Scînteia, iulie 1989 (Anul 58, nr. 14577-14602)
1989-07-01 / nr. 14577
PAGINA 2 Capitolul II Asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 6. — In vederea creării tuturor condiţiilor pentru executarea de produse cu înalt nivel tehnic şi calitativ, activitatea de asigurare şi control al calităţii se organizează pe toate fazele de realizare a produselor : — cercetarea, proiectarea şi elaborarea tehnologiilor ; — testarea, pregătirea fabricaţiei şi omologarea produselor şi tehnologiilor ; — contractarea şi aprovizionarea tehnico-materială ; — execuţia produselor şi controlul fabricaţiei ; — ambalarea, manipularea, depozitarea şi transportul produselor ; — recepţia la livrare, punerea în funcţiune, utilizarea, întreţinerea, urmărirea în exploatare şi fiabilitatea produselor. In acest scop, întreprinderile şi centralele sunt obligate să elaboreze programe de măsuri tehnice şi organizatorice pentru asigurarea şi controlul calităţii produselor, precum şi planuri de examinări tehnice şi de inspecţii, pe baza normelor-cadru, întocmite de ministere, pe ramuri şi subramuri de producţie şi aprobate de Consiliul de coordonare a activităţii pe ramuri, cu avizul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor. Art. 7. — Pentru garantarea creării condiţiilor de asigurare a unei calităţi şi fiabilităţi corespunzătoare, fabricaţia in unităţi a produselor de importanţă deosebită şi care sunt destinate să funcţioneze .in condiții severe de exploatare și siguranță este supusă regimului de autorizare. Capitolul IV Obligaţiile şi răspunderile beneficiarilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 25. — Unităţile beneficiare sunt obligate să controleze, in condiţiile prevăzute de lege şi contracte, pe parcursul executării produselor sau lucrărilor, modul în care unităţile furnizoare îndeplinesc clauzele convenite cu privire la calitate, să semnaleze eventualele deficienţe şi să participe la stabilirea măsurilor necesare pentru remedierea lor. Art. 26. — Unităţile beneficiare efectuează recepţia produselor la furnizor potrivit prevederilor legale şi contractelor şi preiau numai acele produse care corespund clauzelor privind calitatea. Art. 27. — Unităţile beneficiare sunt obligate să urmărească sistematic modul de comportare în exploatare a produselor achiziţionate, să analizeze rezultatele obţinute şi să stabilească împreună cu furnizorii măsuri tehnice pentru îmbunătăţirea calităţii. Art. 28. — Preluarea mărfurilor destinate exportului se face pe bază de recepţie, efectuată de întreprinderile de comerţ exterior prin reprezentanţi proprii sau pe bază contractuală prin unități specializate. SCINTEIA — simbätä 1 iulie 1989 LEGEA privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor în cadrul politicii Partidului Comunist Rorrân de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în ţara noastră, un obiectiv de importanţă majoră îl constituie ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor în concordanţă cu cele mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, valorificarea superioară a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, a tuturor resurselor ţării, creşterea competitivităţii produselor româneşti. In acest scop se impune perfecţionarea, intr-o concepţie unitară, a activităţii de asigurare şi control al calităţii produselor şi serviciilor şi stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice ce trebuie luate de către Art 1. — Asigurarea calităţii produselor şi serviciilor constituie obligaţia fundamentală a muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor, inginerilor, cercetătorilor şi proiectanţilor, a tuturor oamenilor muncii, in calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producători şi beneficiari ai bunurilor materiale, care răspund nemijlocit de realizarea parametrilor tehnico-calitativi ai întregii producţii, astfel incit nici un produs să nu fie livrat, din întreprindere, dacă nu întruneşte condițiile de calitate. Art. 2. — Conducerile Întreprinderilor, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale sunt obligate să asigure condiţiile tehnicomateriale necesare realizării calităţii produselor în conformitate cu prevederile Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi ale programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie. Conducerile institutelor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare au obligaţia să elaboreze soluţii constructive şi tehnologice, pornind de la cele mai bune realizări