Scînteia, iunie 1988 (Anul 57, nr. 14240-14265)
1988-06-01 / nr. 14240
PAGINA 2 Perfectionarea actului de conducere -opţiune hatoritoare pentru optimizarea muncii in toate domeniile de activitate „Consider că trebuie să tragem cele mai rodnice învăţăminte — sublinia un comunist intr-una din adunările de dezbatere a Expunerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 29 aprilie a.c. în organizaţiile de partid — din faptul că în întregul partid are loc un dialog democratic, atît da larg, cu un obiectiv atît de important, intr-un moment atît de oportun. Obiectivul — perfecţionarea activităţii de conducere politică şi economică, de conducere în ansamblul societăţii. Momentul oportun — acum când ţara se află în plin proces de dezvoltare intensiv-calitativă, de creare a condiţiilor pentru trecerea de la stadiul de ţară în curs de dezvoltare la stadiul de ţară mediu dezvoltată. Eu cred că ni se oferă o mare şansă de a dovedi că ştim să dezbatem, că ştim să ne însuşim ideile port-drapel ale unei gindiri noi, re- VjOljJtipsg.ro, în domeniul, conducerii şi să adoptăm pe baza lor cele mai eficiente măsuri“. Chiar dacă formularea de mai sus se regăseşte în opinia unui comunist anume, esenţa acestor gînduri aparţine tuturor participanţilor la dezbaterea documentului programatic — Expunerea secretarului general al partidului — ce are loc, in aceste zile, în toate organizaţiile de partid. Iată temeiul pentru care, in judeţul Gorj, am organizat o masărotundă pe această temă — a perfecţionării actului de conducere politică şi economică — ,pe baza opiniilor înregistrate direct sau exprimate in adunările de dezbateri. Complexitatea problemelor impune perfecţionarea actului de conducere Laurenţiu Toader, secretar al comitetului judeţean de partid . „Prin caracterul său de judeţ producător de materii prime energeticesi de energie electrică, Gorjul are un important rol strategic in dezvoltarea întregii economii nationale. Beneficiind atît de îndrumări permanente şi eficiente din partea conducerii partidului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cît şi de crearea unei baze tehnico-materiale moderne, comitetul judeţean de partid a acţionat şi acţionează, prin mobilizarea organizaţiilor de partid, a tuturor comuniştilor, a puternicelor detaşamente de muncitori şi specialişti, pentru obţinerea unor rezultate productive cît mai bune în aceste importante sectoare — minerit, petrol, energie. Dinamica de la un an la altul a producţiilor obţinute arată că sunt posibile rezultate superioare, că n-am valorificat pe deplin rezervele de care dispunem. Acum, când dezbatem un asemenea document important, ar fi împotriva logicii să nu facem o analiză clară a legăturii,directet, îintrg, rezultatele economice obţinute, şi calitatea actului de conducere exercitat de comitetul judeţean, d£ iftganele şi organizaţiile de partid, de organele autoconducerii muncitoreşti. — Şi care sunt — evaluate critic, în spiritul expunerii — învăţămintele acestei analize ? — Nu există domeniu al muncii noastre, de la planificare pină la finalitatea ei, care să nu fi cerut o asemenea reevaluare. Citeva insă se detaşează prin importanţa lor, pentru perfecţionarea activităţii de conducere. Prima ar fi importanţa pe care trebuie s-o acordăm de la fiecare organizaţie de bază de partid pină la comitetul judeţean calităţii analizelor efectuate. De ce spun aceasta ? Dacă cineva ar inventaria cite analize s-au efectuat asupra principalelor probleme din minerit, energie şi petrol şi cite măsuri au fost elaborate ar constata că aproape nimic n-a rămas neexaminat. Iar faptul că există in continuare probleme nesoluţionate — mai ales pe linia întăririi ordinii şi disciplinei, creşterii răspunderii personale şi colective, folosirii depline a dotării tehnice de care dispunem, ca să numesc, în primul rînd, pe cele care se află sub influenţa factorului politic de conducere — nu poate, în mod dialectic, avea altă explicaţie decit că analizele şi măsurile adoptate nu sunt întotdeauna rezultatul unor studieri atente, profunde a realităţii, unei fundamentări realiste. A doua se referă la modul în care lucrăm cu activul de partid. Activul de partid din judeţul nostru numără în rindurile sale mii de oameni — muncitori de înaltă calificare, cadre de partid cu experienţă, specialişti din toate domeniile. Putem noi spune că am lucrat bine cu activul, că am folosit în mod eficient forţele sale, că am asigurat împreună cu el