Scînteia, ianuarie 1988 (Anul 57, nr. 14111-14136)

1988-01-03 / nr. 14111

PAGINA 2 SCÂNTEIA — duminică 3 ianuarie 1988 împliniri și MAI BOGAte pentru românia, PENTRU MINUNAJII EI CONSTRUCTORI! (Urmare din pag. I) de pian din 1987, iar la export, una dintre cele mai importante preocupări ale colectivului, au realizat suplimentar produse de peste 10 milioane lei. In anul recent încheiat, colectivul „Erou al Muncii Socialiste“ de la „Griviţa roşie“ a oferit o valoroasă experienţă de muncă, reuşind ca prin finalizarea unui vast program de modernizare să ajungă ca ponderea produselor la nivel mondial să se ridice la 95 la sută. Efectul estimat al măsurilor de organizare şi modernizare se concretizează şi in reducerea cheltuielilor totale de producţie în primii doi ani ai cincinalului cu 11,6 milioane lei, din care 8,3 milioane lei economii de materiale. Referindu-se la buna organizare a activităţii de modernizare, ing. Mihai Popa, secretarul adjunct al comitetului de partid, ne spunea : „Toate problemele legate de modernizare, de îndeplinirea programelor pe care le avem sunt discutate decadal de către biroul executiv al consiliului oamenilor muncii precum şi in şedinţele de partid. Există un riguros control de partid asupra modului cum se derulează programul de modernizare. Spiritul de răspundere, revoluţionar, al celor care au atribuţii concrete în acţiunea de modernizare, munca politică de conştientizare a fiecăruia dintre membrii colectivului nostru au dat roadele aşteptate. Am dori ca şi in noul an experienţa noastră bună să capete noi dimensiuni, să facem ca planul din cel de-al treilea an al cincinalului să fie exemplar indeplinit“. Revelion în cartierul Valea Cetăţii din Braşov. Pentru lăcătuşul Vasile Pastiu de la întreprinderea de autocamioane din Braşov sosirea noului an are o dublă semnificaţie. Mai întii că el aşteaptă dintr-un moment în altul sosirea pe lume a celui de-al 5-lea copil al său. Apoi, lui şi familiei lui uzina in care lucrează i-a făcut chiar zilele acestea un nou cadou : repartizarea unui apartament format de astă dată din 4 camere şi dependinţe. De ce nou ? Nou, pentru că este al doilea apartament pe care-l primeşte de cînd lucrează aici împreună cu soţia, şi ca om al muncii la această mare întreprindere. Primul apartament i-a fost repartizat cu ani în urmă şi el a devenit neincăpător pentru familia sa care s-a mărit între timp. Faptul că familia lăcătuşului Vasile Pastiu a primit un apartament în noul cartier Valea Cetăţii poate fi apreciat ca o mare satisfacţie. De ce? Pentru că Valea Cetăţii este cel mai frumos şi modern cartier al Braşovului. „Intr-adevăr, spune Vasile Pastiu, familia mea se bucură din plin de satisfacţii şi bucurii. Iată de ce suntem recunoscători conducerii partidului pentru tot ce a făcut şi face pentru îmbunătăţirea condiţiilor noastre de viaţă“. Dar satisfacţia mutării într-o casă nouă este trăită in aceste zile şi de alte sute şi sute de familii din municipiul Braşov. Pentru că numai in ultimii ani în acest municipiu au fost date în folosinţă peste 15 OOO de apartamente. Pe harta Braşovului au apărut cartiere şi ansambluri de locuinţe noi, cum sunt Valea Cetăţii, Mihai Viteazul, Steagu Roşu V, iar mai recent ansamblul Temelia, ansamblul Calea Bucureşti, Hărman, Zizin, ansamblul Ceferiştilor etc. Iar dacă luăm în calcul construcţiile de locuinţe ridicate în anii socialismului, numai în municipiul Braşov cifra se ridică la aproape 80 000 apartamente. Un an al marilor recolte. La C.A.P. Salonta, judeţul Bihor, unitate distinsă cu înaltul titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“ pentru rezultatele deosebite obţinute în producţie, cooperatorii au întâmpinat noul an cu inimile pline de bucuria muncii rodnice. Inginerul Czégé Alexandru, preşedintele C.A.P. Salonta, a ţinut să declare reporterilor : „Ca oriunde, şi în agricultură, rezultatele depind de munca oamenilor. Sunt adevăruri exprimate şi aici, la noi, de către secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei de lucru cu care a onorat din nou în vara anului 1987 cooperativa noastră. Asemenea cuvinte ne-au întărit convingerea că putem şi trebuie să muncim mai bine, ne-au sporit încrederea în propriile noastre forţe“. Să vedem ce acoperire au cele spuse de preşedintele cooperativei. Mai întii şi intii, o remarcă : cu toate capriciile vremii, cooperatorii