Scînteia, iulie 1988 (Anul 57, nr. 14266-14292)

1988-07-01 / nr. 14266

PAGINA 2 O nouă şi elocventă expresie a politicii profund umaniste a partidului de ridicare necontenită a nivelului de trai MAJORĂRILE DE RETRIBUŢII ŞI PENSII (Urmare din pag. I) tru învăţătură, pregătire profesio­nală, muncă şi viaţă. Şi din acest punct de vedere, merită de obser­vat ce diferenţă de statut economic şi social, de destin există intra tineretul României socialiste şi ti­nerii care, în alte părţi, sunt prin­tre primii afectaţi de şomaj, de nesiguranţa, de angoasa zilei de mîine. Chiar în această perioadă, conducerea partidului a examinat măsurile pregătitoare pentru gene­ralizarea învăţămintului de 12 ani. Cite naţiuni se vor putea mîndri cu realitatea unui asemenea grad general ridicat de pregătire pro­fesională şi culturală generală ?! Apatiei, debusolării sau alienării tineretului, atît de marcant şi de dramatic constatate in ţările ca­pitaliste, România socialistă îi contrapune realitatea prezentei ac­tive a tinerei generaţii in viata socială, în realizarea democraţiei socialiste, in ansamblul organisme­lor democratice de conducere şi rezolvare a tuturor domeniilor. Prioritate in acordarea locuinţelor, grijă deosebită pentru formarea, ocrotirea şi întărirea familiilor, sprijin multilateral, inclusiv fi­nanciar, familiilor cu copii, acces în masă la cultură, sport, turism sunt numai cîteva alte repere ale tabloului luminos pe care-l repre­zintă viaţa tineretului nostru. De asemenea, creşterea mai accentuată a retribuţiilor oameni­lor cu venituri mai mici reprezintă o nouă expresie a grijii perma­nente a partidului şi statului nos­tru pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de viaţă tuturor categoriilor de personal, pentru aplicarea consecventă a principii­­lor eticii şi echităţii socialiste. Ast­fel, la sfîrşitul cincinalului, retri­buţia medie nominală va ajunge la 3 285 lei, cu o creştere de 10 la sută faţă de 1985. Prin accentul pus de noua majorare pe sporirea mai ac­centuată şi prioritară a retribuţiilor mici, raportul intre retribuţia mi­nimă şi cea maximă, pe economie, va ajunge de la 1 la 5,35 cit este in prezent la 1 la 4,70. Pentru a se înţelege întreaga semnificaţie a schimbării acestui raport in favoa­rea echităţii, se cuvine reamintit că, în anul 1965, el era de 1 la 10. Este o dovadă grăitoare a mutaţii­lor ce survin pe plan social, inclu­siv in sensul împlinirii idealurilor şi principiilor socialiste de repar­tiţie. Izvorul nesecat şi sănătos al prosperităţii fiind munca, societa­tea socialistă fiind o societate a a­­firmării şi preţuirii muncii, în mo­dul cel mai firesc şi normele de răsplată a muncii ţin seama de a­­ceasta. Majorarea retribuţiilor urmează să se realizeze, în confor­mitate cu hotărîrea Conferinţei Naţionale a partidului şi pe baza indicaţiilor şi orientărilor tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, atît prin majorarea retribuţiilor tarifare, în medie cu 8 la sută, cit şi a părţii variabile a retribuţiei, în strinsă interdependenţă cu cerinţele apli­cării ferme a noului mecanism eco­­nomico-financiar. Partea variabilă a retribuţiei urmează să crească în medie cu 2 la sută prin acordarea stimulentelor suplimentare pen­tru producţie de export — potrivit reglementărilor adoptate anul a­­cesta — precum şi prin prevederea din noua lege referitoare la majo­rarea cotelor de constituire a fon­dului de participare la beneficii de la 2,5—3 la sută, cit este în prezent, la 3,0—3,5 la sută. Prin aplicarea majorării retribu­ţiilor, întregul personal muncitor — aproape 7 900 000 de oameni — va beneficia de venituri suplimen­tare care, în anul acesta, vor în­suma 5,8 miliarde lei, în anul 1989, peste 24,4 miliarde lei, iar în anul 1990, cînd majorarea se va aplica pe întregul an, peste 29 miliarde lei. Continuarea cu consecvenţă a po­liticii