Scînteia, mai 1988 (Anul 57, nr. 14214-14239)
1988-05-01 / nr. 14214
PAGINA 2 L RAPORT MUNCA MAREA.SĂRBĂT A MUNCII Zi de Mai, Ziua muncii... întreaga ţară a îmbrăcat haină de sărbătoare, cinstind izbinzile muncii, primăvara continuă a gindului creator de patrie liberă, demnă, transpunând în rodnice fapte ideile şi orientările celui de-al Xlll-lea Congres şi Conferinţei Naţionale ale partidului, ale ctitorului României socialiste, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Zi de Mai, Ziua muncii... Zi de istorie purtătoare de adinei semnificaţii în acest al 99-lea 1 Mai muncitoresc sărbătorit de întregul nostru popor, alături de toţi cei ce muncesc pe tot globul pămintesc, cu inalta satisfacţie a împlinirii nobilelor idealuri socialiste şi comuniste pe pămintul românesc. Zi de istorie, demonstrind de-a lungul acestui răstimp de aproape un veac, prin măreţe fapte de luptă, combativitatea revoluţionară a minunatei noastre clase muncitoare, neînfricată şi neclintită in hotărirea sa de a-şi croi, sieşi şi ţării muncitoare, luminos destin socialist şi comunist. Inițiul de Mai a fost, an de an, simbolul luptei necurmate pentru reconstrucţie, pentru lichidarea exploatării omului de către om, pentru făurirea noii lumi a dreptăţii şi libertăţii în vatra străbună, luptă culminind, după Congresul al IX-lea al partidului, sub arcul de boltă al „Epocii Nicolae Ceauşescu", cu făurirea marilor ctitorii socialiste ale României moderne. 1 Mai in TARA MUNCII... Zi de sărbătoare a muncii, căreia i se dedică, de către fiecare muncitor, ţăran, intelectual, cele mai de seamă realizări plămădite cu ardent spirit revoluţionar, intr-o strînsă unitate sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comunist Român, inima de aur a întregului nostru popor. Ginduri şi fapte, proiecte de viitor ale constructorilor socialismului şi comunismului pe pămintul românesc - în acest început de Mai sărbătoresc, semănătorile parcurg ultimele parcele. Cuvinte însufleţite, de laudă, are primarul comunei, Mircea Turianu pentru munca plină de abnegaţie a lucrătorilor ogoarelor Vetişului, în această primăvară capricioasă. Preţuirea faţă de fruntaşii inactivitatea intensă din această perioadă a căpătat însă la Vetiş şi alt aspect, mai insolit. Şi iată cum. Dorind să facă mai repede cunoştinţă cu fruntaşii, reporterul este condus de primar, mai întii, intr-o încăpere a primăriei, unde era organizată o mică expoziţie de portrete. Din chenarul tablourilor ne priveau chipurile arse de vint şi soare, dar pe care stăruia o lumină a bucuriei lăuntrice, calme, pe care numai satisfacţia datoriei împlinite zi de zi ţi-o poate dărui — chipurile celor care s-au distins in această campanie agricolă, şi de altfel şi de-a lungul anilor trecuţi, prin fapte de dăruire pe frontul plinii, al recoltelor bogate. „Aceste portrete — spunea primarul — au fost realizate direct acolo, pe ogor, de inimoasa și talentata artistă plastică din Satu Mare, Irina Zăvoianu. In pofida virstei înaintate, a Înfruntat frigul și vîntul cîmpiei, in acest aprilie atit de schimbător, venind cu blocul de desen in mijlocul mecanizatorilor, surprinzînd, cu vibrantă sensibilitate artistică, chipuri de mecanizatori, de alţi lucrători ai locului, reuşind să redea cu precădere nobleţea şi frumuseţea morală a acestor oameni minunaţi, dăruiţi pămintului“. Iată-i pe trei dintre ei : Bodnar Adalbert, Andrei Ioniţaş, Debreczeni Attila, ale căror nume le-am consemnat cu prioritate pentru că au drept numitor comun două emoţionante elemente definitorii. Primul — toţi sunt apreciaţi pentru execuţia cu înalt spirit de disciplină şi răspundere, dar şi cu măies-Fapte de muncă revelatoare in cinstea întîiului de Mai sosite de pe intreg cuprinsul ţării, rapoarte muncitoreşti însufleţitoare, anunţind îndeplinirea înainte de termen a angajamentelor luate. Iată semnificativa poveste a unui astfel de raport relatată de unul dintre reporterii noştri. Era in primele zile ale lui aprilie 