o conducere ştiinţifică a activităţii politice şi economice atita vreme cît rezultatele, deşi în creştere substanţială faţă de anul trecut, nu se înscriu în prevederile planului ? A treia concluzie, extrem de importantă pentru stilul nostru de conducere, se referă la activizarea, in spiritul unei gindiri si acţiuni revoluţionare, a detaşamentului de specialişti existent în unităţile din minerit, energie şi petrol. Dacă fiecare din cei peste 3 000 de specialişti, citi lucrează in aceste sectoare, ar rezolva cel puţin o problemă tehnică din cele cuprinse în programele de modernizare sau apărute curent în procesul de producţie — unii chiar rezolvă, in mod obişnuit asemenea probleme, dar numărul acestora e încă mic — rezultatele în producţie ar fi mult mai bune. Nu putem însă să-i facem răspunzători pe aceştia că nu gindesc permanent în acest mod, că nu au întotdeauna asemenea preocupări. Atit( comitetul judeţean, cit şi organele şi organizaţiile de partid trebuie să-şi regindeascâ stilul de muncă cu specialiştii, cu comuniştii-specialişti,, spre a valoriza, în efortul de perfecţionare a activităţii, în mult mai mare măsură, aportul lor“. Trei concluzii clare, trei direcţii majore, fundamentale de acţiune pentru perfecţionarea conducerii politice şi economice. Capacitatea de a sesiza, capacitatea de a acţiona Ion Ceaureanu, secretarul comitetului de partid, din cadrul platformei energetice Turceni . Concluzia esenţială pe care trebuie s-o desprindă fiecare activist de partid, ilegeta cadru de conducere din Expunerea secretarului general al partidului constă in afirmarea unei capacităţi reale de a sesiza fenomenele negative si de a găsi soluţii pentru preîntimpinarea lor. Este condiţia de bază fără de care nu se poate asigura o conducere politică eficientă. De altfel, multă vreme organizaţia de partid din cadrul platformei noastre, chiar dacă a dovedit că are o asemenea capacitate, nu a afirmat-o permanent, in mod revoluţionar, ceea ce a permis crearea unui climat de împăcare cu lipsurile şi greutăţile, de aşteptare să vină alţii să Ie soluţioneze. — Ce efecte negative a avut acest climat ? — Multe ! In loc ca organizaţiile de partid să imprime vieţii de organizaţie, activităţii comuniştilor un spirit de înaltă exigenţă, să determine cadrele de conducere de a acţiona cu întreaga capacitate pentru soluţionarea problemelor — In primul rind prin cunoaşterea şi conducerea competentă a problemelor de producţie — au acceptat, dacă nu direct, indirect, atitudinea unor cadre de a justifica rezultatele slabe prin existenţa unor cauze obiective, de a fetişiza existenţa acestor cauze. Există şi asemenea cauze . Şi suntem convinşi că Expunerea secretarului general al partidului va determina o îmbunătăţire substanţială ,a,,activităţii tuturor organismelor de care depinde funcţionarea la punerea instalată a termocentralei noastre — dar, in ce ne priveşte, am tras concluzia că s-a făcut prea mult caz de ele, în primul rînd în legătură cu fiabilitatea utilajelor, si ne-am propus să determinăm o schimbare radicală a mentalităţii in acest sens. Principala concluzie pe care am desprins-o din Expunerea secretarului general al partidului este aceea că nu e suficient să nominalizăm dificultăţile, ci trebuie să dovedim capacitatea de a le sesiza din timp şi de a le înlătura la timp“. Gheorghe Ciurez, prim-vicepreşedinte al consiliului popular judeţean . „Chiar dacă pare de la sine înţeles, prima noastră sarcină, a activiştilor de partid şi de stat, a cadrelor de conducere, o reprezintă Însuşirea profundă pină la transformarea in convingeri acelor cuprinse In Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Pentru că numai aşa vom avea capacitatea de a sesiza acuitatea unor aprecieri, de pildă, — ca să mă refer la un exemplu concret — necesitatea perfecţionării pregătirii politice şi profesionale, necesitatea aplicării Îndemnului comunist „învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi“. Aveam impresia — şi acesta este în linii mari adevărul — că am reuşit să încadrăm organele noastre de stat din comune cu cadre bune. Dar iată că un control din afară, care nu porneşte de la imaginea de ansamblu, ci de la realităţile concrete, a descoperit că avem primari de comune, puţini, ce-i drept, dar avem, care nu cunosc toţi indicatorii planului în profil teritorial. Şi atunci cum pot să acţioneze ei, în cunoştinţă de cauză, pentru realizarea planului, cum poate să se manifeste consiliul