Scînteia, februarie 1989 (Anul 58, nr. 14448-14471)

1989-02-01 / nr. 14448

IM SPIMTII SMCim SUBLIHMIE DE IQN­AfeSUl HUMlflE CEALStSCU MUNCĂ SUSŢINUTĂ, BINE ORGANIZATĂ PENTRU REALIZAREA RITMICĂ, INTEGRALĂ A PLANULUI! In industrie, pe şantierele de in­vestiţii, in agricultură, in unităţile de cercetare ştiinţifică şi proiectare, practic in toate domeniile vieţii eco­­nomico-sociale, luna ianuarie a fost marcată de o puternică mobilizare a forţelor, de un clan creator deo­sebit, ca expresie a dorinţei clasei noastre muncitoare, a întregului po­por de a omagia prin noi şi presti­gioase fapte de muncă aniversarea zilei de naştere şi a indelungatei ac­tivităţi revoluţionare ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul gene­ral al partidului. Prin felul cum au muncit, prin rezultatele obţinute, prin însemnatele depăşiri de plan înregistrate la producţia fizică şi export, in condiţiile reducerii sub­stanţiale a consumurilor materiale şi de energie, numeroase colective de oameni ai muncii au pus in evi­denţă — prin exemplul lor — forţa economiei noastre socialiste, carac­terul stimulator al actualelor forme de organizare a producţiei şi a muncii, in care se pot afirma pe deplin iniţiativele, potenţialul crea­tor al tuturor muncitorilor şi spe­cialiştilor. Calendaristic, prima lună a anu­lui reprezintă , desigur o perioadă destul de scurtă de timp. Ea poate oferi însă o serie de concluzii utile, de care trebuie să se ţină seama in perioada următoare, începind chiar din această primă zi a lunii februa­rie. Prima şi poate cea mai impor­tantă concluzie, deşi nu este deloc nouă, se referă la necesitatea înde­plinirii ritmice, integrale, la toate sortimentele şi in toate întreprinde­rile a planului la producţia fizică. Există numeroase argumente care susţin această cerinţă, iar activita­tea practică de fiecare zi nu face decât să le confirme. Se ştie, bună­oară, că prin balanţele materiale întocmite la nivelul economiei naţio­nale, fiecare produs — care poate fi cărbune, ţiţei, energie electrică, ta­blă sau laminate din oţel, maşini­­unelte, utilaje tehnologice sau piese de schimb — are un anumit furnizor bine precizat şi o destinaţie la fel de exactă. Unele dintre ele sunt ma­terii prime ori semifabricate care urmează să fie prelucrate, altele ţint, produse finite care condiţionea­­­ză în bună parte punerea în func­ţiune a unor noi obiective de inves­tiţii. Şi intr-un caz, şi în celălalt, fiecare produs trebuie asigurat însă la timp, potrivit prevederilor de plan, pentru ca activitatea produc­tivă să se poată desfăşura ritmic, fluent in fiecare unitate economică. Este suficient ca o singură între­prindere să nu îşi realizeze integral sarcinile de plan la un singur sor­timent pentru ca, in continuare, să se deregleze activitatea multor altor întreprinderi. De altfel, atît în luna ianuarie, cit şi anul trecut au fost situaţii cind în unele unităţi nu s-au putut finaliza instalaţii comple­xe, în valoare de milioane de lei, deoarece nu s-au asigurat la timp cîteva repere sau subansamble rela­tiv simple şi de mică valoare. In cazul producţiei fizice, nereali­­zarea planului la un anumit sorti­ment nu poate fi compensată prin depăşirea prevederilor la alte pro­duse. Iată de ce organele şi orga­nizaţiile de partid au datoria să ur­mărească şi să ia măsurile ce se impun pentru ca in fiecare unitate să se realizeze numai produsele în­scrise in plan şi pentru care există contracte sigure de desfacere. Obice­­iul unor conducători de întreprin­deri de a lansa in fabricaţie pro­duse care nu au desfacerea asigu­rată — doar pentru ca să poată ra­porta că au realizat ceva — nu nu­mai că este contrar oricărui prin­cipiu economic, dar de regulă are consecinţe negative şi asupra desfă­şurării ulterioare a muncii. Fabri­carea unui produs neinscris in plan şi necontractat, pentru care deci nu există repartiţii de materiale şi energie, înseamnă că se face pe