din Salonta au obţinut un al treilea an consecutiv producţii de peste 8 000 kg grâu la hectar. In zootehnie, sector a cărui pondere reprezintă, azi, 71 la sută din averea obştească a unităţii, bilanţul evidenţiază : 5 120 litri lapte pe vacă furajată, 11,4 kg lină fină de la o oaie tunsă, precum şi depăşirea planului anual la carne. Pe baza unor asemenea sporuri, a depăşirii producţiilor planificate au crescut şi livrările la fondul de stat, beneficiile obţinute insumind 21 milioane lei. Cum vede interlocutorul nostru — om al ogoarelor — noul an agricol 1988 ? „In cel de-al 3-lea an al cincinalului, cum s-a subliniat şi în Mesajul de Anul Nou adresat întregului popor de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nouă, agricultorilor, ne revin responsabilităţi şi mai mari. Noua revoluţie agrară ne cere să ţintim mereu dincolo de prezent. Să punem mai mult în balanţă greutatea faptelor“. Vis tînăr, cutezanţă pe meridianul tinereţii. Urmărind raportul tinereţii revoluţionare — ascultat cu mindrna firească a celui ce se ştie părtaş la faptă, suflet entuziast in sufletul mereu tinăr al ţării — cei 5 000 de participanţi la revelionul tinereţii, organizat de Comitetul municipal Bucureşti al U.T.C. în Pavilionul expoziţional de lingă Casa Scînteii, şi-au rememorat un an de elanuri, de împliniri puse la temelia ctitoriilor cu care se mindreşte Capitala. Care este potenţialul creator al tineretului bucureştean ? Iată citeva argumente revelatoare : planul economic al organizaţiei municipale — realizat in proporţie de peste 140 la sută ; 40 000 de tineri înscrişi la cursurile celor 127 politehnici muncitoreşti pentru tineret ; in cele 15 şantiere locale ale tineretului — 21 000 de brigadieri au realizat lucrări în valoare de peste 350 milioane lei ; bilanţul muncii tinerilor din agricultură însumează peste 280 milioane lei ; aportul cercetării ştiinţifice desfăşurate de utecişti a ajuns la 1 640 000 lei. Cifre. Repere. Cote. Dar în ele, şi dincolo de ele . Oameni, vis tinăr, cutezanţă, sete de învăţătură şi de faptă, neistovită putere de a trăi împreună cu ceilalţi şi pentru ceilalţi. Putere care, privită de la meridianul tinereţii, s-a tradus anul trecut în noua magistrală a metroului, in cursul modern şi elansat al Dîmboviţei, în arhitectura îndrăzneaţă a cartierelor de locuinţe. Motive de bucurie. Motive de încredere in puterea virstei lor. Care, iată, se exprimă în această noapte — şi în acest decor feeric — plin de exuberanţă. Se cîntă, se rude, se dansează, se aud glume, se admiră momente folclorice, muzicale, vesele, prezentate de artişti cunoscuţi. Se citeşte cu interes (în pauza dintre două dansuri sau dintre două melodii) spirituala „Artificia“, revistă editată special pentru participanţii la revelion. „Petrece bine cine munceşte bine“, acesta-i adevărul pe care-l poţi desprinde din privirile şi cuvintele tinerilor, iar ei, aceşti tineri frumoşi şi entuziaşti de la I.M.U.A.R., „Electronica“, „Mecanică fină“, I.M.M.R. „Griviţa roşie“, „Republica“, I.M.G.B., din alte întreprinderi ale Capitalei ştiu că, da, au muncit bine şi sunt hotăriţi ca în 1988 să muncească şi mai bine. Drept care ne încredinţează, precum inginerul Ionel Pătruţ, tehniciană Camelia Simionescu şi strungarul Dumitru Honciu, tustrei de la marea citadelă industrială „23 August“, că sunt decişi să obţină in noul an rezultate cit mai bune. Şi ca ei gîndesc şi Corneliu Peli, secretar adjunct al comitetului U.T.C. de la întreprinderea „Metroul“, convins, ca toţi tovarăşii săi de muncă de altfel, că „tinereţea mea înseamnă tinereţea metroului“, că „1988 va însemna încă o probă, de excepţie, pe drumul finalizării magistralei subpămîntene“, şi Traian Popescu (ICECHIM), şi Marin Oarnă („Turbomecanica“), Marian Rădoi („Electroaparataj“), şi mulţi, mulţi alţi tineri dintre cei aflaţi la „virsta faptelor dăruite ţării“. Bucurii la altitudine... Ca pretutindeni in ţară, şi în frumoasele staţiuni montane de pe Valea Prahovei, din Munţii Semenicului sau din Covasna, revelionul a Însemnat destindere, bună dispoziţie, prilej de bilanţuri personale şi ginduri de viitor. ...