pe plan mondial, care să conducă la obţinerea de produse cu un înalt nivel tehnic şi calitativ. Art. 3. — Ridicarea nivelului calitativ al produselor se realizează, pe baza celor mai noi cuceriri ale reproducător şi beneficiar pe toate fazele de realizare a acestora, pentru respectarea întocmai a condițiilor privind calitatea. Pentru creşterea contribuţiei şi întărirea răspunderii consiliilor oamenilor muncii din întreprinderi, centrale, institute de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, a întregului personal muncitor in asigurarea calităţii produselor şi serviciilor şi pentru crearea cadrului juridic corespunzător acestei activităţi, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. Soluţiei tehnico-ştiinţifice, In condiţiile încadrării stricte in normele de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie şi reducerii continue a acestora, înlocuirii materiilor prime şi materialelor deficitare, recuperării celor refolosibile, reducerii costurilor de producţie, creşterii permanente a rentabilităţii fiecărui produs şi a productivităţii muncii. Oamenii muncii au dreptul şi obligaţia să facă propuneri pentru reducerea normelor de consum, creşterea productivităţii muncii, modernizarea proceselor tehnologice, tipizarea pieselor, subansamblelor şi produselor. Art. 4. — Parametrii de calitate ai produselor se prevăd în standarde, caiete de sarcini, aprobate de organele prevăzute de lege, precum şi in contracte, în conformitate cu condiţiile de bază ale calităţii stabilite pe produse şi grupe de produse. Documentele tehnice normative, prevăzute la alineatul precedent, privind parametrii de calitate, precum şi contractele sunt obligatorii pentru toate unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, întreprinderi, centrale, ministere, celelalte organe centrale şi locale. Art. 5. — Se interzic derogările de la documentaţia constructivă şi tehnologică omologată, precum şi de la prevederile standardelor şi caietelor de sarcini. a) elaborarea şi aplicarea programelor de măsuri tehnice şi organizatorice pentru asigurarea şi controlul calităţii, a planurilor de examinări tehnice şi de inspecţii şi a programelor de îmbunătăţire continuă a nivelului tehnic şi calitativ al produselor, in condiţiile reducerii consumurilor de materii prime, combustibili şi energie ; b) asigurarea funcţionării şi întreţinerii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor la parametrii prevăzuţi, dotarea cu standuri de probe şi aparate de măsură şi control ; c) introducerea in fabricaţia de serie a produselor noi sau modernizate numai după omologarea acestora şi a pregătirii de fabricaţie ; d) introducerea în procesul de fabricaţie a materiilor prime, materialelor, subansamblelor sau a altor produse realizate prin cooperare, numai pe bază de recepţie, interzicând folosirea celor care nu corespund prevederilor din documentaţiile tehnice ; e) efectuarea. Înainte de livrarea produselor, a tuturor probelor de verificare a parametrilor tehnicofuncţionali, prevăzute în documentaţii şi contracte ; f) organizarea compartimentelor proprii de control tehnic al calităţii şi asigurarea funcţionării acestora, pe activităţi, în toate fazele de realizare a produselor ; g) sistarea fabricaţiei de produse în cazul în care se constată abateri de la tehnologiile de execuţie ; h) urmărirea sistematică a modului de comportare în exploatare a produselor şi stabilirea măsurilor pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora ; i) organizarea perfecţionării pregătirii profesionale a personalului de execuţie şi de control al calităţii, instruirea şi verificarea periodică a cunoştinţelor acestuia ; j) asigurarea respectării stricte a preţurilor de producţie şi de livrare, în strînsă corelare cu calitatea produselor realizate, urmărind prin compartimentele financiar-contabile optimizarea gestiunii calităţii, încadrarea în normele de consum şi normativele financiare, în costurile de producţie planificate. Art. 11. — Produsele pentru intern şi export se livrează numai însoţite de certificate de calitate, de garanţie, buletine de analiză sau alte documente de certificare a calităţii, emise de unităţile producătoare şi de bazele de aprovizionare tehnicomaterială. Maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatele şi alte bunuri de folosinţă îndelungată vor fi livrate din întreprinderi însoţite şi de cartea tehnică a produsului. Art. 12. — Muncitorii răspund nemijlocit de calitatea produselor şi au obligaţia să