sea­ma resurselor necesare realizării­­ altor produse. Nimeni nu are unde­va o magazie de unde să scoată­ materialele jidcesare pent­ru' iabn- ' carea unor produse care apoi să fie depozitate in altă magazie pină cind se va găsi şi pentru ele un bene­ficiar. Practic, atît între unităţile din in­dustria orizontală, cit şi pe ansam­blul economiei există numeroase re­laţii de colaborare şi cooperare care trebuie să se deruleze ireproşabil — cantitativ, calitativ şi la termenele stabilite — pentru ca activitatea productivă să se poată desfăşura normal, ritmic in fiecare unitate în parte, iar prevederile planului na­ţional unic de dezvoltare economi­­co-socială pe întregul an să se poată înfăptui întocmai. In acest context, respectarea disciplinei contractuale reprezintă o condiţie esenţială pen­tru îndeplinirea ritmică, integrală a planului nu numai la producţia fizică, ci la toţi ceilalţi indicatori. Tocmai de aceea, analizind stadiul pregătirii producţiei pentru acest an, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a atras atenţia asupra necesităţii de a se respecta riguros de către fie­care minister, centrală şi întreprin­dere prevederile legii contractelor economice, care stabileşte în mod clar atit condiţiile de încheiere a contractelor, cit şi răspunderile pen­tru îndeplinirea lor in cele mai bune condiţii. Potrivit legii, atît livrarea materiilor prime şi materia­lelor necesare producţiei, cit şi alo-­ carea fondului de retribuire trebuie să se facă numai in condiţiile exis­tentei unor contracte ferme, pe baza cărora să se desfășoare întreaga activitate. In acest scop, s-a hotărit introducerea in plan a unui indica­tor special — indicatorul „contracte“, care trebuie urmărit zi de zi, lună de lună şi in funcţie de care va fi apreciată întreaga activitate de rea­lizare a sarcinilor de producţie. Există, prin urmare, un cadru legal strict, bine precizat, care regle­mentează din acest punct de vedere relaţiile dintre întreprinderi şi din cadrul fiecărei unităţi. Iar munca trebuie să fie­ astfel organizată, incit să ■■ asigure îndeplinirea ritmică, integrală a planului la toate sorti­mentele producţiei fizice. Se creează in felul acesta condiţii şi pentru onorarea exemplară, la termenele stabilite şi la înalt nivel calitativ a contractelor la export. Economia naţională dispune de utilaje şi in­stalaţii moderne, de mare randa­ment, de muncitori­­şi specialişti cu o temeinică pregătire profesională, ceea ce permite realizarea unor pro­duse pe deplin competitive pe piaţa externă. Multe unităţi au de acum o bogată experienţă in relaţiile cu partenerii de peste hotare, cunosc tendinţele manifestate pe piaţa ex­ternă şi sunt pregătite să răspundă celor mai exigente cerinţe. Ca ata­re, aşa cum s-a subliniat la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 13 ianuarie, în toate întreprinderile cu sarcini la export trebuie să se asigure o cit mai bună utilizare a capacităţilor de produc­ţie şi a timpului de lucru, astfel incit toate contractele încheiate cu partenerii externi să fie onorate la termenele prevăzute şi in condiţii de­­ calitate superioară. Totodată, avind in vedere că in analizele pe ministere s-au clarificat toate pro­blemele legate de vămuirea şi livra­rea produselor destinate exportului şi aflate incă în stoc, s-a cerut să se acţioneze cu cea mai mare ener­gie pentru ca programul de expe­diere a produselor, să fie riguros respectat. Practic,­ în cursul lunii februarie trebuie ca toate stocurile să fie vămuite­­şi livrate parteneri­lor de peste hotare, astfel incit acti­vitatea de export să se desfăşoare in cele mai bune condiţii, începind acum a doua lună a anu­lui, organele şi organizaţiile de partid, consiliile oamenilor muncii din întreprinderi, conducerile cen­tralelor şi ministerelor, activiştii şi factorii de răspundere din fiecare judeţ au datoria să analizeze temei­nic, cu exigenţă comunistă activi­tatea din