Scînteia, ianuarie 1989 (Anul 58, nr. 14423-14447)

1989-01-15 / nr. 14434

M «IM MMM» TOIWMISUlUI IBM CMIESCI­­ m muta emu pounc ekeguub al ne. al pir. PLANUL ECONOMIC - realizat ritmic, integral­ în spiritul preocupărilor constante ale conducerii partidului pentru perfecţionarea şi desfăşurarea in cit mai bune condiţii a activităţii pro­ductive în toate sectoarele şi ramu­rile economiei naţionale, in cadrul recentei şedinţe a Comitetului Poli­tic Executiv al C.C. al P.C.R., des­făşurată sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-au examinat şi aprobat măsurile pentru realizarea planului pe luna ianuarie şi întregul trimestru I al anului 1989. Aşa cum s-a apreciat cu acest prilej, în pri­mele zece zile ale anului au fost obţinute, in general, rezultate supe­rioare faţă de perioada corespunză­toare a anului trecut, ceea ce pune în evidenţă dinamica ascendentă a producţiei, hotărîrea fermă a clasei noastre muncitoare, a tuturor oame­nilor muncii de a înfăptui prevede­rile stabilite pe acest an, al patrulea din actualul cincinal. Totodată, s-a relevat că in activitatea unor mi­nistere, centrale şi Întreprinderi au continuat să se manifeste o serie de deficienţe şi, in consecinţă, realiză­rile pe această perioadă nu se si­tuează la nivelul planului, al posi­bilităţilor existente. Realizarea ritmică, integrală a planului la toţi indicatorii cantita­tivi şi calitativi constituie, prin ur­mare, problema fundamentală care trebuie să preocupe zi de zi orga­nele şi organizaţiile de partid, or­ganele de conducere colectivă din întreprinderi, centrale şi ministere, pe toţi oamenii muncii. Analizele efectuate din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în cadrul recen­telor consfătuiri de lucru de la C.C. al P.C.R., la care au participat cadre de conducere din ministere, centra­­le, mari unităţi industriale şi între­prinderi de comerţ exterior, primii­­secretari şi secretarii cu probleme de agricultură ai comitetelor jude­ţene de partid, prim-vicepreşedinţii consiliilor populare judeţene, alte cadre cu munci de răspundere din judeţe, au dezbătut o arie largă de probleme şi au conturat cu deose­bită claritate direcţiile de acţiune pentru luna ianuarie, primul tri­mestru şi întregul an. Pornind de la rezultatele obţinute şi, îndeosebi, de la neajunsurile manifestate, de la concluziile analizelor efectuate, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut guvernu­lui, ministerelor, centralelor, unită­ţilor economice, organelor şi organi­zaţiilor de partid să ia neintiirziat măsurile ce se impun pentru o cit mai temeinică organizare a muncii, pentru desfăşurarea corespunzătoa­re a producţiei, pentru întărirea or­dinii, disciplinei şi a spiritului de răspundere in toate domeniile de activitate, pentru o largă mobilizare a colectivelor de oameni ai muncii, astfel incit in decada a doua a lunii ianuarie să se recupereze toate res­tanţele şi să se intre in normal cu realizarea planului, iar pe întreaga lună să se obţină chiar o depăşire a acestuia. Aşa cum a subliniat secretarul general al partidului, în­deplinirea planului pe luna ianuarie, la toţi indicatorii, reprezintă o con­diţie hotărîtoare a întregii activităţi de realizare a prevederilor de plan pe acest an. In acest context, un accent trebuie să se pună pe realizarea ritmică, in­tegrală, la toate sortimentele a pla­nului la producţia fizică, şi în pri­mul rînd la export. Experienţa unui mare număr de unităţi demonstrea­ză că atunci şi acolo­ unde s-au luat din timp măsurile necesare pentru asigurarea bazei tehnico-materiale, pentru organizarea temeinică a pro­ducţiei şi a muncii, unde se urmă­reşte­­cu consecvenţă