1988... Electroniştii mureşeni işi îndeplineau (cu aproape o lună mai devreme angajamentul luat in cinstea zilei, de 1 Mai, sărbătoarea muncii, de a livra cel de-al 100 000- lea aparat complex, cu înalte performante tehnice. Aparatul numărul 100 000... Faptul in sine — unul dintre nenumăratele de acest fel consemnate în cinstea lui 1 Mai — nu ar fi, poate, atit de spectaculos, la prima vedere, cu toate că cifra aceasta e de natură să impresioneze- dar el capătă înțeles mult mai bogat dacă ne gindim că electronica de tip industrial, ca ramură de virf a industriei mureșene, este foarte tînără. In 1982, „Stela“ — primul casetofon românesc pentru automobil — inaugura aici „seria electronicii“, cum o denumesc cei de la „Electromures“. La scurt timp a fost produs .,Corina“ — tot casetofon stereo pentru auto, dar mult îmbunătăţit. Apoi au mai apărut încă 10 produse electronice noi din grupa „audio“. Cum ? Cind ? Reţineţi aceste date : 1983 a marcat fabricarea mecanismelor de antrenare a casetei tip EMAC-1 şi EMAC-2; 1985 — realizarea amplificatoarelor şi a Deck-ului 1 ; 1986 — a Deck-ului 2, iar 1988 — mai exact spus, in primul trimestru — este perioada in care se produc si se omologhează 3 noi tipuri Deck, la 7 aprilie — primul aparat de radio românesc, fără amplificare, tip „Tuner“. Un alt lucru demn de relevat : remarcabil nu este atit ritmul innoirii producţiei din nici 8 ani, peste 10 produse electronice „audio“ noi !), ci, mai ales, faptul că tot ce s-a realizat la „Electromureş“ in materie de electronică, inclusiv aparatul de copiat C-112, nu sunt lucruri de .,împrumut“, ci rodul gindirii tehnice a specialiştilor de aici, a celor peste 50 de proiectanţi (tehnologi şi electronişti, coordonaţi de Ioan Butiurcă, şeful atelierului de proiectare) cărora li se alătură mai bine de 400 de meseriaşi cu miini de aur, care au deprins tainele electronicii infruntind si învingind numeroase obstacole inerente oricărui in,ceput. Şi au fost multe obstacolele pentru un colectiv care, in urmă cu 8 ani, număra doar... trei electronişti. Inginerul Ioan Barbu işi aminteşte, azi, cu justificată mîndrie, că una din cele mai mari izbinzi in această luptă“ pentru nou, pentru afirmarea electronicii româneşti, a fost, intre altele, realizarea, in cadrul secţiei, cu larga cooperare a atelierului de sculărie, a circuitelor imprimate la nivel in- dustrial, care a dus la creşterea de zeci de ori a productivităţii muncii. în această bătălie, marele câştig a fost, alături de afirmarea electronicii, formarea a sute de lucrători care, in prezent, nu numai că stăpinesc două-trei profesii diferite, dar sint gata oricind să-si însușească, la nevoie, si alte meserii. Aparatul 100 000 ! Acum, la, acest sărbătoresc început de mai, el se înscrie deja in trecut. Se înscrie in trecut, pentru că astăzi la bancul de testări si probe din secţia de mecanică fină a întreprinderii „Electromures“ in regirea altor aparate noi lit .^ tsi gejrese, ;n plin uryAis spre cifra 200 000. -’*•* * Initiul de Mai a fost Întâmpinat si de navalistii si marinarii Constanţei intr-un fel cu totul aparte. Citim din carnetul reporterului : Marţi 26 aprilie. Faţă de gară, dana Ro- Ro din portul nou se află la distanţa unui tichet de autobuz, la care se mai adaugă nişte paşi, apoi nişte aprobări... Pe care merită să le obţii, fiindcă ai ce vedea, „Mangalia“ aflîndu-se pină miine la domiciliul ei stabil, adică la Constanţa. Ghilimelele le-am pus ca să fie clar : nu-i vorba de oraşul cu acelaşi nume, ci de prima noastră navă feribot care se numeşte chiar aşa. „Mangalia“ adică. E lungă cu aproape două stadioane de fotbal puse cap la cap (185 m), capacitatea ei este de 12 000 tdw (dar cele trei punţi supraetajate — gindiţi-vă la un fel de rafturi ! — echivalează respectiva capacitate cu aceea trie şi rapiditate, a oricărei lucrări de pregătire a terenului, de semănat, recoltat etc. Sunt adevăraţi aşi ai ogoarelor. Al doilea — toţi (dar mai sint şi alţii ca ei în