în holul restaurantului Sinaia, din frumoasa staţiune cu acelaşi nume, animaţie specifică. Printre zecile de oameni, veniţi aici din mai toate colţurile ţării, îl văd pe maistrul Ion Ştefănescu, impreună cu soţia şi unul dintre băieţii săi. Bucuroşi că vom sărbători împreună noul an, schimbăm primele impresii , despre vreme, despre oraș. Nu uităm nici ziua cînd ne-am cunoscut la Fabrica de sticlărie Azuga. — Este o lucrare frumoasă, temeinic făcută — îmi spune el și acum, iar problemele inerente oricărui Început le-am depășit. Am început alte lucrări, deoarece fabrica se dezvoltă. — Ce-şi doreşte maistrul Ştefănescu pentru anul care vine ? — îşi doreşte ca cei trei copii ai săi şi noi, alături de ei, să ne bucurăm de sănătate. Şi mai dorim să fie pace. Am lucrat pe multe şantiere din ţară, am văzut cum cresc oraşe, fabrici şi uzine. Vrem ca ele să dăinuie, să străbată timpul. ...Entuziasm, tinereţe, bucurie, fericire — atribute specifice momentelor de la cumpăna anilor — le-am regăsit şi la restaurantul Birzava din staţiunea Crivaia, de pe muntele Semenic. La una din mese, 22 de tineri de la Combinatul siderurgic Reşiţa. Colegi şi prieteni care au ţinut să fie împreună şi la sărbătoarea revelionului. Autentic purtător de cuvînt al acestui grup este tinărul mecanic Constantin Arnăutu, din secţia oţelărie : „Ne simţim minunat. Ca intre prieteni. Bucuria noastră este cu atît mai mare cu cît ne prezentăm la întilnirea cu anul 1988 cu realizări deosebite în producţie. Eu, personal, in anul care a trecut am avut multe satisfacţii. Am trecut cu note bune examenele anului II la Institutul de subingineri. * Ce-mi doresc in noul an ? Ceea ce-şi doreşte orice tinăr : să-mi întemeiez o familie, să fie belşug in toate şi pace în lume“. ...între cei care au sărbătorit venirea noului an pe frumoasele meleaguri ale Covasnei, l-am întîlnit şi pe maistrul Andrei Cochior, şef de echipă la întreprinderea de maşiniagregate şi subansamble auto din Sfintu Gheorghe : „în anul care a trecut, cel de-al zecelea in cronica tinerei noastre întreprinderi, ne-a spus el, m-am numărat printre cei care au asigurat pornirea primelor linii de fabricaţie a tarozilor şi filierelor. In anul 1988, doresc ca întreaga echipă pe care o conduc să aibă satisfacţia muncii bine făcute, să putem lucra în pace şi să ne bucurăm de binefacerile epocii pe care o edificăm“. La o fereastră din Bărăgan, 0153 familiei Zeca din comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa, noaptea de Anul Nou a avut tot ce-şi poate dori omul cu prilejul marilor sărbători : casa trainică, masa îmbelşugată, sănătatea celor dragi şi tinereţea. La fereastra luminată colindătorii se adresau gospodarilor: „Semne bune anulate / Semne bune de belşug / Pentru brazda de sub plug...“ Gazdele — Aurica şi Grigore Zeca, şefă de echipă şi mecanizator —impreună cu cei 5 copii au ascultat Mesajul adresat poporului român de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii Socialiste România, care s-a adresat întregii naţiuni cu rostire caldă, cu îndemnuri mobilizatoare ce au avut un ecou puternic şi în inimile celor 7 din familia Zeca. Gîndurile lor s-au îndreptat cu preţuire şi dragoste spre iubitul conducător, spre omul de aleasă omenie din fruntea partidului şi a ţării. S-a toastat pentru 1988, an care să aducă producţiile mari, care să permită cooperativei agricole ca, alături de titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ să obţină şi pe cel de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Pentru anul care a venit, sănătate şi pace. Printre cei peste 25 000 de oameni ai muncii care şi-au petrecut revelionul în staţiunile de pe litoralul românesc şi în localurile de alimentaţie publică din Constanţa, l-am întilnit la restaurantul „Perla“ de la Mamaia şi pe tinărul mecanic Nicolae Lazăr, de la întreprinderea de construcţii navale Constanţa. El ne-a declarat : „Fac parte din generaţia care s-a născut şi a crescut în anii luminoşi pe care, cu justificată mindrie, îi numim Epoca Nicolae Ceauşescu. Noi, navaliştii constănţeni, acţionăm ca anul 1988 să fie şi mai rodnic în împliniri, pentru a traduce întocmai în viaţă hotărîrile Conferinţei Naţionale a partidului, obiectivele Congresului al XIII-lea al P.C.R. Personal, împreună cu soţia mea, aici de faţă, ne dorim să fim sănătoşi pentru a dovedi, prin fapte hotărîrea de care suntem animaţi, şi anume de a obţine succese şi mai însemnate în munca noastră. Şi ne dorim, de asemenea, ca in 1988 copilul nostru, care se află pe drum, să se poată bucura din plin de rodul înfăptuirilor noastre, de sănătate şi pace“. A bătut