folosirea inte­grală a utilajelor şi timpului de lu­cru, sarcinile de plan pot fi îndepli­nite ritmic şi integral. Rezultatele diferite obţinute de la o unitate la alta, de la un judeţ la altul se ex­plică , numai şi numai prin modul diferit in care se acţionează pentru soluţionarea problemelor de care depinde bunul mers al producţiei, de la cele care vizează aproviziona­rea cu materii prime şi pînă la li­vrarea produselor finite. In mod distinct, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. s-a analizat progra­mul de recuperare a restanţelor la producţia de export pe anul trecut şi de vămuire a mărfurilor destinate exportului existente în stoc la 31 de­cembrie 1983. Acest program a fost discutat cu toate ministerele econo­mice şi s-au clarificat toate proble­mele de care depind realizarea, vă­muirea şi livrarea producţiei de ex­port.­ Ca atare, încă din aceste zile trebuie să se ia măsuri ferme pen­tru ca, pină la 20 ianuarie, să fie realizată in întregime producţia de export restantă, concomitent cu în­deplinirea planului pe această lună. Este necesar, aşadar, ca în toate unităţile cu sarcini in acest domeniu să se asigure cit mai buna folosire a capacităţilor de producţie şi a timpului de lucru, astfel incit abso­lut toate contractele încheiate cu partenerii de peste hotare să fie onorate la termenele stabilite şi la un înalt nivel calitativ. Anii­socialismului, şi Îndeosebi anul de după Congresul al IX-lea al partidului, oferă argumente grăitoare ale preocupării statornice a partidu­lui nostru pentru creşterea con­tinuă a nivelului de trai ma­terial şi spiritual al întregului popor. A construi socialismul cu poporul şi pentru popor — idee fundamentală înscrisă in Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la marele forum democratic din no­iembrie 1988 — înseamnă a dimen­­siona lucid scopul unui demers la nivel naţional, cu conştiinţa­ clară a răspunderii pentru prezentul şi vii­torul naţiunii, scop mobilizator, profund patriotic care stimulează în­treaga capacitate de muncă şi crea­ţia a poporului. Crezul de neclintit In idealurile socialismului înseamnă, In fond, crezul in capacitatea poporu­lui nostru de a-şi făuri o viaţă demnă, liberă şi independentă, o viaţă mereu mai bună, pătrunsă în toate compartimentele sale de un profund umanism. Nu vom insista in acest comenta­riu asupra tuturor determinărilor esenţiale privind preocupările sta­tornice ale conducerii partidului, ale secretarului său general pentru creşterea sistematică a nivelului de trai al celor ce muncesc. Ne oprim asupra unui singur aspect plin de semnificaţie, mai ales dacă 11 rapor­tăm la realităţile, lumii contempo­rane, şi anume la măsurile pentru majorarea retribuţiilor personalului muncitor şi a pensiilor. Ziarele de ieri au publicat comu­nicatul şedinţei Comitetului politic Executiv al C.C. al P.C.R., des­făşurate sub preşedinţia tovară­şului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, in cadrul că­reia a fost analizat Raportul cu privire la aplicarea măsurilor de majorare a retribuţiilor persona­lului muncitor şi a pensiilor in perioada 1 august 1988 — 1 ia­nuarie 1989, acţiune Înscrisă in pre­vederile programului de creştere a calităţii vieţii întregului nostru popor în actualul cincinal, program aprobat de Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului. Aşa cum s-a reliefat în cadrul şe­dinţei Comitetului Politic Executiv, In prima etapă, 1 august — 1 octom­brie 1988, de majorarea retribuţiilor au beneficiat peste 2,3 milioane de oameni ai muncii. In această etapă, retribuţiile intre 1 500 şi 2 000 lei au crescut la 2 001—2 100 Iei lunar. Ast­fel, retribuția