popular ca titular de plan ? Am dat un exemplu. Cerinţa asigurării unei inalte pregătiri politice şi profesionale a cadrelor de partid şi de stat in spiritul tezelor formulate de secretarul general al partidului e valabilă insă pentru noi toţi, indiferent de funcţia pe care o deţinem in aparatul de partid şi de stat“. Iată punctate, pe scurt, alte citeva cerinţe care pot conferi actului de conducere mai multă eficienţă : necesitatea de a studia profund şi de a descifra spiritul documentelor de partid ; necesitatea de a asigura o pregătire politică şi profesională temeinică şi multilaterală cadrelor care participă la actul conducerii politice şi economice; necesitatea de a imprima un spirit revoluţionar ferm, combativ activităţii organelor şi organizaţiilor de partid, spre a nu se substitui atribuţiilor cadrelor de conducere. Implicarea directă, permanentă în soluţionarea problemelor politico-economice Titus Piinişoară, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Tîrgu-Jiu : „Una din tezele de cea mai mare importanţă pentru perfecţionarea conducerii in toate domeniile, fundamentată în Expunerea secretarului general al partidului, o constituie implicarea directă, permanentă a fiecărui organ si organizaţie de partid, a fiecărui comunist in soluţionarea problemelor politico-economice. De ce este fundamentală această teză ? Pe de o parte, pentru că asigură exercitarea rolului conducător al partidului, nu in general, prin vorbe şi lozinci, ci în miezul fierbinte al realităţii, în confruntarea cu problemele ce se cer rezolvate. Pe de altă parte, pentru că asigură cunoaşterea de la sursa vieţii a problemelor şi astfel există posibilitatea abordării lor prin metodele politice de conducere cele mai adecvate, nu prin acelea „valabile oriunde şi oricind“. In 1987 — ca să pornesc de la o realitate — ne-am confruntat cu anumite greutăţi în realizarea sarcinilor de plan. Nu discut acum conţinutul lor. Dar am cerut tuturor activiştilor, comitetului municipal de partid, activului de partid să se implice mai mult, mai eficient, în soluţionarea lor. Mulţi au înţeles pe deplin acest lucru şi rezultatele s-au îndreptat spre deznodămintul aşteptat, fapt relevat şi în îndeplinirea sarcinilor de plan pe ansamblul municipiului pe primele 4 luni din acest an. Dar unii — atit activiştii, cit şi cadre de conducere din unităţi — înţeleg implicarea ca o expresie ce trebuie folosită cît mai des în şedinţe, şi nu ca o opţiune de gindire, de acţiune. Va trebui să operăm riguros în sistemul nostru de instruire, de pregătire a cadrelor cu descifrarea clară a acestei teze, a conţinutului ei, pentru ca ea să devină o convingere a fiecărui activist, o ştiinţă de a-şi dovedi capacitatea de revoluţionar. Altfel teza cu privire la implicare va rămâine doar o expresielingvistică , cu anume conţinut didactic“. Costică Soare, directorul Combinatului minier Rovinari . „Fundamentarea realistă, obiectivă a planului reprezintă prima şi cea mai importantă manifestare a actului de conducere. Am reţinut cu toată atenţia preocuparea majoră pe care o are conducerea partidului pentru perfecţionarea acestei laturi a activităţii de conducere. Unităţile miniere din combinatul nostru, răspunzind cerinţelor secretarului general al partidului, au obţinut pe primele patru luni din acest an rezultate mult superioare celor din anul trecut si ne vom afla, in continuare, pe un drum ascendent. Şi totuşi, nu ne-am realizat prevederile planului. De ce ? Pentru că planul — am demonstrat negru pe alb acest lucru — nu este fundamentat în mod obiectiv, în funcţie de capacităţile reale de producţie ale întreprinderilor. Am sesizat această situaţie tuturor celor în drept. Toată lumea a reţinut problema, ne-a asigurat că va fi analizată, dar lucrurile continuă să rămină aşa. Or, conducerea competentă a proceselor de producţie cere în primul rind o fundamentare reală a planului, o rezolvare operativă a posibilelor desincronizări, şi — nu in ultimul rind — capacitate de decizie operativă, pentru soluţionarea lor. Afirm toate acestea nu pentru a ne absolvi de propriile lipsuri — ele există şi au făcut obiectul unei exigente analize cu ocazia dezbaterii expunerii — ci pentru a crea condiţii obiective pentru asigurarea unei conduceri competente şi eficiente“. Margareta Popescu, preşedintele Tribunalului judeţean Gorj : „Nu poate exista conducere competentă, eficientă — aşa cum subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — fără