de îmbinare armonioasă a veniturilor obţinute direct din retri­buire cu cele din fondurile sociale de consum reprezintă, de aseme­nea, o latură importantă a politicii partidului nostru pentru ridicarea calităţii vieţii întregului popor. In acest cadru, Marea Adunare Naţio­nală a legiferat propuneri largi de majorări de pensii. Ele reprezintă de asemenea transpunerea in viaţă a hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului, a indicaţiilor şi orientări­lor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dind expresie generoasei griji pa care secretarul general al partidu­lui o nutreşte faţă de cei care, prin munca lor, au contribuit la con­struirea socialismului, la întărirea şi înflorirea patriei noastre. Este de remarcat, ca şi in cazul majoră­rii retribuţiilor, că principiul călăuzitor al majorărilor îl repre­zintă creşterea substanţială a pen­siilor mici. Se vor majora pensiile de asigurări sociale de stat pentru munca depusă şi limită de vîrstă, in cuantum de pină la 3 000 lei lu­nar, în medie cu 8 la sută, astfel diferenţiat incit cuantumul pensii­lor mici să sporească cu 22 la sută. Urmare acestor creşteri, pensia mi­nimă pentru munca depusă şi li­mită de vîrstă cu vechime integrală creşte de la 900 lei în prezent la 1100 lei lunar, iar pentru cei cu vechime incompletă şi cu acti­vitate de cel puţin 10 ani, de la 550 lei la 800 lei lunar, ceea ce înseamnă un spor de peste 45 la sută. Pensia medie de asigu­rări sociale de stat pentru muncă depusă şi limită de vîrstă, cu ve­chime integrală, va ajunge la 2 000 lei lunar, iar pensia medie de asi­gurări sociale de stat pentru limită de vîrstă cu vechime incompletă, la 1 160 lei lunar. Numărul celor ce vor beneficia de aceste majorări va fi de peste 1 350 000. Majorarea pensiilor, la fel ca şi cea a retri­buţiilor, se va face etapizat, în funcţie de nivelul pensiilor, înce­­pînd cu 1 august 1988, urmînd ca acţiunea să fie încheiată la 1 mar­tie 1989, deci cu mult inainte de generalizarea majorării de retri­buţii. Fondurile pe care statul le alocă în vederea majorării pen­siilor reprezintă 300 milioane lei, pentru anul 1988, iar la nivelul unui an circa 2 miliarde lei. Majorările de retribuţii şi pensii se constituie intr-un important act de politică socială. Ele demonstrea­ză vigoarea economiei româneşti, trăinicia orinduirii noastre socialis­te, justeţea strategiei generale a partidului nostru de dezvoltare in­tensivă şi modernizare a economiei naţionale, elaborată cu strălucită clarviziune şi promovată cu perse­verenţă şi fermitate revoluţionară de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Prin conţinutul lor, reglementări­le adoptate de Marea Adunare Na­ţională dau expresie vastei activi­tăţi desfăşurate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pentru soluţio­narea într-o viziune ştiinţifică, revoluţionară, novatoare, profund umanistă a problemelor privind ri­dicarea calităţii vieţii Întregului po­por, ţelul suprem al politicii Partidului Comunist Român. Noile măsuri de majorare a veniturilor constituie pentru toţi oamenii muncii un deosebit îndemn, un prilej de puternică angajare muncitorească, revoluţionară, de a acţiona cu fermitate pentru reali­zarea exemplară a sarcinilor de plan pe anul 1988 şi pe întregul cincinal. Este necesar ca în cen­trul preocupărilor să se situeze per­fecţionarea organizării şi moder­nizarea proceselor de producţie, în­făptuirea întocmai a programelor de creştere a productivităţii mun­cii, reducere­a cheltuielilor mate­riale şi ridicarea calităţii produse­lor, încadrarea în normativele eco­­nomico-financiare aprobate, crearea tuturor condiţiilor pentru sporirea mai accentuată a eficienţei econo­mice. Se impune să se acţioneze cu perseverenţă pentru ca întrea­ga activitate să se desfăşoare neabătut potrivit principiilor auto­­conducerii muncitoreşti, autogestiu­­nii