi pe toate continentele planetei. Ele poartă adevăruri de fond despre calitatea muncii oamenilor, despre ceea ce este in stare să făurească poporul român. Este logic — şi necesar ! — ca aceste adevăruri, evidente în planul activi­tăţii economice, să se răsfrîngă şi mai deplin pe acela al muncii poli­tico-educative. Este nevoie deci de acţiuni poli­tico-educative care să-şi afirme ca­racterul concret şi eficient. Sau te­nacitatea în stimularea spiritului de iniţiativă. Sau renunţarea totală la „producţia“ unor activităţi „de serie“, în legătură cu care nu se poa­te spune nici pentru ce au fost or­ganizate, nici ce mentalităţi vor să combată ori­ce modele de gindire, de responsabilitate vor să promoveze, in favoarea unor activităţi cu sco­puri înalte şi cu finalitate precisă. In numeroase colective din între­prinderi, din instituţii, din scoli şi facultăţi sunt organizate dezbateri, adunări în care se ia poziţie critică faţă de cei ce nu-şi îndeplinesc nor­mele, provoacă risipă de materii prime, de energie, de timp,­au aba­teri disciplinare. Este un fapt pozi­tiv. Unele dintre aceste acţiuni, la o primă judecată, făcută in temeiul unor criterii cantitative, oferă mo­tive pentru o apreciere pozitivă. Re­zultatele sunt insă cu totul altele după ce acţiunile respective sunt ju­decate prin prisma calităţii, a efi­cientei lor. Se ajunge astfel la con­(Continuare în pag. a IV-a) 69 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAȚIONAL UNITAR ROMÂN „E SCRIS PE TRICOLOR UNIRE!" în pagina a IV-a

Next