la uşă Anul NOU... 1993. Pentru cei peste 200 de cercetători ştiinţifici, tehnicieni şi muncitori-mecanizatori din „cetatea verde“ sau citadela ştiinţei agricole, cum mai poate fi numit Institutul de cercetări pentru cereale şi plante tehnice Fundulea, aflaţi impreună la cumpăna dintre ani, la uşă a bătut Anul Nou... 1998. „Da, chiar aşa e, ne explică Cristian Hera, directorul institutului, nu-i nici o greşeală. După cum ne-a cerut conducerea partidului, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cercetarea agricolă trebuie să se situeze cu un pas înaintea producţiei. Iar in unele domenii, prin metodele de lucru, tehnologiile moderne, soiurile şi hibrizii de înalt randament pe care le putem oferi avem un avans de circa 10 ani faţă de marea producţie“. Care-i bilanţul anului ce a trecut ? „Avem motive de satisfacţie pentru activitatea noastră. In 1987, an nu tocmai favorabil, 162 de unităţi agricole de stat şi cooperatiste au obţinut, in medie la hectar, peste 20 tone de porumb ştiuleţi, 113 unităţi , peste 3,5 tone de floarea-soarelui, 92 unităţi — peste 3 tone de soia şi un număr şi mai mare de unităţi — peste 8 tone de griu sau orz. în toate aceste rezultate se regăseşte incorporată şi munca, strădaniile şi căutările slujitorilor în... halate pentru a crea şi pune la dispoziţia marii producţii soiuri şi hibrizi de înalt randament, seminţe de calitate superioară şi tehnologii de cultură intensive şi eficiente“. Cu ce ginduri păşiţi în noul an ? „Din Mesajul adresat Întregii naţiuni de secretarul general al partidului am reţinut sarcinile mari ce revin in acest an tuturor oamenilor muncii din agricultură. Aceasta ne obligă să amplificăm şi să ridicăm la cote superioare întreaga activitate de cercetare agricolă. Avem şi vom introduce metode de cercetare noi, moderne, pentru a reduce şi mai mult ciclul cercetare — generalizare a rezultatelor în producţie. Fiindcă satisfacţia supremă a cercetătorilor este să-şi vadă roadele muncii aplicate in toate unităţile agricole, pentru a se obţine recolte corespunzător înfăptuirii noii revoluţii agrare pe marele ogor al patriei“. Un timp al certitudinilor. „Un an nou plin de speranţe şi împliniri , un timp al certitudinii , ştim că tot ce ne propunem vom înfăptui cu puterea minţii şi a braţelor noastre“. Ginduri tonice, rostite simplu şi firesc de către ing. Elvira Neacşu, şefa atelierului de reglare-testare plăci din inima unei moderne unităţi a industriei româneşti — întreprinderea de calculatoare electronice din Bucureşti. „Am petrecut revelionul intre electronişti şi informaticieni. Cu toţii alcătuim o mare familie — continuă interlocutoarea noastră — familia electroniştilor, unde Înnoirile sunt spectaculoase. Avem marea satisfacţie profesională de a contribui la înzestrarea altor Întreprinderi şi ramuri de producţie cu tehnică de calcul electronic. Dar şi răsplata muncii noastre este pe măsura rezultatelor. Şi pentru că veni vorba despre răsplata socială a eforturilor noastre, pot să spun că tânărul nostru colectiv, format din muncitori, tehnicieni şi specialişti de înaltă şi foarte înaltă calificare, face parte din cei peste 6,6 milioane de oameni ai muncii care, prin aplicarea măsurii iniţiate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au primit importante sume, reprezentind 50 la sută din fondul de participare la beneficii pe acest an. Ştiu, de asemenea, că în prima parte a anului viitor, la încheierea activităţii pe bază de bilanţ, se va acorda oamenilor muncii şi diferenţa de 50 la sută pe întregul an 1987. Dar anul 1988 se înscrie din start, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului, şi cu alte certitudini : este vorba despre majorarea retribuţiei cu zece la sută în a doua jumătate a anului, majorare de care vor beneficia milioane şi milioane de oameni ai muncii. Şi tot de domeniul certitudinilor ţine şi hotărîrea colectivului nostru de a da ţării mai multe produse noi şi modernizate, calculatoare şi minicalculatoare electronice cu un volum mai redus şi fiabilitate sporită, cu performanţe superioare, competitive sub toate aspectele. Desigur, acum, în zilele de inceput ale noului an, gindurile noastre pot fi — şi de fapt sunt — exprimate in mii de feluri. Dar orice cuvinte am folosi, ele izvorăsc din aceeaşi încredere tonică in viitorul luminos al patriei noastre dragi“, în posturile datoriei