şi autofinanţării, pentru ca toa­te organele de conducere colectivă să-şi îndeplinească integral atri­buţiile încredinţate, să asigure mo­bilizarea colectivelor de muncă la gospodărirea cu maximă eficienţă a resurselor încredinţate de socie­tate. Utilizarea deplină a puterni­cului potenţial productiv de care dispune economia noastră reprezin­tă calea sigură pentru sporirea, in continuare, a venitului naţional, a nivelului de viaţă materială şi spi­rituală, pentru înflorirea României, pentru înaintarea poporului nostru spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizație socialistă. Creșterea fondului total de retribuire a personalului muncitor peste 300 miliarde lei 1990 57 miliarde lei 1965 . Dovadă a realismului şi eficienţei Asemenea tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, am luat şi eu cunoştinţă cu vie satisfacţie de Legea adoptată de forul legislativ suprem al ţării — Marea Adunare Naţională — cu privire la majo­rarea cu 10 la sută a retribuţiei personalului muncitor. Această im­portantă acţiune — elaborată pe baza indicaţiilor şi orientărilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — vi­zează largi categorii de oameni ai muncii, practic întregul personal muncitor din industrie, agricultură şi din celelalte domenii ale vieţii economice şi sociale — adică aproa­pe 7 900 000 de oameni ai muncii. Ca învăţătoare aflată în primii ani de activitate, mă înscriu în ca­tegoria celor cărora li se va asi­gura, încă în prima etapă — au­­gust-octombrie a.c. — creşterea re­tribuţiei. Pentru mine — originară dintr-o familie de muncitori, cu 5 copii, din satul Batoş, judeţul Mureş — această nouă majorare a retribuţiei va însemna foarte mult, dacă am în vedere şi faptul că mă aflu la începutul căsniciei şi că nu numai eu, dar şi soţul, tot învăţă­tor, vom beneficia de majorarea retribuţiei. La Plenara Consiliului Naţio­nal al F.D.U.S., tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia faptul că realizarea socialismului se în­făptuieşte într-o diversitate de con­diţii, de la o ţară la alta, de la o etapă la alta şi că fiecare partid şi popor îşi alege calea dezvoltării pe care o crede cea mai corespun­zătoare. Adevăratul judecător tre­buie să fie poporul din fiecare ţară, realitatea, viaţa care demonstrează şi vor demonstra în ce măsură o cale sau alta au răspuns realităţilor şi năzuinţelor de bunăstare, de li­bertate ale poporului. Realizările de pină acum din România, inclu­siv noua majorare a retribuţiilor, vin să confirme din plin justeţea politicii partidului nostru, în cen­trul căruia se situează grija pentru om, faptul că întregul popor ur­mează şi înfăptuieşte neabătut a­­ceastă politică înţeleaptă. Ca învăţătoare, mă angajez, şi pe această cale, de a face tot ce depinde de mine pentru a educa copiii din şcoala la care lucrez în spirit patriotic şi revoluţionar, al stimei şi respectului faţă de patrie şi partid. Acţionînd în acest spirit voi avea sentimentul că mi-am fă­cut datoria pentru ca tinerele vlăs­tare pe care le educ azi să ajungă cetăţeni de nădejde ai ţării, oameni care să răspundă, la rîndul lor, prin noi fapte de muncă dragostei părinteşti pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu o poartă celor mai mici cetăţeni ai ţării. TAMÁS Erzsébet învăţătoare la Şcoala generală nr. 2, Tîrgu Mureş (Urmare din pag. I)­pectivele şantiere, creîn­­du-le acolo toate condiţiile necesare de muncă şi de viaţă , spaţii de cazare în baracamente moderne şi confortabile, cantine şi puncte alimentare. Pentru că, trebuie să vă spun, am găsit situaţii cu totul inad­misibile. Zeci şi zeci de ingineri, tehnicieni şi func­ţionari îşi pierdeau vremea prin birouri la zeci de km depărtare de echipele de mineri sau sondori care ar fi avut nevoie de asisten­ta, de intervenţia lor ope­rativă, de prezenţa lor permanentă. Nu cunoşteau situaţiile