Scînteia, martie 1988 (Anul 57, nr. 14161-14187)

1988-03-01 / nr. 14161

PAGINA 2 [PLANUL ECONOMIC-ÎNDEPLINIT EXEMPLAR!] COMPETITIVITATEA DECISA IA PLANŞETA Există vreo legătură intre competitivitate şi decizia de a investi dintre prezenta activă pe pieţele externe şi gradulde fundamentare a noilor capacităţi industriale ? Nu reprezintă, oare, competitivitatea un atribut exclusiv al producţiei ? Să descifrăm coordonatele acestei importante probleme. Este cunoscut faptul că, sub impactul crizei economice mondiale, asigurarea competitivităţii a fost pretutindeni situată în centrul strategiei factorilor de decizie politică şi economică. De altfel, tot mai mult cştigă teren opinia că definirea competitivităţii ca obiectiv de politică economică de lungă durată conferă creşterii o accentuată stabilitate pe o perioadă mare de timp. Urmărind evoluţia şi distorsiunile comerţului mondial, nu sunt greu de sesizat citeva dintre trăsăturile specifice ale etapei pe care o străbatem. în primul rînd, curbul vieţii produselor s-a scurtat şi se va scurta drastic în continuare. Fazele prin care trece un nou produs — de la descoperire şi experimentare la lansare şi industrializare, pînă la maturitate şi declin — se succed cu repeziciune. în electronică, de pildă, ciclul de viaţă al unei inovaţii este de 3—4 ani şi fiecare nouă descoperire provoacă o diminuare apreciabilă a preţului obţinut de producători, în al doilea rînd, sporirea generală a nivelului de productivitate şi apariţia de noi producători în ţările în curs de dezvoltare au accentuat tensiunea concurenţială, îndeosebi pentru mărfurile de nivel tehnic coborît sau mediu. __ C o m p e t itivitatea, orientarea unei părţi cit mai mari din producţia naţională către export au devenit, aşadar, strict dependente de ritmul în care poate fi ridicat nivelul tehnic al produselor — obiectiv strîns legat in viziunea partidului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu de continua modelare a structurilor industriale. Ţara noastră şi-a angajat, în acest cincinal, forţele, potenţialul economic in ambele direcţii. Pe de o parte, se află în plină desfăşurare un profund proces de modernizare, dar şi de realizare a unor ample programe de investiţii în toate ramurile şi sectoarele de activitate, pe de altă parte, oferta de export a industriei româneşti cunoaşte o creştere semnificativă, atit sub aspect cantitativ, cit şi calitativ. Vor fi promovate în cadrul unor structuri diversificate produse ale unor ramuri industriale de vîrf : chimia şi construcţiile de maşini, electronica şi microelectronica. Şi în celelalte ramuri se estimează, bireînţeles, creşterea constantă a grupelor de produse prelucrate superior, rezultat al modernizării. 1C1 Pentru viitorul apropiat se scontează pe modificări şi mai profunde in nomenclatorul de export, in consonanţă cu ritmul de afirmare a progresului tehnico-ştiinţific în activitatea productivă. Ceea ce înseamnă că, nu peste mult timp şi in multe cazuri, vom vinde altceva decît vindem astăzi, uneori produse cu o altă destinaţie şi pentru alţi parteneri comerciali. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece riscul deprecierii unor produse prin uzură morală, prin reducerea cererii şi scăderea volumului de desfacere este cât se poate de real. Menţinerea pe pieţele internaţionale a unor oferte necompetitive sau lansarea unor produse nesolicitate contravine regulilor elementare ale unui comerţ activ şi eficient. Elasticitatea în adaptarea la cererea beneficiarilor externi se impune tot mai limpede ca o linie majoră de conduită în comportarea întreprinderilor noastre producătoare. Se spune adesea că afirmarea comercială este condiţionată de priceperea şi talentul manifestate în acest domeniu. Foarte adevărat. Dar tot atât de adevărat este că afirmarea economică ar fi practic imposibilă fără factorul tehnologic, cel care pe întreg perimetrul producţiei face joncţiunea şi stabileşte punţile de legătură cu exigenţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Dimpotrivă, imobilismul faţă de schimbările tehnologice, reflectat deseori prin adoptarea in proiectele unor obiective de investiţii a aceloraşi procedee de fabricaţie şi echipamente