Scînteia, februarie 1989 (Anul 58, nr. 14448-14471)
1989-02-01 / nr. 14448
IM SPIMTII SMCim SUBLIHMIE DE IQNAfeSUl HUMlflE CEALStSCU MUNCĂ SUSŢINUTĂ, BINE ORGANIZATĂ PENTRU REALIZAREA RITMICĂ, INTEGRALĂ A PLANULUI! In industrie, pe şantierele de investiţii, in agricultură, in unităţile de cercetare ştiinţifică şi proiectare, practic in toate domeniile vieţii economico-sociale, luna ianuarie a fost marcată de o puternică mobilizare a forţelor, de un clan creator deosebit, ca expresie a dorinţei clasei noastre muncitoare, a întregului popor de a omagia prin noi şi prestigioase fapte de muncă aniversarea zilei de naştere şi a indelungatei activităţi revoluţionare ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. Prin felul cum au muncit, prin rezultatele obţinute, prin însemnatele depăşiri de plan înregistrate la producţia fizică şi export, in condiţiile reducerii substanţiale a consumurilor materiale şi de energie, numeroase colective de oameni ai muncii au pus in evidenţă — prin exemplul lor — forţa economiei noastre socialiste, caracterul stimulator al actualelor forme de organizare a producţiei şi a muncii, in care se pot afirma pe deplin iniţiativele, potenţialul creator al tuturor muncitorilor şi specialiştilor. Calendaristic, prima lună a anului reprezintă , desigur o perioadă destul de scurtă de timp. Ea poate oferi însă o serie de concluzii utile, de care trebuie să se ţină seama in perioada următoare, începind chiar din această primă zi a lunii februarie. Prima şi poate cea mai importantă concluzie, deşi nu este deloc nouă, se referă la necesitatea îndeplinirii ritmice, integrale, la toate sortimentele şi in toate întreprinderile a planului la producţia fizică. Există numeroase argumente care susţin această cerinţă, iar activitatea practică de fiecare zi nu face decât să le confirme. Se ştie, bunăoară, că prin balanţele materiale întocmite la nivelul economiei naţionale, fiecare produs — care poate fi cărbune, ţiţei, energie electrică, tablă sau laminate din oţel, maşiniunelte, utilaje tehnologice sau piese de schimb — are un anumit furnizor bine precizat şi o destinaţie la fel de exactă. Unele dintre ele sunt materii prime ori semifabricate care urmează să fie prelucrate, altele ţint, produse finite care condiţionează în bună parte punerea în funcţiune a unor noi obiective de investiţii. Şi intr-un caz, şi în celălalt, fiecare produs trebuie asigurat însă la timp, potrivit prevederilor de plan, pentru ca activitatea productivă să se poată desfăşura ritmic, fluent in fiecare unitate economică. Este suficient ca o singură întreprindere să nu îşi realizeze integral sarcinile de plan la un singur sortiment pentru ca, in continuare, să se deregleze activitatea multor altor întreprinderi. De altfel, atît în luna ianuarie, cit şi anul trecut au fost situaţii cind în unele unităţi nu s-au putut finaliza instalaţii complexe, în valoare de milioane de lei, deoarece nu s-au asigurat la timp cîteva repere sau subansamble relativ simple şi de mică valoare. In cazul producţiei fizice, nerealizarea planului la un anumit sortiment nu poate fi compensată prin depăşirea prevederilor la alte produse. Iată de ce organele şi organizaţiile de partid au datoria să urmărească şi să ia măsurile ce se impun pentru ca in fiecare unitate să se realizeze numai produsele înscrise in plan şi pentru care există contracte sigure de desfacere. Obiceiul unor conducători de întreprinderi de a lansa in fabricaţie produse care nu au desfacerea asigurată — doar pentru ca să poată raporta că au realizat ceva — nu numai că este contrar oricărui principiu economic, dar de regulă are consecinţe negative şi asupra desfăşurării ulterioare a muncii. Fabricarea unui produs neinscris in plan şi necontractat, pentru care deci nu există repartiţii de materiale şi energie, înseamnă că se