intreţină şi să exploateze maşinile, utilajele şi instalaţiile cu care lucrează la nivelul de precizie şi randamentul prevăzut, să execute operaţiile conform documentaţiei tehnice, să verifice, continuu, prin autocontrol, operaţiile şi produsele realizate, să prezinte maistrului toate piesele şi produsele în vederea confirmării corectitudinii execuţiei, să fie exigenţi şi să sesizeze imediat conducătorului locului de muncă orice deficienţă privind calitatea, apărută în procesul de fabricaţie. Art. 13. — Maiştrii şi ceilalţi conducători ai formaţiilor de lucru ră prpund de asigurarea calităţii produselor sau lucrărilor executate in cadrul formaţiilor de lucru şi sunt obligaţi să ia măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a procesului de producţie, respectarea riguroasă a disciplinei tehnologice de către muncitori, să controleze permanent calitatea operaţiilor, lucrărilor şi produselor realizate, în scopul prevenirii oricăror abateri de la documentaţii, să interzică trecerea de la o fază la alta a reperelor necorespunzătoare calitativ. Art. 14. — Şefii de secţii şi ateliere răspund de calitatea produselor fabricate şi au obligaţia să asigure fiecărei formaţii de lucru din subordine condiţiile tehnico-materiale necesare desfăşurării procesului de producţie potrivit tehnologiei de fabricaţie, să acorde asistenţă tehnică de specialitate, să ia măsurile necesare pentru prevenirea cauzelor care pot genera produse necorespunzătoare calitativ. Art. 15. — Personalul din compartimentul de control tehnic al calităţii are obligaţia să efectueze un control riguros, în toate fazele de realizare a produselor, să verifice reglajul şi precizia mijloacelor de producţie şi să nu admită execuţia şi livrarea produselor cu deficienţe de calitate. Şeful compartimentului de control tehnic al calităţii răspunde de organizarea şi executarea controlului tehnic al calităţii pe întreg fluxul de fabricaţie, promovarea metodelor moderne de control, ridicarea calificării profesionale a controlorilor de calitate, oprirea livrării produselor care nu corespund calitativ. Art. ÎS. — Directorii şi ceilalţi conducători ai unităţilor economice răspund de îndeplinirea sarcinilor de plan ce revin unităţii în domeniul calităţii, de asigurarea tuturor condiţiilor materiale, tehnice şi organizatorice necesare pentru realizarea producţiei în strictă conformitate cu documentaţia tehnică, de executarea exigentă a controlului tehnic al calităţii în procesul de fabricaţie şi au obligaţia de a livra numai produse corespunzătoare calitativ. Art. 17. — Comisiile pentru calitatea producţiei şi eficienţă economică din întreprinderi au obligaţia să controleze şi să analizeze permanent calitatea producţiei, modul in care controlul calităţii produselor se efectuează de muncitorii care le execută, de maiştrii şi ceilalţi conducători ai procesului de producţie şi să propună măsuri pentru perfecţionarea tehnologiilor şi activităţii de asigurare şi control al calităţii. Art. 18. — Consiliile oamenilor muncii din întreprinderi şi centrale sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor tehnico-materiale de realizare a produselor la nivelul calitativ prevăzut in documentaţiile tehnice normative şi în contracte, precum şi pentru organizarea şi efectuarea controlului calităţii pe toate fazele de producţie, de către muncitori, maiştri, ceilalţi conducători ai locurilor de muncă şi compartimentele tehnice de control al calităţii. Art. 19. — Adunările generale ale oamenilor muncii din întreprinderi şi centrale sunt obligate să ia măsuri pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, asimilarea de produse şi tehnologii noi, promovarea tehnicii noi în toate sectoarele de activitate şi valorificarea în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice. Art. 20. — Ministerele economice şi celelalte organe centrale răspund de nivelul tehnic şi calitativ al produselor, realizate de unităţile subordonate pentru intern şi export, in conformitate cu prevederile Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie şi programelor speciale pe produse şi grupe de produse, precum şi a documentaţiilor, în care scop sunt obligate să ia măsuri pentru : a) elaborarea, într-o concepţie unitară, a normelor-cadru de asigurare şi control al calităţii pe ramuri şi subramuri de producţie ; b) asigurarea şi urmărirea îndeplinirii planului şi programelor privind ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de către întreprinderi şi centrale ; c) asigurarea