Scînteia, martie 1989 (Anul 58, nr. 14472-14498)
1989-03-01 / nr. 14472
PAGINA 4 UMANISMUL REVOLUŢIONAR - trăsătură definitorie a politicii partidului, a gindirii şi acţiunii secretarului său general (Urmare din pag. I) în exigenţa faţă de delăsarea în muncă. Atitudinea înaintată faţă de muncă, faţă de îndatoririle sociale constituie dovada cea mai înaltă a umanismului revoluţionar, a omeniei autentice. De o astfel de dovadă, din partea întregului popor, este nevoie acum, în actuala etapă a dezvoltării ţării. La un astfel de umanism cheamă secretarul general al partidului : un umanism al muncii, al răspunderii; un umanism al faptei pentru ţară. Ideea revoluţionară de progres multilateral, concept novator abordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu într-un autentic spirit ştiinţific, constituie „coloana vertebrală“ a lucrării. Se arată pe larg, în numeroase capitole, că de la Congresul al IX-lea pînă în prezent, perioadă de profunde înnoiri în toate domeniile vieţii economico-sociale, ţara s-a schimbat continuu, s-a dezvoltat continuu. O dată cu progresul puternic al economiei naţionale, al ştiinţei, învăţămîntului şi Culturii, a fost instituit un nou sistem de conducere a societăţii, s-a perfecţionat fără încetare democraţia muncitorească-revoluţionară, s-a afirmat umanismul socialist. Sunt redate în carte măreţe înfăptuiri ce au schimbat din temelii, în aceşti ani rodnici ai „Epocii Nicolae Ceauşescu“, întreaga înfăţişare a patriei noastre, însuşi cursul vieţii poporului român. Şi cum înfăptuirile nu pot fi despărţite de oameni, se relevă cu deosebire eroismul, abnegaţia, devotamentul, patriotismul revoluţionar, ce se dovedesc a fi trăsături esenţiale pentru milioanele de constructori ai noii societăţi socialiste. Noile realităţi proprii societăţii româneşti le-au schimbat in mod fundamental destinul. I-au determinat să gîndească şi să acţioneze potrivit noului lor statut de făuritori de istorie. De participanţi activi la conducerea societăţii, la ridicarea ţării pe trepte tot mai înalte de progres şi civilizaţie. Toate acestea au conferit un conţinut nou, o substanţă nouă umanismului revoluţionar. Umanismul trebuie să se întemeieze pe o bază economică puternică, modernă. Autorii lucrării nu numai că au redat pe larg, în esenţa ei, această concepţie novatoare, profund umanistă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dar o şi susţin totodată cu nenumărate argumente. Se fac ample referiri la proprietatea socialistă, la rolul ei, la importanţa păstrării caracterului ei unitar, atotcuprinzător şi indivizibil. Se arată, astfel, că pe baza proprietăţii socialiste, ce se cere a fi continuu întărită şi dezvoltată, întreaga noastră societate acţionează ca un organism unitar. Pe această bază trainică se asigură conducerea ştiinţifică a societăţii, dezvoltarea economico-socială planificată a ţării. Se subliniază importanţa continuităţii perfecţionării conducerii unitare a societăţii, in strînsă legătură cu creşterea rolului ştiinţei în întreaga dezvoltare economico-socială. Este pe larg analizată ideea din Expunerea din noiembrie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit căreia trebuie să se studieze cu temeinicie problemele conducerii şi planificării, să se asigure Îmbinarea armonioasă a conducerii centralizate — pe baza planului de stat — cu răspunderile unităţilor socialiste, ale colectivelor de muncă. In acelaşi timp, sunt pe larg analizate preocupările partidului, ale secretarului său general, in anii de după Congresul al IX-lea, dar cu deosebire in prezent, în actuala etapă a edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, de a asigura, în cadrul amplu al democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, omai bună activitate de conducere unitară a societăţii, de planificare şi organizare. De a asigura afirmarea şi mai puternică a elementelor de conducere modernă, ştiinţifică, bazată pe realităţi, pe legile economice generale, pe legităţile dezvoltării sociale. De a întări fără încetare participarea poporului la conducerea statului. De a perfecţiona mecanismul economic şi social, întregul sistem al democraţiei socialiste revoluţionare, care cuprinde, într-o deplină unitate dialectică, activitatea desfăşurată de partid, de stat, de organizaţiile democratice, de întregul popor. Perfecţionarea continuă a societăţii româneşti, a întregii activităţi economico-sociale din ţara noastră, ce s-a dovedit a fi, în anii de după Congresul