cunoaşterea şi aplicarea riguroasă, temeinică a legilor ţării. Este o teză relevată cu toată claritatea şi fermitatea în Expunerea prezentată la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie. Intr-adevăr, cunoaşterea profundă a legilor ţării reprezintă o latură indispensabilă a procesului de perfecţionare in toate domeniile de activitate. Ea asigură promovarea unei conduceri în spiritul legalităţii şi fermităţii, conferă deciziilor exprimate din start un grad ridicat de competentă si eficientă, asigură în ultimă instanţă actului de conducere eficacitatea necesară. Două concluzii se impun atenţiei In mod deosebit in această direcţie din studierea expunerii. Prima se referă indiscutabil la obligativitatea ca factorii de conducere politică si economică să cunoască si să aplice cu fermitate legea, să nu admită nici un fel de interpretare personală voluntaristă a prevederilor ei. A doua se referă la răspunderea ce revine organelor de justiţie, procuratură şi miliţie de a veghea ca in toate împrejurările, indiferent de persoanele aflate in cauză, să se asigure aplicarea legii în spiritul si litera ei. In acest fel se va întări şi autoritatea legalităţii, şi, in plan larg, şi autoritatea conducerii“. O dezbatere, ca orice dezbatere, nu poate epuiza multitudinea de idei şi cerinţe, privind perfecţionarea activităţii de conducere, pe care le generează expunerea secretarului general al partidului — program de acru pe termen lung în acest domeniu. Ceea ce se relevă din opiniile exprimate este receptivitatea manifestată pentru înţelegerea şi descifrarea sensului major al acestor cerinţe, capacitatea de a depista deficienţele existente în activitatea personală şi pe ansamblul sectoarelor de care răspund şi de a contura soluţii. Viteză de reacţie care reprezintă, fireşte, un prim pas pe drumul perfecţionării. Drum ce se cere dublat de multe, foarte multe alte preocupări. Permanent trebuie să ne raportăm la condiţiile obiective ale etapei pe care o parcurgem. Permanent trebuie să gîndim în perspectivă, permanent trebuie să îmbunătăţim metodele cu care am obţinut un timp rezultate. : Constantin PRIESCU SCINTEIA — miercuri 1 iunie 1988 In ansamblul problemelor privitoare la perfecţionarea conducerii activităţii economico-sociale pe care le pune în atenţia întregului partid şi popor Expunerea făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c. un loc important este acordat asigurării unei dezvoltări armonioase, echilibrate a întregii noastre societăţi, a tuturor sectoarelor de activitate. Intre corelaţiile esenţiale care asigură dinamismul şi echilibrul economiei noastre naţionale se înscrie la loc de frunte şi realizarea unui raport judicios între dezvoltarea economică de ansamblu a societăţii noastre şi dezvoltarea in profil teritorial. Instaurind proprietatea Întregului popor asupra mijloacelor de producţie şi avuţiei naţionale, socialismul a creat premisele obiective ale realizării egalităţii depline a tuturor cetăţenilor patriei in ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de viaţă, de dezvoltare multilaterală a personalităţii umane. Această egalitate, pentru care numai socialismul a creat premisele politice şi socialeconomice ale înfăptuirii ei depline, devine realitate prin politica de repartizare raţională a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. Cu deosebire după Congresul al IX-lea al partidului, in urma noii împărţiri teritorial-administrative, ca urmare a strategiei ştiinţifice, realiste şi de largă deschidere pe care a conceput-o P.C.R., cu aportul determinant al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu privire la repartizarea teritorială raţională a forţelor de producţie în condiţiile progresului economico-social susţinut şi multilateral al întregii societăţi s-au obţinut succese istorice in reducerea decalajelor dintre judeţe şi omogenizarea condiţiilor de muncă şi de viaţă. Subordonată făuririi unei economii naţionala moderne, armonios structurată in profil de ramură, care să asigure valorificarea superioară a resurselor naturale şi creşterea productivităţii muncii sociale, sporirea capacităţii competitive în relaţiile economice internaţionale, repartizarea raţională a forţelor de producţie pe teritoriu se bazează pe îmbinarea criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin social, în cadrul unei viziuni unitare cu caracter stadial, care corelează organic interesele curente cu cele de