comună) au fii care le vor prelua ştafeta meseriei, intrucit îndrăgesc de pe acum tractorul şi execută deja diferite lucrări in cimp, fiind totodată şi elevi ai şcolii profesionale de mecanizatori, confirmînd astfel că — aşa cum se spune — aşchia nu sare departe de trunchi. Alte şi alte chipuri ne incintă privirile din portretele expoziţiei : Al. Borokonyi, Florea Pasăre, Debreczeni Andrei, şefa fermei vegetale nr. 1, inginer Aurica Pascu, tînăra care, deşi avea o diplomă de tehniciană farmacistă, a simţit că adevărata ei chemare este glia, truda pentru rodnicia ei. Teofil Gintă, inginerul-şef al cooperativei, veteran al unităţii, care tre ani şi ani asigură cu competenţă creşterea producţiilor agricole in cooperativă. Astăzi, de 1 Mai — işi Încheie relatarea reporterul — seara, la încheierea muncii in cîmp şi a unui rodnic bilanţ, portretele vor fi dăruite In prezenta artistei, care le-a realizat cu atita dragoste, precum şi în faţa obştii satului, intr-o atmosferă de sărbătoare, celor cărora le-au si fost dedicate pe merit, minerilor piinii, a unui petrolier de 85 000 tdw) ; pe cele cinci linii de la bord pot fi transportate o dată 107 vagoane de cale ferată a cite 50 tone fiecare ori, pe propriile lor roţi, peste o sută de treilere auto lungi de 15 m tot fiecare... Una dintre punţi pare un veritabil triaj şi chiar este, manevrele se urmăresc printr-un sistem TV cu circuit închis, microcalculatoarelor li s-au încredinţat sarcini speciale. . .ridicările şi coboririle lor execută lifturi uriaşe... Iar la toate acestea se adaugă sistemul de navigaţie prin satelit, radare anticoliziune (cu semnalizare optică si acustică), o mulţime de alte echipamente care-i asigură navei o mare siguranţă in exploatare. E spre seară, miroase puternic a alge marine, pescăruşii ţipă absolut antiromantic, plouă sictitor, vintul suflă zdravăn de la est—nord-est, valurile sunt tocate mărunt de stabilopozi pină-n faza spumă... Pe scurt, deşi-i primăvară, vremea-i aşa de cîinoasă de nu-ţi vine să laşi afară nici măcar un... tractor. Şi, din cite constat, nici n-a fost lăsat. Intr-un timp record — acesta a fost angajamentul luat in cinstea zilei de 1 Mai — dincolo de bordurile pe care scrie cu litere uriaşe NAVROM-LINE au fost adăpostite toate cele 744 de tractoare cu destinaţia Siria. Mi se spune asta cu cel mai firesc aer din lume, cu voce fără nici o inflexiune, de parcă n-ar fi vorba de una dintre cele mai moderne şi funcţionale nave ale flotei maritime comerciale româneşti, de parcă n-ar fi fost dată in exploatare abia de citeva zile (pe 16 aprilie), de parcă nici n-ar fi existat emoţiile şi ambiţiile primei curse... S-au şi uitat toate astea? întreb Mi se răspunde că nu, bineînţeles că nu se poate? In primul voiaj s-au transportat la Istanbul TIR-uri româneşti si străine (la terminalul C.F. de pe coasta turcă încă se mai lucrează). Comandantul de cursă lungă Lucian Mihaiu Hava zice că l-au impresionat in mod deosebit primirea făcută de autorităţile portuare şi aprecierile elogioase la adresa navei, rostite de insuşi directorul navigaţiei maritime a Republicii Turcia; şeful mecanic Paul Trepăduş se mindreşte cu „băieţii de la maşină“, intre care-l remarcă pe motoristul Constantin Mocanu; tinărul ofiţer de cart Adrian Serafia n-o să uite cum, datorită emoţiei, n-a putut să doarmă decit trei ore pa tot timpul cursei . Doru Gusuman, căpitanul secund, este şi acum vădit incintat de precizia — „de parcă am fi aşezat-o cu penseta!