ostăşeşti. Cu bucuria datoriei împlinite au întîmpinat tradiţionala sărbătoare şi ostaşii care, in noaptea Anului Nou, s-au aflat de veghe în posturile încredinţate — ne informează ostăşeşte maiorul Vasile Moldovan. Printre ei se numără şi transmisioniştii din unitatea in care munceşte maiorul Ovidiu Tincu. In anul recent încheiat, anul Conferinţei Naţionale a partidului, organizaţia U.T.C. din această unitate a primit două prestigioase distincţii: Diploma de onoare a Comitetului Central al U.T.C. si Diploma de onoare a Consiliului Politic Superior al Armatei. Soldatului Mihalache Dobre i-a revenit in această noapte misiunea de înaltă onoare de a executa serviciul de sentinelă la drapelul de luptă al unităţii, pe mătasea căruia strălucesc ordinele „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a si a II-a, însemne de onoare ale vredniciei ostăşeşti. La hotar de ţară, grănicerii se află permanent in posturile veghii la liniştea pămîntului românesc. Aceeaşi hotârîre bărbătească i-a cuprins în noaptea dintre ani pe soldatul Miron Aspră, comunist, ca şi pe tovarăşii săi de arme, ostaşii utecişti Daniel Biiză şi Ionel Nica, toţi trei distinşi cu insigna „Pentru merite grănicereşti“, atunci cînd au ascultat cuvintele rostite de comandantul de pichet, locotenentul Duşan Rafal, cu prilejul încredinţării misiunii in faţa tricolorului . „Vă ordon să executaţi paza şi apărarea frontierei de stat a Republicii Socialiste România !“ O misiune de mare cinste, îndeplinită cu cea mai înaltă răspundere. Şi militarii care veghează la liniştea cerului senin al patriei şi-au îndeplinit misiunile încredinţate la parametrii noii calităţi, aşa cum cere întregii armate Directiva comandantului suprem. Ostaşii din arma radiolocaţie, asemenea întregii armate, Îşi vor îndeplini în continuare misiunile încredinţate cu o înaltă răspundere patriotică, răspunzind totdeauna prezent la chemarea patriei şi poporului, la ordinul comandantului suprem, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, apărînd cu bărbăţie şi eroism libertatea, independenţa şi suveranitatea scumpei noastre patrii — Republica Socialistă România. Urări din... Osaka. Cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a Republicii şi a Anului Nou, de la bordul navelor româneşti cu tricolor la catarg, aflate pe toate meridianele globului, s-au primit numeroase radiograme prin care colectivele echipajelor Îşi exprimă în cuvinte emoţionante dragostea faţă de patrie, ataşamentul lor vibrant la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, de colaborare economică şi pace cu toate ţările lumii. Politică promovată consecvent de partidul şi statul nostru, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Reproducem din radiograma primită de la cargoul „Cotnari“ : „Abia sosiţi la Osaka, în Japonia, gîndurile noastre se îndreaptă către ţară, către cei dragi, către secretarul,general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ale cărui iniţiative de colaborare Internaţională şi de pace ne-au deschis in cele peste două decenii, de cînd se află în fruntea partidului şi a ţării, noi şi noi drumuri pe mările şi oceanele lumii. Nava noastră a sosit aici cu bine, încărcată cu produse ale industriei siderurgice româneşti şi am fost primiţi, ca de obicei, cu respect şi prietenie. In noaptea de răscruce a anilor am toastat pentru împlinirile viitoare, care vor ridica România pe o nouă treaptă de civilizaţie şi progres. La mulţi ani !“ Semnează Victor Moldoveanu, comandantul cargoului „Cotnari“. Pentru o lume fără arme, fără războaie. -„Ca medicrare Şi-a consacrat profesia însăşi apărării vieţii, nu pot avea dorinţă mai arzătoare decât aceea de a vedea că in anul 1988 se vor înfăptui noi paşi în direcţia înlăturării primejdiei nucleare şi asigurării păcii , ne spune doctorul Ion Munteanu, directorul Spitalului judeţean Giurgiu. Omul, cea mai inaltă creaţie a naturii, este confruntat astăzi cu o situaţie paradoxală, cum nu a fost niciodată in trecut. Pe de o parte, prin milenare şi stăruitoare eforturi, el şi-a făurit un grad de civilizaţie la care înaintaşii nici nu puteau visa, dar şi-a creat, totodată, şi cel mai cumplit mijloc de distrugere — arma nucleară, care poate suprima viaţa însăşi pe Pămint. Gindurile mele, ca şi ale colegilor mei, ale tuturor cetăţenilor ţării, au fost din nou şi răspicat