perspectivă, pe cele generale cu cele locale. Corespunzător acestei strategii, optimul repartizării teritoriale a forţelor de producţie in tara noastră se bazează atit pe compatibilitatea reciprocă dinamică a crite- riilor de eficientă între unităţile teritorial-administrative, cît şi pe compatibilitatea lor cu exigenţele criteriului general unic de optimizare a dezvoltării economico-sociale a ţării ;- creşterea venitului naţional pe locuitor şi ridicarea, pe această bază, a nivelului de trai material şi spiritual al tuturor membrilor societăţii. Propunindu-şi mai întii să reducă decalajele relative in dezvoltarea economico-socială a judeţelor şi localităţilor, în cadrul etapei extensive, când, pe fondul unor creşteri susţinute a indicatorilor macroeconomici, s-a realizat o devansare a lor de către unităţile teritorial-administrative, în trecut mai puţin dezvoltate, strategia P.C.R. de repartizare raţională a forţelor de producţie pe teritoriu urmăreşte, in prezent, reducerea şi a decalajelor absolute, prin accentuarea caracterului intensiv al reproducţiei lărgite atit la nivelul economiei nationale, cit şi in fiecare judeţ. Astfel, dacă in perioada 1968—1988, pe ansamblul ţării producţia industrială a crescut de peste 5 ori. într-o serie de judeţe această dezvoltare este cu mult mai mare. Bunăoară, în judeţul Sălaj este de peste 18 ori, in judeţul Bistriţa-Năsăud de peste 15 ori, în Olt şi Vaslui de peste 11 ori, în Vîlcea, Călăraşi şi Tulcea de peste 9 ori, în Argeş, Botoşani, Iaşi, Covasna de peste 8 ori, in Satu Mare şi Harghita de aproape 7 ori. Pornind, de la rolul hotăritor al forţelor de producţie în făurirea unei economii naţionale moderne, armonios structurată în profil de ramură şi teritorial, partidul nostru a pus un accent deosebit pe crearea de noi capacităţi de producţie in industrie şi agricultură, in celelalte ramuri ale producţiei materiale, concomitent cu dezvoltarea şi modernizarea celor existente pe criterii de eficienţă economico-socială şi ecologică. In perioada 1968—1988 au fost create circa 8 000 capacităţi de producţie in industrie, agricultură şi in celelalte ramuri ale producţiei materiale, care au format circa 180 de noi platforme industriale, în fiecare judeţ existînd în prezent cel puţin 4—5 centre industriale. Ca urmare a politicii de dezvoltare puternică, pe baze moderne a forţelor de producţie, de repartizare raţională a lor pe întreg teritoriul ţării, promovată de P.C.R., cu deosebire în ultimii 20 de ani, în România s-au realizat grandioase lucrări, care vor râmine în istorie ca expresie a geniului creator al poporului nostru. Marile obiective economice, construite in domeniile metalurgiei, chimiei, construcţiilor de maşini, energeticii, canalele Dunăre— Marea Neagră şi Poarta Albă—ÎVidia-Năvodari demonstrează capacitatea economiei noastre naţionale de a-şi crea cu forţe proprii, pe baza acumulării unei părţi importante din venitul naţional pentru dezvoltare şi a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, un puternic şi modern potenţial tehnicoproductiv. Repartizat pe criterii ştiinţifice de eficienţă economicosocială şi ecologică in toate judeţele tării, acest potenţial productiv modern a contribuit la creşterea volumului activităţii economice atit pe ansamblul economiei naţionale, cit şi in cadrul fiecărei unităţi teritorial-administrative. Prin politica de diferenţiere a creşterii economice în profil teritorial s-a realizat reducerea decalajelor dintre judeţele ţării şi accentuarea procesului de omogenizare a dezvoltării forţelor de producţie. Astfel, dacă în 1968 aveam 29 de judeţe care dădeau un volum de activitate economică de până la 20 miliarde de lei, 11 judeţe cu un volum de activitate economică de peste 20 miliarde lei şi numai un judeţ cu un volum de activitate economică de peste 80 miliarde lei. În prezent, toate judeţele au depăşit plafonul celor 20 miliarde lei. Totodată există 6 judeţe în care volumul activităţii economice depăşeşte 100 miliarde lei. 4 judeţe care obţin intre 80—100 miliarde lei, 7 judeţe între 60—80 miliarde lei şi 24 de judeţe între 20—60 miliarde lei. Semnificativ este faptul că in ceea ce priveşte volumul de activitate economică pe locuitor, în ultimii 20 de ani numărul judeţelor care realizau pină la 80 000 lei a scăzut de la 41 in 1968 la 2 în 1988, 39 de judeţe depăşind în prezent acest nivel. Iată deci că obiectivul stabilit de Congresul al XIII-lea al P.C.R. de a obţine un