“ — cu care nava a acostat la dană... Emoţii ? „Au fost, dar s-au dus. Am intrat in normalul muncii. Sintem gata pentru voiajul doi..." „Normalul muncii“ ? Iată o expresie care ar merita un comentariu special azi, aici, de Ziua muncii, dar spaţiul tipografic este cit ...este. Mă mulțumesc să amintesc doar citeva date. In România anului 1938 ..normal“ era să existe doar 4049 tractoare... importate. După fix o jumătate de secol, iată, numai cu o singură navă (românească, nouă) exportăm (dintr-un port nou) 744 tractoare (româneşti, noi, fireşte), la care s-au adăugat şi conteinerele cu 240 tone piese de schimb. încărcarea s-a făcut un timp record — doar 40 de ore; fruntaşii celor trei echipe care au lucrat continuu : docherii Ion Aniţei, Vasile Baraboi, Gheorghe Mihăilă si maistrul Ion Badalac. Recorduri peste recorduri. Cum si cind s-a ajuns aici? Iată repere: la 24 martie 1947 s-a considerat a fi un mare succes lansarea unui petrolier de 2 000 tdw; in anul Congresului al IX-lea al partidului, cea mai mare navă construită la noi era cargoul de 4 500 tdw... Cind citiţi aceste rinduri, feribotul „Mangalia“ şi-a încheiat deja voiajul. „Eforie Nord“, al doilea feribot, se află in construcţie, tot la Constanţa. Şi tot acolo se află in operaţiile de piemontaj si montaj, in docul uscat, primul mineralier românesc de 165 000 tdw — cea mai mare navă care s-a construit vreodată la noi. Va fi lansat in iunie ! Acesta este angajamentul navaliştilor, „normalul muncii“ acum, in „Epoca Nicolae Ceauşescu“, de Ziua muncii, in Ţara muncii. te mare aici. In singura întreprindere din ţară in care se realizează calculatoare electronice şi alte echipamente de tehnică de calcul, anual produsele fiind 75 la sută noi sau reproiectate. Şi „noul“ nu se impune numai prin inovaţii. Un specialist vine cu o idee, dar foarte mulţi tehnicieni, ingineri trebuie să contribuie la finalizarea ei. Deci, şi această nouă instalaţie este realizarea noastră, a tuturor, pe care o dedicăm Zilei internaţionale a muncii**. Un microcalculator de proces Sport ’83, o imprimantă, două videoterminale culeg si prelucrează datele de la contoarele de energie si senzorii de utilaje, chiar in inima întreprinderii de calculatoare electronice. Aici se experimentează, aici se vede clar, pe un tablou sinoptic, situaţia exactă in oricare moment. Ce se vede in momentul de faţă? „Nimic deosebit — spune ing. Marteni Ştefan, urmărind datele — o curbă de sarcini de la secţia circuite imprimate, un consum uniform. Dar .,noi“ nu suntem mari consumatori de energie. Sistemul îşi va arăta eficienta in mari întreprinderi, va detecta utilajele care staţionează, dacă se respectă programele de lucru stabilite şi aşa mai departe. Acesta este mesajul nostru concret închinat zilei de 1 Mai — o premieră electronică de prestigiu“. Am început acest periplu reportericesc la sărbătoarea întîiului de Mai cu un mesaj mineresc ; îl încheiem tot cu un mesaj mineresc, al faptei de ultimă oră, transmis in plină noapte de sfirşit de aprilie din inima munţilor Hăşmaş. De la gura puţului numărul 5 pină la cota zero sunt 840 de metri. De prin preajmă izvorăşte Oltul. După sute şi sute de kilometri, apele lui, purtate de Dunăre, ajung să se odihnească in mare. Pe aici, prin Hăşmaş însă, prin puţul numărul 5, in jos, oamenii ajung mai direct la nivelul mării. Minerul-şef de echipă Constantin Creţu tocmai ieşise din şut, schimbul doi. Sfirşit de aprilie, ora 22. Brazii foşneau uşor, apele se arginteau in lumina lunii. — De unde urcați ? — l-am intrebat. — De la orizontul 29. Pină acolo am ajuns eu lucrările de echipare a puțului. Acesta este orizontul inferior din grupa celor 4, care vor îi atacate în cursul acestui an. Hărtărirea noastră este să terminăm lucrările înainte de termen, în acest sens ne-am organizat întreaga muncă. Şi iată, am atins orizontul 29. Onoindu-ne angajamentul luat in cinstea zilei de 1 Mai, am coborit cu 26 de metri mai mult decit prevedea planul. Ne-am angajat ca această depăşire să o menţinem, repetind o lună de lună. De fapt ce este puţul nr. 5 ? In momentul de faţă — cea mai importantă lucrare de investiţii la întreprinderea minieră Bălan , este puţul cu diametrul cel mai mare — 5 metri şi cu cea mai mare adincime dintre toate cele 5 mai importante din Bălan. Este dovada înaltei competenţe profesionale a specialiştilor şi minerilor, a indirjirii şi efortului lor cotidian. Pentru că este lucrarea cu cel mai sporit grad de dificultate. O