depăşite din punct de vedere al performanţelor, devine un pericol major pentru echilibrul economico-financiar al noilor capacităţi construite. Cum foarte multe dintre noile obiective de investiţii vor participa direct la creşterea activităţii comerciale externe, construirea lor nu se poate sprijini decât pe o imensă muncă de concepţie, subordonată creării unui aparat productiv modern şi modelării unor structuri organizatorice raţionale, pentru a le face capabile să preia un rol şi răspunderi atît de importante. Ştiinţa, tehnica, tehnologia au tocmai capacitatea să „aprovizioneze“ cel mai bine economia naţională cu resursele esenţiale ale competitivităţii. Problema este însă deosebit de complexă sub aspect tehnic şi economic: cum utilizăm capacităţile existente ? cum le adaptăm şi le vom completa cu altele noi ? După cum se ştie, la nivel de ramuri, centrale industriale şi întreprinderi s-au elaborat şi se elaborează programe detaliate de perfecţionare a tehnologiilor de fabricaţie, de echipare cu noi utilaje de înaltă performanţă, de reproiectare a produselor fabricate în prezent. Pentru că soluţiile trebuie găsite, înainte de toate, în interiorul halelor existente, prin creşterea randamentului echipamentelor şi instalaţiilor şi transformarea lor în sisteme de mare productivitate. In paralel, sunt construite noi obiective şi capacităţi, confruntate cu cerinţa de a avea o înaltă capacitate de adaptare la nou, o mare flexibilitate. Desigur, alegerea variantei de modernizare sau de investiţii cu succes comercial nu constituie pentru nici un colectiv de specialişti o chestiune simplă. Specializarea producţiei pentru export după criteriile dezvoltării intensive nu echivalează nicidecum doar cu simpla rezervare a unor secţii de producţie sau linii de fabricaţie in acest scop. întregul obiectiv de investiţii nou construit sau cel supus modernizării trebuie conceput şi proiectat la un nivel superior de funcţionalitate. Se cer larg promovate, aşa cum a subliniat în repetate rînduri secretarul general al partidului, tehnologii moderne de fabricaţie nu numai pentru noile produse, ci şi pentru cele existente, în vederea realizării lor cu consumuri materiale şi cheltuieli de producţie cu măi reduse, cu posibilităţi cit mai mari de a satisface cerinţele in continuă evoluţie ale beneficiarilor externi. Pentru aceasta, în activitatea de proiectare trebuie pornit in mod consecvent de la nivelul mondial de vîrf, precum şi de la dinamismul previzibil al progresului tehnico-ştiinţific. Comparaţia complexă pe termen lung se detaşează ca fiind cel mai important instrument de lucru la îndemîna specialiştilor. Cu condiţia includerii, între parametrii aleşi şi ipotezele făcute, a unor indicatori care permit cunoaşterea pieţei pentru categoria respectivă de produse, perspectivele în evoluţia cererii şi cerinţele de utilizare, la care se adaugă informaţii pertinente despre preţuri, condiţii de plată ■şi creditare, despre nivelul activităţii de servire, chiar şi cele privind reclama, eventualele relaţii şi efortul organizatoric de desfacere a produselor. Toate aceste exigenţe ridică o problemă de fond. Este vorba de necesitatea obiectivă a unei informări riguroase a proiectanţilor şi economiştilor, pentru a nu acţiona la întimplare, ci în deplină cunoştinţă de cauză. Volumul şi calitatea informaţiilor dobîndesc dimensiuni fără precedent. Actualizarea sub dublul aspect, tehnic şi comercial, a serviciilor informaţionale din institute, unităţi productive, întreprinderi de comerţ exterior, organizarea unor bănci de date cit mai complexe, dar mai ales consultarea şi utilizarea lor permanentă sunt condiţii sine qua non ale reuşitei eforturilor depuse la planşetă. Promovarea eficientă a exportului mai presupune crearea unui cadru permeabil comunicării cu mediile şi instituţiile care manifestă preocupări similare, receptivitate faţă de nou. Flexibilitatea înseamnă cunoaştere şi informare. Dimpotrivă, necunoaşterea, opacitatea duc repede la rigiditate. Or, nivelul de frecventare a surselor existente de informaţii — biblioteca de brevete OSIM, biblioteca de standarde a Institutului român de standardizare, biblioteca IMID ş. a. — dezvăluie