al IX-lea, o constantă a politicii partidului nostru , a preocupărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, este şi o constantă a lucrării pe care o prezentăm. In lucrare se arată că pe acest plan s-au înscris şi eforturile pentru dezvoltarea dreptului socialist, a legislaţiei, pentru asigurarea unor concordanţe depline între legile ţării şi prefacerile revoluţionare din societate, din viaţa oamenilor. O strălucită sinteză a întregii gîndiri revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a prodigioasei sale activităţi teoretice o reprezintă fundamentarea conceptului de societate socialistă multilateral dezvoltată. Această concepţie oglindeşte dialectica procesului revoluţionar, sintetizează in mod unitar toate laturile vieţii social-economice, îmbină armonios obiectivul fundamental al actualei perioade de dezvoltare a ţării cu direcţiile principale ale progresului ţării în viitor. In lucrare este subliniat adevărul ce ilustrează concepţia înaintată, profund revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu despre edificarea socialismului cu oamenii şi pentru oameni. Promovarea acestei politici, se arată în lucrare, implică — în concepţia preşedintelui României, concepţie pe deplin validată de viaţă, de istorie— creşterea rolului conducător al partidului, întărirea în continuare a acestui rol. Este subliniatcu precădere adevărul că, în esenţa sa, conducerea de către partid, ca premisă fundamentală a conducerii ştiinţifice a societăţii, dobindeşte o şi mai mare însemnătate in actuala etapă. Partidul îşi afirmă acum rolul conducător în condiţii specifice, determinate de amploarea operei de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, de creşterea răspunderilor sale în toate domeniile vieţii economicor sociale, în activi-, tatea de producţie, în creaţia ştiinţifică, în învăţămînt şi cultură, în munca politico-educativă. Partidul nostru a avut şi are drept călăuză , sigură concepţia revoluţionară a socialismului ştiinţific. In lucrare este ilustrativ redată concepţia ştiinţifică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit căreia atît construcţia economică, înfăptuirea progresului multilateral al ţării, cît şi construcţia umană — domeniu adeseori mai complex şi mai dificil decit cel al activităţii economice , au la bază concepţia revoluţionară, clarvăzătoare, pe deplin corespunzătoare cerinţelor actuale şi de perspectivă, elaborată într-un spirit profund ştiinţific de partidul nostru, de secretarul său general. Desigur, în lumea contemporană, „cind apar multe, multe greutăţi, cind sunt furtuni, mulţi nori“, cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iluziile, de- formările optice pot să indice o cale greşită pe planul făuririi umanismului. Drumul adevărat îl arată concepţia creatoare a socialismului ştiinţific — iar autorii lucrării redau pe larg acest fapt — că, la fel ca în întreaga operă de edificare a socialismului în România, partidul nostru, secretarul său general pornesc şi pe acest plan de la concepţia înaintată potrivit căreia nu se poate vorbi, în nici un domeniu, de dezvoltare, de perfecţionare fără a se ţine seama de principiile teoriei revoluţionare despre lume şi viaţă. Fără a se asigura îmbogăţirea continuă a acestor principii, cu uriaşele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii. Pe aceste adevăruri işi întemeiază partidul nostru, în actuala etapă, activitatea de făurire a omului nou, constructori de oplăt ai socialismului și comunismului. Cultura generală şi cunoştinţele de specialitate în şcoala medie E un adevăr bine cunoscut că, dintre formele instituţionalizate de învăţămînt, liceul este primul responsabil de asigurarea nivelului de cultură generală al unui om. Lucru aproape subînţeles, pe de o parte pentru că vîrsta adolescenţei este cea a reaximei receptivităţi, pe de alta pentru că, prin natura lor, programele pentru clasele liceale asigură cunoştinţe din toate domeniile, într-o măsură pe cit posibil echilibrată. Acest echilibru interiorial cu,,noştinţelor de cultură generală, asimilate organic, devenind tot atîtea căi de apropiere de problematica tot mai complexă a vieţii contemporane, oferindu-i astfel posibilitatea de a cuprinde şi filtra informaţii dintre cele mai diverse, rămîne una dintre măsurile elocvente de apreciere a absolventului de liceu, indiferent de profilul pe care l-a urmat, de specificul pregătirii profesionale, eventual de facultatea pe care îşi propune să o