tarifară minimă a crescut de la 1 500 la 2 000 lei lunar, adică cu 33 la sută. In etapa a doua, 1 noiembrie 1988 — 1 ianuarie 1989, retribuţiile tarifare intre 2 001—2 250 lei lunar au fost majorate la 2 401—2 650 lei lunar, adică cu 20 la sută, majorări de care au beneficiat circa 1,9 milioane de oameni ai muncii. In acest fel, in primele două etape au beneficiat de majorarea retribuţiilor peste 4,4 milioane de oameni ai muncii, ceea ce reprezin­tă aproape 60 la sută din întregul personal muncitor din economie. Ca urmare a majorării retribuţii­lor, oamenii muncii au beneficiat in 1988 de venituri suplimentare de 5,8 miliarde lei. în acelaşi timp tre­buie subliniait că, personalul munci­tor a prindu­t in 1988 venituri supli­mentare şi prin creşterea adaosului de acord, a sporului de vechime şi a celorlalte adaosuri la retribuţie care ■e calculează in funcţie de noile re­tribuţii majorate, ca şi prin acorda­rea de stimulente suplimentare pen­tru producţia de export — potrivit noilor reglementări aprobate in 1988 — prin mărirea fondului de premiere şi a celorlalte categorii de venituri ce alcătuiesc partea variabilă a re­tribuţiei. Cum tot aşa se cuvine fă­cută menţiunea că, in spiritul uma­nismului politicii partidului nostru, atit majorarea retribuţiilor din 1988 cit şi cele din acest an nu afectează drepturile de alocaţie de stat pen­tru copii şi nici chiriile şi că, de asemenea, se menţin neschimbate pină la 31 august a.c. contribuţiile lunare pentru copiii hu­fl­o Creţe şi grădiniţe. Aşa cum se ştie, personalul mun­citor a beneficiat, de asemenea, in luna decembrie 1988 de venituri in valoare de 1,7 miliarde lei, reprezen­tând 50 la sută din fondul de parti­cipare a oamenilor muncii la reali­zarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor pe anul trecut. Tot în 1983, in perioada 1 august — 31 decembrie s-a aplicat prima etapă de majorare a pensiilor de asigurări sociale de stat pentru munca depusă şi limită de vîrstă de pînă la 1 500 lei lunar, precum şi a pensiilor invalizilor de război şi a pensiei mi­nime pentru pierderea capacităţii de muncă, gradul II de invaliditate, cu procente diferenţiate, pensiile mai mici cunoscind o creştere de 45,5 la sută. De majorarea pensiilor au be­neficiat 801 500 persoane, veniturile obţinute insumînd 300 milioane lei. Potrivit hotăririlor partidului, ma­jorarea retribuţiei va continua in a­­cest an cu începere de la 1 martie şi se va încheia la 1 august, cuprin­­zind toate categoriile cu retribuţii mai mari de 2 250 lei lunar. De a­­ceste majorări, ce se vor realiza in mod eşalonat pe ramuri şi acti­vităţi, vor beneficia alţi peste 3,5 milioane de oameni ai muncii, astfel incit, începind din luna au­gust 1989, întregul personal din eco­nomie să beneficieze de retribuţii majorate. La încheierea acţiunii de majorare a retribuţiei, retribuţia medie pe economie va ajunge la 3 300 lei. Veniturile suplimentare obţinute de întregul personal mun­citor din economie în 1989 se vor ri­dica astfel la 24,4 miliarde lei, iar in 1990, cind toţi oamenii muncii vor beneficia de retribuţii majorate, pe întregul an veniturile suplimentare ce se vor realiza vor fi de 29 mi­liarde lei. De asemenea, de la 1 martie 1989 urmează a se majora pensiile de asigurări sociale de stat pentru munca depusă şi limită de vîrstă cu­prinse intre 1 501 şi 3 000 Iei lunar, încheindu-se astfel întreaga acțiune (Continuare în pag. a Il-a) (Continuare în pag. a IlI-a) RIDICAREA CONTINUA A NIVELULUI DE TRAI -preocupare statornică a partidului, a societății noastre socialiste Ca mare a majorării retribuțiilor .........................................