luna ianuarie şi, pe aceas­tă bază, să ia cele mai eficiente măsuri pentru îndeplinirea ritmică a planului in continuare. Adunările generale ale oamenilor muncii care se desfăşoară in această perioadă constituie cel mai bun prilej pentru o dezbatere largă, cu referiri şi la activitatea de anul trecut, a stilu­lui şi metodelor de lucru ale orga­nelor de conducere colectivă din în­treprinderi şi centrale, pentru for­mularea unor propuneri, concrete, la obîect, care să determine obţinerea cîrtar resatîîi­r­ superioare /in pro­ducţie. Folosind cadrul profund de­mocratic pe care il oferă adunările generale ale oamenilor muncii este posibil şi absolut necesar ca, prin dezbaterile care au loc, să se asi­gure soluţionarea tuturor probleme­lor de care depind bunul mers al producţiei şi realizarea exemplară a indicatorilor de plan cantitativi şi calitativi. Ion TEODOR In fiecare unitate, activitatea pro­ductivă să se desfăşoare fluent, po­trivit programelor stabilite. Fondul de marfă pentru export - asigurat la timp şi livrat operativ partenerilor de peste hotare. Respectarea disciplinei contractuale - prima condiţie pentru funcţiona­rea normală a mecanismului eco­nomic. Adunările generale constituie cel mai bun prilej pentru analizarea temeinică a stilului de muncă al organelor de conducere colectivă. Aspect de muncă din secţia turbine a întreprinderii­­ de maşini grele Bucureşti Foto : S. Cristian MOBILIZATOARE CHEMĂRI LA ÎNTRECERE IN PAGINILE II ȘI V Se stă roată in jurul fo­cului. Să tot fie ora 12, 13... Oricum, e vremea prinzului. Dacă nimeni nu vorbeşte, se aude doar pă­durea : o creangă căzind, un izvor şerpuind prin apropiere, o vietate strecu­­rindu-se iute. Se odihnesc oamenii. Se odihnesc lingă ei ţapinele, topoarele, dru­i­­bele. Or fi avind pădurile Lobenului, Roşcovei, De­­măcuşei (unde este împă­răţia molidului de rezonan­ţă), ale Lăch­eşului, Roşoşei, Lunguieţului, Turculeţului vreo cărăruie neştiută de ei ? Toţi sunt din Raşca. Un cătun la doi paşi de Moldoviţa, la care se­ a­­junge numai pe drumul fo­restier. De fapt, toţi cei din Raşca sunt forestieri. Familii întregi. Şi chiar dacă îşi trimit copiii la şcoli — la Vatra Dornei, la Rădăuţi, la Iaşi etc. — şcoliţi (după licee, chiar după facultăţi) tot pe lingă casă se întorc, tot la pă­dure vin majoritatea să lucreze. „Altfel se pierd — povestea cineva — pentru că sunt prea legaţi de po­tecile pădurilor, de respi­raţia brazilor, molizilor, a fagilor, a carpenilor, a mestecenilor...“ Sintem in parcela 280 din pădurea Lobenului. Intre Obcina Mare şi Obcina Feredeului, in sectorul Valea Demăcu­şei (singur are vreo 25 000 hectare), unul dintre sec­toarele celui mai ma­re I.F.E.T. din ţară, I.F.E.T.-ul sucevean, care dintr-un volum de 1 843 000 masă lemnoasă exploatată obţine peste 500 000 mc cherestea pe an (colaborînd cu vreo 12 fabrici pentru buşteniii de gater), care oferă lemn de calitate pen­tru furnir, placaj, care ex­portă mobilă in peste şase ţări, care exportă mangal in alte cinci ţări, care nu­mără peste o mie de par­teneri interni... Totul înce­pe însă, firesc, din pădure şi este lung drumul lemnu­lui ca să ajungă o elegantă piesă de mobilier, o vioa­ră, o chitară, un violoncel... Focul arde. Oamenii işi încălzesc mîinile. Nu-i de glumă cu iernile în pădu­rea Lobenului. Zece fores­tieri stau roată. Ei doboa­ră arborii, îi cepuiesc (adi­că ii curăţă de crăci), îi secţionează, mină caii de tracţiune ca să colecteze lemnul in parchete, de unde cu tractorul va fi dus la platform­a primară pentru presortare, de-abia apoi încărcîndu-se in trenurile forestiere, care iau drumul fabricilor... Ion Zaiţ (faso­­natorul mecanic) este cel care doboară arborii şi ii secţionează. Nu singur. Cu ajutorul lui Viorel Ceciu­­leac, Aurel Mortogan, Ni­colae Trotuş sunt cepuitori, adică fasonatori manuali. Cărăuşi sunt Ioan Ciuvercă şi Ilie Florescu. De „lega­tul la tractor“ se ocupă Dumitru