urmeze. „Acum, cind trecem într-o etapă superioară de dezvoltare a societăţii noastre socialiste — arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in Expunerea la marele forum democratic din noiembrie 1988 — trebuie să fim conştienţi că se impune ca o necesitate obiectivă să ridicăm nivelul general de cunoştinţe şi îndeosebi să asigurăm înarmarea întregului popor cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane în general“. Pregătirea unilaterală, profesionalizarea îngustă, chiar la un nivel ridicat de cunoaştere şi practicarea unei meserii, au devenit cel puţin desuete, dacă nu în totală neconcordanţă cu cerinţele epocii pe care o trăim, perioadă de permanente transformări, de spectaculoase descoperiri ştiinţifice — adesea cu grad ridicat şi eficient de aplicare în practică —, de avalanşă informaţională. Astăzi, tipul muncitorului, al tehnicianului sau inginerului rămas în orizontul strimt al ramurii ori subramurii economice în care îşi desfăşoară activitatea este de mult depăşit ; însăşi pregătirea profesională implică, din ce în ce mai mult, solide cunoştinţe de cultură generală, mobilitate in gîndire, capacitate de a asimila noul intr-un domeniu sau altul, de a corela noţiuni din sfere diferite, căci, sa ştie, progresul tehnico-ştiinţific are drept corolar viziunea interdisciplinară, legătura tot mai strînsă — necesară — între cunoştinţe care păreau a fi, pînă ieri, complet separate. Anii de liceu creează baza trainică a evoluţiei intelectuale ulterioare. Angajat responsabil în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, învăţământul românesc a cunoscut în „Epoca Nicolae Ceauşescu“ un proces realist de modernizare, de adaptare la cerinţele imediate şi de perspectivă din toate domeniile vieţii economicosociale. Structurat pe profiluri industriale, agroindustriale, de matematică-fizică, chimie-biologie, filologieistorie etc., învăţământul liceal asigură pregătirea într-o meserie, astfel incit la terminarea celor patru ani absolventul poate lucra ca muncitor calificat în ramura pentru care a optat. Este firesc prin urmare să se acorde o atenţie deosebită pregătirii tehnologice, cit şi — în strinsă dependenţă de ea — instruirii practice, activităţilor productive , dar nu e mai puţin adevărat că devine cel puţin anacronică mentalitatea — ce se mai face resimţită în unele şcoli — conform căreia un liceu de profil industrial trebuie să acorde mai puţină atenţie disciplinelor de cultură generală. „Suntem şi noi doar un liceu industrial, nu trebuie să aveţi mari pretenţii, intelectuale de la elevii noştri“, mai auzi, uneori, spunîndu-se, ca scuză pentru rezultate slabe chiar la obiecte fundamentale. Asemenea mentalitate ascunde, desigur, comoditatea, munca de rutină, atitudinea „călduţă“,de încurajare a mediocrităţii, a unor cadre didactice, efectele fiind subînţelese , indiferentă din partea elevilor „învăţaţi“ cu minima rezistenţă, adesea blazare, toate conducind la un nivel scăzut de pregătire generală, cu consecinţe nedorite in perspectiva evoluţiei ulterioare a adolescentului. Pe de altă parte, nici supraîncărcarea elevilor la o disciplină sau alta de învăţămînt, „practică“ întîlnită în unele împrejurări, îndeosebi la licee de matematică-fizică, nu sunt de acceptat. Prin profilul lor, aceste licee au fost create pentru a asigura o specializare superioară la discipline fundamentale, cărora li se acordă prin programa de învăţămînt un loc prioritar. Dar încă o dată se cuvine să spunem că nici aici specializarea nu trebuie înţeleasă îngust, restrictiv, rezumată la o muncă unilaterală, a cerînd uneori eforturi exagerate din partea elevilor (nu a dispărut cu totul acel profesor de matematică convins că, dacă cere elevilor să rezolve zeci de probleme de azi pe mîine, eventual din culegeri cit mai sofisticate, îi formează cu adevărat pentru studiul matematicii). Ca şi celelalte, un liceu de matematicăfizică este şi o instituţie de cultură generală şi întreaga activitate didactică trebuie concepută şi desfăşurată din acest unghi. Preocupări permanente — şi rezultate pe măsură — pentru ridicarea nivelului de cultură generală, pentru Experienţe şi opinii ale cadrelor didactice din Liceul de matematicăfizică din Caransebeş echilibrarea şi totodată evidenţierea legăturii indestructibile dintre cunoştinţe aveam să întîlnim într-una din şcolile de mare tradiţie din Banat. Liceul de matematică-fizică din Caransebeş. Alături de liceul pedagogic din oraşul de pe valea