faptul că nu in toate institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică este făcută corelaţia necesară intre creşterea ofertei la export şi cunoaşterea exigenţelor mediilor economice şi tehnologice în care ne propunem să ne comercializăm produsele. îmbunătăţirea activităţii sub acest aspect şi consultarea prognozelor efectuate la diferite orizonturi de timp asupra parametrilor pieţei sunt mijloacele cele mai sigure ale evaluării cu precizie ridicată a opţiunilor şi costurilor de investiţii, a efortului de modernizare. De altfel, faptul că se mai întîmplă ca pe poarta unor întreprinderi să iasă produse fără prea mare căutare pe piaţa externă se datorează tocmai necunoaşterii prognozelor tehnologice şi comerciale. De mult nu mai este suficient ca o tehnologie sau un produs nou să fie proiectat la performanţe similare cu cele realizate de potenţialii concurenţi. In momentul în care ele se află pe planşetă, trebuie concepute la performanţele pe care aceeaşi concurenţă le va atinge atunci cînd produsul sau tehnologia vor fi exportate. Deci, după un decalaj de timp care, în funcţie de complexitatea lor, poate să cuprindă cîţiva ani, într-o viziune comună şi îngustă, funcţiile unui obiectiv productiv sunt cele tehnologice şi economice. Nu întîmplător ponderea in documentaţiile pentru noile investiţii o deţin calcu-lele şi planurile tehnice. Urmează într-o proporţie mai redusă calculele economice şi, de cele mai multe ori, tratată tangenţial, problema organizării raţionale a comportamentului funcţional din timpul activităţii ulterioare. De parcă un nou obiectiv ar fi alcătuit exclusiv din tehnologii, utilaje, construcţii şi instalaţii. Dar elasticitatea producţiei faţă de cererea externă impune o abordare calitativ nouă a funcţiilor noilor obiective de investiţii şi, mai ales, evidenţierea chiar din faza de proiectare a exigenţelor suplimentare puse în faţa activităţii comerciale propriu-zise. Altfel spus, cercetători şi proiectanţi sunt chemaţi să-şi mărească orizontul de acţiune, să-şi asume cu responsabilitate rolul de organizator al eforturilor pentru competitivitate depuse in noile întreprinderi sau în cele supuse modernizării. Cerinţă absolut firească. Oferta de export nu se pregăteşte numai la cererea partenerului comercial, pentru că o anumită cerere are o anumită structură şi un anumit volum, o limită de satisfacere în timp. Tot aşa, o marfă nu poate fi vîndută pînă nu este cunoscută pe pieţele externe. Aşteptarea clienţilor la sediul întreprinderii poate să pară cel puţin neeconomic. Cît despre vînzarea prin intermediari, aceasta nu echivalează în ochii specialiştilor decît cu pasivitate faţă de rezultatele economico-financiare obţinute pe seama acestei importante activităţi. Concluzia î Munca de urmărire şi dispecerat a unor compartimente din întreprinderi trebuie să-şi schimbe profund conţinutul, orientîndu-se tot mai hotărît spre studierea sistematică a exigenţelor pieţei prin metodele moderne de marketing, prin cunoaşterea „la zi“ a situaţiei categoriei respective de produse, a perspectivelor în evoluţia cererii, a cerinţelor de utilizare, a nivelului calitativ al acestora. Direcţii de acţiune în care sprijinul competent al specialiştilor din proiectare, întreprinderile de comerţ, al cadrelor universitare, încă din faza de elaborare a proiectelor pentru un nou obiectiv de investiţii, constituie un atu extrem de important. Analiza-diagnostic a funcţiei de export a unităţii economice, in etapa de proiectare, permite formularea de observaţii utile pe linia corelării superioare a atribuţiilor şi răspunderilor acestui sector. Observaţii menite să aşeze pe coordonate noi eforturile de înnoire a producţiei, de asimilare a unor noi produse, înscriindu-se organic în strategia de dezvoltare viitoare a întreprinderii, a întregii noastre economii. Este răspunsul cel mai competent ce poate fi dat cerinţelor multicriteriale şi dinamice pe care le ridică creşterea necontenită a competitivităţii. Ing. Cristian ANTONESCU EXIGENȚE ALE MODERNIZĂRII ACTIVITĂȚII ÎN INVESTIT(OR) în magistrala cuvîntare rostită la Conferinţa Naţională a partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat încă o dată, cu