secvenţă zugrăvită de unul dintre mineri . „Pînă la orizontul 440 am săpat in stincă. A mers bine. Apoi au început problemele. Am dat de roca cea mai dificilă cu putinţă, care nu-ţi apare nici în visele cele mai negre ! Umplutură de falie, rocă instabilă, plastică. Năvălea, păstoasă, din spatele tronsoanelor, gata să ne astupe lucrarea“. O anume zi, o duminică a rămas in mintea fiecăruia dintre cei 21 mineri de la puţul 5 organizaţi în 3 schimburi. Timp de 20 de ore cu toţii au fost numai un schimb, numai o echipă ce acţiona, ca un singur om, să stăvilească alunecarea. Pînă la urmă, au găsit soluţia tehnică cea mai potrivită şi au aplicat-o. Lucrul s-a intensificat, strădaniile s-au înzecit. La cota zero — la nivelul mării, o altă soluţie ingenioasă a îngăduit turnarea inelelor din beton. In ajun de 1 Mai, în cinstea marii sărbători a muncii. S-ar putea numi oare altfel decit fapte de excepţie momente şi dovezi ale unui permanent eroism ? Constantin Creţu, Mihály Ştefan. Dumitru Ifrim şi toti cei din formaţia pufului , le zic sarcini si datorie. Fante de muncă ce se adună si se înscriu in infinite variante si aspecte in marea carte a eroicului timp de azi. Reporterii şi corespondenţii „Scinteii" DIN PREZENT PENTRU VIITOR in întrecerea socialistă desfăşurată in cinstea zilei de 1 Mai, oamenii muncii de la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate - Bucureşti şi-au concentrat eforturile asupra realizării şi depăşirii planului la toţi indicatorii, in condiţii de eficienţă economică sporită. Ponderea produselor noi şi modernizate realizate de harnicul colectiv al întreprinderii reprezintă 65 la sută din totalul producţiei-marfă pe întregul an. In imagine, echipa condusă de lăcătuşul Emilian Criţoran finalizează o nouă maşină de alezat şi frezat, care va fi livrată la export înainte de termen. (Sandu Cristian). CLASA MUNCITOARE MEREU LA DATORIE Zile de muncă dăruită. In această primăvară a muncii, a grijii fiecăruia — muncitor, tehnician, inginer — de a-si îndeplini exemplar angajamentele luate in intimpinarea marii sărbători de 1 Mai. Din cronica înflăcăratei intreceri socialiste desprindem imagini semnificative, vorbind elocvent despre cum prinde chip concret, prin fapte, cuvintul muncitoresc: Mina Rodna-Faget, judeţul Bistriţa-Năsăud. Aici, la 800 de metri altitudine. Inițiul de Mai consfinţeşte ceea ce, de acum încolo, minerii numesc mod integrat modern pentru extracţia şi prepararea minereului complex. S-a început cu implementarea unei staţii de preparare chiar la gura minei, adică o premieră naţională în domeniu. Au urmat apoi galeriile de transport şi rostogoalele colectoare, care prin cădere liberă fac posibilă scurtarea transportului auto pe o distanţă de 20 kilometri a 50 la sută din producţia celui de-al doilea sector că pondere de la Valea Blaznei. A venit iarăşi brvolul electrificării transportului in subteran, atit pentru oameni, cit şi pentru materiale, iari cel mai recent al intrării in funcţiune a puţului de extracţie ce leagă orizonturile 800 si 1180, ca Si al dării in exploatare a maşinii de extracţie — agregat-colos realizat de colectivul de muncitori şi specialişti de la UNIC Satu Mare. — Este foarte greu să spui în citeva cuvinte ce s-a petrecut aici la noi, in Făget, intr-un interval de timp scurt — ne-a mărturisit fruntaşul intre fruntaşii mineritului rodnean, şeful de brigadă Ieronim Titieni. Un lucru este insă cert. Prin cele două obiective de investiţii de mare anvergură efortul fizic făcut de mineri a fost diminuat substanţial. In compensaţie însă, numai eu şi cei 34 de ortaci pe care-i conduc am extras in plus, in aprilie, 500 tone de minereu, peste cele 8 000 de tone programate. Iată răspunsul nostru faptic dedicat sărbătorii muncii de la 1 Mai. Un prim răspuns doar, pentru că şirul performanţelor noastre deabia a început. întîiului de Mai i-au dedicat şi constructorii de maşini bucuresteni de la uzina ,,23 August“ o nouă performanţă tehnică : gazomotocompresorul de 2 000 CP, realizat pentru prima oară în ţară. Reporterul, prezent la această premieră industrială, notează : In jurul uriaşului care rîntăreşte singur 65 de tone (împreună cu cilindrii, instalaţia de răcire şi cea de evacuare a gazelor, cu tabloul de comandă şi camera de admisie a aerului, „silueta lui rotunjeşte impozanta cifră de 120 tone) roiesc oamenii. In hală e fierberea cotidiană a muncii, undeva sus o macaragiţă poartă in oirligul podului rulant un arbore cotit aflat la începutul prelucrării, dar toată această agitaţie nu-i distrage de la lucrul lor migălos, plin de fineţe şi răspundere pe montorii din echipa lui Mihai Costache şi pe electricienii conduşi de Dinu Găluşca, care pregătesc pentru ,,prima cheie“ obiectul preocupărilor şi grijilor lor de un an şi mai bine. .. Superverificareadesfăşurată cu febrilitatea impusă de apropiata zi a muncii, prilej cu care muncitorii de aici vor să-şi facă un frumos cadou lor şi ţării (remarca aparţine şefului de atelier, Viorel Cristescu, care a avut un aport deosebit la macterializarea promptă a acestei performanţe !), nu exclude exigenţă, gravitatea mărită a răspunderii. Sunt, aşadar, ıPreiate reglajele cotelor motorului, sunt verificate întinderea lanţului de distribuţie, jocul bielă-motor-compresor, sunt definitivate traseele da ungere. In citeva zile gazomotocompresorul 410 K.V.S.R. de 2 000 CP va intra pe standul de probe, de unde va pleca apoi spre staţia de extracţie şi pompare a gazelor pe conductele magistrale de la Botorca, din preajma Mediaşului. Răsuflarea lui egală şi puternică va fi simţită, negreşit, şi în Capitală. Dar, pentru ca ea să poată fi ascultată, aici a fost parcurs un itinerar rapid (şi deloc comod, dimpotrivă) al performanţei. Pentru ca Fabrica de utilaje complexe să se poată măsura cu firme celebre, de mult impuse pe piaţa internaţională, a fost nevoie de o mare investiţie de ştiinţă şi ingeniozitate tehnică, de o excepţională competenţă profesională, de o exemplară conştiinţă comunistă şi, nu mai puţin, de o puternică dorinţă de a realiza totul cu propriile forţe. Şi şi-au demonstrat cu toţii clasa. Iniţial, cu citeva compresoare de 1000 CP. Apoi, la sfîrşitul lui 1986, şi-au propus un ţel şi mai stimulator : gazomotocompresorul de 2 000 CP, care poate înlocui treipatru electrocompresoare de pînă acum, cu toată reţeaua lor nesfirşită de fire şi staţii de transformare. Succesul de azi e sinteza unor eforturi convergente. Turnătoria de fontă s-a înscris perfect in parametrii documentaţiei de execuţie. Adaosurile de prelucrare au fost foarte mici , şi asta la o configuraţie geometrică extrem de complicată ! Piesele au fost prelucrate pe maşini speciale, precizia reclamată fiind de ordinul micronilor. Un amănunt edificator : abaterea permisă de la liniaritatea şi perpendicularitatea suprafeţelor de asamblare nu trebuia să depăşească 25 de microni în cazul arborelui cotit. Adică al unei piese de circa 6 metri lungime şi 3,5 tone greutate. Şi precizia aceasta aproape incredibilă a fost realizată. Intercalarea ciclurilor de fabricaţie a dus la obţinerea unui timp de lucru foarte scurt, spre uimirea sinceră a unor specialişti occidentali, aflaţi în cunoştinţă de cauză, care mărturiseau că au avut nevoie de o perioadă de lucru de patru ori mai mare pentru realizarea unui astfel de produs. A existat şi o admirabilă conlucrare interuzinală dintre specialiştii tehnologului-şef şi cei ai secţiei de compresoare, de pildă. Şi, cum e la noi tradiţia marilor familii muncitoreşti, s-a simţit umărul prietenilor, al colaboratorilor. I.M.G.B. a forjat bruma arborelui cotit ; I.C.M. Reşiţa a furnizat cuzineţii ; I.P.A.M. Birlad — aparatura de automatizare (realizată la nivel mondial), iar „Sinterom“ din Cluj-Napoca — bujiile (puţin mai mari decit cele de „Dacia“). „Reuşita noastră — ne-a spus tehnologul Dumitru Răducanu — e reuşita tehnicii româneşti“, înalt, masiv, cu un aer de bric pregătit pentru primul drum, pe