Scînteia, martie 1989 (Anul 58, nr. 14472-14498)

1989-03-01 / nr. 14472

PAGINA 4 UMANISMUL REVOLUŢIONAR - trăsătură definitorie a politicii partidului, a gindirii şi acţiunii secretarului său general (Urmare din pag. I) în exigenţa faţă de delăsarea în muncă. Atitudinea înaintată faţă de muncă, faţă de îndatoririle sociale constituie dovada cea mai înaltă a umanismului revoluţionar, a ome­niei autentice. De o astfel de do­vadă, din partea întregului popor, este nevoie acum, în actuala etapă a dezvoltării ţării. La un astfel de umanism cheamă secretarul general al partidului : un umanism al mun­cii, al răspunderii; un umanism al faptei pentru ţară. Ideea revoluţionară de progres multilateral, concept novator abor­dat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu într-un autentic spirit ştiinţific, con­stituie „coloana vertebrală“ a lu­crării. Se arată pe larg, în nume­roase capitole, că de la Congresul al IX-lea pînă în prezent, perioadă de profunde înnoiri în toate domeniile vieţii economico-sociale, ţara s-a schimbat continuu, s-a dezvoltat continuu. O dată cu progresul pu­ternic al economiei naţionale, al şti­inţei, învăţămîntului şi Culturii, a fost instituit un nou sistem de con­ducere a societăţii, s-a perfecţio­nat fără încetare democraţia mun­­citorească-revoluţionară, s-a afirmat umanismul socialist. Sunt redate în carte măreţe în­făptuiri ce au schimbat din temelii, în aceşti ani rodnici ai „Epocii Nicolae Ceauşescu“, întreaga înfă­ţişare a patriei noastre, însuşi cursul vieţii poporului român. Şi cum în­făptuirile nu pot fi despărţite de oa­meni, se relevă cu deosebire erois­mul, abnegaţia, devotamentul, pa­triotismul revoluţionar, ce se dove­desc a fi trăsături esenţiale pentru milioanele de constructori ai noii societăţi socialiste. Noile realităţi proprii societăţii româneşti le-au schimbat in mod fundamental destinul. I-au determi­nat să gîndească şi să acţioneze po­trivit noului lor statut de făuritori de istorie. De participanţi activi la conducerea societăţii, la ridicarea ţării pe trepte tot mai înalte de pro­gres şi civilizaţie. Toate acestea au conferit un conţinut nou, o sub­stanţă nouă umanismului revoluţio­nar. Umanismul trebuie să se înteme­ieze pe o bază economică puterni­că, modernă. Autorii lucrării nu nu­mai că au redat pe larg, în esenţa ei, această concepţie novatoare, profund umanistă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dar o şi susţin totodată cu nenumărate argumente. Se fac ample referiri la proprieta­tea socialistă, la rolul ei, la impor­tanţa păstrării caracterului ei uni­tar, atotcuprinzător şi indivizibil. Se arată, astfel, că pe baza proprietăţii socialiste, ce se cere a fi continuu întărită şi dezvoltată, întreaga noas­tră societate acţionează ca un orga­nism unitar. Pe această bază trai­nică se asigură conducerea ştiinţi­fică a societăţii, dezvoltarea econo­­mico-socială planificată a ţării. Se subliniază importanţa continuităţii perfecţionării conducerii unitare a societăţii, in strînsă legătură cu creş­terea rolului ştiinţei în întreaga dezvoltare economico-socială. Este pe larg analizată ideea din Expune­rea din noiembrie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit căreia trebuie să se studieze cu temeinicie problemele conducerii şi planificării, să se asigure Îmbinarea armonioasă a conducerii centralizate — pe baza planului de stat — cu răspunderile unităţilor socialiste, ale colectivelor de muncă. In acelaşi timp, sunt pe larg ana­lizate preocupările partidului, ale secretarului său general, in anii de după Congresul al IX-lea, dar cu deosebire in prezent, în actuala e­­tapă a edificării societăţii socia­liste multilateral dezvoltate, de a a­­sigura, în cadrul amplu al democra­ţiei muncitoreşti-revoluţionare, o­­mai bună activitate de conducere u­­nitară a societăţii, de planificare şi organizare. De a asigura afirmarea şi mai puternică a elementelor de conducere modernă, ştiinţifică, ba­zată pe realităţi, pe legile econo­mice generale, pe legităţile dezvol­tării sociale. De a întări fără înce­tare participarea poporului la con­ducerea statului. De a perfecţiona mecanismul economic şi social, în­tregul sistem al democraţiei socia­liste revoluţionare, care cuprinde, într-o deplină unitate dialectică, ac­tivitatea desfăşurată de partid, de stat, de organizaţiile democratice, de întregul popor. Perfecţionarea continuă a societă­ţii româneşti, a întregii activităţi e­­conomico-sociale din ţara noastră, ce s-a dovedit a fi, în anii de după Congresul al IX-lea, o