■ry’0­tfrff In perioada august 1968 ~ianuai'ie T$89 ...........* . I milioane detiamemjM pip au beneficia! de venituri suplimentare de 5,8 Pliante Iei in anul 1989 peste 7,9 milioane de oameni ai mnm» vor beneficia de venituri suplimentare de 744 miliarde lei Pentru fundamentarea temeinică a măsurilor tehnico-organizatorice ce se impun a fi luate pentru dez­voltarea zootehniei, astfel incit obiectivele­ stabilite pentru dezvol­tarea agriculturii de Congresul al XIII-lea al P.C.R. şi de Conferinţa Naţională ale partidului să fie Înde­plinite întocmai, este imperios ne­cesară obţinerea unor informaţii detaliate şi veridice cu privire la numărul, structura şi potenţialul iproductiv al efectivelor de animale deţinute de toţi crescătorii, infor­maţii care se pot asigura numai pe baza recensămintului animalelor. E­­fectuarea recensămintului din acest an, acţiune care urmează să se des­făşoare in perioada 20—28 ianuarie, are o semnificaţie deosebită, întru­­cit informaţiile obţinute vor per­mite in primul rînd analizarea mo­dului In care s-au îndeplinit preve­derile planului pe primii trei ani ai actualului cincinal cu privire la creşterea efectivelor de animale. In acelaşi­­timp, pe baza rezultatelor recensămintului urmează să fie lua­te, în continuare, o serie de măsuri tehnico-organizatorice atit la nivel naţional, cit şi în profil teritorial — pină la nivel de comună şi sat — pentru realizarea in condiţii cit mai bune a prevederilor planului pa anul 1989 şi ale Întregului cincinal, pentru Înfăptuirea obiectivelor fun­damentale ale noii revoluţii agrare. Unul din obiectivele prioritare prevăzute In actualul cincinal pen­tru continua modernizare a agricul­turii — ramură de bază a economiei naţionale — o constituie dezvoltarea puternică a zootehniei, sector a că­rui pondere în totalul producţiei agricole va trebui să ajungă la 46—48 la sută. Această creştere ur­mează să fie realizată atit prin mă­rirea efectivelor, care la finele anu­lui 1989 vor trebui să ajungă la 9,2 milioane bovine, 15,5 milioane por­cine, 24,5 milioane ovine şi 90 mi­lioane păsări ouătoare, cit şi prin sporirea randamentelor pe animal ca urmare a continuării acţiunilor de perfecţionare a structurii speci­ilor şi raselor, a Îmbunătăţirii stării de sănătate, a furajării şi întreţi­nerii şeptelului. In conformitate cu prevederile Planului de dezvoltare a agriculturii pe 1989 şi ale Progra­mului de autoconducere şi auto­­aprovizionare teritorială, principa­lele direcţii de dezvoltare ale zo­otehniei sunt : sporirea mai rapidă a efectivelor de bovine şi ovine prin realizarea unor indici înalţi de natalitate, creşterea producţiilor medii de lapte şi lină, realizarea greutăţilor planificate de tăiere, a animalelor şi păsărilor. Cele peste 4 milioane hectare de­­ păşuni şi fineţe naturale, producţia de cereale şi plante furajere în continuă creştere, puternica bază tehnică şi materială de care dispun unităţile zootehnice moderne, pre­cum şi bogata tradiţie şi expe­rienţă pe care o are poporul nostru in creşterea animalelor constituie premise dintre cele mai favorabile pentru dezvoltarea puternică a zo­otehniei, realizarea efectivelor şi a producţiilor planificate, astfel incit să se asigure buna aprovizionare a populaţiei cu produse animaliere, precum şi satisfacerea celorlalte necesităţi ale economiei naţionale. Grija permanentă pe care o poar­tă partidul şi statul nostru, perso­nal secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru valorificarea la maximum a condi­ţiilor naturale şi materiale existente în vederea sporirii permanenta a efectivelor de animale şi a produc­tivităţii acestora este exprimată şi prin crearea de condiţii