claritate, că rolul conducător al partidului se materializează numai prin participarea activă a fiecărei organizaţii de partid, a fiecărui comunist la înfăptuirea neabătută a hotărârilor de partid, a legilor ţării. Este o cerinţă fundamentală pentru orientarea activităţii organelor şi organizaţiilor de partid spre o finalitate precisă, care dă conţinut formelor şi metodelor muncii politico-organizatorice. în însemnările de faţă, pornind de la această cerinţă, ne-am oprit asupra criteriilor pe care organizaţiile de partid din citeva unităţi industriale din municipiul Bacău le-au avut in vedere în stabilirea unor teme pentru adunările generale ale comuniştilor, a unor acţiuni de reală actualitate cuprinse in planurile de muncă ale organelor de partid. La întrebarea noastră, asupra căror obiective îşi concentrează atenţia în prezent organizaţie comuniştilor de la întreprinderea de maşini-unelte, una dintre cele mai moderne unităţi din municipiu, tovarăşul Gheorghe Ceauşu, secretarul comitetului de partid, ne-a răspuns : „In acest an trebuie să obţinem o producţie cu 16,5 la sută mai mare decit cea din 1987, să asimilăm un mare număr de maşini-unelte de înaltă tehnicitate, între care şi linia automată de prelucrat piese prismatice, iar volumul mărfurilor destinate exportului să crească de zece ori. Sunt obiective mari şi complexe a căror îndeplinire reclamă o bună repartizare a forţelor, o activitate organizatorică şi politico-educativă susţinută. De aceea, Comitetul de partid, birourile organizaţiilor de bază au înscris în planurile lor de muncă, cu precădere, acţiuni cu problematică economică legată de sarcinile de producţie ce revin unităţii noastre. Astfel, in adunările organizaţiilor de bază, în plenarele comitetului de partid examinăm probleme majore, cum sunt cele privitoare la contribuţia comuniştilor la scurtarea termenelor de fabricaţie a maşinilor-unelte, asimilarea si modernizarea acestora, întărirea ordinii, a disciplinei, aportul lor la Introducerea tehnicii noi, sporirea eficientei economice. In fiecare organizaţie, anual, două-trei teme privesc aspecte ale vieţii interne de partid, ale muncii politico-educative şi socialculturale“. Din discuţiile purtate cu membri ai comitetului de partid, cu secretari ai organizaţiilor de bază am reţinut că în planurile de muncă sunt prevăzute, sistematic, obiective şi acţiuni menite să asigure o cit mai bună conducere, orientare şi îndrumare a activităţii destinate cu precădere realizării programelor prioritare. Una dintre acestea vizează modernizarea producţiei, perfecţionarea organizării muncii. — Unitatea noastră a fost vizitată de trei ori de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi de fiecare dată secretarul general al partidului ne-a îndemnat să acţionăm cu toată fermitatea, cu toată răspunderea pentru producerea unor maşini-unelte care să concureze cu cele mai bune de pe piaţa mondială — spune inginerul Vasile Gogu, directorul întreprinderii, membru al comitetului de partid. Am înţeles că a fi competitivi înseamnă a ne situa la nivelul performanţelor mondiale, înseamnă a considera critic rezultatele obţinute şi a ne strădui in permanentă să îmbunătăţim calitatea produselor noastre. Pornind de la aceste sarcini, biroul comitetului de partid a prevăzut sistematic acţiuni de antrenare a tuturor organizaţiilor de bază, a comuniştilor şi celorlalţi oameni ai muncii la dezvoltarea creaţiei tehnicoştiinţifice proprii, obiectiv înscris, de altfel, şi în planurile de muncă ale tuturor celor 14 organizaţii de bază. Ele vizează creşterea contribuţiei celor 430 de ingineri şi tehnicieni la soluţionarea problemelor complexe de concepţie, pregătirea fabricaţiei, intensificarea activităţii comisiilor inginerilor şi tehnicienilor, extinderea unor iniţiative privind reducerea consumurilor de metal, popularizarea mai largă, prin mijloacele propagandei vizuale, a comuniştilor care se disting în activitatea de invenţii şi inovaţii. Toate organizaţiile de bază şi-au prevăzut, totodată, în planurile lor de muncă pe acest trimestru să analizeze modul cum se realizează sarcinile de plan privind exportul. „S-ar putea oare altfel, din moment ce aproape întreaga noastră