dotării unităţilor cu mijloace de producţie, standuri de probă, aparatură de măsură şi control ; d) organizarea activităţii de control tehnic al calităţii, la nivelul ministerului şi unităţilor subordonate ; e) elaborarea studiilor pentru asimilarea produselor noi, precum şi pentru modernizarea şi ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor ; f) organizarea cooperării între unităţile producătoare in condiţii care să asigure realizarea produselor la nivelul calitativ prevăzut in documentaţii ; g) elaborarea şi realizarea programelor de şcolarizare a forţei de muncă şi de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale a întregului personal muncitor ; h) organizarea urmăririi comportării în exploatare a produselor şi luarea măsurilor de îmbunătăţire a calităţii acestora ; i) sistarea fabricaţiei produselor în cazul in care acestea nu întrunesc parametrii tehnico-economici prevăzuţi in documentaţiile aprobate conform legii. Art. 21. — Consiliile de conducere ale ministerelor si celorlalte organe centrale au obligaţia să analizeze sistematic modul in care se asigură calitatea produselor şi se înfăptuiesc sarcinile în acest domeniu prevăzute in Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi programele de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie, stabilind măsuri tehnice şi organizatorice pentru ridicarea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al tuturor produselor. Art. 22. — Consiliile tehnico-economice din întreprinderi, centrale şi ministere sunt obligate să asigure adoptarea soluţiilor tehnice care să conducă la înnoirea şi modernizarea produselor şi să avizeze numai acele documentaţii de execuţie care asigură realizarea produselor cu caracteristici funcţionale, tehnico-economice şi calitative superioare. Art. 23. — Consiliile de coordonare a activităţii pe ramuri răspund de înfăptuirea prevederilor din Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie şi programelor speciale privind ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor , stabilesc măsuri ca ministerele, centralele şi întreprinderile să asigure nivelul calitativ prevăzut în documentaţii pentru produsele ce se realizează prin cooperare. Art. 24. — Organizaţiile de masă şi obşteşti sunt obligate să ia măsuri pentru: modernizarea şi stimularea iniţiativei creatoare a întregului personal muncitor, pentru folosirea cu eficienţă a materiilor prime şi materialelor, exploatarea corectă şi cu un înalt randament a maşinilor şi utilajelor, realizarea produselor în condiţiile de calitate prevăzute in documentaţii,rea proceselor de producţie şi asigură toate condiţiile pentru buna desfăşurare a fabricaţiei produselor şi urmărirea sistematică a execuţiei acestora la nivel tehnic şi calitativ corespunzător sarcinilor de plan, stabilite pe ministere, centrale, întreprinderi şi în profil teritorial. Art. 30. — Comitetul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie răspunde de realizarea obiectivelor de cercetare ştiinţifică şi introducerea tehnicii noi care asigură ridicarea permanentă a nivelului tehnic și calitativ al produselor, promovarea și generalizarea tehnologiilor avansate. Art. 31. — Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și organele sale teritoriale răspund de asigurarea aprovizionării tehnicomateriale în conformitate cu prevederile planului şi a normelor de consum, de exploatarea, întreţinerea şi repararea corespunzătoare a fondurilor fixe, care condiţionează asigurarea calităţii produselor, precum şi de dotarea cu standuri de probă. Art. 32. — Ministerul Finanţelor, băncile, Comitetul de Stat pentru Preţuri şi organele lor teritoriale răspund de perfecţionarea sistemului de gestiune a calităţii, asigură ca realizarea şi finanţarea tuturor produselor prevăzute în Planul naţional unic de dezvoltare economicosocială şi în programele de ridicare a nivelului tehnic şi calitativ al acestora să se facă cu încadrarea in consumurile materiale şi financiare normate şi in costurile de producţie planificate ; urmăresc respectarea strictă a preţurilor de producţie şi livrare, înlăturarea completă a produselor rferentabile şi a cheltuielilor suplimentare ocazionate de remedierea produselor necorespunzătoare calitativei nu creditează produsele cu abateri calitative faţă de prevederile din contracte. Art. 33. — Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi întreprinderile de comerţ exterior răspund de îndeplinirea clauzelor contractuale privind calitatea, controlind la