Caraciuc. De „co­lectarea cu tractorul“ are grijă Nicolae Drelciu , A­­tanase Recorcea (şeful e­­chipei) şi Dumitru Hirjău rezolvă toate operaţiu­nile din platforma prima­ră (presortare, aşezare­ pe specii şi grosimi, încărca­re, dezlegare de la tractor). Şi toate acestea, zi de zi, zi-lumină. „La noi nu se închide sezonul niciodată — povestea molcom şeful de echipă. Pregătim parcelele înainte de exploatare, ex­tragem arborii uscaţi, de­limităm zonele cu pericol de alunecare, croim poteci de acces. Tăiatul se face fir cu fir. Ne mai necăjesc ploile, zăpezile mari, dar asta-i munca noastră şi co­piii noştri, nu ştiu cum se intîmplă, dar după ce în­vaţă­m şi majoritatea sunt silitori, harnici — cu diplo­me cu tot işi caută de lu­cru tot la pădure“. Drumul lung al lemnului. De la prima atingere­ a fe­­răstrăului la sculptura de mare fineţe. Din huzăr (partea groasă) ies buşte­nii de gater, piesele de re­zistenţă, de valoare. Din mijloc — şi buşteni de ga­ter, şi elementele, de rezo­nanţă, furnir. Din partea subţire — lemnul pentru mină, celuloză. Sunt puse în funcţiune, ferăstraiele, drujbele, chiar şi „c.Lm.“-ul — 36 — adică un cojitor de lemn mecanizat. Se în­carcă buştenii de gater pentru fabricile de cheres­tea. Se încarcă bucăţile de mijloc pentru combinatele specializate in furnir, pla­caje... Nu se taie oricum, se taie cu toată grija, cu toată atenţia. Cu ştiinţă, sub supravegherea silvi­cultorilor, aşa cum a indi­cat conducerea superioară de partid , pădurile să fie protejate, in unele locuri , să fie mărite aceste supra­feţe, cantitatea de tăiere să fie redusă, toată atenţia să fie concentrată asupra valorificării superioare. In­tr-un cuvint , scade canti­tatea de masă lemnoasă, dar creşte valoarea produc­ţiei printr-o prelucrare de înaltă calificare.... Nu se mai aud crengi căzind. Nici alergătura speriată a vie­tăţilor. Se taie, se încarcă, se curăţă, se leagă, se dez­leagă. Cerul, pare brăzdat cind molizii ,îi fac ultimul semn înainte de a se culca la pămint. „Avem vreo 123 şantiere de exploatare — explică ing. Ovidiu Enache. Smaranda OŢEANU Sava BEJINARIU (Continuare in pag. a Iii-a) DIN ACTUALITATEA SOCIALISTĂ A ŢÂRII Oameni legaţi de fiinţa pădurii Printre forestierii Bucovinei, acolo unde începe împărăţia molidului PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LVIII Nr. 14 448 Miercuri 1 februarie 1989 6 PAGINI - 50 BANI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe V. A. Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar al C. C. al P. C. U. S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist­ Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi, 31 ianuarie, pe tovarăşul V. A. Med­vedev, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.C.U.S., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., a efectuat o vizită in ţara noastră. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, din partea tovarăşului Mihail Gor­­baciov, secretar general al Comite­tului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., un cald salut, împreună cu urări de succes in întreaga activi­tate. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat tova­răşului Mihail Gorbaciov salutul său şi cele mai bune urări de succes in întreaga activitate. In timpul întrevederii au fost subliniate relaţiile de prietenie şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist­ al ,U­­niunii Sovietice, dintre România şi Uniunea Sovietică, dintre popoarele celor două țări, care, în spiritul inn­­ţelegerilor convenite cu prilejul in­­­tîlnirilor la nivel înalt, cunosc o con­tinuă dezvoltare. S-au relevat, de asemenea, posibilităţile existente pentru extinderea, pe mai departe, a conlucrării româno-sovietice pe plan­ politic, economic, tehnico-ştiin­­ţific şi in alte sectoare de interes comun. In acest cadru, a fost evi­denţiată însemnătatea intensificării contactelor şi a schimburilor de ex­perienţă, a amplificării colaborării dintre cele două partide, in toate domeniile. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat că intensificarea raportu­rilor bilaterale, precum şi a contac­telor cu celelalte partide din ţările socialiste trebuie să ducă la spori­rea contribuţiei acestora la rezolva­rea problemelor ce privesc construc­ţia noii orinduiri, la progresul tu­turor popoarelor. S-a apreciat că dezvoltarea şi mai puternică a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre cele două partide şi ţări este în folosul şi spre binele popoarelor român şi sovietice, al cauzei generale a socialismului, pă­cii, înţelegerii şi cooperării interna­ţionale. La primire a participat tovarășul Constantin Olteanu, membru al Co­mitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. A fost de față E. M. Tiajelnikov, ambasadorul Uniunii Sovietice la București. | Construcţii noi, moderne, artere de circulaţie largi in Ploieştiul de azi Foto : E. Dichiseanu! Normele vieţii sociale, norme ale atitudinii partinice, revoluţionare „N-am cunoscut prevederea...“, „am crezut că se poate aplica şi aşa...“, „condiţiile concrete nu ne-au permis să respectăm întoc­mai...“ — iată citeva din afirma­ţiile care pot fi intilnite adesea nu numai in instanţele judecă­toreşti, ci — în mod cu totul ne­aşteptat şi paradoxal ! — şi nu întruniri ale organelor de partid care pun in discuţie şi sancţio­nează abaterile unor cadre de partid şi de stat. Neaşteptat şi paradoxal deoa­rece, după cum se ştie, cunoaşte­rea şi respectarea întocmai a hotă­­ririlor partidului şi a legilor ţării sunt obligaţii" ale fiecărui cetă­ţean deci cu atit mai mult, ale co­muniştilor, ale celor investiţi cu anumite răspunderi. Aceste acte — de cea mai mare însemnătate pentru organizarea şi buna desfă­şurare a întregii vieţi economico­­sociale — sunt expresia supremă a intereselor întregului popor, ale tuturor oamenilor muncii, uniti sub conducerea partidului, pentru Înfăptuirea scopurilor fundamen­tale ale noii orinduiri. In ambianţa noastră socială, ele se transformă in instrumente ale transpunerii in viaţă a politicii partidului de pu­ternică dezvoltare economică, de realizare a democraţiei socialiste, asigurind un cadru larg de­­afir­mare a libertăţii şi demnităţii omului, a personalităţii sale. Punind în evidenţă , insemnătatea deosebită a activităţii desfăşurate în acest domeniu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al partidului, arată in Expu­nerea rostită la marele forum al democraţiei noastre muncitoreşti­­revoluţionare : „în întreaga operă de construcţie socialistă, îndeosebi după Congresul al IX-lea al par­tidului, am pornit de la necesita­­tea reglementării prin lege a în­tregii organizări şi funcţionări a statului, a vieţii economico-sociale, a tuturor sectoarelor de activi­tate“. In acest context se subli­niază, in continuare, necesitatea respectării ferme, neabătute a le­gilor, pentru a se asigură ordinea, disciplina şi democraţia, pentru aplicarea consecventă a principiilor eticii şi echităţii socialiste, pentru apărarea proprietăţii socialiste şi a celei personale, pentru întărirea sentimentului de cinste şi răspun­dere.­­ Desigur, cea dintii condiţie a respectării hotăririlor de partid şi a legilor ţării este cunoaşterea lor. Această cunoaştere trebuie să meargă pină la înţelegerea profun­dă a raţiunilor şi semnificaţiilor sociale, politice şi morale a pre­vederilor, desluşindu-se atit scopul lor, cit şi caracterul lor de necesi­tate. Este deosebit de important ca reglementările economico-so­­ciale — hotărîri şi legi de deose­bită însemnătate pentru dezvolta­rea patriei noastre — să fie însu­şite profund, in litera şi spiritul lor, nu numai de un cerc restrins de specialişti, ci de către toţi acti­viştii, de către toţi oamenii mun­cii. Tocmai de aceea, organele şi organizaţiile de partid au­ datoria de a asigura — prin multiple­ mij­loace ■ ale nuntii- politice,­ organi­zatorice