face pe seama resurselor necesare realizării altor produse. Nimeni nu are undeva o magazie de unde să scoată materialele jidcesare pentru' iabn- ' carea unor produse care apoi să fie depozitate in altă magazie pină cind se va găsi şi pentru ele un beneficiar. Practic, atît între unităţile din industria orizontală, cit şi pe ansamblul economiei există numeroase relaţii de colaborare şi cooperare care trebuie să se deruleze ireproşabil — cantitativ, calitativ şi la termenele stabilite — pentru ca activitatea productivă să se poată desfăşura normal, ritmic in fiecare unitate în parte, iar prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială pe întregul an să se poată înfăptui întocmai. In acest context, respectarea disciplinei contractuale reprezintă o condiţie esenţială pentru îndeplinirea ritmică, integrală a planului nu numai la producţia fizică, ci la toţi ceilalţi indicatori. Tocmai de aceea, analizind stadiul pregătirii producţiei pentru acest an, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a atras atenţia asupra necesităţii de a se respecta riguros de către fiecare minister, centrală şi întreprindere prevederile legii contractelor economice, care stabileşte în mod clar atit condiţiile de încheiere a contractelor, cit şi răspunderile pentru îndeplinirea lor in cele mai bune condiţii. Potrivit legii, atît livrarea materiilor prime şi materialelor necesare producţiei, cit şi alo- carea fondului de retribuire trebuie să se facă numai in condiţiile existentei unor contracte ferme, pe baza cărora să se desfășoare întreaga activitate. In acest scop, s-a hotărit introducerea in plan a unui indicator special — indicatorul „contracte“, care trebuie urmărit zi de zi, lună de lună şi in funcţie de care va fi apreciată întreaga activitate de realizare a sarcinilor de producţie. Există, prin urmare, un cadru legal strict, bine precizat, care reglementează din acest punct de vedere relaţiile dintre întreprinderi şi din cadrul fiecărei unităţi. Iar munca trebuie să fie astfel organizată, incit să ■■ asigure îndeplinirea ritmică, integrală a planului la toate sortimentele producţiei fizice. Se creează in felul acesta condiţii şi pentru onorarea exemplară, la termenele stabilite şi la înalt nivel calitativ a contractelor la export. Economia naţională dispune de utilaje şi instalaţii moderne, de mare randament, de muncitorişi specialişti cu o temeinică pregătire profesională, ceea ce permite realizarea unor produse pe deplin competitive pe piaţa externă. Multe unităţi au de acum o bogată experienţă in relaţiile cu partenerii de peste hotare, cunosc tendinţele manifestate pe piaţa externă şi sunt pregătite să răspundă celor mai exigente cerinţe. Ca atare, aşa cum s-a subliniat la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 13 ianuarie, în toate întreprinderile cu sarcini la export trebuie să se asigure o cit mai bună utilizare a capacităţilor de producţie şi a timpului de lucru, astfel incit toate contractele încheiate cu partenerii externi să fie onorate la termenele prevăzute şi in condiţii de calitate superioară. Totodată, avind in vedere că in analizele pe ministere s-au clarificat toate problemele legate de vămuirea şi livrarea produselor destinate exportului şi aflate incă în stoc, s-a cerut să se acţioneze cu cea mai mare energie pentru ca programul de expediere a produselor, să fie riguros respectat. Practic, în cursul lunii februarie trebuie ca toate stocurile să fie vămuiteşi livrate partenerilor de peste hotare, astfel incit activitatea de export să se desfăşoare in cele mai bune condiţii, începind acum a doua lună a anului, organele şi organizaţiile de partid, consiliile oamenilor muncii din întreprinderi, conducerile centralelor şi ministerelor, activiştii şi factorii de răspundere din fiecare judeţ au datoria să analizeze