volum de activitate economică pe locuitor de cel puţin 80 000 lei anual se realizează cu 2 ani mai devreme, cu excepţia a două judeţe — Botoşani şi Vaslui — care vor atinge acest nivel în anul 1989. La baza acestor transformări care omogenizează dezvoltarea economică în profil teritorial se află, cu precădere, creşterea producţiei industriale de locuitor, care în 1987 a atins nivelul stabilit de Congresul al XIII-lea de 50 000 de lei, nivel stabilit pentru 1990. In anul 1987 se aflau în această situaţie 24 de judeţe ; 7 judeţe urmează să realizeze acest nivel în acest an, iar 10 judeţe în perioada 1989—1990. Expresie şi condiţie a acestor transformări, gradul de ocupare a populaţiei cunoaşte o îmbunătăţire sensibilă în toate judeţele ţării. La sfirşitul anului 1987, gradul de ocupare a populaţiei era pe ţară de 489 persoane la 1 000 locuitori, realizindu-se mai devreme sarcina stabilită de Congresul al XIII-lea de a se atinge la sfirşitul actualului cincinal un nivel de 380—500 de persoane la 1 000 locuitori. Acest indicator se realizează în condiţiile în care numărul personalului muncitor din industrie la 1 000 locuitori este in prezent de aproape 2 ori mai mare decit în 1968, crescînd ponderea personalului muncitor din industrie, in totalul personalului muncitor, de la 39,2 la sută în 1968 la 47 la sută în 1988. In strinsă legătură cu dezvoltarea şi modernizarea producţiei materiale in toate judeţele ţării, procesul de omogenizare a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale locuitorilor se realizează şi prin repartizarea raţională a bazei materiale a activităţilor so-cial-culturale, prin construirea de locuinţe şi asigurarea ocrotirii sănătăţii întregii populaţii. In perioada 1968—1988, circa două treimi din populaţia urbană s-a mutat în locuinţe noi. In prezent există oraşe şi municipii în care problema locuinţelor a fost practic soluţionată. In paleta multiplelor înfăptuiri se degajă şi faptul că in prezent nu există municipiu, oraş, fără spitale, nu există comună fără dispensare medicale, revenind 9,3 paturi de asistenţă medicală la 1 000 locuitori şi un medic la 425 locuitori. Gradul de urbanizare se reflectă în creşterea numărului de oraşe de la 183 in 1965 la 237 in prezent, ponderea populaţiei urbane ajungind la 51 la sută. Toate realizările obţinute de ţara noastră, în dezvoltarea forţelor de producţie, în crearea unor condiţii tot mai bune de muncă şi viaţă în toate zonele şi localităţile ţării sunt expresia efortului susţinut care s-a depus, a politicii consecvente a partidului nostru, care, mai ales după Congresul al IX-lea, a conceput noua strategie de alocare a peste 30 la sută din venitul naţional pentru acumulare. Ca urmare a acestui efort uriaş, astăzi venitul naţional pe locuitor a ajuns la 35 000 lei, ceea ce înseamnă 3 650—3 700 dolari, la cursul necomercial. Zestrea materială a ţării se concretizează intr-un volum de fonduri fixe de peste 3 300 miliarde lei, repartizate în toate judeţele, în acumularea unei avuţii naţionale de aproximativ 5 000 miliarde lei. Aceste mari realizări obţinute de poporul nostru in dezvoltarea forţelor de producţie, în asigurarea unor condiţii tot mai bune de muncă şi viaţă pentru toţi locuitorii ţării constituie garanţia unor noi transformări ce vor avea loc in direcţia omogenizării societăţii socialiste româneşti în etapa care urmează. Toate aceste transformări sunt concepute să se realizeze în strinsă legătură şi pe baza dezvoltării în continuare a forţelor de producţie, prin acţiunea prioritară a factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă economicosocială în toate judeţele şi localităţile ţării. Concomitent cu aceste procese se va desfăşura o vastă activitate de sistematizare si modernizare a tuturor oraşelor şi comunelor, astfel incit, practic, pină în anul 2000 să fie Încheiate, in linii generale, reorganizarea si modernizarea teritorială a localităţilor patriei. Esenţial, în cadrul acestui proces,considerentele economice să fie îmbinate raţional cu cele de ordin social şi ecologic, astfel incit criteriile calităţii vieţii pe termen lung să fie primordiale în raport cu celelalte considerente. Actionind In direcţia lichidării deosebirilor esenţiale care mai există intre condiţiile de muncă şi de viaţă de la sate faţă de cele de la oraşe, trebuie să ţinem seama de faptul că ceea ce este propriu fiecărui gen de viaţă şi de muncă este necesar să rămină. In concepţia partidului