întreprinderi modul cum se realizează mărfurile contractate la export, de preluarea produselor destinate exportului sau celor din import pe bază de recepţie proprie, precum şi de întărirea controlului in punctele de frontieră. Art. 34. — Consiliile populare judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale răspund de înfăptuirea preţvederilor Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi a programelor de perfecţionarea organizării şi modernizarea proceselor de producţie in profil teritorial, de asigurarea tuturor condiţiilor pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de către toate unităţile care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor administrativ. Art. 35. — Consiliul de Miniştri răspunde de înfăptuirea, în Întreaga economie, a politicii partidului şi statului privind ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al producţiei, în care scop ia măsuri ca ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile să realizeze prevederile din Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi din programele de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie privind asigurarea calităţii. Capitolul I Dispoziţii generale Capitolul III Obligaţiile şi răspunderile producătorilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 8. — întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale au obligaţia să asigure nivelul tehnic şi calitativ al produselor corespunzător prevederilor din Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi din programele de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie, in toate fazele de realizare a produselor, începind cu cercetarea şi proiectarea şi pină la urmărirea in exploatare a acestora. Art. 9. — Institutele de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi compartimentele de proiectare din unităţi răspund de calitatea soluţiilor tehnice privind proiectarea şi pregătirea de fabricaţie a produselor, adoptate în documentaţiile pe care le-au elaborat, de asigurarea asistenţei tehnice la unităţile producătoare şi beneficiare pe parcursul execuţiei, montajului, punerii in funcţiune sau utilizării produselor. Cercetătorii, proiectanţii, tehnologii şi ceilalţi specialişti care participă la elaborarea şi avizarea documentaţiilor tehnice ale produselor răspund de realizarea în producţie şi exploatare a parametrilor tehnico-economici, de calitate şi fiabilitate proiectaţi. Art. 10. — întreprinderile şi centralele au obligaţia să organizeze şi să execute întreaga producţie pentru intern şi export, prevăzută in plan, la nivelul caracteristicilor şi performanţelor tehnice şi calitative din documentele tehnice normative şi contracte şi iau măsuri pentru : Capitolul V Atribuțiile organelor centrale şi locale în asigurarea și controlul calităţii produselor Art. 29. — Comitetul de Stat al Planificării, împreună cu organele teritoriale de planificare fundamentează și elaborează planul de ridicare a nivelului tehnic și calitativ al produselor in conformitate cu prevederile din programele de perfecţionare a organizării şi moderniza Capitolul VI Atribuțiile şi răspunderile Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor Art. 36. — Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor coordonează șirăspunde de efectuarea unui control riguros al calităţii produselor in toate fazele de realizare a produselor, in care scop exercită următoarele atribuţii principale : a) asigură, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale si locale, organizarea şi executarea controlului calităţii produselor, elaborarea programelor pentru îmbunătăţirea calităţii, stabilirea indicatorilor de calitate ce se includ în planurile cincinale şi anuale ; b) controlează activitatea de asigurare şi control al calităţii produselor in întreprinderi, centrale şi ministere, urmărind respectarea pe fazele de producţie a condiţiilor tehnice de calitate din standarde, caiete de sarcini şi contracte, interzicind livrarea produselor care nu corespund calitativ ; autoriză laboratoarele şi personalul de control tehnic al calităţii şi iniţiază acţiuni pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a acestuia ; c) participă la activităţile de omologare a produselor și avizează sau respinge propunerile de omologare, stabilind măsurile ce se impun in cazul in care nu se asigură calitatea ; d) îndrumă si controlează elaborarea tehnologiilor de control al calităţii produselor, promovează utilizarea metodelor moderne de control ; e) controlează, în