din şantiere de­cit din istorisirile celor ve­niţi de pe acolo ca să aducă ori să ducă hîrtii. Pe unii i-am găsit în „an­turaj­e plăcute". — Şi i-aţi trimis în şantiere ? — Bineînţeles. Cu maxi­mum de urgenţă. — Au vrut ? — Nu chiar toţi. Le-am spus aşa : „Dragi tovarăşi specialişti, meseria dum­neavoastră este mineritul sau forajul. Cînd v-aţi ales-o, aţi ştiut că ea se face în şantier, în mină sau în schelă, oricum, nu în birouri. Noi, cu forţa n-o să vă putem duce acolo, în munţi. Acolo merge numai cine vrea să facă o muncă adevărată, cercetare, geologie. Care nu, e liber să ne ceară transferul". Aşa că de unii ne-am despărţit. Am găsit imediat tineri specialişti dornici să se afirme în profesia lor, să-şi împli­nească menirea. Am scă­pat, cu ocazia asta, şi de unii oploşiţi în acele bi­rouri prin diverse inter­venţii şi protecţii şi pen­tru care respectivul locşor călduţ, o dată mutat în munţi, a devenit neconve­nabil. Le-am dat transferul imediat. Am rezolvat, tot aşa radical şi fără întîrzie­­re, cazurile de indisciplină notorie şi intratabilă. Am preferat să lucrăm cu un personal TESA mai redus, dar eficient prin seriozita­te şi răspundere. Acum, toată lumea îşi duce acti­vitatea la şantier. — Asta a fost tot ? — Da de unde ! O dată mutaţi la faţa locului au început să vadă ei înşişi anomalii instalate în ani de muncă în dorul legii. De exemplu, situaţia utilajelor. Aici se mergea pe princi­piul funcţionării agregate­lor, fără reparaţii curente, pînă la... prăbuşirea totală, cînd erau înlocuite. Nu e­­xistau, la şantiere, ateliere de întreţinere. Se ţineau, în schemă şi pe posturi, mecanici care... nu ştiu cu ce se ocupau. Pentru o piesă de schimb de cinci lei, se alerga cu un ca­mion, pînă la Piteşti, cale de sute de km. Uneori în­locuirea ei dura 4—5 zile. Fireşte că am încropit ime­diat ateliere şi mici ma­gazii de piese strict nece­sare, multe dintre ele re­cuperate şi recondiţionate în atelierele noastre de la centru. Şi uite aşa, durata medie a intervenţiei pen­tru rezolvarea unei avarii s-a redus de la 5—6 zile, la cel mult 2—3 ore. Tim­pul cîştigat e timp de pro­ducţie. întreprinderea era intr-o acută şi continuă criză de combustibili. Şi, totuşi, noi am reuşit să ne depăşim planul de produc­ţie, şi anul trecut ,şi pe primele cinci luni din acest an, fiecare unitate produc­tivă consumînd mai puţin decît în anii precedenţi. Cum s-a putut ? Cînd toa­tă munca a trecut sub im­perativul raţionalului, re­sursele s-au ivit imediat. In primul rînd, prin apro­pierea sediilor de punctele de lucru s-au redus enorm transporturile de personal. Apoi drumurile după cîte... un şurub, şi cîte, şi cite altele... Am făcut un regulament de folosire a fondului de 2 la sută pentru premieri, pe care l-a aprobat C.O.M.­­ul. Primele din acest fond se distribuie lunar — ime­diat după sfîrşitul lunii — numai formaţiilor de lucru care şi-au depăşit cu 30 la sută planul de producţie. Procentul s-a stabilit în C.O.M. A fost şi este un mare imbold în munca tu­turor. Un stimulent pentru buna organizare şi eficien­ţa muncii. Realizăm, anul acesta, şi depăşim cu si­guranţă un plan care e considerabil mai mare de­cât cel de anul trecut. Vă spune ceva acest lucru ? Dar, mă scuzaţi, eu tre­buie să plec acum la bri­gada Leaota, i-am anunţat, mă aşteaptă... ...L-am însoţit. Undeva, în munţi, brigada, nu de mult instalată într-un se­diu nou, mai aproape de fronturile de lucru, a fost preluată, la începutul aces­tui an, de la o altă între­prindere de profil. Un birou modest (e lim­pede că titularii nu prea îşi fac veacul pe aici, de altminteri şi chipurile arse de soare şi de vînt spun asta). Sunt patru ingineri tineri. Un şef (ing. Ion Niţulescu), un geolog (ing. Ovidiu Ivaşcu), un specia­list în foraj (ing. Ioan Rusu) şi un inginer me­canic (Ovidiu Minciunes­­cu). Un fel de şedinţă. Deşi nu aşa am