exprimate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cind, în zilele premergătoare noului an, a arătat atît de convingător că primele succese ale unei noi gîndiri politice, primele realizări in direcţia dezarmării nu trebuie să ne autoliniştească. Noi, românii, ne-am realizat în pace cele mai frumoase visuri. Oraşul Giurgiu de azi este o creaţie a păcii şi destinată păcii, înfloririi vieţii, personalităţii umane. Muncind cu pasiune şi dăruire, în spitalul nostru salvăm anual sute de vieţi. E în plină construcţie un nou spital cu 430 de locuri, cum n-a mai fost pe aceste meleaguri. Ei cum am putea să acceptăm fie şi numai gindul că toate strădaniile noastre, toate realizările noastre ar putea fi pulverizate în urma unei nesăbuinţe ? Nici un medic din lume, nici un popor nu doreşte să-şi vadă zădărnicite năzuinţele de progres. Consider, de aceea, de neînţeles declaraţiile unor oameni politici, care susţin că vor continua să producă şi să perfecţioneze armele nucleare. Numai că, aşa cum dovedeşte experienţa, scăpată de sub control, energia nucleară nu cunoaşte nici un fel de graniţă. Aşa incit armele nucleare nu reprezintă o problemă internă a celor ce le posedă, deoarece ele pot afecta toate popoarele. Sper că noul an va marca, aşa cum a îndemnat cu înaltă responsabilitate tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întărirea frontului antinuclear, intensificarea luptei popoarelor pentru eliminarea tuturor armelor nucleare din Europa şi din lume“. Mîndră ramură de sport! Campioanele lumii la gimnastică — adică cele şase românce care,in opţiunea Agenţiei de presă „China Nouă“, au furnizat a treia mare veste sportivă a anului 1987 — au petrecut Revelionul in mijlocul familiilor lor : Aurelia Dobre şi Eugenia Golea, la Bucureşti, Daniela Silivaş la Deva, Camelia Voinea la Constanţa, Ecaterina Szabó in satul ei transilvan şi Celestina Popa la Ploieşti. Fiecare a trăit sărbătoarea de la cumpăna celor mai importanţi doi ani din viaţa lor sportivă împreună cu părinţii, cu fraţii, rudele, vecinii şi prietenii deacasă. — La mulţi ani, Aurica ! — am adresat, noi, tradiţionala urare campioanei mondiale absolute de la Rotterdam, celei căreia Asociaţia Presei Sportive din Spania i-a acordat trofeul pentru locul întii în clasamentul celor mai buni sportivi din lume in anul abia încheiat. Aurelia Dobre, înconjurată de tata, mama, fratele („mai mare cu doi ani, el are 17“ !) şi de alţi ciţiva invitaţi ne răspunde in felul ei — vesel, sprinţar. — La mulţi ani şi dumneavoastră, şi vă mulţumesc pentru reportajul din Almanah ! — Cum e acasă ? — Nu poate să fie decit minunat. — De fapt, cit stai la Bucureşti ? — Am venit pe 26 decembrie, iar pe 4 ianuarie plec la Paring. După o perioadă de refacere la Singeorz-Băi, vom avea alta de pregătire fizică la altitudine. Apoi ne vom stabili din nou la Deva , pentru şcoală, pentru antrenamente. Doar anul acesta este an olimpic, nu ? — An in care voi puteţi, şi vă dorim din inimă cu toţii, să repetaţi strălucitoarele succese din 1987. — După cum muncim, după cum suntem îndrumate şi după condiţiile pe care le avem, şanse sunt. Sigur, mai sunt şi concurentele din alte ţări, dar obişnuim să ne intereseze ce facem noi, să ne iasă exerciţiile perfect, că in rest, ce fac altele, văd arbitrele... — Crezi că vei putea lua şi titlul olimpic la individual compus, cum l-ai luat pe cel mondial in anul deja trecut ? — Tovarăşii antrenori ne pregătesc în aşa fel incit toate să putem aşa ceva. Mai întii şi-ntîi am dori să luăm titlul olimpic pe echipe. La individual, cum am ţişnit eu, o debutantă necunoscută la Mondiale, aşa poate apărea şi anul acesta oricare dintre noi. Dar, teoretic, obiectivul acesta cade în sarcina Danielei Silivaş şi a mea. Oricare dintre noi două il va atinge, noi vom fi la fel de fericite. Aşa-mi spunea şi ea la telefon... — Cine ? — Imediat după ora 12. Prima care m-a felicitat dintre colege a fost Eugenia Golea, care a făcut Revelionul tot la Bucureşti. Apoi m-a sunat la telefon Dani, de la Deva, care mi-a urat să fiu campioană olimpică, şi cu ei l-am urat la fel. — Şi ce mai spunea Daniela ? — Că i-e dor de mine şi că abia aşteaptă să ne zbenguim prin zăpadă pe Paring. Mai mult n-am înţeles ce spunea, fiindcă, ştiţi cum e ea în particular, nu putea să vorbească de ris. ...Iată, aşa e viaţa, copiii rămin copii chiar dacă sunt campioni mondiali. Vedea-i-am