constantă a politicii partidului n­o­s­t­ru , a preocupărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, este şi o con­stantă a lucrării pe care o prezen­tăm. In lucrare se arată că pe a­­­cest plan s-au înscris şi eforturile pentru dezvoltarea dreptului socia­list, a legislaţiei, pentru asigurarea unor concordanţe depline între le­gile ţării şi prefacerile revoluţionare din societate, din viaţa oamenilor. O strălucită sinteză a întregii gîndiri revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a prodigioasei sale activităţi teoretice o reprezintă fundamentarea conceptului de so­cietate socialistă multilateral dez­voltată. Această concepţie oglindeşte dialectica procesului revoluţionar, sintetizează in mod unitar toate la­turile vieţii social-economice, îmbină armonios obiectivul fundamental al actualei perioade de dezvoltare a ţării cu direcţiile principale ale progresului ţării în viitor. In lucrare este subliniat adevărul ce ilustrează concepţia înainta­tă, profund revoluţionară a to­varăşului Nicolae Ceauşescu despre edificarea socialismului cu oamenii şi pentru oameni. Promovarea acestei politici, se arată în lu­crare, implică — în concepţia pre­şedintelui României, concepţie pe deplin validată de viaţă, de istorie­­— creşterea rolului conducător al partidului, întărirea în continuare a acestui rol. Este subliniat­­cu pre­cădere adevărul că, în esenţa sa, conducerea de către partid, ca pre­misă fundamentală a conducerii şti­inţifice a societăţii, dobindeşte o şi mai mare însemnătate in actuala e­­tapă. Partidul îşi afirmă­­ acum ro­lul conducător în condiţii specifice, determinate de amploarea operei de edificare a societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate, de creşterea răspunderilor sale în toate domeniile vieţii economicor sociale, în activi-, tatea de producţie, în creaţia ştiin­ţifică, în învăţămînt şi cultură, în munca politico-educativă. Partidul nostru a avut şi are drept călăuză , sigură concepţia revoluţio­nară a socialismului ştiinţific. In lucrare este ilustrativ redată con­cepţia ştiinţifică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit căreia atît construcţia economică, înfăptui­rea progresului multilateral al ţării, cît şi construcţia umană — domeniu adeseori mai complex şi mai dificil decit cel al activităţii economice , au la bază concepţia revoluţionară, clarvăzătoare, pe deplin corespunză­toare cerinţelor actuale şi de pers­pectivă, elaborată într-un spirit profund ştiinţific de partidul nostru, de secretarul său general. Desigur, în lumea contemporană, „cind apar multe, multe greutăţi, cind sunt fur­tuni, mulţi nori“, cum arăta tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Iluziile, de-­ formările optice pot să indice­ o cale greşită pe planul făuririi uma­nismului. Drumul adevărat îl arată concepţia creatoare a socialismu­lui ştiinţific — iar autorii lucră­rii redau pe larg acest fapt — că, la fel ca în întreaga operă de edificare a socialismului în Româ­nia, partidul nostru, secretarul său general pornesc şi pe acest plan de la concepţia înaintată potrivit că­reia nu se poate vorbi, în nici un domeniu, de dezvoltare, de perfec­ţionare fără a se ţine seama de principiile teoriei revoluţionare des­pre lume­ şi viaţă. Fără a se asi­gura îmbogăţirea continuă a aces­tor principii, cu uriaşele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii. Pe aceste adevăruri işi întemeiază partidul nostru, în actuala etapă, ac­tivitatea de făurire a omului nou, constructori de oplăt ai socialismului și comunismului. Cultura generală şi cunoştinţele de specialitate în şcoala medie E un adevăr bine cunoscut că, din­tre formele instituţionalizate de în­­văţămînt, liceul este primul respon­sabil de asigurarea nivelului de cul­tură generală al unui om. Lucru aproape subînţeles, pe de o parte pentru că vîrsta adolescenţei este cea a reaximei receptivităţi, pe de alta pentru că, prin natura lor, pro­gramele pentru clasele liceale asi­gură cunoştinţe din toate domeniile, într-o măsură pe cit posibil echili­brată. Acest echilibru interiorial cu­,,­noştinţelor de cultură generală, asi­milate organic, devenind tot atîtea căi de apropiere de problematica tot mai complexă a vieţii contemporane, oferindu-i astfel posibilitatea de a cuprinde şi filtra informaţii dintre cele mai diverse, rămîne una dintre măsurile elocvente de apreciere a absolventului de liceu, indiferent de profilul pe care l-a urmat, de spe­cificul pregătirii profesionale, even­tual de facultatea pe care îşi pro­pune să o