temeinic, cu exigenţă comunistă activitatea din luna ianuarie şi, pe această bază, să ia cele mai eficiente măsuri pentru îndeplinirea ritmică a planului in continuare. Adunările generale ale oamenilor muncii care se desfăşoară in această perioadă constituie cel mai bun prilej pentru o dezbatere largă, cu referiri şi la activitatea de anul trecut, a stilului şi metodelor de lucru ale organelor de conducere colectivă din întreprinderi şi centrale, pentru formularea unor propuneri, concrete, la obîect, care să determine obţinerea cîrtar resatîîir superioare /in producţie. Folosind cadrul profund democratic pe care il oferă adunările generale ale oamenilor muncii este posibil şi absolut necesar ca, prin dezbaterile care au loc, să se asigure soluţionarea tuturor problemelor de care depind bunul mers al producţiei şi realizarea exemplară a indicatorilor de plan cantitativi şi calitativi. Ion TEODOR In fiecare unitate, activitatea productivă să se desfăşoare fluent, potrivit programelor stabilite. Fondul de marfă pentru export - asigurat la timp şi livrat operativ partenerilor de peste hotare. Respectarea disciplinei contractuale - prima condiţie pentru funcţionarea normală a mecanismului economic. Adunările generale constituie cel mai bun prilej pentru analizarea temeinică a stilului de muncă al organelor de conducere colectivă. Aspect de muncă din secţia turbine a întreprinderii de maşini grele Bucureşti Foto : S. Cristian MOBILIZATOARE CHEMĂRI LA ÎNTRECERE IN PAGINILE II ȘI V Se stă roată in jurul focului. Să tot fie ora 12, 13... Oricum, e vremea prinzului. Dacă nimeni nu vorbeşte, se aude doar pădurea : o creangă căzind, un izvor şerpuind prin apropiere, o vietate strecurindu-se iute. Se odihnesc oamenii. Se odihnesc lingă ei ţapinele, topoarele, druibele. Or fi avind pădurile Lobenului, Roşcovei, Demăcuşei (unde este împărăţia molidului de rezonanţă), ale Lăcheşului, Roşoşei, Lunguieţului, Turculeţului vreo cărăruie neştiută de ei ? Toţi sunt din Raşca. Un cătun la doi paşi de Moldoviţa, la care se ajunge numai pe drumul forestier. De fapt, toţi cei din Raşca sunt forestieri. Familii întregi. Şi chiar dacă îşi trimit copiii la şcoli — la Vatra Dornei, la Rădăuţi, la Iaşi etc. — şcoliţi (după licee, chiar după facultăţi) tot pe lingă casă se întorc, tot la pădure vin majoritatea să lucreze. „Altfel se pierd — povestea cineva — pentru că sunt prea legaţi de potecile pădurilor, de respiraţia brazilor, molizilor, a fagilor, a carpenilor, a mestecenilor...“ Sintem in parcela 280 din pădurea Lobenului. Intre Obcina Mare şi Obcina Feredeului, in sectorul Valea Demăcuşei (singur are vreo 25 000 hectare), unul dintre sectoarele celui mai mare I.F.E.T. din ţară, I.F.E.T.-ul sucevean, care dintr-un volum de 1 843 000 masă lemnoasă exploatată obţine peste 500 000 mc cherestea pe an (colaborînd cu vreo 12 fabrici pentru buşteniii de gater), care oferă lemn de calitate pentru furnir, placaj, care exportă mobilă in peste şase ţări, care exportă mangal in alte cinci ţări, care numără peste o mie de parteneri interni... Totul începe însă, firesc, din pădure şi este lung drumul lemnului ca să ajungă o elegantă piesă de mobilier, o vioară, o chitară, un violoncel... Focul arde. Oamenii işi încălzesc mîinile. Nu-i de glumă cu iernile în pădurea Lobenului. Zece forestieri stau roată. Ei doboară arborii, îi cepuiesc (adică ii curăţă de crăci), îi secţionează, mină caii de tracţiune ca să colecteze lemnul in parchete, de unde cu tractorul va fi dus la platforma primară pentru presortare, de-abia apoi încărcîndu-se in trenurile forestiere, care iau drumul fabricilor... Ion Zaiţ (fasonatorul mecanic) este cel care doboară arborii şi ii secţionează. Nu singur. Cu ajutorul lui Viorel Ceciuleac, Aurel Mortogan, Nicolae Trotuş sunt cepuitori, adică fasonatori manuali. Cărăuşi sunt Ioan