Scînteia, septembrie 1988 (Anul 57, nr. 14318-14343)

1988-09-01 / nr. 14318

ÎN SPIRITUL SARCINILOR SUBLINIATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ACŢIUNI HUME PENTRU IN­ENSIFRAREA ACTIVlTftTII DE VALORIFICARE A MATERIALELOR REFUHLE Bunul gospodar a privit dintot­­deauna cu ochi atent orice resursă materială pe care o poate avea la dispoziţie şi, mai devreme sau mai tirziu, a căutat să o valorifice cores­punzător. De prisos, desigur, să mai subliniem că in ţara noastră industria reciclării materialelor a devenit de acum o realitate, că prin sistemul de organizare şi prin rezultatele practice obţinute această activitate se afirmă tot mai mult ca o verita­bilă ramură, a economiei, de însem­nătate deosebită pentru înfăptuirea programelor de dezvoltare şi progres. In domeniul industriei reciclării in ţara noastră există cu siguranţă mul­te lucruri bune, care se constituie in autentice experienţe ce pot stîrni in­teres, ce se impun atenţiei în vederea extinderii şi generalizării. Nu asupra lor ,vrem să ne oprim, ci în mod deosebit asupra a ceea ce este nou, de mare actualitate, a ceea ce tre­buie accentuat în actuala etapă. Sunt cunoscute perseverenţa şi fer­mitatea cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu urmăreşte crearea şi dezvoltarea industriei reciclării, înfăptuirea sarcinilor in domeniul colectării şi valorificării materiale­lor refolosibile. Astfel, secretarul general al partidului a cerut limpede să se acţioneze cu toată răspun­derea pentru aplicarea programelor privind recuperarea materialelor, pieselor şi subansam­blelor, recondi­­ţionarea şi refolosirea acestora. Aşa cum este stabilit, pe această cale urmează să se asigure pînă la 50 la sută şi, in unele sectoare, peste 50 la sută din necesarul de materii prime. Cum trebuie practic acţionat în vederea îndeplinirii acestor sarcini ? Răspunsul la întrebare este cuprin­zător prezentat în Programul pentru intensificarea activităţii de colectare şi valorificare a materialelor refolo­sibile pe anul 1988 şi în Programul privind intensificarea activităţii de recondiţionare a pieselor de schimb şi subansam­blelor, aprobate de Co­mitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Studiind aceste programe, sunt de remarcat două direcţii esen­ţiale de acţiune în industria reciclă­rii. Pe de o parte, creşterea gradu­lui de recuperare a materialelor re­folosibile rezultate din procesele de producţie şi din consum, astfel incit, practic, nimic din ceea ce poate fi reciclat, reutilizat să nu se irosească, şi, pe de altă parte, lărgirea consi­derabilă a nomenclatorului materia­lelor şi pieselor de schimb recupe­rate şi introduse în procesul reci­clării, în ansamblu, sunt prevăzute a face obiectul reciclării­­256 materiale şi produse. Cîteva exemple de ase­menea resurse care trebuie mai in­tens atrase in procesul reciclării : cenuşi, şlamuri, gudroane, leşii, pulberi şi alte materiale secun­dare rezultate din procesele teh­nologice din siderurgie, chimie, petrochimie și industria ușoară, la care sunt de pe acum stabilite soluții tehnologice de valorificare a­­substahtelor....w*»Tr.