tot mai bune şi a numeroase avantaje pen­tru crescătorii de animale. Intre acestea sunt de menţionat, ca avind o importantă aparte, stabilirea de preţuri stimulatoare de contrac­tare şi achiziţii; acordarea de prime din fondul de stat pentru obţinerea unor indici ridicaţi de natalitate şi pentru buna îngrijire a viţeilor ; asigurarea de îngrăşăminte, utilaje şi unelte ; livrarea de cereale pen­tru contractanţi ; fonduri pentru îmbunătăţirea pajiştilor naturale ; vinzarea către populaţie de purcei şi pui pentru creştere şi îngrăşare şi, nu în ultimul rind, asigurarea gratuită a asistenţei zootehnice şi veterinare. Recenzarea animalelor domestice este intrată în tradiţia înregistrări­lor statistice din ţara noastră şi con­stituie o acţiune de mare impor­tanţă politică şi economică care contribuie la obţinerea unor infor­maţii precise asupra acestei impor­tante părţi a avuţiei naţionale şi permite stabilirea de măsuri cores­punzătoare la nivel macroecono­mic. Tocmai de aceea, pentru fun­damentarea corespunzătoare a mă­surilor tehnico-organizatorice desti-Ferdinand NAGY ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii (Continuare In pag. a IlI-a) ACŢIUNE DE 0 DEOSEBITA IMPORTANTA 1 1 PENTRU DEZVOLTAREA CONTINUA A ZOOTEHNIEI IN PERIOADA 20-28 IANUARIE VA AVEA LOC PE ÎNTREG TERITORIUL TARII RECENSAMINTUL ANIMALELOR DOMESTICE PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LVIII Nr. 14 434 Duminică 15 ianuarie 1989 6 PAGINI - 50 BANI TEZE ŞI ORIENTĂRI ALE EXPUNERII TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Proces de mare întindere istorică, omogenizarea socială cunoaşte în prezent caracteristici noi, defini­torii în perspectiva desăvîrşirii con­strucţiei socialiste şi a înaintării spre comunism. Analizînd schimbă­rile produse în structura socială a tării noastre, ca expresie a marilor transformări specifice dezvoltării so­cialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia în Expunerea la forumul democratic din noiembrie 1988 ideea că şi in perspectivă „va avea loc o continuă apropiere între toate cla­sele şi categoriile sociale pe calea dispariţiei deosebirilor dintre oraş şi sat, a apropierii nivelului de pre­gătire profesională şi tehnică, a me­canizării, automatizării şi robotizării proceselor de producţie, a ridicării nivelului­­general de pregătire, a ni­velului de cultură. Se va ajunge astfel la realiza­rea poporului­­ ■ unic muncitor, a­­nimat de aceleaşi năzuinţe şi inte­rese comune de a-şi făuri in mod conştient viito­rul liber şi inde­pendent, de bu­năstare şi ferici­re, de a asigura deplina egalita­te în drepturi şi afirmarea prin­cipiilor de echi­tate şi etică so­cialistă şi comu­nistă“. Această apre­ciere are nu nu­mai un sens şi o valoare anticipa­­tivă, bazate pe pătrunderea ca­­racterului con­cret-istoric al proceselor actuale dinlăuntrul structurilor sociale, ci şi o deschidere acţională, directă in raport cu aceste procese ; ea se constituie intr-un indemn la valori­ficarea condiţiilor actuale ale apro­pierii claselor şi categoriilor sociale in direcţia stimulării factorilor care dau unităţii socialiste a poporului substanţă şi identitate nemijlocite. In totalitatea determinaţiilor sale complexe, procesul social-economic al omogenizării societăţii cuprinde, desigur, atit laturi şi aspecte obiec­tive, cit şi procese de natură su­biectivă, transformări care au loc in conştiinţa socială. Omogenizarea so­cială se referă, deopotrivă, la acu­mularea unor noi date ale condiţii­lor materiale de existenţă, cit şi la mutaţiile petrecute în conştiinţa oamenilor, acestea din urmă influ­­­enţînd activ, specific însăşi dina­mica realităţilor