producţie este destinată partenerilor externi ? — ne spunea tovarăşul Dumitru Ungureanu, secretarul organizaţiei de bază din secţia de montaj a maşinilor de frezat longitudinal cu portal. De aceea ne străduim să ridicăm capacitatea tehnică a personalului muncitor la nivelul inait al dotării de care dispunem. Din controalele făcute, din dezbaterea ce a avut loc în birou au reieşit o serie de carenţe, între care şi insuficienta calificare a unor oameni. Pe baza propunerii făcute, biroul a cerut conducerii secţiei să organizeze un curs de specializare şi policalificare a oamenilor, pentru a se asigura astfel o calitate ireproşabilă a maşinilor realizate". Desfăşurarea activităţii economice este deosebit de complexă. Dinamismul ei atrage după sine apariţia permanentă a noi şi noi cerinţe. De aici şi necesitatea ca planurile de muncă să fie, de la caz la caz, după necesităţile noi care apar reactualizate. „N-am considerat niciodată planul de muncă drept ceva imuabil — spunea tovarăşul Viorel Huţu, secretarul comitetului de partid de la Combinatul de celuloză şi hirtie „Letea". De exemplu , a avut loc o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., care punea cu acuitate problema atingerii parametrilor proiectaţi, la toate instalaţiile. Or, la noi, trecuse destul timp de la montarea instalatiei de hirtie de scris si tipărit, dar producţia ei batea pasul pe loc. Am schimbat tema înscrisă în plan pentru luna respectivă şi am pus in dezbaterea comuniştilor problema ivită. Aceasta nu înainte de a forma un colectiv de oameni competenţi, care au constatat cauzele şi au propus măsurile tehnice şi organizatorice cele mai potrivite care se impuneau. Efectul ? După numai două luni, instalaţia şi-a atins parametrii prevăzuţi în proiect". Nu aşa stau lucrurile la Combinatul de îngrăşăminte chimice. Comitetul de partid, birourile organizaţiilor de bază, deşi dovedesc preocupare pentru întocmirea tematicilor orientative şi a graficelor de şedinţe, nu reuşesc să înscrie in planurile lor de muncă problemele cele mai importante legate de îndeplinirea planului de producţie. Inginerul Corneliu Artemie, directorul combinatului, ne spunea că problemele cele mai acute cu care se confruntă secţiile de producţie se referă la insuficienta calificare a unor oameni, nesupravegherea atentă a instalaţiilor, desele defecţiuni şi stagnări ale utilajelor şi maşinilor, slaba calitate a unor lucrări de revizii si reparaţii, neincadrarea in consumurile specifice de materii prime si energie. Doar puţine din cele 15 organizaţii de bază şi-au prevăzut în planurile de muncă pe acest trimestru al anului să dezbată cu comuniştii asemenea probleme. De altfel, combinatul băcăuan nu şi-a realizat planul de producţie nici în 1987, şi nici în perioada care a trecut din acest an, fapt ce ar trebui să reprezinte principala preocupare în momentul de faţă a organizaţiei de partid din combinat. Asemenea planuri de muncă formale, neconforme cu problematica economică a unităţilor industriale, ne informa tovarăşa Ana Nedelcu, secretar al comitetului municipal de partid, au întocmit şi comitetele de partid de la combinatul de prelucrare a lemnului, întreprinderea de panouri electropneumatice, întreprinderea mecanică, fiind nevoie ca biroul comitetului municipal de partid să ceară refacerea lor în consens cu cerinţele actuale ale muncii de partid. Este totuşi necesar ca printr-un control mai exigent, din partea comitetului municipal de partid, astfel de situaţii să fie preîntimpinate, pentru ca organizaţiile de partid din toate unităţile industriale din Bacău să abordeze de la bun început soluţionarea acelor probleme care să asigure o îndeplinirea ritmică, la parametri calitativi superiori, a planului de producţie pe acest an şi pe întregul cincinal. Gheorghe BALTA corespondentul „Scintell* Rezultatele pe măsura muncii concrete SCÂNTEIA — marţi 1 martie 1988 Pregătiri intense pentru buna funcţionare ....................... •' — ■ ----------- -............ ....................... a sistemelor de irigaţii In acest an, unităţile agricole dispun de amenajări pentru irigarea culturilor pe 3,5 milioane hectare, ceea ce reprezintă un puternic potenţial de creştere a producţiilor. Aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la recenta Plenară lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor, unul din factorii de cea mai mare însemnătate pentru realizarea producţiilor stabilite pentru acest an îl constituie irigarea culturilor pe întreaga suprafaţă prevăzută, îndeplinirea acestei importante sarcini depinde în mod hotăritor de modul in care acţionează acum organele agricole judeţene, organizaţiile de partid din unităţile specializate şi conducerile unităţilor agricole beneficiare pentru funcţionarea perfectă şi folosirea la capacitatea maximă a sistemelor de irigaţii. Iată de ce, in aceste zile, timpul trebuie folosit intens pentru pregătirea temeinică a tuturor amenajărilor. Am urmărit cum se acţionează concret în acest sens in judeţele Dolj şi Mehedinţi. DOLJ: Pe ansamblu — bine, dar nu si in detaliu Doljul dispune în prezent de 282 786 hectare amenajate pentru irigaţii, suprafaţă ce va spori în acest an cu încă 56 125 hectare. Este firească deci atenţia organelor agricole de resort pentru materializarea programului de revizii şi reparaţii, care să dea garanţia funcţionării sistemelor de irigaţii la parametrii proiectaţi. Buna organizare a muncii, în sectorul de recondiţionări, şi iarna blindă au contribuit decisiv la realizarea unor ritmuri mai înalte de lucru, comparativ cu anii trecuţi. Un argument : pînă la această dată s-au decolmatat 212 100 mc canale, faţă de 299 357 mc, cît s-a planificat ; s-au reparat 393 staţii de pompare din 437. 48 820 conducte de aluminiu din 49 688, 45 300 aspersoare din 47 625 şi 1 641 agregate de pompare din 1 728. Am ales pentru documentare sistemul de irigaţii Băileşti— Calafat, cel mai vechi din judeţ şi al doilea ca suprafaţă amenajată, după Nedeea—Măceşu. După compararea rezultatelor obţinute „la zi“ faţă de alte sisteme, inginerul Emil Robu, şeful serviciului exploatare irigaţii al întreprinderii pentru execuţia şi exploatarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Dolj, apreciază că „sistemul are o activitate bună, atît ca ritm, cît şi din punct de vedere al organizării muncii, al calităţii lucrărilor de revizii şi reparaţii“. Ne declarăm parţial de acord cu opinia sa. Iată şi motivele. Privind un ansamblu lucrările, se poate, într-adevăr, aprecia că stadiul actual de execuţie este avansat faţă de anul trecut şi chiar faţă de activitatea celorlalte nouă sisteme de irigaţii din judeţ. Aceasta s-a datorat organizării muncii în două schimburi, recondiţionării unui număr sporit de piese, creării unor rezerve de repere şi subansamble de schimb pentru intervenţii în perioada de exploatare şi altele. Pătrunzînd mai adine, dincolo de aspectul... de ansamblu al activităţii, în unele ateliere din incinta sediului central al sistemului constatăm şi citeva aspecte nedorite, ce ţin de spiritul gospodăresc. Dovada : notasem din datele furnizate de I.E.E.L.I.F. că în sistemul Băileşti s-au reparat mai multe conducte de aluminiu, comparativ cu cîte ar fi trebuit. Tocmai de aceea am rămas surprinşi cînd, în curtea sistemului de la Băileşti, am văzut citeva stive de conducte — unele din ele făcute „curea", turtite complet, altele zdrenţuite — bineînţeles, trimise la reparat. „Intr-adevăr, mai avem citeva sute de reparat — ne spune Dobre Zamfirescu, şeful sistemului. Acestea, atît de deteriorate, aparţin C.A.P. Siliştea Crucii şi Bistreţ. La o parte din ele, le luăm doar mufele, restul, un imens morman de ţevi deteriorate, vor merge la topit". Morman pe care îl zărim după peretele unei clădiri. Aici, claie peste grămadă — resturi de aluminiu provenite de la conducte dezmembrate, aruncate peste conducte reparate. „Nu ştiu cine o să le plătească, dar ştiu că o conductă nouă costă 470 lei şi că se consumă pentru producerea ei multă energie“ — ne spunea Mihai Colan, maistru la atelierul de reparaţii. La C.A.P. Rast, unde lucrările pregătitoare pentru buna funcţionare a sistemelor de irigaţii sunt mult rămase in urmă, preşedintele acestei unităţi, Ion Stănescu, ne asigura că nu-i grabă mare, intrucit ..mai e timp să se decolmateze canalele, să se recruteze udătorii şi să se facă toate celelalte lucrări prevăzute". în contrast