­prferări vola­tile și ape reziduale din care pot fi separate componente utile, conco­mitent cu reducerea şi eliminarea efectelor poluante ; o gamă largă de bunuri de folosinţă îndelungată de­fecte sau uzate achiziţionate de la populaţie ; materiale de zidărie, me­tale feroase şi neferoase, materiale lemnoase, sticlărie, faianţă şi altele asemenea rezultate din demolarea construcţiilor vechi. în ceea ce priveşte nivelurile de recuperare şi valorificare pe anul 1988, s-au avut în vedere atît creş­terea gradului de recuperare a ma­terialelor refolosibile din volumul de consum care le generează, cit şi in­tensificarea activităţii de dezmem­brare a fondurilor fixe scoase din funcţiune, în condiţiile recuperării selective şi integrale a pieselor de schimb şi subansam­blelor pentru re­folosirea lor ca atare sau după re­condiţionare. Important este ca sar­cinile în acest domeniu, vizînd re­introducerea în circuitul economic a tuturor resurselor refolosibile rezul­tate din procesele tehnologice, nu au­ fost privite ca o acţiune în sine, ci au fost fundamentate ţinindu-se sea­ma de măsurile referitoare la redu­cerea accentuată a normelor de con­sum, la creşterea coeficienţilor de utilizare — care, cum se ştie, acţio­nează in sensul reducerii la minim a pierderilor tehnologice şi a rebu­turilor. Printr-o asemenea analiză judici­oasă a posibilităţilor reale de reci­clare a materialelor refolosibile, în strinsă­­ corelare cu necesităţile de materii prime ale economiei, s-a ajuns la concluzia că în comparaţie cu 1985, în anul 1988 va trebui, bunăoară, să se recupereze şi să se valorifice cantităţi mai mari cu 31 la sută la oţel şi plumb, cu 29 la sută la cupru, cu 10 la sută la aluminiu, cu 142 la sută la polietilenă de mică densitate, cu 135 la sută la anve­lope reşapabile, cu 49 la sută la ule­iuri minerale uzate, cu 42 la sută la hirtii-cartoane, cu 170 la sută la spărturi din sticlă. Care­ va fi efi­cienta unor asemenea importante sporuri în activitatea de reciclare a materialelor ? In primul şi în pri­mul, rînd ea trebuie apreciată joe planul asigurării mai bune a apro­vizionării tehnico-materiale cu aces­te resurse.­­ Fireşte, asemenea creşteri impor­tante nu se pot obţine decit în con­diţiile aplicării unor măsuri da fond vizînd, deopotrivă, funcţionarea n­ai bună a mecanismului, tehnic şi or­­găi în­­t­ofic­ al Industriei reciclarii, dotarea în continuare a întreprinde­rilor industriale cu instalaţii adec­vate, aplicarea unor noi tehnologii, îmbunătăţirea calitativă a activităţii în acest domeniu. Cum se prezintă situaţia Îndepli­nirii programelor de recuperare a materialelor şi pieselor de schimb după opt luni din acest an ? Dacă s-au obţinut o serie de rezultate bune in reciclarea fierului vechi şi Corneliu CARLAN (Continuare in pag. a IlI-a) 9 Prin recuperarea materialelor, pieselor şi sub­ansam­blelor, prin recondiţionarea şi refolosirea aces­tora trebuie să se asigure pînă la 50 la sută şi, în unele sectoare, peste 50 la sută din necesarul de ma­terii prime. • In fiecare întreprindere, la fiecare loc de muncă — maximă atenţie pentru recuperarea, sortarea şi pre­gătirea fiecărui material refolosibil rezultat din pro­ducţie.­­ Preocupare prioritară pentru finalizarea terme­nelor de cercetare şi proiectare privind valorificarea materialelor refolosibile, punerea în funcţiune la ter­men a investiţiilor, atingerea parametrilor proiectaţi la noile capacităţi. - îmbunătăţirea colectării materialelor refolosi­bile de la populaţie să se asigure în primul rînd prin largi acţiuni gospodăreşti organizate în fiecare loca­litate. LARGĂ MOBILIZARE A FORŢELOR ŞI ORGANIZARE EXEMPLARĂ PENTRU Strîngerea la timp a întregii recolte şi pregătirea în cele mai bune condiţii a însămînţărilor • Participarea largă la strîngerea roa­delor toamnei şi pregătirea recoltei viitoare - îndatorire fundamentală a tuturor locuito­rilor de la sate • Ritmul recoltării florii-soarelui trebuie mult intensificat, pentru încheierea grab­nică a