numi-o... — Cum merge ? întreabă directorul. — Bine, foarte bine. — Atunci nu e bine... Vă rog să nu staţi atît de li­niştiţi. Că asta poate să însemne stagnare... Vă rog, situaţia la zi­­ (i se pre­zintă, e mulţumit). Cu ce să vă ajutăm ? (I se răs­punde că, în general, nu e nevoie, că se ajută şi sin­guri. „Deşi — a spus di­rectorul — asta au învă­ţat-o de curînd, înainte erau mereu cu cereri de ajutor"). Totuşi, daţi-mi listele ! Listele sunt, pentru fie­care compartiment, un in­ventar de lucruri necesare şi pe care nu şi le pot re­zolva singuri. Directorul îşi notează. Şi promite. Se încarcă, se tot încarcă cu probleme de rezolvat. Dă şi termene. — Şi le veţi rezolva pe toate, cînd şi cum aţi pro­mis ? — Neapărat. Asta-i tot secretul : să facem toţi tot ce avem de făcut, tot ce am promis, exact aşa şi exact atunci cînd trebuie. La noi nu există abateri de la această regulă. Mulţi oa­meni de la noi au înţeles greu acest lucru, dar l-au înţeles, şi încă foarte bine. Toată discuţia a durat o jumătate de oră. Apoi, re­pede, spre o altă brigadă. Fireşte că poţi afla mul­te alte amănunte cercetînd realitatea acestei între­prinderi. Esenţial este unul singur : oamenii aceştia au trecut de la un mod de a-şi concepe munca la al­tul, de la situaţia de „ul­timii" la situaţia de „pri­mii", fără mari dezbateri, analize şi... autocritici. Au­tocritica lor s-a convertit, pe tăcute, în mod de a acţiona, în metri liniari de galerie sau metri de adin­­cimi forate. Perfecţionarea muncii, a organizării, în­tronarea răspunderii se face fără zgomot, în efor­tul concret, la faţa locu­lui, raportat prin cifrele unor realizări ce pot părea, pentru unii, surprinzătoa­re. Ele fiind, în fapt, cu totul şi cu totul fireşti. Munca bine făcută este cea mai bună autocritică Raportul între retribuţia minimă Şi cea maximă (pe economie) 1 la 10 1965­­ la 4,70 1990 la 5,35 dinainte de major înaltă recunoştinţă Am luat cunoştinţă cu deplină satisfacţie din textul noilor legi adoptate de Marea Adunare Na­ţională, privind majorarea retribu­ţiei şi a pensiilor, că de la 1 august a.c. — lună de referinţă pentru eroismul românesc prin gloriosul August 23 — vor fi ma­jorate şi pensiile invalizilor de război, ale celor care, în marea con­flagraţie, în bătăliile pentru în­­frîngerea fascismului şi militaris­mului, au adus o contribuţie im­portantă la eliberarea patriei, la făurirea noului viitor al ţării. Patria recunoscătoare răsplăteşte în adevăr pe cei ce şi-au pus pieptul pavăză în faţa gloanţelor duşmane. Recunoştinţa şi răsplata se bazează pe eforturile în muncă ale întregului popor, care, condus şi îndrumat de partid, se avîntă în iureşul construcţiei socialiste. Ma­rile izbînzi în acest front al edifi­cării socialiste sînt cu atît mai im­presionante cu cit le comparăm cu trecutul. Judeţul Botoşani, bună­oară, în care trăiesc, are acum o industrie care numai în trei zile asigură întreaga producţie a anului 1945. In­ anii socialismului s-au construit peste 40 000 de blocuri de locuinţe, la care se adaugă peste 16 000 de case din mediul rural, care s-au înălţat din 1965 încoace, cetăţile industriei botoşănene au sporit cu peste 130 noi capacităţi. Au apărut meserii noi la care odi­nioară nici nu gîndeam : electro­nist, operator chimist, sticlar, gra­vor pe sticlă şi ceramică etc. Nu­mărul medicilor care îngrijesc de sănătatea oamenilor s-a mărit de 3 ori faţă de anul 1965. Din război, unde am luptat ca sergent, m-am reîntors invalid de gradul II. Sporul de pensie de invalid de război pe care îl voi primi de la 1 august se va adăuga majorării pensiei de asigurări so­ciale pe care o primesc şi care va contribui la mărirea venitului fa­miliei. Această măsură, la fel ca şi altele elaborate din iniţiativa şi contribuţia determinantă a secre­tarului general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, căruia îi