urmeze. „Acum, cind trecem într-o etapă superioară de dezvoltare a societăţii noastre socia­liste — arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in Expunerea la marele forum democratic din noiem­brie 1988 — trebuie să fim conştienţi că se impune ca o necesitate obiec­tivă să ridicăm nivelul general de cunoştinţe şi îndeosebi să asigurăm înarmarea întregului popor cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii, ale cunoaşterii umane în gene­ral“. Pregătirea unilaterală, profesio­nalizarea îngustă, chiar la un nivel ridicat de cunoaştere şi practicarea unei meserii, au devenit cel puţin desuete, dacă nu în totală neconcor­danţă cu cerinţele epocii pe care o trăim, perioadă de permanente trans­formări, de spectaculoase descoperiri ştiinţifice — adesea cu grad ridicat şi eficient de aplicare în practică —, de avalanşă informaţională. Astăzi, tipul muncitorului, al tehnicianului sau inginerului rămas în orizontul strimt al ramurii ori subramurii eco­nomice în care îşi desfăşoară acti­vitatea este de mult depăşit ; însăşi pregătirea profesională implică, din ce în ce mai mult, solide cunoştinţe de cultură generală, mobilitate in gîndire, capacitate de a asimila noul intr-un domeniu sau altul, de a co­rela noţiuni din sfere diferite, căci, sa ştie, progresul tehnico-ştiinţific are drept corolar viziunea interdisci­­plinară, legătura tot mai strînsă — necesară — între cunoştinţe care păreau a fi, pînă ieri, complet se­parate. Anii de liceu creează baza trainică a evoluţiei intelectuale ulterioare. Angajat responsabil în opera de fău­rire a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate, învăţământul românesc a cunoscut în „Epoca Nicolae Ceauşescu“ un proces realist de modernizare, de adaptare la ce­rinţele imediate şi de perspectivă din toate domeniile vieţii economico­­sociale. Structurat pe profiluri indus­triale, agroindustriale, de matema­­tică-fizică, chimie-biologie, filologie­­istorie etc., învăţământul liceal asi­gură pregătirea într-o meserie, astfel incit la terminarea celor patru ani absolventul poate lucra ca muncitor calificat în ramura pentru care a optat. Este firesc prin urmare să se acorde o atenţie deosebită pregătirii tehnologice, cit şi — în strinsă de­pendenţă de ea — instruirii practice, activităţilor productive , dar nu e mai puţin adevărat că devine cel puţin anacronică mentalitatea — ce se mai face resimţită în unele şcoli — conform căreia un liceu de profil industrial trebuie să acorde mai pu­ţină atenţie disciplinelor de cultură generală. „Suntem­ şi noi doar un liceu industrial, nu trebuie să aveţi mari pretenţii, intelectuale de la ele­vii noştri“, mai auzi, uneori, spu­­nîndu-se, ca scuză pentru rezultate slabe chiar la obiecte fundamentale. Asemenea mentalitate ascunde, desi­gur, comoditatea, munca de rutină, atitudinea „călduţă“,­­de încurajare a­­ mediocrităţii, a unor cadre didactice, efectele fiind subînţelese , indiferentă din partea elevilor „învăţaţi“ cu mi­nima rezistenţă, adesea blazare, toate conducind la un nivel scăzut de pre­gătire generală, cu consecinţe ne­dorite in perspectiva evoluţiei ulte­rioare a adolescentului. Pe de altă parte, nici supraîncăr­carea elevilor la o disciplină sau alta de învăţămînt, „practică“ întîl­­nită în unele împrejurări, îndeosebi la licee de matematică-fizică, nu sunt de acceptat. Prin profilul lor, aceste licee au fost create pentru a asigura o specializare superioară la discipli­ne fundamentale, cărora li se acordă prin programa de învăţămînt un loc prioritar. Dar încă o dată se cuvine să spunem că nici aici specializarea nu trebuie înţeleasă îngust, restric­tiv, rezumată la o muncă unilatera­lă, a cerînd uneori eforturi exagerate din partea elevilor (nu a dispărut cu totul acel profesor de matematică convins că, dacă cere elevilor să re­zolve zeci de probleme de azi pe mîine, eventual din culegeri cit mai sofisticate, îi formează cu adevărat pentru studiul matematicii). Ca şi celelalte, un liceu de matematică­­fizică este şi o instituţie de cultură generală şi întreaga activitate didac­tică trebuie concepută şi desfăşurată din acest unghi. Preocupări permanente — şi rezul­tate pe măsură — pentru ridicarea nivelului de cultură generală, pentru Experienţe şi opinii ale cadrelor didactice din Liceul de matematică­­fizică din Caransebeş echilibrarea şi totodată evidenţierea legăturii indestructibile dintre cu­noştinţe aveam să întîlnim într-una din şcolile de mare tradiţie din Banat. Liceul de matematică-fizică din Caransebeş. Alături de liceul