şi educative — cunoaşte­rea temeinică a hotăririlor de partid şi a legilor ţării, formarea­­ unei atitudini partinice, revoluţionare şi dezvoltarea spiritului militant pen­tru înfăptuirea lor. Bine proce­dează in această privinţă comite­tele judeţene de partid Timiş, Brăila, Vrancea, Maramureş şi al­tele, precum şi comitetele muni­cipale şi orăşeneşti de partid care, in cadrul programelor de instrui­re periodică a aparatului şi acti­vului de partid, acordă un loc important studierii aprofundate a hotăririlor de partid şi a legilor ţării, fiind puse, totodată, in dis­cuţie, cu acest prilej, cazuri şi situaţii concrete din judeţele şi lo­calităţile respective. Tot ,aşa cum este absolut necesar ca însuşirea corespunzătoare a hotăririlor şi a legilor să devină, pretutindeni şi efectiv, unul dintre criteriile prin­cipale în promovarea în unele funcţii, deoarece de activitatea cadrelor învestite cu munci de răs­pundere depinde, intr-o măsură însemnată, aplicarea corectă­­a orientărilor şi măsurilor adoptate, înfăptuirea politicii partidului in ansamblul ei. In aceeaşi ordine de idei, se cere ca organele şi organizaţiile de partid să lărgească cit mai mult sfera de cuprindere a propagan­dei, să întărească responsabilita­tea pentru respectarea legii, an­­trenînd in acţiuni organizaţiile sindicale şi de tineret,­ elevii,, stu­denţii, cetăţenii din cartiere şi de la sate, practic întreaga popu­laţie. . . Fiind, emanaţia voinţei poporu­lui, o dată elaborată, t­ptărirea sau legea nu-i­ facultativă, ci absolut obligatorie. Ţinind seama de con­cordanţa­­ de­ interese a tuturor membrilor societăţii noastre, aceas­tă obligativitate e bazată pe con­vingere, pe înţelegerea raţiunilor superioare, devine — prin întrea­ga activitate politico-educativă des­făşurată de organele şi organiza­ţiile de partid — o necesitate în­ţeleasă. Astfel, planul de dezvol­tare economico-socială in profil teritorial este un act normativ de cea mai mare importanţă pentru progresul şi prosperitatea ţării şi a tuturor oamenilor muncii. Or­ganizarea activităţii din industrie, agricultură şi celelalte ramuri se întemeiază pe prevederile sale, a celorlalte legi cu caracter econo­mic şi social, iar îndeplinirea aces­tor prevederi este o cauză a în­tregului popor, pentru care mili­tează in primul rind organele şi organizaţiile de partid, mobilizind energii, unind eforturile, situin­­du-se in fruntea acţiunilor. Peste tot, în cuprinsul întregii ţări, sunt nenumărate faptele concrete care dovedesc spiritul de iniţiativă, de­votamentul şi, nu de puţine ori, eroismul oamenilor muncii in lup­ta de zi cu zi pentru îndeplinirea planului, pentru înfăptuirea, în cele mai bune condiţii, a marilor obiective de dezvoltare economi­co-socială. In totală contradicţie cu aceste atitudini înaintate se situează mentalităţile retrograde ale celor care, în locul faptelor, dau întiietate justificărilor de tot fe­lul, in locul producţiei — autocri­tici formale, in locul activităţii utile,, „fabricarea“ de hirtii nefolo­sitoare. Sunt destule cazurile in care, sub oblăduirea înţelegătoare a conducerii unor întreprinderi sau instituţii, când apare o nouă reglementare, în loc să se ma­nifeste operativ preocuparea de a fi aplicată mai bine, unii­­aşa-zis specialişti se reped să găsească tot felul de „chichiţe“ care să ajute la eludarea ei, să-i anuleze măcar parţial efectele. Combaterea atitu­dinilor de formalism şi­ birocra­tism, de eludare a hotăririlor şi a legilor este o îndatorire a fiecărui comunist, a fiecărui om al mun­cii, a Întregii opinii publice, care trebuie, să bareze cu fermitate ca­lea unor asemenea mentalităţi an­tisociale, să determine respectarea normelor, aplicarea lor neabătută, creind timp larg de acţiune efec­telor lor benefice. O deosebită în­semnătate in în­deplinirea hotăririlor de partid, a legilor ţării are adoptarea «de că- Gh. ATANASIU (Continuare in pag. a IV-a) DRUMURILE CĂRŢII O fericită coincidenţă face ca momentul deschiderii, la sfirşit de ianuarie, a celei de-a 29-a ediţii a unei importante manifestări des­tinate răspindirii cărţii in mediul sătesc, „Luna cărţii la sate“, să se înscrie în imediata vecinătate­ a unei date cardinale a istoriei li­teraturii române: la „Iaşii. 