mulţumesc din suflet, are un profund caracter umanitar, cu pu­ternic răsunet în inimile noastre, ale tuturor cetăţenilor ţării. Constantin BIRSAIV pensionar, invalid de război, Botoşani SCâNTEIA - vineri 1 iulie 1988 Cu cetăţenii, pentru cetăţeni Există la gospodarii municipiului Drobeta-Turnu Severin — edili, de­putaţi, asociaţii de locatari şi evi­dent, cetăţeni — o hotărîre, un fel mărturisit public , ca în acest an să se numere printre fruntaşii întrecerii pe ţară între localităţi. E doar o am­biţie, un angajament luat într-un moment de entuziasm şi uitat pe parcurs ? Faptele din ultima vreme demonstrează că nu. Este rezultatul unei întregi acţiuni organizatorice, al unei activităţi efervescente şi siste­matice începute de cîţiva ani, dar ridicate, de anul trecut, la nivelul unui obiectiv central, deopotrivă al consiliului popular municipal, ca şi al tuturor cetăţenilor. Argumente ? Re­zultatele din primele 5 luni ale a­­nului, din care notăm cîteva : ame­najarea unor noi parcuri şi spaţii verzi pe 7,8 hectare, printre care parcul Aluniş, plantarea a 45 000 pomi ornamentali şi arbuşti şi peste 4 milioane flori, amplasarea in parcuri a 150 de bănci, construirea unei moderne staţii de autobuz, crea­rea unor locuri de parcare, un dig de protecţie din piatră pe 2,3 km, borduri şi parapete pe alţi 5 kilo­metri, refacerea covorului asfaltic pe 11 000 mp sau modernizarea suprafe­ţei carosabile a unor străzi, execu­tarea unor lucrări de punere in va­loare a ruinelor cetăţii Severinului, şi multe altele. In total, prin munca patriotică a locuitorilor au fost e­­fectuate, în aceste cinci luni, lucrări de gospodărire şi înfrumuseţare a municipiului în valoare de 167 mili­oane lei (angajamentul anual repre­­zentînd 250 milioane lei). — Ceea ce trebuie subliniat cu deosebire — ţine să remarce primul vicepreşedinte al Consiliului popular municipal, tovarăşul Gheorghe Ilea­na, este că toate aceste rezultate sunt rodul eforturilor conjugate ale mu­nicipalităţii şi ale cetăţenilor. Ca o trăsătură distinctă fiind tocmai spo­rirea interesului şi participarea lar­gă, în masă, am putea spune a tutu­ror cetăţenilor de la mic la mare, la acţiunea de gospodărire şi înfrumu­seţare a municipiului în care mun­cim şi trăim. In primăvara acestui an au fost zile, le numim „Dumi­nici ale hărniciei", in care la execu­tarea unor lucrări de înfrumuseţare a oraşului au participat cite 25 000— 30 000 de oameni. Intr-adevăr, clocotul acestei munci entuziaste, al acestei adevărate ofen­sive a muncii pentru înfrumuseţarea municipiului îl simţi încă de la „co­mandamentul" ce are loc aproape in fiecare zi la prima oră a dimineţii in biroul primului vicepreşedinte al consiliului popular municipal. Se sta­bilesc obiectivele zilei, fronturile și locurile de muncă, cine transportă materialele, numărul cetățenilor care vor participa la diferite lucrări, sar­cinile întreprinderilor de industrie comunală, pe scurt, totul. — Nimic nu trebuie lăsat la voia intîmplării — continuă interlocuto­rul. Pentru că oricît de mare ar fi entuziasmul cetăţenilor, dorinţa lor de a participa la înfrumuseţarea şi gospodărirea localităţii, o proastă organizare a muncii ar duce la iro­sirea eforturilor, la diminuarea re­zultatelor ce pot fi obţinute, aşa cum, trebuie să recunoaştem, s-a mai in­­timplat. Ca atare, a fost adoptată o adevă­rată strategie : în primul rînd au fost stabilite obiectivele , fronturile de lucru, metodele de organizare a mun­cii, forţele care vor participa, res­ponsabilii unor obiective permanente de lucru. — Ca să asigurăm participarea tu­turor cetăţenilor la acţiunea de gos­podărire şi înfrumuseţare a localită­ţii — ne explică în continuare primul vicepreşedinte — am adop­tat o nouă formă organizatorică. Fiecărei unităţi economice, instituţii i-au fost repartizate anumite obiecti­ve, anumite fronturi de lucru, anu­mite