materiale, social­­economice. In acest cadru de inter­dependenţe dialectice, ridicarea ni­velului general de pregătire profe­sională, culturală și politico-ideo­­logică a maselor se instituie intr-un indicator relevant pentru stadiul actual şi direcţiile înfăptuirii unor noi cote de omogenizare socială. Dezvoltarea proceselor tehnolo­gice de virf, asimilarea datelor noii revoluţii tehnico-ştiinţifice şi, co­respunzător, reconsiderarea conţi­nutului invăţămintului, pe­ toate parferele sale, au făcut că­­ponderea muncii complexe în ansamblul mun­cii sociale din ţara noastră să spo­rească într-un ritm deosebit. De pe acum se poate spune că, în multe domenii ale vieţii productive, profe­sionale, clasa muncitoare cunoaşte mutaţii care o apropie de cerinţele unei clase muncitoare intelectuale. Ceea ce este însă mai relevant, din­colo de acest aspect al Întrepătrun­derii unor structuri grupale ale so­cietăţii noastre, este fenomenul de acumulare a cunoştinţelor profesio­nale active, a informaţiilor care structurează noi modele de gîndire şi acţiune, cu finalitate în procesele productive nemijlocite. Caracterul aplicativ, valorizator al instrucţiei şcolare­­şi autoinstruc­­ţiei, in perspectiva generală a edu­caţiei permanente) reprezintă unul din factorii hotăritori in jurul căruia se organizează acţiunea socială cu efecte omogenizante. Fundamentul cultural, valoric, al modelării omu­lui rămine o permanenţă, dar una care capătă expresie faptică, prac­­tic-operaţională, se­­manifestă in acţiunea productivă, in genere in comportamentele profesionale, de lucru, de autoexprimare a persona­lităţii fiecăruia. Aşa cum se înfăţişează ele in prezent, structurile socioprofesio­­nale din societatea noastră, precum­pănitor de tip industrial (inclusiv in noile sfere ale producţiei din agricultură), permit o echilibrată îmbinare a pregătirii de cultură ge­nerală şi profesională, in cadrul pro­filului larg al specialistului, pro­iectat şi realizat ca atare prin poli­tica în domeniul invăţămintului, prin integrarea procesului de pregă­tire profesională cu cercetarea ştiin­ţifică şi producţia. Unele decalaje de ritm şi disponibilităţi se resimt însă, mai ales in sfera utilizării nemijlocite a specialiştilor, atunci cî­nd adaptarea la cerinţe tehnolo­gice noi, la exigenţele dinamice ale producţiei moderne, intensive se realizează mai greu, mai încet. De aceea, însăşi ideea de pregătire in „profil larg“ necesită, în continuare, revederi şi ajustări în concordanţă cu tendinţele previzibile ale produc­ţiei moderne, de m­uit randament. In esenţa sa, „profilul larg“, avind sen­sibile implicaţii în accentuarea omogenizării, asigurind premisele necesare pentru o mobilitate socio­­profesională accentuată, presupune, desigur, o structură stabilă de com­petenţe, de abilităţi pentru „lucrul bine făcut“. Din acest punct de ve­dere, sporesc funcţiile crtmoderniza­­toare ale pregătirii şcolare, for­mative îndeosebi, în sensul mo­delării unei gindiri active, creative, cu deschideri ,spre conexiuni multi­ple si transferuri intre cunoştinţe dintr-un domeniu in altul. „Rata de actualitate“ a cunoştinţelor transmi­se şi asimilate se referă, astfel, nu numai la noutatea acestora în sine (chiar dacă ea este de virf, să spu­nem), ci şi la calitatea lor de a fi o bază spirituală pentru identifi­carea de soluţii multiple la proble­me concrete, pentru munca în echi­pă şi îmbinarea activităţii fizice cu cea intelectuală, ceea ce are sensi­bile efecte de tip omogenizator. Cu nuanţele şi specificităţile de rigoare, problemele se pun, în esen­ţă, la fel şi în ceea ce priveşte pregătirea ideologică şi politică. Formarea unei concepţii