Ciuvercă şi Ilie Florescu. De „legatul la tractor“ se ocupă Dumitru Caraciuc. De „colectarea cu tractorul“ are grijă Nicolae Drelciu , Atanase Recorcea (şeful echipei) şi Dumitru Hirjău rezolvă toate operaţiunile din platforma primară (presortare, aşezare pe specii şi grosimi, încărcare, dezlegare de la tractor). Şi toate acestea, zi de zi, zi-lumină. „La noi nu se închide sezonul niciodată — povestea molcom şeful de echipă. Pregătim parcelele înainte de exploatare, extragem arborii uscaţi, delimităm zonele cu pericol de alunecare, croim poteci de acces. Tăiatul se face fir cu fir. Ne mai necăjesc ploile, zăpezile mari, dar asta-i munca noastră şi copiii noştri, nu ştiu cum se intîmplă, dar după ce învaţăm şi majoritatea sunt silitori, harnici — cu diplome cu tot işi caută de lucru tot la pădure“. Drumul lung al lemnului. De la prima atingere a ferăstrăului la sculptura de mare fineţe. Din huzăr (partea groasă) ies buştenii de gater, piesele de rezistenţă, de valoare. Din mijloc — şi buşteni de gater, şi elementele, de rezonanţă, furnir. Din partea subţire — lemnul pentru mină, celuloză. Sunt puse în funcţiune, ferăstraiele, drujbele, chiar şi „c.Lm.“-ul — 36 — adică un cojitor de lemn mecanizat. Se încarcă buştenii de gater pentru fabricile de cherestea. Se încarcă bucăţile de mijloc pentru combinatele specializate in furnir, placaje... Nu se taie oricum, se taie cu toată grija, cu toată atenţia. Cu ştiinţă, sub supravegherea silvicultorilor, aşa cum a indicat conducerea superioară de partid , pădurile să fie protejate, in unele locuri , să fie mărite aceste suprafeţe, cantitatea de tăiere să fie redusă, toată atenţia să fie concentrată asupra valorificării superioare. Intr-un cuvint , scade cantitatea de masă lemnoasă, dar creşte valoarea producţiei printr-o prelucrare de înaltă calificare.... Nu se mai aud crengi căzind. Nici alergătura speriată a vietăţilor. Se taie, se încarcă, se curăţă, se leagă, se dezleagă. Cerul, pare brăzdat cind molizii ,îi fac ultimul semn înainte de a se culca la pămint. „Avem vreo 123 şantiere de exploatare — explică ing. Ovidiu Enache. Smaranda OŢEANU Sava BEJINARIU (Continuare in pag. a Iii-a) DIN ACTUALITATEA SOCIALISTĂ A ŢÂRII Oameni legaţi de fiinţa pădurii Printre forestierii Bucovinei, acolo unde începe împărăţia molidului PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LVIII Nr. 14 448 Miercuri 1 februarie 1989 6 PAGINI - 50 BANI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe V. A. Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar al C. C. al P. C. U. S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi, 31 ianuarie, pe tovarăşul V. A. Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.C.U.S., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., a efectuat o vizită in ţara noastră. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, din partea tovarăşului Mihail Gorbaciov, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., un cald salut, împreună cu urări de succes in întreaga activitate. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat tovarăşului Mihail Gorbaciov salutul său şi cele mai bune urări de succes in întreaga activitate. In timpul întrevederii au fost subliniate relaţiile de prietenie şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist al ,Uniunii Sovietice, dintre România şi Uniunea Sovietică, dintre popoarele celor două țări, care, în spiritul innţelegerilor convenite cu prilejul intîlnirilor la nivel înalt, cunosc o continuă dezvoltare. S-au relevat, de asemenea, posibilităţile existente pentru extinderea, pe mai departe, a conlucrării româno-sovietice pe plan politic, economic, tehnico-ştiinţific şi in alte sectoare de interes comun. In acest cadru, a fost evidenţiată însemnătatea intensificării contactelor şi a schimburilor de experienţă, a amplificării colaborării dintre cele două partide, in toate domeniile. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat că intensificarea raporturilor bilaterale, precum şi a contactelor cu celelalte partide din ţările socialiste trebuie să ducă la sporirea contribuţiei acestora la rezolvarea problemelor ce privesc construcţia noii orinduiri, la progresul tuturor popoarelor. S-a apreciat că dezvoltarea şi mai puternică a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre cele două partide şi ţări este în folosul şi spre binele popoarelor român şi sovietice, al cauzei generale a socialismului, păcii, înţelegerii şi cooperării internaţionale. La primire a participat tovarășul Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. A fost de față E. M. Tiajelnikov, ambasadorul Uniunii Sovietice la București. | Construcţii noi, moderne, artere de circulaţie largi in Ploieştiul de azi Foto : E. Dichiseanu! Normele vieţii sociale, norme ale atitudinii partinice, revoluţionare „N-am cunoscut prevederea...“, „am crezut că se poate aplica şi aşa...“, „condiţiile concrete nu ne-au permis să respectăm întocmai...“ — iată citeva din afirmaţiile care pot fi intilnite adesea nu numai in instanţele judecătoreşti, ci — în mod cu totul neaşteptat şi paradoxal ! — şi nu întruniri ale organelor de partid care pun in discuţie şi sancţionează abaterile unor cadre de partid şi de stat. Neaşteptat şi paradoxal deoarece, după cum se ştie, cunoaşterea şi respectarea întocmai a hotăririlor partidului şi a legilor ţării sunt obligaţii" ale fiecărui cetăţean deci cu atit mai mult, ale comuniştilor, ale celor investiţi cu anumite răspunderi. Aceste acte — de cea mai mare însemnătate pentru organizarea şi buna desfăşurare a întregii vieţi economicosociale — sunt expresia supremă a intereselor întregului popor, ale tuturor oamenilor muncii, uniti sub conducerea partidului, pentru Înfăptuirea scopurilor fundamentale ale noii orinduiri. In ambianţa noastră socială, ele se transformă in instrumente ale transpunerii in viaţă a politicii partidului de puternică dezvoltare economică, de realizare a democraţiei socialiste, asigurind un cadru larg deafirmare a libertăţii şi demnităţii omului, a personalităţii sale. Punind în evidenţă , insemnătatea deosebită a activităţii desfăşurate în acest domeniu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, arată in Expunerea rostită la marele forum al democraţiei noastre muncitoreştirevoluţionare : „în întreaga operă de construcţie socialistă, îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, am pornit de la necesitatea reglementării prin lege a întregii organizări şi funcţionări a statului, a vieţii economico-sociale, a tuturor sectoarelor de activitate“. In acest context se subliniază, in continuare, necesitatea respectării ferme, neabătute a legilor, pentru a se asigură ordinea, disciplina şi democraţia, pentru aplicarea consecventă a principiilor eticii şi echităţii socialiste, pentru apărarea proprietăţii socialiste şi a celei personale, pentru întărirea sentimentului de cinste şi răspundere. Desigur, cea dintii condiţie a respectării hotăririlor de partid şi a legilor ţării este cunoaşterea lor. Această cunoaştere trebuie să meargă pină la înţelegerea profundă a raţiunilor şi semnificaţiilor sociale, politice şi morale a prevederilor, desluşindu-se atit scopul lor, cit şi caracterul lor de necesitate. Este deosebit de important ca reglementările economico-sociale — hotărîri şi legi de deosebită însemnătate pentru dezvoltarea patriei noastre — să fie însuşite profund, in litera şi spiritul lor, nu numai de un cerc restrins de specialişti, ci de către toţi activiştii, de către toţi oamenii muncii. Tocmai de aceea, organele şi organizaţiile de partid au datoria de a asigura — prin multiple mijloace ■ ale nuntii- politice, organizatorice