acestei lucrări • Pe suprafeţele cultivate cu hibrizi timpurii porumbul a dat în copt, ceea ce impune ca la cules să fie concentrate mai multe mijloace mecanice şi cu deosebire forţa de muncă manuală . Culesul legumelor - potrivit cerinţe­lor bunei aprovizionări a pieţelor şi fabri­cilor prelucrătoare . Arăturile de vară mai trebuie efec­tuate pe circa 900 000 hectare. Cu deose­bire trebuie să se acţioneze pentru inten­sificarea acestei lucrări în judeţele Galaţi, Mureş, Alba, Olt, Ialomiţa, Arad, Iaşi, Ar­geş, Botoşani, Covasna, Braşov, Harghita şi Maramureş . In întreaga activitate desfăşurată In agricultură, organele şi organizaţiile de partid să acţioneze pentru întronarea unei ordini şi discipline desăvîrşite, astfel incit să se lucreze cu exigenţă şi răspundere pentru recoltarea la timp şi fără pierderi a culturilor de toamnă, pregătirea în cele mai bune condiţii a recoltei viitoare îN PAGINA A III-A, relatări din judeţele : Olt, Tulcea, Brăila, Prahova şi Vrancea. •­ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. U­IJI-VAI ORGAN­UL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LVIII Nr. 14 318 Joi 1 septembrie 1988 6 PAGINI - 50 BANI Printre constructorii de maşini-unelte de la Bacău îţi dai seama că oamenii sunt într-a­­tîta legaţi de ceea ce fac. incit — e limpede — viaţa lor înseamnă munca lor, viaţa între­prinderii. Tinereţea lor e tinereţea întreprin­derii. Maistrul Andrei Vă­­tămanu are 38 de ani. Cu toate acestea, e unul dintre veteranii Întreprinderii. Lucrea­ză in secţia montaj maşini de alezat şi frezat încă de la În­ceputuri . „Eram ti­neri, întreprinderea era nouă, aveam atîtea proiecte îndrăzneţe, in­cit ne întrebam dacă noi, nişte copii aproa­pe, vom fi în stare să facem­i faţă sarcinilor. Nu se mai construise­ră maşini-unelte la Bacău. Trebuia să le fabricăm noi. Mun­ceam invăţînd. învă­ţam muncind. Plecam seara tirziu din în­treprindere. Ce mai, eram îndrăgostiţi de ceea ce făceam. Aşa am construit prima maşină de alezat şi frezat. Un A.F. 101“. — Vă mai amintiţi oamenii care au lucrat la ea ? — Cum nu! Doar sint, şi acum, tot aici. Mihai Farcaş, Ion Munteanu, Vasile Ha­­ret, Ioan Moisei. Sunt maiştri cu toţii. Intre timp, a trebuit să ne perfecţionăm pregăti­rea. Am făcut şcoala de maiştri. — Dar maşina, vă mai amintiţi cum ară­ta ? — Prima maşină... Cum să o uiţi !? Era în 1973. Amintiri. Ani de muncă. De-atunici, pe I.M.U. Bacău este, astăzi, o marcă recu­noscută. Oare cum o fi arătînd prima maşină pe lingă cele de acum ? — Cînd am văzut-o, după 15 ani, nu ne venea să credem că noi am făcut aşa ceva. — Unde ati văzut-o? — Aici. A fost adu­să, de la Buzău, să-i facem reparaţia capi­tală. De fapt, nu doar am reparat-o. I-am adus multe înnoiri. Maşinile de azi au co­menzi numerice, afi­şat de cote. Sunt cum­interes mai bine ce drum am parcurs... Maistrul Vătămanu îşi reia lucrul. Mun­citorii pe care îi con­duce montează o ma­şină ce va fi exportată în India. Sunt tineri. .Mulţi dintre ei au doar cîţiva ani de cind au ieşit de pe băncile şcolii. Cum să alegi ? Şi, totuşi, care sunt cei mai harnici ? — Mie îmi plac la fel toţi cei 52 de oa­meni. Dar aş vrea să scrieţi despre Ion Ma­rin, Mihai Ciuchi şi Virgil Popa. Să scrieţi că ei s-au bătut cu micronii. Două săptă­­mîni. Lucram la o ma­şină de găurit pistoa­ne. Trebuia să aibă o precizie de 1,5 mi­croni. Au stat si cite 24 de ore in întreprin­dere. Dar ce spun eu? Despre asta se poate scrie o carte. Scrisă omenește... — Cum adică, ome­nește ? — Simplu, ca des­pre oameni. Cu bucu­rii, dar şi