cu unităţile amintite mai sus, la C.A.P. Băileşti se manifestă o grijă deosebită pentru echipamentele de udare. Toate cele aproape 1 000 de conducte şi 2 400 de aspersoare se repară in cadrul unităţii. „Am realizat prin forţe proprii o instalaţie specială pentru îndreptat conducte, precum şi instalaţii de verificat conducte şi aspersoare , ţine să precizeze mecanicul Florea Predoi. Conductele sunt reparate chiar de cei care le folosesc, de motopompişti". Care este eficienţa acestei iniţiative ? „Dacă reparam conductele şi aspersoarele în cadrul sistemului, ne costa peste 100 000 lei, iar noi le realizăm intr-un timp mai scurt şi la jumătate din această valoare“ , ne spune Constantin Secu, contabil la C.A.P. Băileşti. Este, într-adevăr, o experienţă bună, care merită să fie cunoscută , întrucît aici toate lucrările de revizii şi reparaţii sunt avansate şi bine organizate. Nicolae BABALAU corespondentul „Scînteii* Foto : E. Dichiseanu MEHEDINŢI: In prima urgenţă, repararea echipamentelor de udare Pentru a face faţă volumului mare de lucrări de reparaţii şi revizii, in cele cinci sisteme de irigaţii — Tirana, Gruia, Cujmir, Jiana si Vînju Mare, care se întind pe mai bine de 93 000 hectare — au fost alcătuite formaţii specializate, conduse de maiştri şi specialişti, care coordonează direct aceste acţiuni. Recepţia lucrărilor efectuate se face cu exigenţă sporită, pentru a se evita dereglările de orice natură in perioada funcţionării sistemelor de irigaţii. Din datele centralizate la zi, pe judeţ, reţinem că în ce priveşte repararea şi consolidarea canalelor, lucrările sunt avansate. Rămineri in urmă se înregistrează la revizuirea echipamentelor de udare. în sistemul de irigaţii Gruia se află cele mai fertile terenuri, de pe care se pot obţine şi cele mai ridicate producţii de porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartofi şi legume, culturi care deţin o pondere ridicată. La staţia de pompare din Pristol, activitatea este organizată in două schimburi . „Cu cei 21 de oameni — ne spune Gheorghe Liciu, şeful staţiei — am încheiat pînă acum lucrările de revizie şi reparaţii şi probele de funcţionare la toate agregatele existente. în cursul acestei săptămîni, punem în stare de funcţionare şi ultimul agregat“. Ne oprim şi în locurile unde se află cele şapte staţii şi cele 42 platforme de punere sub presiune. Au mai rămas de verificat — după cum ne convingem — doar o staţie şi o platformă de punere sub presiune. Şeful sistemului de irigaţii, ing. Tudor Dinu, ne prezintă o soluţie tehnică concepută şi finalizată de oamenii de aici pentru grăbirea lucrărilor de ■ curăţire de pămînt a canalelor. La decolmatat canale cu o înălţime mai mare de şapte metri se folosea banda transportoare cu grup electrogen. Productivitatea era scăzută, manipularea anevoioasă. Şeful de sistem, împreună cu un colectiv de muncitori au realizat o bandă acţionată direct de la priza tractorului. Deplasarea acesteia se face cu uşurinţă, de un singur om. Care este avantajul ? în varianta veche se consumau într-o zi 36 litri motorină, iar in cea nouă, numai 10 litri. Totodată, productivitatea muncii a crescut cu 10 mc pe oră. O soluţie tehnică valoroasă ce poate fi extinsă şi in celelalte sistema de irigaţii din Mehedinţi. împreună cu şeful sistemului de irigaţii aprofundăm un aspect pe care l-am intilnit în unităţile din zonă. La conducte, în loc de 1 440, cite s-au prevăzut, s-au reparat, în cadrul sistemului, 1 469. Cum se explică acest fapt, cînd am găsit în unităţi multe conducte lăsate la voia intîmplării, deformate, despre care nici vorbă nu poate fi — în starea in care se află acum — să fie folosite la irigaţii ? Unii — adică cei interesaţi — după ce au mai reverificat starea acestora au adus mai multe la reparat. In schimb, cei neglijenţi, chiar după multe insistenţe, nici la ora actuală nu acţionează in vreun fel. La data documentării noastre, cooperativa agricolă Pătulele I. din 200 conducte şi 150 aspersoare - prevăzute a fi reparate — n-a adus la sistemul de irigaţii nume. Asociaţia horticolă, tot din îmnainin 200 conducte a adus 76, iar am 250 aspersoare numai 198. I.A . Girla Mare - amplasată tot pe rază sistemului de irigaţii