şi educative — cunoaşterea temeinică a hotăririlor de partid şi a legilor ţării, formarea unei atitudini partinice, revoluţionare şi dezvoltarea spiritului militant pentru înfăptuirea lor. Bine procedează in această privinţă comitetele judeţene de partid Timiş, Brăila, Vrancea, Maramureş şi altele, precum şi comitetele municipale şi orăşeneşti de partid care, in cadrul programelor de instruire periodică a aparatului şi activului de partid, acordă un loc important studierii aprofundate a hotăririlor de partid şi a legilor ţării, fiind puse, totodată, in discuţie, cu acest prilej, cazuri şi situaţii concrete din judeţele şi localităţile respective. Tot ,aşa cum este absolut necesar ca însuşirea corespunzătoare a hotăririlor şi a legilor să devină, pretutindeni şi efectiv, unul dintre criteriile principale în promovarea în unele funcţii, deoarece de activitatea cadrelor învestite cu munci de răspundere depinde, intr-o măsură însemnată, aplicarea corectăa orientărilor şi măsurilor adoptate, înfăptuirea politicii partidului in ansamblul ei. In aceeaşi ordine de idei, se cere ca organele şi organizaţiile de partid să lărgească cit mai mult sfera de cuprindere a propagandei, să întărească responsabilitatea pentru respectarea legii, antrenînd in acţiuni organizaţiile sindicale şi de tineret, elevii,, studenţii, cetăţenii din cartiere şi de la sate, practic întreaga populaţie. . . Fiind, emanaţia voinţei poporului, o dată elaborată, tptărirea sau legea nu-i facultativă, ci absolut obligatorie. Ţinind seama de concordanţa de interese a tuturor membrilor societăţii noastre, această obligativitate e bazată pe convingere, pe înţelegerea raţiunilor superioare, devine — prin întreaga activitate politico-educativă desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid — o necesitate înţeleasă. Astfel, planul de dezvoltare economico-socială in profil teritorial este un act normativ de cea mai mare importanţă pentru progresul şi prosperitatea ţării şi a tuturor oamenilor muncii. Organizarea activităţii din industrie, agricultură şi celelalte ramuri se întemeiază pe prevederile sale, a celorlalte legi cu caracter economic şi social, iar îndeplinirea acestor prevederi este o cauză a întregului popor, pentru care militează in primul rind organele şi organizaţiile de partid, mobilizind energii, unind eforturile, situindu-se in fruntea acţiunilor. Peste tot, în cuprinsul întregii ţări, sunt nenumărate faptele concrete care dovedesc spiritul de iniţiativă, devotamentul şi, nu de puţine ori, eroismul oamenilor muncii in lupta de zi cu zi pentru îndeplinirea planului, pentru înfăptuirea, în cele mai bune condiţii, a marilor obiective de dezvoltare economico-socială. In totală contradicţie cu aceste atitudini înaintate se situează mentalităţile retrograde ale celor care, în locul faptelor, dau întiietate justificărilor de tot felul, in locul producţiei — autocritici formale, in locul activităţii utile,, „fabricarea“ de hirtii nefolositoare. Sunt destule cazurile in care, sub oblăduirea înţelegătoare a conducerii unor întreprinderi sau instituţii, când apare o nouă reglementare, în loc să se manifeste operativ preocuparea de a fi aplicată mai bine, uniiaşa-zis specialişti se reped să găsească tot felul de „chichiţe“ care să ajute la eludarea ei, să-i anuleze măcar parţial efectele. Combaterea atitudinilor de formalism şi birocratism, de eludare a hotăririlor şi a legilor este o îndatorire a fiecărui comunist, a fiecărui om al muncii, a Întregii opinii publice, care trebuie, să bareze cu fermitate calea unor asemenea mentalităţi antisociale, să determine respectarea normelor, aplicarea lor neabătută, creind timp larg de acţiune efectelor lor benefice. O deosebită însemnătate in îndeplinirea hotăririlor de partid, a legilor ţării are adoptarea «de că- Gh. ATANASIU (Continuare in pag. a IV-a) DRUMURILE CĂRŢII O fericită coincidenţă face ca momentul deschiderii, la sfirşit de ianuarie, a celei de-a 29-a ediţii a unei importante manifestări destinate răspindirii cărţii in mediul sătesc, „Luna cărţii la sate“, să se înscrie în imediata vecinătate a unei date cardinale a istoriei literaturii române: la „Iaşii. 