a cărui pasarelă roieşte febril, pentru ultima verificare, echipajul, gazomotocompresorul a intrat, in preajma sărbătorii de 1 Mai, pe standul de probe pentru a fi testat în condiţiile locului de exploatare. Se apropie momentul cind un treiler imens îl va purta cu grijă spre Botorca, de unde va pulsa in arterele energetice ale ţării o jumătate de milion de metri cubi de gaz metan în 24 de ore. Şi asta autoaprovizionîndu-se direct din zăcămint, fără a mai cere — precum electrocompresoarele de pînă acum — costisitoare instalaţii electrice de alimentare, a căror materie primă sînt tot gazul şi hidrocarburile. Economia naţională va înregistra în curînd respiraţia egală, viguroasă a acestui utilaj pe care cei de la „23 August“ 11 dedică Zilei muncii. Zilei muncii. Ţării ! MINERII PIINII IN PRIMĂVARA NOII REVOLUŢII AGRARE Inițiul de Mai înseamnă sărbătoare a muncii întîmpinată şi pe ogoare prin muncă intensă pentru asigurarea bogatelor recolte din toamna viitoare. Cimpiile ţării primesc săminţa acestor recolte concepute de muncitorii pămintului românesc în spiritul înaltelor cerinţe ale noii revoluţii agrare. Timpul este materia preţioasă pe care o folosesc, cu exemplară dăruire, cooperatorii, mecanizatorii, specialiştii. In Cîmpia Română, în Bărăgan, pe cimpiile Timişului, pe cele din Moldova, Dobrogea sau Transilvania. In ajun de sărbătoare a muncii, de exemplu, mecanizatorii şi cooperatorii din consiliul agroindustrial Nanov ii mărturiseau reporterului satisfacţia lor că au încheiat primii în judeţul Teleorman însăminţările pe cele peste 9 800 hectare planificate. „Timpul ne-a presat mereu — spunea preşedintele consiliului, Ioana Păun. Dar nu am făcut rabat la calitate. Cu mijloacele mecanice mereu în cîmp, cu mecanizatorii gata de start în orice clipă am urmărit permanent momentul optim cind pămintul, mărunţit şi afinat, curgea in faţa semănătorilor ca mărgelele pe o aţă. Atunci nu s-a mai odihnit nimeni. S-a lucrat in două schimburi la pregătirea terenului şi zi-lumină la semănat“. Da, in acest consiliu agroindustrial s-au căutat soluţiile cele mai potrivite, angajîndu-se experienţa minunaţilor lucrători din agricultură pentru învingerea greutăţilor ivite, pentru continuarea cu forţe sporite a tuturor lucrărilor agricole şi încheierea acestei campanii de primăvară în condiţii care să asigure recolte foarte bune. Atunci cind însămînţările s-au finalizat mai întîi la cooperativele agricole din comuna Ţigăneşti, mijloacele mecanice au fost redistribuite operativ la unităţile din acelaşi consiliu, din Nanov şi din Alexandria — unde unele suprafeţe de pămînt s-au zvintat mai greu după precipitaţiile abundente căzute la mijlocul lunii aprilie — toţi mecanizatorii din formaţiile nou constituite pentru această acţiune, aleşi dintre cei mai buni, au răspuns prezent cu înaltă responsabilitate, considerind că e de datoria lor să vină in ajutorul colegilor de muncă. Şi, aşa cum aveam să aflăm, nimeni nu s-a prins că e greu. „De acum preocupările noastre se leagă de un alt moment important al bătăliei pentru recolte mari : întreţinerea culturilor insăminţate în această primăvară, culturi care pe multe suprafeţe au răsărit şi se dezvoltă vertiginos — precizează, in continuare, Ioana Păun. Pentru că, iată, în agricultură, ca şi in industrie, dezvoltarea intensivă presupune ordine şi disciplină muncitorească, un proces tehnologic desfăşurat continuu, fiecare verigă avînd Însemnătatea ei pe drumul realizării unor producţii-record, la nivelul obiectivelor noii revoluţii agrare. Pentru a materializa acest deziderat, nu precupeţim nici un efort“. Ajun de 1 Mai şi pe cimpiile din jurul Satului Mare, în nordul ţării, in consiliul agroindustrial Păuleşti, cooperativa agricolă de producţie din comuna Vetiş. Reporterul află că, in prag de 1 Mai, mecanizatorii și cooperatorii grăbesc să încheie semănatul — tractoarele cu MESAJUL FAPTEI CONSTRUCTIVE, MESAJUL LUMINOS AL ROMÂNIEI SOCIALISTE In fiecare zi, oră de