pedagogic din oraşul de pe valea Ti­mişului, este una dintre unităţile de învăţămînt fruntaşe din judeţul Caraş-Severin. Pledează în acest sens, nu în ultimul rînd, procentul de absolvenţi admişi în învăţămintul superior (60 la sută în anul şcolar trecut), la facultăţi cu profiluri dife­rite. A devenit deja o tradiţie in acest liceu, înfiinţat în 1905, ca un număr mare de elevi, uneori clase întregi să se bucure de succes la examenele de admitere la facultate. „Nu ne este însă, indiferent cu ce bază de cunoştinţe generale păşesc elevii noştri în învăţămintul supe­rior“, ne spunea profesoara de istorie Maria Preda, director adjunct cu munca educativă. Istoria rămîne una dintre disciplinele cu largă deschi­dere spre cultura generală. „Aceasta însă, continua interlocutoarea noas­tră, în măsura în care profesorul face din predarea istoriei nu o sim­plă înșiruire de date şi evenimente, chiar comentate, ci un exerciţiu cul­tural cuprinzător, apelînd la cu­noştinţele de la celelalte obiecte, pu­­nîndu-le în relaţie şi formînd astfel o viziune culturală largă, alături de mobilitatea în gîndire şi capacitatea de a înţelege şi extrage aspectele semnificative din fiecare epocă isto­rică“. La Liceul de matematică-fizi­că din Caransebeş, în care s-au format personalităţi de ieri şi de azi ale culturii româneşti (Filaret Barbu, Constantin Daicoviciu, Corneliu Baba, Ion Luca Bănăţeanu, Achim Miloia, Sorin Titel etc.), există, ne spunea prof. Ion Răzvan, directorul liceului, preocupări notabile pentru moder­nizarea metodologiei didactice, ca şi pentru susţinerea acesteia printr-o bază materială bogată şi eficientă, cu scopul de a ridica nivelul general de cunoaştere al celor 1100 de elevi. Acestea sunt vizibile şi in activitatea catedrei de matematică din şcoală. „Preocuparea noastră, preciza prof. Ioan Poru, este să facem evident faptul că matematica e o componen­tă importantă a culturii generale, ceea ce implică, între altele, relie­farea aplicabilităţii largi a cunoştin­ţelor matematice în toate domeniile, o reală familiarizare cu aspectele in­­terdisciplinare, devenite astăzi ex­trem de importante în procesul de cunoaştere. Pentru realizarea acestor obiective insistăm în primul rînd pe evidenţierea caracterului fie instru­ment logic, de mod şi model de gîn­dire pe care îl are matematica“. Unul din punctele, considerăm noi, „vulnerabile“ în multe cazuri, în pre­darea matematicii, obiect care tre­buie să ofere elevului un prilej de educare a gîndirii logice, disciplină a minţii, rigoare. Catedra de mate­matică de la liceul din Caransebeş a iniţiat în acest scop un ciclu de pregătire psihopedagogică, logică şi epistemologică a profesorilor din­­ şcoală, sub genericul „Pregătirea «nematematică» a profesorilor de matematică“. Despre ridicarea nivelului de cultu­ră matematică, despre­­ rezultatele obţinute,­­ concursul inter­judeţean, „Traian Lalescu“, a cărui ediţie inaugurală''s-a desfăşurat in 1985 la Caransebeş, ne-a vorbit şi profesorul Mihail Neacşu. Un accent deosebit pun cadrele didactice din această şcoală pe întărirea motivaţiei învă­ţării. „Esenţială este, ne spunea prof. Maria Aron, director adjunct,­ sensi­bilizarea elevilor faţă de fenomenul cultural. Noi trebuie să creăm la elevii noştri şi o motivaţie emoţio­nală, condiţie importantă pentru re­ceptarea informaţiei culturale, pen­tru cultivarea respectului faţă de valorile autentice. In acest sens, în cadrul catedrei de limba şi literatura română am proiectat un curs de ini­ţiere în istoria artelor plastice şi a muzicii, încercînd să suplinim astfel absenţa orelor de desen şi de muzică din programa de liceu. Pentru că în oraşul nostru nu avem instituţii de spectacol, iar teatrele profesioniste vin destul de rar la Caransebeş, am considerat util ca elevii din liceu care ajung să vadă spectacole de re­ferinţă în centre culturale mari din ţară să împărtăşească din opiniile lor colegilor de şcoală“. Nivelul de cultură generală al unui tînăr se verifică, adesea, şi prin felul în care reuşeşte să aplice nu practică noţiuni dobindite teoretic. „De aceea, ne spunea prof. Nicolae Oprean, în predarea chimiei pun mare accent pe corelarea cunoştinţe­lor de la acest obiect cu cele asimi­late de elevi la fizică, ştiinţele natu­rii etc., apoi pe selectarea şi aprofundarea acelora cu care tinerii se vor întilni in viata de toate zi­lele“. Organizarea laboratoarelor şi a cabinetelor de specialitate din li­ceu — indeosebi cele de filozofie şi economie politică, fizică, limba ro­mână, istorie, chimie (cu o colecţie