zone ale oraşului, de regulă din vecinătate, în funcţie de numărul membrilor colectivului respectiv. Am procedat la fel şi în marile cartiere repartizind asociaţiilor de cartier a­­numite sectoare, anumite obiective de lucru. Şi paralel a fost organizată întrecerea permanentă între cartiere, circumscripţii electorale şi între aso­ciaţiile de locatari. Al doilea pas, de fapt paralel cu primul, a fost făcut în ceea ce pri­veşte cunoaşterea de către toţi cetă­ţenii a obiectivelor, a planurilor şi fronturilor de lucru, a acţiunilor ce au fost stabilite. „Pentru că este foarte important — ni se explică — ca fiecare cetăţean să ştie ce ne-am propus în cadrul întrecerii pe ţară pentru buna gospodărire a localităţii, importanţa obiectivelor respective pentru aspectul oraşului în care muncim şi trăim, să cunoască ce are de făcut, unde şi cu ce îşi va aduce contribuţia la înfrumuseţarea şi gos­podărirea localităţii. De aceea a fost asigurată o largă popularizare o­­biectivelor muncii patriotice prin co­lectivele de întreprinderi şi institu­ţii, prin şcoli, prin asociaţiile de lo­catari şi deputaţi, prin intermediul staţiilor de radioficare, prin afişe, fluturaşi". Dar cite alte lucruri nu contribuie la succesul acţiunii ? Spre exemplifi­care ne vom referi doar la două as­pecte. In primul rînd la statornicirea unui suflu nou în înseşi rîndurile lu­crătorilor consiliului popular. La acţiunea de gospodărire şi înfrumu­seţare a municipiului participă, cu sarcini precise, cu responsabilităţi nominalizate toţi , fie că este şefa EXPERIENŢA CONSILIULUI POPULAR MUNICIPAL DRO­BETA-TURNU SEVERIN ÎN DEZVOLTAREA EDILITAR GOSPODĂREASCĂ ŞI ÎNFRU­MUSEŢAREA LOCALITĂŢII serviciului spaţiu locativ, arhitecta­­şefă a municipiului, consilierii juri­dici sau secretarul consiliului popular municipal. „Exemplul nostru perso­nal are o mare putere de influenţare in rîndurile cetăţenilor" — ni se ex­plică. In al doilea rînd este vorba de controlul efectuării lucrărilor stabi­lite. Seara la consiliul popu­lar se face bilanţul rezultatelor obţinute. Bilanţul porneşte însă de la următoarea Întrebare : ce nu s-a realizat şi din ce cauze ? Sa stabilesc apoi concret măsuri, atribu­ţii pentru recuperarea restanţelor, pentru îndeplinirea punct cu punct a obiectivelor prevăzute. Este de la sine înţeles că în con­diţiile ritmului impetuos de dezvol­tare a municipiului, care a ajuns la o populaţie de aproape 105 000 locui­tori, problemele de o tot mai mare complexitate pe care le-a ridicat şi le ridică această dezvoltare nu pot fi rezolvate decit cu participarea largă a cetăţenilor în acţiunile de interes obştesc iniţiate de consiliul popular Ce consideraţi ca fiind cel mai va­loros în experienţa acumulată în a­­ceastă acţiune ? — am întrebat cîţiva dintre participanţii intilniţi pe şan­tierele de muncă patriotică. Iată cî­teva dintre răspunsurile primite : Gh. Ileanu, prim vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal : „Succesul acţi­unii este determinat în mare măsură şi de căile şi mijloacele de antrenare a cetăţenilor la aceste acţiuni. Noi folosim multiple căi şi ele diferă de la o acţiune la alta. Deosebit de efi­ciente s-au dovedit şi se dovedesc sesiunile consiliului popular, întîlni­­rile dintre deputaţi, lucrătorii consi­liului popular, cadrele de conducere ale întreprinderilor şi instituţiilor implicate in dezvoltarea, gospodă­rirea şi înfrumuseţarea oraşului şi cetăţeni. Considerabil este şi aportul activului obştesc, format din aproape 800 de activişti voluntari ai comite­telor de cetăţeni şi asociaţiilor de lo­catari. Un loc important intre moda­lităţile de conlucrare cu cetăţenii îl ocupă „Tribuna democraţiei“. For­mele la care ne-am referit fiind tot atîtea prilejuri pentru consiliul popular nu numai de a afla părerile şi propunerile cetăţenilor, dar şi de a le explica acţiunile şi măsurile pe