greutăţi. Pentru că altfel viaţa n-ar fi frumoasă... O carte despre con­structorii de maşini­­unelte de la Bacău. De fapt, o carte des­pre muncă şi tinereţe. Pentru că, aici, totul Înseamnă tinereţe. Oa­menii, întreprinderea. „Dar adevărata tine­reţe — spune Gheor­ghe Ciauşu, secreta-Emil ALMAŞAN (Continuare în pag. a V-a) Sa gîndeşti, zi de zi, noul poarta intreprinderii plot automatizate. A- au ieşit peste trei mii cum. bătrinul A.F. 101, de maşini-unelte. Li­ îşi trăieşte a doua ti­vrare pentru cele mai nerete. Poate sta lîn­mari si moderne in- « gă actualele maşini, treprinderi din tară. V-am vorbit despre a- Sau exportate în peste ceastă maşină, pentru 40 de ţări ale lumii,­­ că, prin ea, si noi am PRINTRE CONSTRUCTORII DE MAŞINI-UNELTE DIN BACĂU I­MCM­SIĂ A ŢĂRII TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R. - PROGRAM REVOLUŢIONAR DE MUNCĂ PENTRU PARTID, PENTRU POPOR Cuceririle cunoaşterii contemporane mai puternic prezente în formarea conştiinţei noi, socialiste a maselor „Să formăm la toţi oamenii, la tineret o concepţie ştiinţifică despre viaţă, corespunzător uriaşelor cuceriri ale ştiinţei, ale cu­noaşterii umane, care demonstrează justeţea concepţiei materia­list dialectice şi istorice despre lume, materialitatea lumii şi dă o perspectivă minunată pentru noi şi noi cunoaşteri, pentru înainta­rea omului spre un asemenea nivel de cultură şi conştiinţă, care să-l facă cu adevărat liber, dar şi stăpîn, cu adevărat, pe destinele sale, să-i dea posibilitatea să acţioneze în mod conştient pentru transformarea lumii, pentru realizarea unei lumi mai bune şi mai drepte’■ NICOLAE CEAUŞESCU Printre priorităţile activităţii po­litico-educative desfăşurate de partid, mod darea conştiinţei noi, socialiste, în spiritul celor mai va­loroase cuceriri ale cunoaşterii u­­mane, se situează la loc de frun­te. Parte integrantă a procesului istoric de făurire a omului nou, a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, activitatea de educaţie materialist-ştiinţifică şi umanist revoluţionară este menită să con­tribuie tot mai substanţial la ridi­carea nivelului de cunoaştere şi în­ţelegere al oamenilor, la stimula­rea participării lor în procesul de soluţionare a problemelor specifice actualei etape de dezvoltare a ţării. Însuşi obiectivul central al noii societăţi îl constituie făurirea o­­mului nou, cu o conştiinţă înain­tată, clădită pe ştiinţă, pe tot ceea ce istoria omenirii propune mai valoros, mai durabil. Edificarea societăţii socialiste a avut şi are drept ţel fundamental nu numai instituirea unor relaţii şi raporturi sociale de dreptate şi egalitate, eli­berarea omului de exploatare, ci şi eliberarea sa de tot ceea ce de-a lungul timpului i-a încătuşat dez­voltarea liberă, de tot ceea ce i-a îngreunat afirmarea. Din această perspectivă, modelarea unor profunde convingeri ştiinţifi­ce, a unui vast orizont cultural, a unei înalte capacităţi de înţelegere şi interpretare a fenomenelor vie­ţii sociale reprezintă o premisă fundamentală a procesului istoric de făurire a noii societăţi. „Numai un om educat şi stăpin pe cele mai înalte cunoştinţe din toate dome­niile — sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — poate înţelege legile obiective, cerinţele dezvoltării economico-sociale, poa­te sesiza la timp schimbările care au loc in societate, poate sesiza ceea ce este vechi si nu mai cores­punde noii etape a progresului, poate sesiza noul care se va dez­volta şi care reprezintă viitorul. Numai un asemenea om, in înţe­lesul ştiinţific, poate fi un om cu adevărat