30 ghe­­narie, 1840“ apărea „Introducţie (la „Dacia literară“) de Mihail Kogăl­­niceanu, arhitectul culturii române moderne, cel dinţii teoretician — la nivel european — al specificului naţional in literatură, istoricul si ideologul militant ce definea ma­gistral datoria intelectualului, a cărturarului faţă de propriul său popor, rolul, uriaş, al culturii, căci, zicea el in „Dacia literară“ acum aproape un secol şi jumătate, „Un popor la care trebuinţele intelec­tuale se desvelesc, se face o naţie mare.“ Cartea trece, in ochii lui Kogălniceanu, ca şi ai tuturor co­rifeilor literaturii şi­ culturii noas­tre printre forţele sociale in stare să „desveleasca (descătuşeze — n.n.) inteligenţa“ şi să conştientize­ze „trebuinţele intelectuale“ ale unui popor. Insă ce fel de carte poate juca acest rol ? In „Intro­­ducţia“ amintită, Kogălniceanu, condamnînd imitaţiile sterile şi mania traducerilor („Dorul imita­ţiei s-a făcut la noi o manie pri­mejdioasă, pentru că omoară in noi duhul naţional... Traducţiile insă nu fac o literatură“) crede că esenţială este promovarea directi­vei naţionale şi populare in lite­ratură, realitatea poporului român fiind singura în măsură să deter­mine, ca primordială sursă de inspiraţie, acele cărţi in stare să înalţe, să cizeleze şi să afirme „duhul unei naţii“. Cărţi care, fruc­­tificind potenţialul de creaţie li­terară românească, fundamentea­ză o cultură originală : „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ieri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi suneturi de scris, fără să avem pentru aceasta tr­ebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii“. . Privind acum faptele dinspre prezent spre trecut, vedem mai bine cită îndreptăţire a avut şi cit de rodnic a fost acest program naţional al cărţii, cartea considera­tă nu ca obiect de lux, dar ca in­strument de emancipare, mijlocitor sau forţă socială a acelei „desveliri a trebuinţelor intelectuale“ ale unui popor. Cind vorbim şi participăm azi la o „Lună a cărţii la sate“ se cu­vine să ştim cite ceva despre ve­ritabila luptă pe care înaintaşii noştri, scriitori şi cărturari, au dus-o spre a ciştiga pentru po­porul lor acest mare şi esenţial drept al omului : dreptul la cul­tură, instrucţie, la educaţie. Ne emoţionează şi astăzi incă acea „Chiemare“ , pe care, la­ 25 martie 1846, I. Eliade, „părintele“ litera­turii române, o adresa naţiunii, „tuturor zeloşilor români“ de a contribui la sporirea tezaurului de cărţi româneşti : „Cut folos poate aduce naţiei această faptă — ex­plica el — se poate judeca de ori­cine : cultura limbei ,­­ dobindirea cunoştinţelor, mîntuirea de rătăci­rile întunericului, stima străini­­lor şi a viitorimii şi, ce este mai mult, stima noastră către noi în­şine“. Cărţile, spune profund Elia­de, depăşind aici simplul elan ilu­minist frecvent in epocă, aduc cu ele acea „stimă de sine“ sau, cu alte cuvinte, încrederea în for­ţele proprii pe care ni le ..des­velesc“, relevind personalitatea multilaterală şi fecundă a oame­nilor : „Prin înmulţirea cărţilor alese se respindesc luminele şi cu­noştinţele, se înmulţesc bărbaţi a dirige toate ramurile“. Este vorba despre o imperioasă chemare către operele esenţiale, cărţile de învă­ţătură , tezaure de cunoştinţe, in­strumente de autocunoaştere, mij­loace de a trezi „fructifera“ stimă sau încredere in sine. Din păcate, proiectul generosului cărturar si patriot, gindit in lumina unei a­­semenea viziuni asupra rosturilor cărţilor în destinul unui popor, a rămas, in vremea lui, o frumoa­să utopie căci a fost, intr-adevăr. M. COSTEA (Continuare in pag. a IV-a)

Next