înaintata despre lume şi viaţă constituie ast­fel un factor stimulativ pentru pro­cesele de omogenizare, în măsura în care determină motivaţii superi­oare ale muncii şi se răsfrînge ca atare asupra activismului social al personalităţii. Deosebit de impor­tantă in această ...... privinţă este ori­entarea formula­tă de secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a se corela mai strîns pregă­tirea profesională şi cea politico­­ideologică, de a se apropia tot mai mult conţi­nuturile şi for­mele muncii­­ de propagandă de cerinţele nemij­locite ale activi­tăţii productive, de soluţionarea problemelor prac­tice ale dezvoltă­rii de tip inten­----------------------- siv. însuşirea şi aplicarea in via­ţă a principiilor care orientează politica partidului devin prin aceas­ta un factor structurant al acţiunii colectivelor de oameni ai muncii, o premisă nemijlocită a soluţionării problemelor celor mai complexe ale dezvoltării economice şi sociale. In chip necesar, pregătirea poli­tică şi ideologică a tuturor oameni­lor muncii cuprinde şi modelarea relaţiilor sociale pe principii noi de echitate socialistă. Ea presupune, totodată, un activism în care se îm­bină componentele profesionale cu cele morale, cetăţeneşti, cu spiritul revoluţionar. Factorii ideologici ai omogenizării se exprimă, aşadar, nu numai in planul relaţiilor dintre cla­sele şi categoriile sociale din socie­tatea noastră, ci şi în cel al acţiunii sociale, al trăsăturilor de conver­genţă şi unitate în transpunerea în viaţă a politicii ştiinţifice a parti­dului nostru, a programului înain­tării ferme spre orizonturile socie­tăţii comuniste. In documentele de partid, in ope­ra tovarăşului Nicolae Ceauşescu sa pune un deosebit accent pe valori­ficarea plenară a cadrului democra­tic existent, pe utilizarea — in strîn­­sa unitate — a tuturor pirghiilor politico-organizatorice pentru valori­ficarea mereu mai eficientă a în­tregului potenţial uman al societăţii noastre. In esenţa ei, omogenizarea socială apare astfel ca un proces valorizator şi umanizator, o cale da accelerare a dezvoltării economice şi sociale, a progresului multilateral al societăţii noastre socialiste. Conf. univ. dtr. Aculin CAZACU Perfecţionarea pregătirii profesionale şi politice în procesul omogenizării sociale ALES OMAGIU, SENTIMENTE DE ÎNALTĂ PREŢUIRE FAŢĂ DE TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU Adunarea generală solemnă a Academiei Republicii Socialiste România In pagina a V-a BERBEŞTI-ALUNU : Producţie suplimentară de lignit energetic Ca urmare a măsurilor şi ac­ţiunilor întreprinse de consiliul oamenilor muncii în toate sec­toarele de exploatare ale între­prinderii miniere Horezu, în fie­care din zilele care au trecut din acest an s-au extras suplimen­tar, în medie, câte 400 tone lig­nit energetic. Tot în această perioadă au fost livrate, peste prevederile contractuale, spre termocentralele patriei 24 445 tone cărbune de calitate. In ve­derea menţinerii acestui nivel ridicat de producţie, minerii din bazinul carbonifer Berbeşti- Alunu au intensificat şi lucră­rile de punere in valoare a unor noi fronturi şi rezerve de ză­căminte. (Ion Stanciu). PERMANENŢA OPEREI EMINESCIENE Patria şi poetul Opera lui Mihai Eminescu repre­zintă, în ansamblul ei, o sinteză a întregii noastre dezvoltări cultural­­literare, un punct nodal in care se concentrează experienţa artistică anterioară şi de la care pornesc şi se ramifică principalele direcţii ideolo­gice şi estetice pe care le-a cunoscut creaţia spirituală românească în dez­voltarea ei. „Pe cit se poate ome­neşte prevedea — scria, încă din 1889, Titu Maiorescu — literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire pînă astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmîntului cugetării ro­mâneşti". Intr-adevăr, prin caracterul ei exemplar, contribuţia artistică emi­nesciană a devenit, pentru noi, ro­mânii, o permanenţă naţională. Un termen de referinţă mereu încărcat de sensuri, o aspiraţie spre ale cărei împliniri tinde necontenit efortul creator al tuturor generaţiilor. Emi­nescu este, prin întreaga lui activi­tate, un moment distinct al istoriei noastre, moment în care cultura şi literatura română in devenirea lor îşi găsesc deplina lor emancipare. Minte cuprinzătoare, pătimaş înseta­tă de cunoaşterea rosturilor lumii şi a destinului individului in cadrul lor, capabilă să depăşească trăirea subiectivă inspirîndu-i organic sem­nificaţii generalizatoare, etern-uma­­ne, Eminescu explorează trecutul umanităţii, şi in special cel al ţării sale, analiza conducîndu-1 la formu­larea unor concluzii cu valoare de axiomă. In cadrul acestui examen, trecu­tul se profilează ca o memorie plină de învăţăminte pentru prezent, gene­­rind sentimente şi atitudini de ade­ziune sau de respingere printre con­temporani şi proiectînd perspective asupra viitorului. „Patria vieţii — scria Eminescu — e numai prezentul“, dar acest pre­zent este clădit pe o experienţă stra­tificată istoric şi determinantă pen­tru comportamentul unui om aparţi­­nind unui timp şi unui loc. Din aceas­tă cauză, există in opera gânditoru­lui o preocupare permanentă pentru sesizarea şi explicarea forţelor care determină fenomenele sociale, poli­tice şi artistice, strînsa lor interdeter­­minare. în această înlănţuire cauzală, literatura unui popor se identifică direct cu existenţa acestuia, este ex­­presia concretă a conştiinţei sale de sine, iar scriitorii — purtătorii da cuvînt ai doleanţelor popoarelor. Epocile istoriei literare, in succesiu­nea lor, nu se elimină una pe alta, ci, strîns legate de evoluţia de an­samblu a colectivităţii naţionale, işi transmit experienţa, cuceririle înre­gistrate. Ca şi pentru Dimitrie Can­­temir, pe vremuri, şi pentru Emi­nescu scrisul este instrument, oglin­dă şi păstrător de istorie. Orice nouă iniţiativă se întemeiază in domeniile atit de variate ale crea­ţiei artistice pe o tradiţie şi, deşi plină de neprevăzut, este continuarea unor eforturi precedente închinate aspiraţiei continue a omului către lumină şi adevăr. Din această cauză trecutul istoric este elogiat de Emi­nescu pînă la idealizare, este opus antitetic neajunsurilor politice şi sociale ale prezentului sau oferit ca pildă pentru mobilizarea energiilor constructive în direcţia realizării idealurilor de unitate şi libertate na­ţională. Nu este vorba deci de un trecut observat la modul general, ci de a­­cela al poporului său din care poe­tul, dramaturgul, prozatorul şi mai ales gazetarul extrage exemple de eroism şi de dăruire în slujba Inte­reselor ţării, simboluri ale luptei pentru demnitate şi dreptate. Din negura vremurilor se detaşează, ast­fel, imaginea vechii Dacii, cu oameni care, prin firea şi atitudinea lor, ating înălţimea sublimului, neavînd măsură decit în măreţia plaiurilor a căror parte inseparabilă sînt. Daţia este asemuită la modul romantic cu Walhala, locul zeităţilor nordice fiind ocupat de Zamolxe şi Dochia, imagini alegorice ale setei de a trăi şi ale legăturilor de nedesfăcut din­tre om şi natură. O natură care ex­primă liniştea necesară înfloririi gîn­­dului, dragostea de libertate a oame­nilor. Ocupaţia romană, deşi a fost urmarea unei invazii, a marcat prin consecinţele sale naşterea unui nou popor, sinteză a unor mari virtuţi şi Al. HANTA (Continuare în pag. a IV-a)

Next