de mineralogie) — vădeşte din plin preocuparea profesorilor de a oferi multiple posibilităţi pentru înţele­gerea caracterului practic al noţiu­nilor predate. Un micromuzeu cu mijloace de învăţămînt pentru fizică permite elevilor să-şi formeze o ima­gine — cit se poate de atrăgătoare — despre evoluţia aparaturii de mă­sură. Voltmetre, ampermetre, o pom- Dă de vid, un arc voltaic, o maşină Whimurst, o busolă de tangenţă aş­­treaptă să fie privite la intrarea in laboratorul de fizică, dotat cu apa­ratura ultramodernă a zilelor noas­tre. Şi tot aici profesorul Petru Andraş ne arată un patefon de pe la 1920 şi o colecţie de discuri vechi. Ascultăm cu emoţie aria lui Leporello din Don Giovanni de Mozart, in in­terpretarea lui­­Feodor Şaliapin ; sînt, de altfel, în această colecţie, cîteva imprimări de referinţă — şi ele creează o ambianţă culturală deose­bită atunci cind sunt prezentate ele­vilor. Dar mai ales impresionează în li­ceul din Caransebeş cabinetul şi laboratorul de biologie, gospodărite cu grijă de profesorul Ioan Tocuţ. Cele aproximativ 3 000 de exponate, de la colecţiile sistematice de ierba­re la cele de păsări, peşti, mamifere, organizate pe biotopuri, te fac să crezi că te afli intr-o sală a Mu­zeului „Gr. Antipa“. Caracterul sis­tematic, calitatea exponatelor, orga­nizarea lor riguros ştiinţifică, va­rietatea colecţiilor didactice (nu lip­sesc cele de mineralogie, petrogra­­fie, paleontologie), un foarte util ta­blou al subdiviziunilor geocronolo­­gice vorbesc elocvent despre preocu­pările cadrelor didactice din Liceul de matematică-fizică din Caransebeş pentru asigurarea eficienţei formati­ve şi a unui ridicat nivel de cultură generală prin fiecare disciplină din programa de învăţămînt. Costin TUCHILA Ion D. CUCU corespondentul „Scinteii“ tv 19.00 Telejurnal 19.25 Tezele şi orientările formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — program de muncă şi acţiune re­voluţionară • Alianţa muncitori­lor, ţăranilor şi intelectualilor — temelia de granit a societăţii so­cialiste, garanţia dezvoltării patriei noastre pe calea socialismului şi comunismului 19.50 Programe prioritare 20.10 Trăim decenii de împliniri măreţe (color). Emisiune literar-muzical­­coregrafică 20.40 Mîndria de a fi cetăţean al Româ­niei socialiste (color) e Gînd şi faptă pentru vetrele nestinse. Re­portaj 20:55 Din marea carte a patriei (color). Imagini de geografie contempora­nă din Munţii Făgăraşului 21.10 înalta răspundere patriotică, re­voluţionară a tineretului pentru viitorul României • Tînărul colec­tiv muncitoresc — importantă for­ţă de educaţie patriotică, revolu­ţionară 21.30 Te cîntăm, iubită ţară ! Muzică uşoară românească (color) 21.50 Telejurnal 22.00 închiderea programului O iarnă blîndă, bogată in spec­tacole susţinute de artiştii amatori, în judeţul Galaţi — şi nu numai aici, desigur — formaţiile şi inter­preţii înscrişi în actuala ediţie a Festivalului naţional „Cintarea României“ se află în plină con­fruntare cu publicul şi cu juriile care efectuează selecţia pentru faza judeţeană. La sate sezonul a fost benefic. Aşezămintele cultu­rale din marea majoritate a comu­nelor judeţului au dispus de con­diţii mai bune pentru evoluţia ar­tiştilor amatori. încă din luna de­cembrie 1988, se desfăşoară intil­­niri ale formaţiilor pe centre ale consiliilor unice agroindustriale, întrecerea căpătînd astfel un plus de frumuseţe. Am asistat la două asemenea confruntări — din con­siliile unice agroindustriale Tudor Vladimirescu şi Iveşti — iar im­presia lăsată de respectivele spec­tacole se poate generaliza. Orga­nizarea reprezentaţiilor s-a reali­zat cu seriozitate. în sală s-au aflat cooperatori, mecanizatori, ti­neri şi vîrstnici, efectiv interesaţi de ceea ce se petrece pe scenă. Evoluţiile au plăcut şi datorită di­versităţii de genuri şi modalităţi in­terpretative. Astfel, pe scena din co­muna Piscu (unde au evoluat for­maţiile din localităţile ce compun consiliul unic agroindustrial, Tudor Vladimirescu) s-au aflat şi corul din Nămoloasa, şi echipa de teatru a gazdelor, şi brigada artistică din Fundeni, alături de formaţiile de dansuri populare din Indepen­denţa sau de grupul vocal folclo­ric feminin din Tudor Vladimires­cu, pentru a nu aminti decit unele dintre formaţiile participante. Ani­matorii mişcării artistice de ama­tori din aceste localităţi sunt, de­sigur, în primul rînd, directorii centrelor comunale de cultură şi creaţie „Cvitarea României“, că­rora le revine în răspundere direc­tă organizarea şi desfăşurarea activităţii in acest