care le iniţiază în folosul colectivită­ţii, al obştii, apelînd, totodată, la sprijinul lor". Valentin Vrăjitoru — deputat, cir­cumscripţia nr. 17 Gura Văii: „Cir­cumscripţia noastră se poate spi că este un model de gospodărire bună întreţinere. Cu forţele noas am construit un dig de protecţie o lungime de aproape 150 metri m­ari, care a solicitat un conside­bil volum de muncă. Am amenaja parcare , am reparat porţiunea drum care se leagă de artera priv pală , sintem­ în curs de a finaliza cochetă fîntînă cu apă potabilă. Ia­intea începerii tuturor acestor luci am stat de vorbă cu oamenii. De­­explicat că toate au darul de a frumuseţa oraşul, mediul nu o locuim. Nu au lipsit nici unul cetăţenii circumscripţiei". Vasile Lucaciu — preşedintele a­viaţiei de locatari nr. 26 din cartie Kiseleff : „Noi am chemat la int­rere toate asociaţiile de locatari municipiul nostru. Şi am înţeles pentru a clştiga această întrec trebuie să ne întrecem pe noi înş în hărnicie. Adică, toţi cei care citim pe raza acestei asociaţii de catari, de toate vîrstele. Menţinem­ curăţenie desăvirşită ; am amend­a parcări pentru maşini; zonele vi le-am împrejmuit cu gărduleţe f­­an­ce ; am amenajat şi 2 platfor pentru resturile menajere ; prin raţie, cetăţenii întreţin zilnic zor verzi, udă florile ; vrem să fim fr­­aşi şi la colectarea materialelor folosibile pentru care am confec­tat şi amplasat, la intrările în flo­rile de locuinţe, 18 cutii de col­ţare". Mihail Dăogaru — secretarul mitetului de partid de la Intrepr­ierea de construcţii navale şi pre­srări la cald : „Consiliul popular u­nicipal a repartizat, pe întreprini şi instituţii, volumul de lucrări gospodărire şi înfrumuseţare ce­­ buie realizat in zonele respect Consider că este o metodă moi bună. Unitatea noastră se istine pină acum pe primul loc în intrect ca rezultate şi ca participare cu măr de oameni la acţiunile organi­ce. Practic, nu este om din cadrul treprinderii care să nu portie efectiv la realizarea obiectivelor s­­ilite, la acţiunile pe care le iniţi De curînd am terminat, la cît metri de unitatea noastră, ameni­rea unui cochet stadion, unde mai mulţi dintre oamenii muncii petrec in mod plăcut timpul lil Porţiunea din Calea Timişoarei, c ne este dată în gospodărire, con­tează, cel puţin pînă acum, cu­­ mai atrăgătoare artere de circult din municipiu , s-au amenajat si verzi, au fost plantaţi pomi, albci şi flori, tot cu forţele noastre amenajat o modernă şi încăpăto staţie de autobuz amplasată chiar intrarea in unitate". Constantin Fleancu — dir­torul întreprinderii judeţene de­s­podărie comunală şi locativă , înţelege că într-un asemenea el­in care se află angajaţi toţi locuit municipiului, ai judeţului nostru, regăsim şi noi. Nu numai­­ muncă efectivă, ci şi în r­olul de a concepe, amplasa realiza cu gust obiectivele edilii gospodăreşti. Consider ca eseu faptul că atît la consiliul popular, şi la întreprinderea noastră se m£ testă o mare receptivitate faţă propunerile cetăţenilor. Şi nu s puţine. Numai în acest an au­­ peste 1 500. Şi pentru că ne-am plecat mai mult, cu toată răspun­dea, în rezolvarea lor, lucrul aci se vede. In ultimii doi ani faţa m nicipiului Drobeta-Turnu Severin schimbat radical. S-au lărgit­­ levarde şi străzi, acestea sint unei nute curate, iar parcurile, prin fi cum au fost concepute şi amenaj concură — zicem noi — cu cele­­ frumoase din localităţile ţării. I tot ceea ce facem zi de zi — alăt de cetăţeni — vrem ca nunicii nostru să merite renumele ca ora­ florilor şi trandafirilor". O concluzie ? Doar atît : tot­­ ce s-a făcut şi se face în activ de gospodărire şi înfrumuseţare acestui frumos oraş de pe malul­­­­ării se întemeiază pe aceeaşi tră­sură esenţială a democraţiei nou, socialista , cu cetăţenii, pentru ce­teni. Al. PINTEA Virgiliu TĂTARI Din noua arhitectură a municipiului Drobeta-Turnu Severin

Next