Timişului, este una dintre unităţile de învăţămînt fruntaşe din judeţul Caraş-Severin. Pledează în acest sens, nu în ultimul rînd, procentul de absolvenţi admişi în învăţămintul superior (60 la sută în anul şcolar trecut), la facultăţi cu profiluri diferite. A devenit deja o tradiţie in acest liceu, înfiinţat în 1905, ca un număr mare de elevi, uneori clase întregi să se bucure de succes la examenele de admitere la facultate. „Nu ne este însă, indiferent cu ce bază de cunoştinţe generale păşesc elevii noştri în învăţămintul superior“, ne spunea profesoara de istorie Maria Preda, director adjunct cu munca educativă. Istoria rămîne una dintre disciplinele cu largă deschidere spre cultura generală. „Aceasta însă, continua interlocutoarea noastră, în măsura în care profesorul face din predarea istoriei nu o simplă înșiruire de date şi evenimente, chiar comentate, ci un exerciţiu cultural cuprinzător, apelînd la cunoştinţele de la celelalte obiecte, punîndu-le în relaţie şi formînd astfel o viziune culturală largă, alături de mobilitatea în gîndire şi capacitatea de a înţelege şi extrage aspectele semnificative din fiecare epocă istorică“. La Liceul de matematică-fizică din Caransebeş, în care s-au format personalităţi de ieri şi de azi ale culturii româneşti (Filaret Barbu, Constantin Daicoviciu, Corneliu Baba, Ion Luca Bănăţeanu, Achim Miloia, Sorin Titel etc.), există, ne spunea prof. Ion Răzvan, directorul liceului, preocupări notabile pentru modernizarea metodologiei didactice, ca şi pentru susţinerea acesteia printr-o bază materială bogată şi eficientă, cu scopul de a ridica nivelul general de cunoaştere al celor 1100 de elevi. Acestea sunt vizibile şi in activitatea catedrei de matematică din şcoală. „Preocuparea noastră, preciza prof. Ioan Poru, este să facem evident faptul că matematica e o componentă importantă a culturii generale, ceea ce implică, între altele, reliefarea aplicabilităţii largi a cunoştinţelor matematice în toate domeniile, o reală familiarizare cu aspectele interdisciplinare, devenite astăzi extrem de importante în procesul de cunoaştere. Pentru realizarea acestor obiective insistăm în primul rînd pe evidenţierea caracterului fie instrument logic, de mod şi model de gîndire pe care îl are matematica“. Unul din punctele, considerăm noi, „vulnerabile“ în multe cazuri, în predarea matematicii, obiect care trebuie să ofere elevului un prilej de educare a gîndirii logice, disciplină a minţii, rigoare. Catedra de matematică de la liceul din Caransebeş a iniţiat în acest scop un ciclu de pregătire psihopedagogică, logică şi epistemologică a profesorilor din şcoală, sub genericul „Pregătirea «nematematică» a profesorilor de matematică“. Despre ridicarea nivelului de cultură matematică, despre rezultatele obţinute, concursul interjudeţean, „Traian Lalescu“, a cărui ediţie inaugurală''s-a desfăşurat in 1985 la Caransebeş, ne-a vorbit şi profesorul Mihail Neacşu. Un accent deosebit pun cadrele didactice din această şcoală pe întărirea motivaţiei învăţării. „Esenţială este, ne spunea prof. Maria Aron, director adjunct, sensibilizarea elevilor faţă de fenomenul cultural. Noi trebuie să creăm la elevii noştri şi o motivaţie emoţională, condiţie importantă pentru receptarea informaţiei culturale, pentru cultivarea respectului faţă de valorile autentice. In acest sens, în cadrul catedrei de limba şi literatura română am proiectat un curs de iniţiere în istoria artelor plastice şi a muzicii, încercînd să suplinim astfel absenţa orelor de desen şi de muzică din programa de liceu. Pentru că în oraşul nostru nu avem instituţii de spectacol, iar teatrele profesioniste vin destul de rar la Caransebeş, am considerat util ca elevii din liceu care ajung să vadă spectacole de referinţă în centre culturale mari din ţară să împărtăşească din opiniile lor colegilor de şcoală“. Nivelul de cultură generală al unui tînăr se verifică, adesea, şi prin felul în care reuşeşte să aplice nu practică noţiuni dobindite teoretic. „De aceea, ne spunea prof. Nicolae Oprean, în predarea chimiei pun mare accent pe corelarea cunoştinţelor de la acest obiect cu cele asimilate de elevi la fizică, ştiinţele naturii etc., apoi pe selectarea şi aprofundarea acelora cu care tinerii se vor întilni in viata de toate zilele“. Organizarea laboratoarelor şi a cabinetelor de specialitate din liceu — indeosebi cele de filozofie şi economie politică, fizică, limba română, istorie, chimie (cu o colecţie de mineralogie) — vădeşte