şi campioni olimpici ! REPORTERII şi CORESPONDENŢII „SCÎNTEII* Foto : Sandu Cristian Mergînd cu ţara Natura mea polemică nu mă lasă să uit nici acum, la început de an, cum ne compătimea o „voce“ pe calea undelor, mai ieri, alaltăieri : „Bucureştiul este tot un şantier“. Auziţi dumneavoastră ce lucru ruşinos, să dai chip nou unui oraş balcanic şi asta intr-un ritm ameţitor ! Să croieşti bulevarde noi, să pui la pămint coşmeliile anacronice moştenite de la burghezie, să sădeşti pe sub pămint drumuri noi, rapide, să faci dintr-un riu plin de impndice o arteră de apă care să oglindească măreţe cartiere de locuit, croite după cea mai proaspătă gindire arhitecturală, să faci din uzine catedralele visate de utopiştii stingii mondiale, să ieşi adică din mizeria periferică în care eram meniţi parcă pentru eternitate de către „binevoitorii" noştri care vedeau în chirpici şi pămint pe jos, exact ce ni se potrivea nouă, o civilizaţie joasă, de lut, un pitoresc colorat cu cişmeaua la capul străzii şi cartiere în care o baie era un monument de igienă. Ei bine, „îngrijoratul” de aiurea uitase că nu numai Bucureştii sunt un şantier, ci întreaga Românie ! Dacă deschizi in fiecare zi un ziar şi-l citeşti este imposibil să nu observi „cărţile poştale“ ce reprezintă ultimele cartiere abia rămase fără schele şi oferind privirii o geometrie urbanistică nouă, proaspătă, plină de fantezie. In timp ce aiurea, nu vreau să arunc şi eu cu piatra în grădina celor ce ne bîrfesc, milioane de oameni şomează, şi nu din vina lor, la noi mina de lucru abia mai acoperă nevoile noilor şantiere, milioane de români robotind din zori pină in seară ca să contribuie la zestrea fizică şi spiritială a ţării. Ţara munceşte, in fiecare zi dhreia raportează că un nou obiectiv industrial a fost dat in folosinţă, că avem un Canal visat de constructorii altor timpuri, un drum nn stincă la înălţimi ameţitoare, am numit Transfăgărăşanul, ori oraşe noi ridicate în timpuri record. Să nu se creadă că o sa cad in festivism, totul se face cu trudă, cu sacrificii, cu bani mulţi, cu sudoare. Cei ce cred că a arde etapele e un joc de copii se înşeală ! E greu, repet, se cere mult, de la rigoare şi chibzuinţă in socoteli la petrecerea nopţilor in faţa focurilor cuptoarelor, sub pămint in galerii, pe cimp in arşiţă şi ger, adică în toate locurile in care geniul românesc caută să recupereze anii de lincezeală moşteniţi de un regim politic tinăr, energic, care în 40 de ani de Republică a deşteptat nişte energii uriaşe, prezentindu-se, iată, la această zi aniversară cu asemenea rezultate care nu pot să nu impresioneze şi emoţioneze. Să privim lucid clipa de faţă, mai avem încă multe de făcut, nu putem să ne oprim aici, moştenirea a fost grea, tristă, dar zorile unei vieţi cu mult mai bune s-au arătat de mult. In acest început de an, în care vom merge mai departe pe drumul faptei, avem un singur gind : „Un partid, un conducător, un popor...“ Eugen BARBU Din primele zile ale anului, pe frontul muncii pentru ţară ENERGETICIENII PORŢILE DE FIER . Fiind distins, pentru rezultatele deosebite obţinute, de trei ori consecutiv cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, colectivul întreprinderii electrocentrale „Porţile de Fier“ a ţinut, şi în anul de curînd încheiat, să fie, prin fapte, la înălţimea înaltei răspunderi datorate activităţii pe care o desfăşoară. Cu toate că în anul 1987 o perioadă lungă de timp debitele Dunării s-au menţinut scăzute, energeticienii de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, angajaţi puternic în marea Întrecere socialistă, au pus permanent pe primul plan direcţii prioritare de acţiune : reducerea cu pină la 25 de zile a perioadelor de revizii planificate, deplină siguranţă in funcţionarea celor 14 hidroagregate, folosirea la maximum a potenţialului energetic al fluviului, gospodărirea chibzuită a fiecărui kilowatt de energie electrică. Primele ore din noul an i-au găsit pe energeticieni la datorie, mumcind cu aceeaşi abnegaţie şi dăruire comunistă , acolo, lingă rotirea necontenită a celor 14 „luceferi", în turnurile de comandă ale ecluzelor, nn atîtea şi atîtea locuri unde se cere competenţă profesională, tot mai multă Investiţie de inteligenţă. Şi totul a decurs normal, fluviul a „muncit“ din plin, sub comenzile tehnicii moderne, dirijată cu precizie de către aceşti minunaţi