nostru, omogenizarea nu înseamnă uniformizarea condiţiilor de muncă şi de viaţă, ci, dimpotrivă, o imensă diversificare a acestora, la parametri calitativi tot mai înalţi de eficienţă economică, socială şi ecologică, de civilizaţie materială şi spirituală. Conf. univ. dr. Constantin C. POPESCU EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN PREGĂTIREA PLENAREI C.C. AL P.C.R.PROGRAM DE LUCRU PENTRU PARTID, PENTRU POPOR • DEZBATERI • EXPERIENŢE • INIŢIATIVE • OPINII • CORELAŢII ESENŢIALE ALE UNEI ECONOMII DINAMICE, EFICIENTE (VII) Dezvoltarea economico-socială, dezvoltarea în profil teritoriall COMPETITIVITATEA PRODUSELOR (Urmare din pag. I) urmărit in timp evoluţia şi am putut dovedi că suntem in stare să ne onorăm in mod constant prestigiul“. Aceeaşi marcă, acelaşi respect pentru calitate ! Redacţia : Cum se explică faptul că, uneori, nivelul calitativ al produselor diferă in funcţie de partenerul din tară sau de peste hotare căruia îi sunt destinate, deşi poartă aceeaşi marcă . Ing. Ion Roman, inspector general la Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor : „Un vechi proverb românesc afirmă că „Vaca bună se vinde din grajd“. Să însemne oare aceasta că produsul bun este comercializat oricum, chiar dacă poartă sau nu marcă . Nicidecum ! Să ne amintim de faptul că acum 12—14 ani întreprinderea „Electronica“ abia livra la export 10 000 de televizoare pe an şi nu reuşea să încheie două contracte consecutive cu acelaşi client. Motivul nu era de ordin calitativ, produsele fiind realizate la un nivel tehnic corespunzător cerinţelor perioadei. Cert este insă că dacă, in prezent, „Electronica" livrează cea mai mare parte a producţiei la export şi are de pe acum, putem spune, clienţi „tradiţionali“, aceasta se explică şi prin prestigiul cucerit în timp de marca fabricii in ţară şi peste hotare. Colectivul întreprinderii şi-a făcut un titlu de onoare din a realiza produse de Înalt nivel calitativ, indiferent de destinaţia lor — internă sau externă. Ce aş dori să subliniez prin acest exemplu, care nu este singular ? Că este greşită concepţia potrivit căreia numai producţia pentru export trebuie realizată in condiţii ireproşabile. Chiar dacă, aplicîndu-se această concepţie, pe moment producătorul obţine unele eentităţe, un progres real pe planul nivelului tehnic şi calitativ general al produselor nu se poate face decit în condiţiile in care întreg procesul de productie este bine pus la punct, eliminindu-se toate cauzele şi ,,punctele slabe“ care produc defecte pe fluxul tehnologii, iar tot ce iese pe poartă onorează marca fabricii. Cu toată claritatea, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că problema calităţii producţiei trebuie tratată in mod unitar, atit pentru străinătate, cit şi pentru intern. Fireşte, arăta secretarul general al partidului, se poate ca pentru străinătate să se adauge o serie de cereri speciale privind caracteristici legate de climă sau de zona în care se exportă, dar în rest nu trebuie să existe nici un fel de deosebire, ci, dimpotrivă, este necesar ca atit producătorul, cît şi controlul de calitate să manifeste aceeaşi exigenţă faţă de toate produsele“. Ing. Burzo Virginia, referent de specialitate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci : „In principiu, sunt de acord cu cele spuse de tovarăşul Roman, cu precizarea că legea permite ca anumite produse de nivel tehnic ridicat, deosebit de competitive să poarte o marcă distinctă pentru a-1 proteja şi face mai bine cunoscut pe piaţa externă. In această categorie intră in primul rind produsele realizate pe bază de invenţii. Este cunoscut că marca prelungeşte valabilitatea brevetului de invenţie intr-o formă specifică acesteia — pe timp, practic, nelimitat — și asigură notorietatea produsului. Din punct de vedere al aplicării mărcii de fabrică, problema este însă alta : din controalele efectuate rezultă că uneori reglementările în materie fie că nu se cunosc, fie că sunt nesocotite. Astfel, In unele întreprinderi nu se marchează toate produsele fabricate, iar o serie de produse „de vîrf“ nu poartă o marcă proprie. Cîteodată, marca fabricii nu este bine ataşată de produs şi zboară la primul curent de aer, iar produsul devine anonim ; alteori, se confundă marca fabricii cu ştampila C.T.C. Aceasta se intîmplă întrucât in unităţile respective sarcinile referitoare la marcare şi la controlul Îndeplinirii acestei operaţii nu sunt bine precizate şi nu se iau măsurile