oră, ne-au parvenit, in zilele premergătoare Initiului de Mai, vesti despre noi premiere industriale, veşti îmbucurătoare de la cei care înfloresc ogoarele ţării ; ni s-au făcut cunoscute noi succese obţinute pe marile şantiere, în schelele petroliere, in uzine, in laboratoare, in mine, închinate sărbătorii muncii. Iată, de pildă, in palmaresul productiv al sondorilor de la Schela de foraj Bălăria, dedicat sărbătorii muncii, a fost consemnat un nou şi important succes , terminarea forajului şi a probelor de producţie la ultima din cele 48 de sonde noi prevăzute în planul pe primele patru luni ale anului, cu şase zile mai devreme. Este vorba de un record în materie, dar nu şi singurul din lunga carieră a petroliştilor conduşi de şeful de brigadă Ion Ungureanu, de maistrul principal Ioan Fiu şi alţi destoinici petrolişti de aici. In primul rind că, printr-o organizare exemplară a muncii, la forajul acestor sonde s-a înregistrat zilnic, în medie, o viteză de înaintare de 100 metri. Deci, mai mult decit dublu faţă de prevederile graficului, in al doilea rind, încă din primele zile de funcţionare, fiecare din cele 48 de sonde prevăzute in planul pe patru luni si predate beneficiarului si-a înscris numele printre recordmenele schelei, aducînd o contribuţie însemnată la realizarea planului de extracţie, prin creşterea factorului de recuperare. Cu prilejul obţinerii acestui succes de prestigiu muncitoresc, inginerul Alexandru Herescu, directorul schelei, ne informa că, folosind metoda utilizării instalaţiilor de foraj la efectuarea probelor, se scurtează foarte mult timpul de intrare a sondelor direct in procesul de extracţie. „Este o metodă care a devenit obişnuită in cadrul colaborării noastre productive cu beneficiarii. Pe de altă parte, sublinia interlocutorul nostru, deşi suntem in plină Clmpie Română, unde roca dură reprezintă un element rarisim, totuşi trebuie să ştiţi că înaintările spre adincurile pămintului nu in toate cazurile sunt chiar aşa de uşoare. Pentru că ne luptăm mereu cu necunoscutul“. Intr-adevăr, chiar si ultima sondă forată si predată beneficiarului in cinstea zilei de 1 Mai a dat sondorilor de aici multă bătaie de cap. Spre exemplu, timp de şase zile lucrurile au decurs foarte bine, realizindu-se ziua şi suta de metri la Înaintare. Cind s-a ajuns insă pe ultima sută de metri, a apărut o viitură de nisip. Priceperea sondorilor şi-a spus cuvîntul, ca de obicei, trecind cu succes si acest examen. In ciuda greutăţilor inerente pentru ei, intilnirea cu primele firicele de ţiţei extras cu ajutorul celor 48 de sonde noi, care au consemnat îndeplinirea Planului si angajamentului sondorilor de aici in cinstea zilei de 1. Mai, a avut loc la timpul stabilit. De fapt, la fel s-au petrecut lucrurile la toate cele 272 sonde, din care 103 pentru cercetare, forate de către colectivul schelei din Bălăria, aici, in Cimpia Română, unde se dă o aprigă luptă pentru punerea şi valoare a noi izvoarede ţiţei. Un alt mesaj, un alt succes al muncii, Înregistrat în prag de 1 Mai pe platforma electronicii de la Pipera — București. Ca să ajungem la Dispeceratul energetic, informează reporterul, trebuie să trecem prin hala de asamblare „populată“ de sute de Videoterminale şi microcalculatoare. De ce aici şi nu la proiectare sau la secţia de fabricaţie primare sau un alt compartiment al întreprinderii bucureştene de calculatoare electronice — una dintre citadelele platformei Pipera ? „Pentru că acum, aici — ne explică Tănase Piticea, directorul Întreprinderii — avem un eveniment important: ultima fază de experimentare a unui Sistem pentru controlul utilizării energiei electrice in întreprinderi. O premieră“ care si-a dovedit utilitatea si serveste scopului pentru care colectivul nostru 1-a proiectat, elaborat si realizat. Este adevărat, si viata confirmă, nu există domeniu in care tehnica de calcul să nu-si facă loc si as aminti doar că rata înnoirii produselor este foar SCl NT El A - duminică 1 mai 1988