liber“. Trăim o epocă de prestigioasă a­­firmare a ştiinţei, a revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice, a capacităţii fiinţei umane de a modela realităţile na­turale şi sociale. Bătălia pentru dezvoltare ia în foarte multe pri­vinţe forma unei bătălii pentru dezvoltarea conştiinţei, în sensul cel mai larg al termenului, vitali­tatea progresului, trăinicia lui de­­pinzind mereu mai mult de solidi­tatea premiselor umane care îl fundamentează şi-i garantează e­­voluţia. Această nouă situaţie im­primă cerinţe noi procesului de e­­ducaţie ştiinţifică şi culturală a maselor — asupra cărora a făcut ample şi profunde referiri tova­răşul Nicolae Ceauşescu în Tezele din aprilie, în expunerea la Con­sfătuirea de lucru cu activul şi ca­drele de bază din domeniile acti­vităţii organizatorice, ideologice şi politico-educative. Constructorii noii societăţi, chemaţi să stăpîneas­­că cele 1 mai perfecţionate tehnici în domeniul producţiei materiale, să dirijeze conştient, pe baza ştiin­ţei, procese economice şi sociale deosebit de complexe, să foloseas­că acţiunea legilor obiective ale dezvoltării, trebuie să fie — aşa cum a subliniat secretarul general al partidului — oameni cu o viziu­ne înaintată asupra lumii, înarmaţi cu temeinice cunoştinţe de specia­litate, hotărîţi să le convertească în realizări economice şi sociale. Referindu-se la implicaţiile ma­jore pe care le are strălucita afir­mare a cunoaşterii umane din zi­lele noastre asupra procesului de formare şi educare a oamenilor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu releva semnificativ : „De fapt, vorbind de revoluţia tehnico-ştiinţifică ar tre­bui s-o completăm cu revoluţia in conştiinţa oamenilor. Fără această revoluţie in conştiinţa şi gîndirea oamenilor nu vom determina o a­­devărată revoluţie tehnico-ştiinţi­­fică“. Sunt toate acestea realităţi care întemeiază aprecierea din docu­mentele partidului potrivit căreia în centrul activităţii de propagan­dă şi politico-educativă trebuie si­tuată lupta pentru formarea omu­lui cu un larg orizont de cunoaş­tere şi înţelegere, receptiv la nou, adversar neîmpăcat al conservato­rismului şi inerţiei, al ignoranţei şi inculturii, constructor entuziast şi conştient al societăţii socialiste. Aceasta implică preocupări sta­tornice, cu o amplă viziune um­a-­ nist-ştiinţifică privind îmbogăţirea culturii profesionale, politico-ideo­­logice, a celei generale, în strinsă (Continuare in pag. a II-a) La Întreprinderea de mastifi-unelte şi agregata din Capitală­, echipele de iacntuşi-montan lu­­crează intens la finalizarea unor instalaţii şi agregate deosebit de complexe. Sunt instalaţii realizate integral cu componente româneşti. Unul dintre aceste produse-agregat este cel pentru prelucrarea contragreutăţilor pompelor de in­jecţie. In fotografie , echipa condusă de maistrul Gheorghe Bulgărea finalizînd un ase­menea agregat Foto : Sandu CRISTIAN Idealul patriotic Pe bună dreptate vor­bim astăzi de formarea oamenilor, de educarea lor in spiritul dragostei faţă de glia străbună pe care, prin faptele fiecă­ruia, o dorim tot mai frumoasă. In toate epoci­le, înfăptuirile durabile, menite să înalte patria către culmile visului îna­ripat nu sunt posibile de­cit cu oameni conştienţi, capabili să înţeleagă ce­rinţele vremii, interese­le poporului din care fac parte. Cunoaştem în is­toria noastră generaţii strălucite, de luptători cu ochii ţintă spre ideal, spre năzuinţele celor mulţi pentru care şi-au dat tot ce aveau mai bun, mai valoros in fiin­ţa lor. Generaţii, pre­cum aceea a