domeniu. Ală­turi de ei — şi datorită lor — ne-am întilnit şi cu alţi factori care au avut un rol important în evoluţia din această ediţie a miş­cării artistice de amatori. Mai în­­tîi, trebuie evidenţiate cadrele di­dactice din toate localităţile con­siliului, care au participat — in calitate de interpreţi sau de in­structori — la buna pr­egătire a formaţiilor. Apoi , cadrele artis­tice din Galaţi, prezente, de ase­menea, la conducerea pregătirii multor echipe. Dirijorul Nicolae Vid­eanu, din Bucureşti, este un statornic animator al grupului vocal folcloric feminin din Tudor Vladi­mirescu , şi nu numai de aici. Aprecieri asemănătoare se pot face şi în legătură cu evoluţia ac­tivităţii artistice în localităţile ce compun consiliul unic agroindus­trial Iveşti. Şi, cum spuneam la începutul acestor rînduri, buna impresie lăsată de artiştii amatori trebuie generalizată la nivelul ce­lorlalte comune din judeţ. „Con­fruntarea artistică la nivel de C.U.A.S.C. — ne spunea Ion Al­­oiea, vicepreşedintele comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă, s-a caracterizat prin se­riozitate. Baza materială existentă a fost mai bine folosită, a sporit numărul formaţiilor, s-a ridicat nivelul interpretativ. Artiştii a­­matori s-au confruntat în mare măsură cu publicul din propriile localităţi, iar interesul acestuia din urmă faţă de mişcarea de a­­matori a crescut. De altfel, juriile de selecţie ne asigură că în faza judeţeană fiecare comună a jude­ţului va fi prezentă cu cel puţin o formaţie, ceea ce recomandă amploarea actuală a activităţii artistice de la sate“. Insă nu numai la sate se înre­gistrează asemenea evoluţii îm­bucurătoare. Pe scena centrului de cultură şi creaţie „Ciitarea Româ­niei“ al sindicatelor din Galaţi am surprins în confruntare, la sfîrşi­­tul etapei de masă, formaţii şi in­terpreţi amatori din municipiul reşedinţă de judeţ. Timp de două zile am urmărit spectacolele ofe­rite de brigăzile artistice, grupu­rile de satiră, precum şi de grupu­rile vocal-instrumentale si soliştii de muzică uşoară. Şi in acest caz impresiile sint, în primul rînd, fa­vorabile. Mai ales in ceea ce pri­veşte brigăzile artistice se observă amploarea participării, unele în­treprinderi, precum Şantierul na­val, fiind prezente chiar cu mai maulte asemenea formaţii. Aşa cum ne spunea prof. Ionica Filer, pre­şedintele comitetului municipal de cultură şi educaţie socialistă, s-a amplificat, in mod firesc, şi gama aspectelor de viaţă abordate. A crescut şi calitatea interpretării. S-au­ văzut şi unele noutăţi în maniera de montare a programe­lor. S-ar mai fi simţit nevoia, menţiona interlocutoarea noastră, unui sprijin acordat autorilor de texte, astfel incit acestea să se conformeze mai riguros normelor limbii române. îmbrăţişăm întru totul observaţia făcută, ea fiind determinată de faptul că, pe ici, pe colo, s-au mai auzit vorbe din limbajul neliterar, argotic, chiar suburban,“"invenţii lexicale, potri­viri nedorite de cuvinte ş.a.m.d., ceea ce indică exigenţa foarte re­dusă manifestată faţă de aseme­nea texte insuficient realizate. La acest capitol am adăuga şi nivelul­­ coborît al criticii, absenţa ţintei concrete, a adresei precise, în fa­voarea observaţiilor de ordin ge­neral care, se­­ ştie, nu supără pe nimeni, precum in cazul formaţii­lor de la întreprinderea judeţeană de gospodărie comunală şi lo­­cativă, spitalul judeţean, între­prinderea de navigaţie fluvială NAVROM ş.a. „Monotonia înregistrată uneori se datoreşte şi faptului că s-a creat un grup specializat de in­structori. Unii dintre ei pregătesc prea multe formaţii, iar de aici , apar sărăcia de idei, repetiţiile in materie de limbaj, stil, problema­tică etc“. Oare numai pasiunea pentru activitatea artistică să-i fi îndemnat pe aceştia la „comite­rea“ unui asemenea efort ? Mai multă ordine trebuie pusă si in rindul formaţiilor de muzică uşoară, pornind de la ţinuta sce­nică la cea interpretativă sau la repertoriu (multe creaţii originale insuficient puse în valoare). In le­gătură cu repertoriul, preşedintele juriului la spectacolele de selecţie, Marcel Ionescu, observa substanţa rarefiată de idei, faptul că dina­mismul, tinereţea nu sunt elemen­te sesizabile în conţinutul unor cîntece de muzică uşoară, ci doar în forma zgomotoasă de prezen­tare. Desigur, la Încheierea etapei de masă a festivalului s-au analizat cu atenţie deficientele existente. S-a procedat cu exigentă in a­­precierea rezultatelor acestor exa­mene de preselecţie pentru etapa superioară, judeţeană, tocmai pen­tru a se judeca exact starea ac­tuală de lucruri, nivelul la care se găseşte în prezent activitatea artistică de amatori. Măsurile din zilele şi săptămînile următoare vor constitui un sprijin efectiv a­­cordat acelor formaţii cu un nivel mai scăzut, astfel incit calitatea în­tregii mişcări artistice de amatori să se ridice la noi cote valorice. Dan PLAEŞU corespondentul „Scintei­" ........ -_­ -- ........ ... ........ 1..... ... .... ... —1 Noi cote valorice în mișcarea artistică de amatori SCÍNTEIA — miercuri 1 martie 1989 Frumuseţea muncii O Întreprindere în care, din to­talul de oameni ai muncii, peste 80 la sută sunt femei, are, fără îndo­ială, ...farmecul său. Ar fi insă ne­drept să ne oprim numai la aspec­tul acesta formal, să nu intrăm in miezul lucrurilor. Ce se întâmplă, prin urmare, în permanenta incan­descenţă a muncii, în mod­ul conti­nuu de la Filatura română de bum­bac (F.R.B.) din Bucureşti ? — Cifrele de plan sunt ambiţioa­se, mobilizatoare, realizările noas­tre sunt notabile, dar imaginea exactă a F.R.B.-ului o dau oamenii, împreună cu ei şi în folosul lor am realizat tot ceea ce am realizat, cu ei ne mindrim şi aceasta în mod justificat. Avem femei harnice, ambiţioase, energice, pline­ de ini­ţiativă, în întreprinderea noastră. O să vi se pară, poate, elogioasă pre­zentarea mea , dar e suficient să urmăriţi graficele de îndeplinire a planului, de pildă, pentru a vă convinge că în favoarea aprecieri­lor mele pledează argumente solide. Multe argumente pledează în fa­voarea afirmaţiei Vioricăi Jemna, secretara comitetului de partid. Munca in filatură nu e uşoară , pe lingă o pregătire profesională co­respunzătoare , cunoştinţele reîm­prospătate, îmbogăţite în ritmul rapid în care se desfăşoară procesul de modernizare — îndeletnicirea a­­ceasta cere îndeminare, răbdătoare migală. — E o meserie feminină, nu în­cape discuţie — ne spune Viorica Jemna, însoţindu-ne î­ntr-una din­tre fabrici „pe fluxul tehnologic“. Dar, vedeţi, fetele nu mai seamă­nă deloc cu bunicile lor care tor­­ceau cinema. Distanţa de la uneltele tradiţionale pină la tehnologia noastră modernă e ca un drum prin „tunelul timpului“. Compara­ţiile aproape că nu-şi au rostul. In secţia ring, hala 9, lucrează brigada condusă de Rodica Niţă. — Ce să vă spunem despre noi ? Ne exprimăm mai bine prin muncă decit, prin­­vorbe, , Rodica Niţă a împlinit 30 de ani. A veftit un F.R.B. din „profesionă- ‘ lă“ în anul 1977. E căsătorită, are doi copii. — Doi copii acasă — precizează — şi multe fete aici. In brigadă am 15 (6 la levată, 9 la mașini). Dar in decursul activităţii am format încă pe-atitea. — E grea meseria dumnea­voastră ? — Greu e pînă înveţi meserie, pe urmă meseria te învaţă multe. Tenacitatea, îndemînarea, spiritul de echipă, responsabilitatea — sint numai cîteva trăsături pe care fe­meile de aici şi le-au cultivat, prin specificul muncii. Brigada pe care o conduce Rodi­ca Niţă a ocupat anul trecut locul III în întrecerea socialistă. — Nu e ceva ieşit din comun, zimbeşte interlocutoarea noastră. Ieşit din comun ar fi să nu ne fa­cem treaba aşa cum trebuie. Pînă am format colectivul a fost mai greu , ca într-o familie, şi într-un colectiv de muncă lucrurile trebuie să se rodeze. Avem condiţii bune şi de muncă, bune şi de viaţă. A­­vem două cămine de nefamilişti, două grădiniţe, o creşă, două dis­pensare proprii (inclusiv un cabi­­net stomatologic), o bogată biblio­tecă, o cantină-restaurant. Cele două unităţi ale noastre, la un loc, alcătuiesc un mic orăşel, dacă pot să mă exprim aşa. In acest mic orăşel — ca să folo­sim expresia interlocutoarei noas­tre — o căutăm pe inginera Adria­na Cristea, mecanicul-şef al între­prinderii. Cind o întîlnim în sfîr­­şit, în ciuda prejudecăţilor noas­tre, în faţă ne apare o fiinţă mai degrabă fragilă, delicată, suriză­­toare. — Coordonaţi activitatea a circa 400 de oameni ai muncii, in marea lor majoritate bărbaţi. Care e ce­rinţa esenţială pentru un conducă­tor de secţie mecanoenergeticâ ? — Cunoaşterea oamenilor. Şi a­­ceasta nu numai în secţia pe care o conduc. Fără să-l cunoşti pe fie­care în parte (nivelul real al pre­gătirii, capacitatea de muncă, re­sursele, dar, într-o oarecare măsu­ră, şi viaţa, preocupările din afara programului), nu-ţi poţi organiza munca, nu ştii ce să le ceri, cit să însemnăm­ despre hărnicia femeilor dintr-o întreprindere bucureşteană le ceri. N-am ajuns dintr-o dată la performanţa, de a cunoaşte oa­menii cu care lucrez, oamenii in general. Aceasta s-a produs trep­tat, în anii de după facultate, o­dată cu integrarea mea in colectiv, pe măsură ce tensiunile dintre teo­rie şi practică au dispărut. Unii au ieşit la pensie, dar mai există încă în secţie oameni despre care pot afirma că m-au învăţat meserie în anii începuturilor... — Nu pare să fie mult de atunci... — Sint 13 ani de atunci, am­ deo­sebit de fertili, de dinamici pentru ac­tivitatea întreprinderii. . .? — Care a fost momentul cel mai dificil din activitatea dumneavoas­tră de. pînă acum ?’ — Cel mai dificil in profesie, u­­nul dintre cele mai încărcate de răspundere, rămîne „momentul ’86“. Anul 1986 a fost una dintre etapele modernizării la noi. Pentru întîia oară primeam răspunderea unei probleme majore care trebuia re­zolvată de la un capăt la altul. Se cereau înlocuite 95 de mașini, în unitatea 1. La rampă fuseseră adu­se circa 1100 de lăzi de diferite mărimi — maşinile ; ele trebuiau montate, instalate, puse în funcţiu­ne. In momentele grele imi apar şi acum în faţa ochilor cele 1 100 de lăzi — ca o încurajare. Am finali-­ zat cu bine sarcina încredinţată a­­tunci. Parcă n-am fi lucrat intr-o echipă, ci într-un singur om ; ne înţelegeam din priviri — eram toţi ca unul, nici un gest in plus, ni­mic gratuit. O dată mai mult am înţeles atunci ce înseamnă să lucrezi cu oamenii. Dacă m-aţi fi întrebat atunci, poate că pu­team să apreciez precis, farma­ceutic, doza de intransigenţă, de fermitate şi de... blindeţe care se cere şefului secţiei mecanoenerge­­tice. Atunci, în clipele acelea de trăire deplină. — Care este cea mai importantă realizare profesională a dumnea­voastră ? — Fără îndoială, relaţiile de mun­că pe care le-am stabilit în secţie. De fapt, nu e numai o realizare a mea, e una comună. N-aveam de unde să ştim că Ma­ria Focşan a lucrat in schimbul trei. Preşedinta comitetului de că­min, muncitoare fruntaşă, ne pri­meşte însă cu toată ospitalitatea, cu surîsul pe buze. In căminul de nefamilişti al F.R.B.-ului (unul din cele două existente), domnesc or­dinea, curăţenia. — Aţi vrut să ne cunoaşteţi In afara programului, în familie , se interesează Maria Focşan. — Chiar vă consideraţi o familie? — Mai încape vorbă ?! Căminul e chiar casa noastră. Pe-acasâ, pe la părinţi, am devenit musafiri. Cele care stau mai aproape pleacă mai des. Dar nu întotdeauna e po­sibil lucrul acesta. Unele dintre noi urmează cursurile liceului seral s­au de învăţat. — In ce fel aţi izbutit să vă fac­eţi plăcut, primitor locul în care trăiţi? In ce fel a­ţi izbutit să-i conferiţi căldura căminului părin­tesc ? — In primul rînd păstrînd ordi­ne şi curăţenie. Suntem­ fete — şi ar fi fost jignitor pentru noi să fie altfel. Apoi, cu ajutorul comite­tului de partid, al comitetului sin­dical, al comisiei de femei, al U.T.C.-ului, organizăm, la nivel de cămin, o serie de acţiuni atractive. Avem, ca să vă dau un exemplu — pe cel mai semnificativ — clubul de vineri. In cadrul acestuia des­făşurăm o mare diversitate de ac­ţiuni cu caracter educativ, între care întîlnirile cu cadrele medicale, cu jurişti, cu diverse personalităţi ale vieţii culturale. Sunt cele mai apreciate, dovadă că discuţiile ex­trem de vii se prelungesc mult după ora stabilită pentru a se în­cheia. Prin comitetul sindicatului ne procurăm­ bilete la spectacole, concerte — trebuie să spunem că nu întotdeauna un număr suficient. Fetele sunt dornice de instrucţie, de cultură — cele mai multe dintre căministe participă in­formaţiile ar­tistice pe întreprindere. — Aveţi în hol o frumoasă expo­ziţie de cusături populare, de bro­derie.... — E vorba de o pasiune genera­lizată în cămin. Fetele beneficiază, chiar prin natura profesiei, de o îndeminare deosebită, au­ talent. Acest talent încercăm să-l cultivăm în cercul nostru de lucru manual. De fapt, foarte multe dintre activi­tăţile noastre la nivel de cămin converg spre o pregătire multilate­rală pentru viaţa de familie care ne aşteaptă. Trebuie să-i dăm dreptate meca­­nicului-şef, Adriana Cristea. Cel mai important ciştig — nu numai în secţia mecanoenergeticâ, dar în întreaga întreprindere — obţinut în timp, cu contribuţia tuturor — e relaţia dintre oameni, premisa tuturor realizărilor obţinute. Adevărata frumuseţe a femeilor din Filatura română de bumbac, aceea care nu poate fi în nici un fel umbrită de trecerea timpului, este frumuseţea muncii. Lelia MUNTEANU Imagini ale farmecului cotidian al muncii se pot intîlni pretutindeni şi aici, la „F.R.B."-Bucureşti. De pilda, la secţia preparaţie, unde obiectivul fotografic ie-a surprins pe Violeta Tiţa, Zinca Popa şi Elena Popa Foto : S. Cristian

Next