Gruia — din 400 conducte a venit doar cu 225. Aceeaşi lipsă de preocupare în ca priveşte repararea echipamentelor srf„ şi în celelalte sisteme de irigaţii Jiana, Vinju Mare şi Cujtui, Oare ce aşteaptă conducerile cooperativelor agricole din Gemeni, Vinători, Bistreţ, Jiana, Punghina, Burila Mare şi altele, unde, din aceeaşi neglijenţă anul trecut însemnate suprafeţe de teren au ramas neirigate şi, ca urmare, producţiile au fost cu mult diminuate . O asemenea stare de lucruri trebuie grabnic înlăturată pentru a nu se mai repeta situaţii de natura celor amintite. Se cuvine ca tot in acest cadru să semnalăm şi un alt aspect An de an, conducerile unităţilor raportează ca au asigurat şi au pregătit numărul de udători necesari în raport cu suprafeţele pe care le deţin in sistemele de irigaţii. In perioada cînd se iriga, insa, mulţi ridică din umeri şi „motivează“ că nu pot aplica udările din... lipsă de udători. Consideram că este timpul ca cei care s-au obişnuit să procedeze astfel sa fie traşi sever la răspundere, intrucit pînă in prezent au fost pregătiţi doar un număr mic de udători din cei necesari. Virgiliu TATARU corespondentul „Scînteii* Resursele materiale și energetice (Urmare din pag. I) era pe sfirșite prelucrarea unui arbore pentru un motor electric, observăm că se adunase o grămadă impresionantă de span. Cîntărind-o, constatăm că este de peste patru ori mai grea decît piesa finită. Este drept, la alte piese prelucrate pierderile tehnologice prin aşchiere erau mai reduse, dar, oricum, de cel puţin 25 la sută din valoarea metalului brut. Facem rapid un calcul şi ajungem la concluzia că, reducînd cu numai 10 la sută pierderile tehnologice din această secţie, prin trecerea la alte procedee, mai eficiente, s-ar fi putut economisi o cantitate mult mai mare de metal decît cea pe care directorul se străduise, fără prea mult succes, s-o obţină de la furnizor. De fapt, reducerea consumurilor materiale, a cheltuielilor de producţie în general este problema esenţială a autogestiunii şi autofinanţării, parametrii săi fiind transpuşi sub formă valorică în bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei întreprinderi şi avînd un rol determinant în creşterea rentabilităţii, a eficienţei economice. în această privinţă, la plenara Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că nu e suficient numai să vorbim de autogestiune, de autoconducere, de autofinanţare şi, de fapt, să continuăm să facem risipă, să înţelegem aceasta, aşa cum o fac unii, in sensul de a cheltui fără a da socoteală nimănui. Or, întreprinderea nu este proprietatea personală a nimănui ; ea este proprietatea întregului popor, dată în administrare întregului colectiv, iar cei care sunt puși să o administreze poartă răspunderea materială și din toate punctele de vedere pentru felul cum isi fac datoria, în mecanismul autoconducerii şi autogestiunii există pîrghii şi instrumente de natură să cointereseze direct colectivele din întreprinderi și pe fiecare om al muncii în parte în economisirea severă a resurselor materiale. Astfel, în sistemul de acord global între criteriile şi condiţiile în funcţie de care se determină ciştigurile figurează şi o serie de indicatori din acest domeniu, cum sunt : normele de consum de materiale şi energie, coeficientul de utilizare a materialelor, indicele de valorificare a materiilor prime. De asemenea, pierderile sau, dimpotrivă, economiile realizate influențează într-un sens sau altul volumul beneficiilor, deci participarea la beneficii a oamenilor muncii. Important este să aplicăm ferm principiile acordului global, regulile financiare, stimulînd atitudinea gospodărească, spiritul de răspundere si sancţionînd abaterile de la disciplina consumurilor. In cele din urmă, fie că este vorba de aspecte tehnice sau organizatorice, pentru instaurarea unei discipline de fier a consumurilor, esenţială se dovedeşte a fi înţelegerea de către fiecare om al muncii a legăturii directe dintre spiritul gospodăresc dovedit in utilizarea resurselor şi gradul de îndeplinire a sarcinilor de plan, dintre grija dovedită faţă de patrimoniul încredinţat spre administrare şi crearea condiţiilor pentru bunăstarea Întregului popor.