30 ghenarie, 1840“ apărea „Introducţie (la „Dacia literară“) de Mihail Kogălniceanu, arhitectul culturii române moderne, cel dinţii teoretician — la nivel european — al specificului naţional in literatură, istoricul si ideologul militant ce definea magistral datoria intelectualului, a cărturarului faţă de propriul său popor, rolul, uriaş, al culturii, căci, zicea el in „Dacia literară“ acum aproape un secol şi jumătate, „Un popor la care trebuinţele intelectuale se desvelesc, se face o naţie mare.“ Cartea trece, in ochii lui Kogălniceanu, ca şi ai tuturor corifeilor literaturii şi culturii noastre printre forţele sociale in stare să „desveleasca (descătuşeze — n.n.) inteligenţa“ şi să conştientizeze „trebuinţele intelectuale“ ale unui popor. Insă ce fel de carte poate juca acest rol ? In „Introducţia“ amintită, Kogălniceanu, condamnînd imitaţiile sterile şi mania traducerilor („Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară in noi duhul naţional... Traducţiile insă nu fac o literatură“) crede că esenţială este promovarea directivei naţionale şi populare in literatură, realitatea poporului român fiind singura în măsură să determine, ca primordială sursă de inspiraţie, acele cărţi in stare să înalţe, să cizeleze şi să afirme „duhul unei naţii“. Cărţi care, fructificind potenţialul de creaţie literară românească, fundamentează o cultură originală : „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ieri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi suneturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii“. . Privind acum faptele dinspre prezent spre trecut, vedem mai bine cită îndreptăţire a avut şi cit de rodnic a fost acest program naţional al cărţii, cartea considerată nu ca obiect de lux, dar ca instrument de emancipare, mijlocitor sau forţă socială a acelei „desveliri a trebuinţelor intelectuale“ ale unui popor. Cind vorbim şi participăm azi la o „Lună a cărţii la sate“ se cuvine să ştim cite ceva despre veritabila luptă pe care înaintaşii noştri, scriitori şi cărturari, au dus-o spre a ciştiga pentru poporul lor acest mare şi esenţial drept al omului : dreptul la cultură, instrucţie, la educaţie. Ne emoţionează şi astăzi incă acea „Chiemare“ , pe care, la 25 martie 1846, I. Eliade, „părintele“ literaturii române, o adresa naţiunii, „tuturor zeloşilor români“ de a contribui la sporirea tezaurului de cărţi româneşti : „Cut folos poate aduce naţiei această faptă — explica el — se poate judeca de oricine : cultura limbei , dobindirea cunoştinţelor, mîntuirea de rătăcirile întunericului, stima străinilor şi a viitorimii şi, ce este mai mult, stima noastră către noi înşine“. Cărţile, spune profund Eliade, depăşind aici simplul elan iluminist frecvent in epocă, aduc cu ele acea „stimă de sine“ sau, cu alte cuvinte, încrederea în forţele proprii pe care ni le ..desvelesc“, relevind personalitatea multilaterală şi fecundă a oamenilor : „Prin înmulţirea cărţilor alese se respindesc luminele şi cunoştinţele, se înmulţesc bărbaţi a dirige toate ramurile“. Este vorba despre o imperioasă chemare către operele esenţiale, cărţile de învăţătură , tezaure de cunoştinţe, instrumente de autocunoaştere, mijloace de a trezi „fructifera“ stimă sau încredere in sine. Din păcate, proiectul generosului cărturar si patriot, gindit in lumina unei asemenea viziuni asupra rosturilor cărţilor în destinul unui popor, a rămas, in vremea lui, o frumoasă utopie căci a fost, intr-adevăr. M. COSTEA (Continuare in pag. a IV-a)