corespunzătoare încă din faza de omologare a produsului“. Redacţia „ Cum poate contribui mai bine marca fabricii la Varia proefus pe piaţa externă ? Anca Bianu, inginer principal la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci : „Principala funcţie a mărcii este aceea de promovare a produselor pe piaţa internă şi externă, marca reprezentând o garanţie a calităţii produselor. Iniţial, pentru a fi acceptat, un produs trebuie să fie de o inaltă calitate, iar ulterior să-şi onoreze renumele cîştigat. Aceasta nu înseamnă un proces staţionar, ci unul dinamic, in care produsul suferă perfecţionări succesive. Alegerea mărcii ce se aplică produsului se face de către fabricant, care poate decide ca un anumit produs nou asimilat în fabricaţie, cu caracteristici tehnice deosebite sau cu o formă estetico-utilitară specială, realizat total sau parţial pe bază de invenţii brevetate sau tehnologie nouă, să poarte fie marca fabricii, fie o marcă proprie — marca de produs asociată cu marca fabricii. Utilizarea mărcii de produs are avantajul că, în cazul unor aspecte de nedorit ale calităţii produsului, efectele negative se răsfrîng numai asupra mărcii de produs și nu vizează marca fabricii in ansamblul ei“. O soluţie modernă, eficientă : sistemele internaţionale de certificare Ing. Alexandru Cordaşevschi, inspector generala Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor. „în ultimele decenii, in mai multe ţări s-a simtit nevoia ca, alături de marca fabricii, un produs să poarte un însemn deosebit al calităţii, care să-i confere un plus de prestigiu. Introducerea mărcii de calitate în unele ţări socialiste nu a dat insă rezultate din cauză că s-a abuzat de acest însemn, acceptându-se în fond compromisuri de la standardele de calitate. Şi nn Legea calităţii în vigoare în ţara noastră este stabilită introducerea mărcii de calitate, însă practic nu s-a aplicat această prevedere, care trebuia concretizată prin acte normative ulterioare, modă“ aşa-numita marcă de certificare, care confirmă că un produs este realizat potrivit documentaţiei de referinţă. Un produs care, împreună cu marca fabricii, are şi o „marcă de certificare“ este căutat pe piaţă, poate fi valorificat mai bine şi nu mai tre- ~ buie controlat de beneficiar. în acest sens, au apărut sisteme Internaţionale de certificare, cum ar fi sistemul Pieţei comune, sistemul pentru vehicule cu motor, sistemul C.A.E.R., sistemul Woollmark — organizat de Secretariatul internaţional al producătorilor de lină. In unele din aceste sisteme internationale mărea de certificare o acordă laboratoarele acreditate de un organ de stat împuternicit de lege. In ţara noastră, un asemenea organ este Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, care, alături de acreditarea unor laboratoare, efectuează şi inspecţii asupra stabilităţii produselor care au obţinut astfel de certificate. Opinia mea este că, in momentul de faţă, este necesar să ne orientăm pentru apartenenţa ta cit mai multe sisteme internaţionale de certificare şi, concomitent, să organizăm propriile noastre sisteme de certificare care să fie recunoscute pe piaţa externă. Pină acum avem numai citeva asemenea sisteme recunoscute şi pe plan internaţional, cum sunt cele din domeniul aparatelor de măsură şi control — care sunt certificate de Institutul Naţional de Metrologie, cele pentru medicamente — certificate de Institutul pentru controlul medicamentelor cu avizul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Este o experienţă care trebuie analizată şi dezvoltată, întrucât asigură o serie de avantaje pe planul promovării la export a produselor şi al eficienţei acestei activităţi economice. Precizez însă că nici o certificare de acest fel nu se acordă dacă produsul nu deţine marcă înregistrată pe plan internaţional, ceea ce demonstrează, o dată mai mult, importanţa mărcii de fabrică“. Din dezbater s a desprins limpede legătura nemijlocită dintre marca fabricii şi calitatea produselor fabricate şi, în acest sens, au fost avansate o serie de idei, de propuneri în vederea îmbunătăţirii activităţii de promovare a mărcii atît pe plan intern, cît şi pe pieţele externe. In continuare, discuţiile s-au axat pe cerinţele aplicării unor metode moderne de asigurare a calităţii produselor, ale perfecţionării controlului tehnic de calitate. Asupra acestor probleme ne vom opri intr-un articol următor. In prezent. In lume este acum „la Corneliu CARLAN Eugen RADULESCU