oameni. In cele două zile din 1988 hidrocentralele Porţile de Fier I si Porţile de Fier II au produs 36 milioane kWh energie electrică. (Virgiliu Tătarul. MUREŞ : Cei peste 1 000 de energeticieni de pe cele 3 platforme ale întreprinderii electrocentrale Mureş — Iernut, Fintînele şi Tîrnăveni — s-au aflat in primele două zile din acest an, asemenea altor lucrători din unităţile cu foc continuu, in haine de lucru. Astfel, aici — unde, in anul precedent, reviziile şi reparaţiile grupurilor energetice au fost încheiate cu 27 de zile înainte de termen şi a fost realizat un spor de producţie de peste 80 milioane kWh energie electrică , în zilele de 1 şi 2 ianuarie a.c. au fost produse şi pulsate in sistemul energetic naţional primele 39 milioane kWh energie electrică din acest an. De remarcat că acest succes are la bază abnegaţia şi spiritul revoluţionar de care au dat dovadă toţi energeticienii mureşeni. (Gheorghe Giurgiu), CHIMIŞTII BRAZI , 1 ianuarie 1988. Puţin după ora 7, grupuri de oameni ies din schimbul de noapte. Toţi se salută cu „La mulţi ani In mijlocul unui grup îl recunosc pe ing. Gheorghe Voicu, coordonator şef secţie la instalaţia dimetiltereftalat. — Cum a fost prima zi a noului an ? — Pentru noi, petrochimiştii de la Combinatul petrochimic Brazi, a fost o zi normală de lucru. — Dar pentru secţia pe care o coordonaţi ? — O zi-record. Am livrat suplimentar sarcinilor de plan aproape 50 tone de materie primă pentru fibre poliesterice. De fapt ne-am menţinut ritmul bun Înregistrat la sfârşitul anului trecut. (Ion Marinescu). VASLUI : Hotăriţi să transpună în viaţă indicaţiile şi orientările conducerii superioare de partid de a face din 1988 un an hotăritor in îndeplinirea sarcinilor economice ale acestui cincinal, oamenii muncii de la Combinatul de fire sintetice din municipiul Vaslui, prezenţi cu toţii la datorie, au lucrat cu abnegaţie şi dăruire în toate schimburile din zilele de 1 şi 2 ianuarie. După cum ne spunea inginerul Dorin Baciu, directorul comercial al unităţii, au fost realizate, la un înalt nivel calitativ, primele 23 tone de fire poliesterice şi expediate la export în contul sarcinilor contractuale ale noului an. Cele mai bune rezultate au fost obţinute de colectivele celor trei schimburi ale secţiei a III-a, filare rapidă, condusă de inginerul Nicolae Barbu. Chimiştii tinărului şi modernului combinat vasluian demonstrează in acest fel, din primele zile, că nu-şi vor precupeţi eforturile pentru a se înscrie, şi în acest an, între unităţile fruntaşe In întrecerea socialistă pe ţară. (Petru Necula). MINERII VALEA JIULUI : Zilele de 1 -12 ianuarie au fost şi pentru minerii Văii Jiului rodnice. Continuînd şirul succeselor obţinute in anul care s-a încheiat de curind, minerii din Paroşeni, Lonea, Petrila-Sud şi celelalte mine au început noul an cu hotărîrea fermă de a lucra cu mai mult spor pentru a da patriei cu mai mult cărbune cocsificabil şi energetic. „După o susţinută activitate de revizii şi reparaţii, ce s-au efectuat în schimburile unu şi doi din ziua de 1 ianuarie, din schimbul al treilea al zilei de întii am început cu toate forţele lupta pentru a extrage primele cantităţi de cărbune ale noului an 1988 — ne declara minerul şef de brigadă Mihai Bărbăcaru, de la sectorul unu al minei Paroşeni. Am încheiat anul trecut cu o frumoasă depăşire : 100 000 tone cărbune peste prevederi, ocupind un loc fruntaş pe ţară. Şi in acest an avem toate condiţiile asigurate pentru a ne menţine în fruntea întrecerii.“ La sfîrşitul ultimului schimb din 2 ianuarie am notat că minerii din Paroşeni au extras peste prevederi 500 tone cărbune. Succese frumoase au obţinut şi ceilalţi mineri din Lonea, Petrila-Sud, Uricani. (Sabin Cerbu). CAPENI : Mobilizaţi de îndemnurile secretarului general al partidului de a da ţării cît mai mult cărbune şi de hotărîrile Conferinţei Naţionale a partidului potrivit cărora, în anul 1988, activitatea productivă trebuie să se ridice la cele mai înalte cote ale eficienţei economice, minerii din Bazinul carbonifer al Baraoltului, încă din primele zile ale celui de-al 3-lea an al cincinalului actual, au depăşit producţia planificată de cărbune. Aşa Cum ne-a relatat secretarul comitetului de partid de la amintita întreprindere, tovarăşul Ştefan Ambrozie Marian, la abatajul frontal 644 al sectorului Vîrghiş, în prima zi de lucru a anului 1988 bri-