din plin preocuparea profesorilor de a oferi multiple posibilităţi pentru înţelegerea caracterului practic al noţiunilor predate. Un micromuzeu cu mijloace de învăţămînt pentru fizică permite elevilor să-şi formeze o imagine — cit se poate de atrăgătoare — despre evoluţia aparaturii de măsură. Voltmetre, ampermetre, o pom- Dă de vid, un arc voltaic, o maşină Whimurst, o busolă de tangenţă aştreaptă să fie privite la intrarea in laboratorul de fizică, dotat cu aparatura ultramodernă a zilelor noastre. Şi tot aici profesorul Petru Andraş ne arată un patefon de pe la 1920 şi o colecţie de discuri vechi. Ascultăm cu emoţie aria lui Leporello din Don Giovanni de Mozart, in interpretarea luiFeodor Şaliapin ; sînt, de altfel, în această colecţie, cîteva imprimări de referinţă — şi ele creează o ambianţă culturală deosebită atunci cind sunt prezentate elevilor. Dar mai ales impresionează în liceul din Caransebeş cabinetul şi laboratorul de biologie, gospodărite cu grijă de profesorul Ioan Tocuţ. Cele aproximativ 3 000 de exponate, de la colecţiile sistematice de ierbare la cele de păsări, peşti, mamifere, organizate pe biotopuri, te fac să crezi că te afli intr-o sală a Muzeului „Gr. Antipa“. Caracterul sistematic, calitatea exponatelor, organizarea lor riguros ştiinţifică, varietatea colecţiilor didactice (nu lipsesc cele de mineralogie, petrografie, paleontologie), un foarte util tablou al subdiviziunilor geocronologice vorbesc elocvent despre preocupările cadrelor didactice din Liceul de matematică-fizică din Caransebeş pentru asigurarea eficienţei formative şi a unui ridicat nivel de cultură generală prin fiecare disciplină din programa de învăţămînt. Costin TUCHILA Ion D. CUCU corespondentul „Scinteii“ tv 19.00 Telejurnal 19.25 Tezele şi orientările formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — program de muncă şi acţiune revoluţionară • Alianţa muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor — temelia de granit a societăţii socialiste, garanţia dezvoltării patriei noastre pe calea socialismului şi comunismului 19.50 Programe prioritare 20.10 Trăim decenii de împliniri măreţe (color). Emisiune literar-muzicalcoregrafică 20.40 Mîndria de a fi cetăţean al României socialiste (color) e Gînd şi faptă pentru vetrele nestinse. Reportaj 20:55 Din marea carte a patriei (color). Imagini de geografie contemporană din Munţii Făgăraşului 21.10 înalta răspundere patriotică, revoluţionară a tineretului pentru viitorul României • Tînărul colectiv muncitoresc — importantă forţă de educaţie patriotică, revoluţionară 21.30 Te cîntăm, iubită ţară ! Muzică uşoară românească (color) 21.50 Telejurnal 22.00 închiderea programului O iarnă blîndă, bogată in spectacole susţinute de artiştii amatori, în judeţul Galaţi — şi nu numai aici, desigur — formaţiile şi interpreţii înscrişi în actuala ediţie a Festivalului naţional „Cintarea României“ se află în plină confruntare cu publicul şi cu juriile care efectuează selecţia pentru faza judeţeană. La sate sezonul a fost benefic. Aşezămintele culturale din marea majoritate a comunelor judeţului au dispus de condiţii mai bune pentru evoluţia artiştilor amatori. încă din luna decembrie 1988, se desfăşoară intilniri ale formaţiilor pe centre ale consiliilor unice agroindustriale, întrecerea căpătînd astfel un plus de frumuseţe. Am asistat la două asemenea confruntări — din consiliile unice agroindustriale Tudor Vladimirescu şi Iveşti — iar impresia lăsată de respectivele spectacole se poate generaliza. Organizarea reprezentaţiilor s-a realizat cu seriozitate. în sală s-au aflat cooperatori, mecanizatori, tineri şi vîrstnici, efectiv interesaţi de ceea ce se petrece pe scenă. Evoluţiile au plăcut şi datorită diversităţii de genuri şi modalităţi interpretative. Astfel, pe scena din comuna Piscu (unde au evoluat formaţiile din localităţile ce compun consiliul unic agroindustrial, Tudor Vladimirescu) s-au aflat şi corul din Nămoloasa, şi echipa de teatru a gazdelor, şi brigada artistică din Fundeni, alături de formaţiile de dansuri populare din Independenţa sau de grupul vocal folcloric feminin din Tudor Vladimirescu, pentru a nu aminti decit unele dintre formaţiile participante. Animatorii mişcării artistice de amatori din aceste localităţi sunt, desigur, în primul rînd, directorii centrelor comunale de cultură şi creaţie „Cvitarea României“, cărora le revine în răspundere directă organizarea şi desfăşurarea activităţii in acest