eroilor re­voluţiei de la 1848 sau, mai aproape de noi, a militanţilor comunişti şi antifascişti, care, cu pre­ţul libertăţii şi chiar al vieţii, au înţeles să-şi facă datoria pe care cea­sul lor istoric o reclama în numele intereselor na­ţionale supreme. Printre multe alte învăţăminte pe care cei tineri le pot desprinde din exemplul înalt de abnegaţie şi pa­triotism al celor de dinaintea lor, una mi se pare de o însemnătate deosebită, cu atît mai mare cu cit, mai puţin discutată, ea lasă loc, uneori, în minţi mai pu­ţin mature, la anumite înţelegeri limitate sau chiar greşite, confuze. Este vorba, anume, des­pre prezenţa idealului in conştiinţa omenească, în spiritul , fiecăruia dintre noi, despre idealul care dă actelor noastre, pe termen lung, coerenţa necesară şi care lasă, în fine, să se înţeleagă ce fel de oameni am fost, cine suntem­. Desigur, pe orice treap­tă a dezvoltării lor oa­menii îşi fac idealuri din îndeplinirea dorinţelor imediate sau mai înde­părtate. Idealul bunei stări materiale, legitim şi omenesc, este o condiţie necesară­ a dezvoltării plenare a personalităţii. Ştim bine că, altădată, sărăcia părinţilor putea fi, şi era, o piedică insurmontabilă : cite ta­lente veritabile, înnăscu­te, chemate să se cultive şi să se afirme n-au pie­rit în faşă din această pricină ! Societatea de azi, orînduirea noastră socialistă, a înlăturat a­­ceastă piedică seculară în împlinirea idealului de a­­firmare intelectuală, asi­­gurînd condiţii materiala prielnice afirmării perso­nalităţii in " orice do­meniu. Fireşte, satisfa­cerea acestui ideal sau scop al fiecăruia a­­trage, şi trebuie să a­­tragă după sine, un a­­numit confort, satisface­rea unor legitime exigen­te de trai omenesc. Cînd insă acest „ideal“ ia for­ma tendinţei achizitive, a asigurării binelui per­sonal peste marginile în­găduite şi normale, el de­vine opusul sau­­ un vi­ciu pustiitor de suflete, născut şi întreţinut de e­­goismul care nu mai are nimic de-a face cu idea­lul, cu fixarea unor ţin­te inalte, demne de nu­mele de om. „Idealul“ altora este de a fi­ în ton cu moda , in îmbră­căminte, mod de compor­tare şi chiar în activi­tăţile spirituale, cum ar fi arta şi literatura. Su­puşi efemerului, ei pun semnul egalităţii intre „modă“ şi „ideal". Nu ştim in ce măsură in a­­tare situaţii putem vorbi despre o confuzie a idea­lului sau, poate, despre dispariţia lui din sistemul de valori care­­ ghidează comportamentul, atitudi­nea faţă de muncă, via­ţa individului. îmi dau seama, însă, că este ne­cesar să discutăm mai mult pe marginea aces­tor lucruri atunci cînd ne preocupă formarea omu­lui nou, educarea, conso­lidarea unor caractere a­­devărate. Idealul, aşa cum ni l-au revelat exemplele alese din istoria umani­tăţii, din istoria poporu­lui din care facem parte, „arată“ altfel, cu totul altfel decit sugerează exemplele, rare, fireşte, date mai sus. Idealul este esenţa umanităţii. Din flacăra lui se hrănesc ge­neraţiile. Chiar neatins, de-a lungul unei vieţi în­tregi, înseamnă justifica­rea superioară a condiţiei umane, rotind în zbor vulturesc spre cucerirea unui pisc luminat, pentru tine şi semenii tăi. Ome­nirea n-a străbătut fan­tasticul drum de la peş­teră pînă la civilizaţia contemporană, de la to­porul de piatră pînă la navele cosmice de azi da­torită celor ce au înfule­cat hulpavi şi au adormit ca şarpele boa, ci dato­rită celor ce au ars de patimă pentru un ideal generos, aflat in slujba tuturor. Orice profesiune, orice muncă sunt compatibile Prof. univ. Emilia St. MILICESCU (Continuare in pag. a IV-a)

Next