domeniu. Alături de ei — şi datorită lor — ne-am întilnit şi cu alţi factori care au avut un rol important în evoluţia din această ediţie a mişcării artistice de amatori. Mai întîi, trebuie evidenţiate cadrele didactice din toate localităţile consiliului, care au participat — in calitate de interpreţi sau de instructori — la buna pregătire a formaţiilor. Apoi , cadrele artistice din Galaţi, prezente, de asemenea, la conducerea pregătirii multor echipe. Dirijorul Nicolae Videanu, din Bucureşti, este un statornic animator al grupului vocal folcloric feminin din Tudor Vladimirescu , şi nu numai de aici. Aprecieri asemănătoare se pot face şi în legătură cu evoluţia activităţii artistice în localităţile ce compun consiliul unic agroindustrial Iveşti. Şi, cum spuneam la începutul acestor rînduri, buna impresie lăsată de artiştii amatori trebuie generalizată la nivelul celorlalte comune din judeţ. „Confruntarea artistică la nivel de C.U.A.S.C. — ne spunea Ion Aloiea, vicepreşedintele comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă, s-a caracterizat prin seriozitate. Baza materială existentă a fost mai bine folosită, a sporit numărul formaţiilor, s-a ridicat nivelul interpretativ. Artiştii amatori s-au confruntat în mare măsură cu publicul din propriile localităţi, iar interesul acestuia din urmă faţă de mişcarea de amatori a crescut. De altfel, juriile de selecţie ne asigură că în faza judeţeană fiecare comună a judeţului va fi prezentă cu cel puţin o formaţie, ceea ce recomandă amploarea actuală a activităţii artistice de la sate“. Insă nu numai la sate se înregistrează asemenea evoluţii îmbucurătoare. Pe scena centrului de cultură şi creaţie „Ciitarea României“ al sindicatelor din Galaţi am surprins în confruntare, la sfîrşitul etapei de masă, formaţii şi interpreţi amatori din municipiul reşedinţă de judeţ. Timp de două zile am urmărit spectacolele oferite de brigăzile artistice, grupurile de satiră, precum şi de grupurile vocal-instrumentale si soliştii de muzică uşoară. Şi in acest caz impresiile sint, în primul rînd, favorabile. Mai ales in ceea ce priveşte brigăzile artistice se observă amploarea participării, unele întreprinderi, precum Şantierul naval, fiind prezente chiar cu mai maulte asemenea formaţii. Aşa cum ne spunea prof. Ionica Filer, preşedintele comitetului municipal de cultură şi educaţie socialistă, s-a amplificat, in mod firesc, şi gama aspectelor de viaţă abordate. A crescut şi calitatea interpretării. S-au văzut şi unele noutăţi în maniera de montare a programelor. S-ar mai fi simţit nevoia, menţiona interlocutoarea noastră, unui sprijin acordat autorilor de texte, astfel incit acestea să se conformeze mai riguros normelor limbii române. îmbrăţişăm întru totul observaţia făcută, ea fiind determinată de faptul că, pe ici, pe colo, s-au mai auzit vorbe din limbajul neliterar, argotic, chiar suburban,“"invenţii lexicale, potriviri nedorite de cuvinte ş.a.m.d., ceea ce indică exigenţa foarte redusă manifestată faţă de asemenea texte insuficient realizate. La acest capitol am adăuga şi nivelul coborît al criticii, absenţa ţintei concrete, a adresei precise, în favoarea observaţiilor de ordin general care, se ştie, nu supără pe nimeni, precum in cazul formaţiilor de la întreprinderea judeţeană de gospodărie comunală şi locativă, spitalul judeţean, întreprinderea de navigaţie fluvială NAVROM ş.a. „Monotonia înregistrată uneori se datoreşte şi faptului că s-a creat un grup specializat de instructori. Unii dintre ei pregătesc prea multe formaţii, iar de aici , apar sărăcia de idei, repetiţiile in materie de limbaj, stil, problematică etc“. Oare numai pasiunea pentru activitatea artistică să-i fi îndemnat pe aceştia la „comiterea“ unui asemenea efort ? Mai multă ordine trebuie pusă si in rindul formaţiilor de muzică uşoară, pornind de la ţinuta scenică la cea interpretativă sau la repertoriu (multe creaţii originale insuficient puse în valoare). In legătură cu repertoriul, preşedintele juriului la spectacolele de selecţie, Marcel Ionescu, observa substanţa rarefiată de idei, faptul că dinamismul, tinereţea nu sunt elemente sesizabile în conţinutul unor cîntece de muzică uşoară, ci doar în forma zgomotoasă de prezentare. Desigur, la Încheierea etapei de masă a festivalului s-au analizat cu atenţie deficientele existente. S-a procedat cu exigentă in aprecierea rezultatelor acestor examene de preselecţie pentru etapa superioară, judeţeană, tocmai pentru a se judeca exact starea actuală de lucruri, nivelul la care se găseşte în prezent activitatea artistică de amatori. Măsurile din zilele şi săptămînile următoare vor constitui un sprijin efectiv acordat acelor formaţii cu un nivel mai scăzut, astfel incit calitatea întregii mişcări artistice de amatori să se ridice la noi cote valorice. Dan PLAEŞU corespondentul „Scintei" ........ -_ -- ........ ... ........ 1..... ... .... ... —1 Noi cote valorice în mișcarea artistică de amatori SCÍNTEIA — miercuri 1 martie 1989 Frumuseţea muncii O Întreprindere în care, din totalul de oameni ai muncii, peste 80 la sută sunt femei, are, fără îndoială, ...farmecul său. Ar fi insă nedrept să ne oprim numai la aspectul acesta formal, să nu intrăm in miezul lucrurilor. Ce se întâmplă, prin urmare, în permanenta incandescenţă a muncii, în modul continuu de la Filatura română de bumbac (F.R.B.) din Bucureşti ? — Cifrele de plan sunt ambiţioase, mobilizatoare, realizările noastre sunt notabile, dar imaginea exactă a F.R.B.-ului o dau oamenii, împreună cu ei şi în folosul lor am realizat tot ceea ce am realizat, cu ei ne mindrim şi aceasta în mod justificat. Avem femei harnice, ambiţioase, energice, pline de iniţiativă, în întreprinderea noastră. O să vi se pară, poate, elogioasă prezentarea mea , dar e suficient să urmăriţi graficele de îndeplinire a planului, de pildă, pentru a vă convinge că în favoarea aprecierilor mele pledează argumente solide. Multe argumente pledează în favoarea afirmaţiei Vioricăi Jemna, secretara comitetului de partid. Munca in filatură nu e uşoară , pe lingă o pregătire profesională corespunzătoare , cunoştinţele reîmprospătate, îmbogăţite în ritmul rapid în care se desfăşoară procesul de modernizare — îndeletnicirea aceasta cere îndeminare, răbdătoare migală. — E o meserie feminină, nu încape discuţie — ne spune Viorica Jemna, însoţindu-ne într-una dintre fabrici „pe fluxul tehnologic“. Dar, vedeţi, fetele nu mai seamănă deloc cu bunicile lor care torceau cinema. Distanţa de la uneltele tradiţionale pină la tehnologia noastră modernă e ca un drum prin „tunelul timpului“. Comparaţiile aproape că nu-şi au rostul. In secţia ring, hala 9, lucrează brigada condusă de Rodica Niţă. — Ce să vă spunem despre noi ? Ne exprimăm mai bine prin muncă decit, prinvorbe, , Rodica Niţă a împlinit 30 de ani. A veftit un F.R.B. din „profesionă- ‘ lă“ în anul 1977. E căsătorită, are doi copii. — Doi copii acasă — precizează — şi multe fete aici. In brigadă am 15 (6 la levată, 9 la mașini). Dar in decursul activităţii am format încă pe-atitea. — E grea meseria dumneavoastră ? — Greu e pînă înveţi meserie, pe urmă meseria te învaţă multe. Tenacitatea, îndemînarea, spiritul de echipă, responsabilitatea — sint numai cîteva trăsături pe care femeile de aici şi le-au cultivat, prin specificul muncii. Brigada pe care o conduce Rodica Niţă a ocupat anul trecut locul III în întrecerea socialistă. — Nu e ceva ieşit din comun, zimbeşte interlocutoarea noastră. Ieşit din comun ar fi să nu ne facem treaba aşa cum trebuie. Pînă am format colectivul a fost mai greu , ca într-o familie, şi într-un colectiv de muncă lucrurile trebuie să se rodeze. Avem condiţii bune şi de muncă, bune şi de viaţă. Avem două cămine de nefamilişti, două grădiniţe, o creşă, două dispensare proprii (inclusiv un cabinet stomatologic), o bogată bibliotecă, o cantină-restaurant. Cele două unităţi ale noastre, la un loc, alcătuiesc un mic orăşel, dacă pot să mă exprim aşa. In acest mic orăşel — ca să folosim expresia interlocutoarei noastre — o căutăm pe inginera Adriana Cristea, mecanicul-şef al întreprinderii. Cind o întîlnim în sfîrşit, în ciuda prejudecăţilor noastre, în faţă ne apare o fiinţă mai degrabă fragilă, delicată, surizătoare. — Coordonaţi activitatea a circa 400 de oameni ai muncii, in marea lor majoritate bărbaţi. Care e cerinţa esenţială pentru un conducător de secţie mecanoenergeticâ ? — Cunoaşterea oamenilor. Şi aceasta nu numai în secţia pe care o conduc. Fără să-l cunoşti pe fiecare în parte (nivelul real al pregătirii, capacitatea de muncă, resursele, dar, într-o oarecare măsură, şi viaţa, preocupările din afara programului), nu-ţi poţi organiza munca, nu ştii ce să le ceri, cit să însemnăm despre hărnicia femeilor dintr-o întreprindere bucureşteană le ceri. N-am ajuns dintr-o dată la performanţa, de a cunoaşte oamenii cu care lucrez, oamenii in general. Aceasta s-a produs treptat, în anii de după facultate, odată cu integrarea mea in colectiv, pe măsură ce tensiunile dintre teorie şi practică au dispărut. Unii au ieşit la pensie, dar mai există încă în secţie oameni despre care pot afirma că m-au învăţat meserie în anii începuturilor... — Nu pare să fie mult de atunci... — Sint 13 ani de atunci, am deosebit de fertili, de dinamici pentru activitatea întreprinderii. . .? — Care a fost momentul cel mai dificil din activitatea dumneavoastră de. pînă acum ?’ — Cel mai dificil in profesie, unul dintre cele mai încărcate de răspundere, rămîne „momentul ’86“. Anul 1986 a fost una dintre etapele modernizării la noi. Pentru întîia oară primeam răspunderea unei probleme majore care trebuia rezolvată de la un capăt la altul. Se cereau înlocuite 95 de mașini, în unitatea 1. La rampă fuseseră aduse circa 1100 de lăzi de diferite mărimi — maşinile ; ele trebuiau montate, instalate, puse în funcţiune. In momentele grele imi apar şi acum în faţa ochilor cele 1 100 de lăzi — ca o încurajare. Am finali- zat cu bine sarcina încredinţată atunci. Parcă n-am fi lucrat intr-o echipă, ci într-un singur om ; ne înţelegeam din priviri — eram toţi ca unul, nici un gest in plus, nimic gratuit. O dată mai mult am înţeles atunci ce înseamnă să lucrezi cu oamenii. Dacă m-aţi fi întrebat atunci, poate că puteam să apreciez precis, farmaceutic, doza de intransigenţă, de fermitate şi de... blindeţe care se cere şefului secţiei mecanoenergetice. Atunci, în clipele acelea de trăire deplină. — Care este cea mai importantă realizare profesională a dumneavoastră ? — Fără îndoială, relaţiile de muncă pe care le-am stabilit în secţie. De fapt, nu e numai o realizare a mea, e una comună. N-aveam de unde să ştim că Maria Focşan a lucrat in schimbul trei. Preşedinta comitetului de cămin, muncitoare fruntaşă, ne primeşte însă cu toată ospitalitatea, cu surîsul pe buze. In căminul de nefamilişti al F.R.B.-ului (unul din cele două existente), domnesc ordinea, curăţenia. — Aţi vrut să ne cunoaşteţi In afara programului, în familie , se interesează Maria Focşan. — Chiar vă consideraţi o familie? — Mai încape vorbă ?! Căminul e chiar casa noastră. Pe-acasâ, pe la părinţi, am devenit musafiri. Cele care stau mai aproape pleacă mai des. Dar nu întotdeauna e posibil lucrul acesta. Unele dintre noi urmează cursurile liceului seral sau de învăţat. — In ce fel aţi izbutit să vă faceţi plăcut, primitor locul în care trăiţi? In ce fel aţi izbutit să-i conferiţi căldura căminului părintesc ? — In primul rînd păstrînd ordine şi curăţenie. Suntem fete — şi ar fi fost jignitor pentru noi să fie altfel. Apoi, cu ajutorul comitetului de partid, al comitetului sindical, al comisiei de femei, al U.T.C.-ului, organizăm, la nivel de cămin, o serie de acţiuni atractive. Avem, ca să vă dau un exemplu — pe cel mai semnificativ — clubul de vineri. In cadrul acestuia desfăşurăm o mare diversitate de acţiuni cu caracter educativ, între care întîlnirile cu cadrele medicale, cu jurişti, cu diverse personalităţi ale vieţii culturale. Sunt cele mai apreciate, dovadă că discuţiile extrem de vii se prelungesc mult după ora stabilită pentru a se încheia. Prin comitetul sindicatului ne procurăm bilete la spectacole, concerte — trebuie să spunem că nu întotdeauna un număr suficient. Fetele sunt dornice de instrucţie, de cultură — cele mai multe dintre căministe participă informaţiile artistice pe întreprindere. — Aveţi în hol o frumoasă expoziţie de cusături populare, de broderie.... — E vorba de o pasiune generalizată în cămin. Fetele beneficiază, chiar prin natura profesiei, de o îndeminare deosebită, au talent. Acest talent încercăm să-l cultivăm în cercul nostru de lucru manual. De fapt, foarte multe dintre activităţile noastre la nivel de cămin converg spre o pregătire multilaterală pentru viaţa de familie care ne aşteaptă. Trebuie să-i dăm dreptate mecanicului-şef, Adriana Cristea. Cel mai important ciştig — nu numai în secţia mecanoenergeticâ, dar în întreaga întreprindere — obţinut în timp, cu contribuţia tuturor — e relaţia dintre oameni, premisa tuturor realizărilor obţinute. Adevărata frumuseţe a femeilor din Filatura română de bumbac, aceea care nu poate fi în nici un fel umbrită de trecerea timpului, este frumuseţea muncii. Lelia MUNTEANU Imagini ale farmecului cotidian al muncii se pot intîlni pretutindeni şi aici, la „F.R.B."-Bucureşti. De pilda, la secţia preparaţie, unde obiectivul fotografic ie-a surprins pe Violeta Tiţa, Zinca Popa şi Elena Popa Foto : S. Cristian