condiţiile prevăzute de lege, activitatea de asigurare a calităţii mărfurilor din import ; f) controlează aplicarea si respectarea reglementărilor legale in domeniul metrologiei privind dotarea proceselor de producţie cu mijloace de măsurare, exploatarea şi întreţinerea acestora astfel incit să se asigure nivelurile de precizie prevăzute în documentaţiile tehnice. Art. 37. — Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor dispune, cu încunoştintarea prealabilă a organelor centrale sau locale de resort, oprirea fabricaţiei, în cazurile in care se constată deficiente in procesul de producţie si în controlul tehnic al calităţii. Capitolul VII Atribuţiile Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale Art. 38. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale controlează aplicarea de către ministere, celelalte organe centrale şi locale, centrale şi unităţi economice, a măsurilor stabilite de conducerea de partid şi de stat privind modernizarea structurii producţiei şi ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Art. 39. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale şi Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor răspund de organizarea şi efectuarea unui control riguros al mărfurilor de export, atit în procesul de fabricație, cit și la expedierea acestora, conform prevederilor contractuale. Art. 40. — Condițiile de bază ale calităţii produselor şi serviciilor, condiţiile de autorizare a fabricaţiei produselor de importanţă deosebită, răspunderea unităţilor producătoare pentru viciile privind calitatea, condiţiile de stabilire a răspunderii materiale, precum şi faptele care constituie contravenţii şi modul de sancţionare a acestora, alte norme privind activitatea de asigurare şi control al calităţii se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat. Art. 41. — Dispoziţiile prezentei legi se aplică in mod corespunzător prestaţiilor de servicii, precum şi organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti. Art. 42. — încălcarea dispoziţiilor ş a prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a celor vinovaţi. Art. 43. — Aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru încălcarea normelor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor și serviciilor nu exclude aplicarea sancţiunilor disciplinare potrivit Codului muncii şi altor dispoziţii legale. Art. 44. — Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la publicarea ei in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe aceeași dată se abrogă Legea calității produselor și serviciilor nr. 7/1977, publicată în Buletinul Oficial nr. 63 din 9 iulie 1977. LEGEA privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor Păstrarea curată a apelor ţării, gospodărirea judicioasă, folosirea raţională şi asigurarea calităţii apei, condiţie esenţială a vieţii, bun vital al întregului popor, constituie obligaţia tuturor unităţilor socialiste, de stat şi obşteşti, organelor centrale şi locale, tuturor cetăţenilor. In scopul utilizării judicioase a tuturor resurselor de apă, eliminării pierderilor şi a risipei, a poluării Art. I. — Calitatea şi puritatea apei — condiţie esenţială a vieţii —• folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă reprezintă o cerinţă de interes naţional Păstrarea curată a apei, gospodărirea şi protecţia acesteia, conservarea şi protejarea resurselor de apă constituie obligaţia tuturor unităţilor socialiste, organelor de stat şi cetăţenilor în scopul satisfacerii necesităţilor economiei naţionale şi populaţiei, înlăturării oricăror forme de risipă şi consum neraţional, evitării epuizării şi poluării apei. Art. 2. — Folosirea apei este permisă numai cu respectarea normelor de consum şi în condiţiile asigurării calităţii şi protecţiei acesteia împotriva factorilor poluanţi de orice fel, în vederea păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi ameliorării factorilor naturali, apărării sănătăţii ca şi a celorlalte condiţii de viaţă şi muncă ale cetăţenilor. Art. 3. — Exploatarea şi valorificarea eficientă a apei in cadrul proceselor tehnologice şi a celorlalte activităţi economice trebuie să conducă la creşterea continuă a gradului de utilizare şi refolosire a resurselor de apă, micşorarea costurilor de tratare şi epurare, în condiţiile păstrării calităţii apei, reducerea consumului de apă pe unitatea de produs, evitarea oricărei forme de risipă sau consum neraţional. Art. 4. — Unităţile socialiste, de stat şi cooperatiste, precum şi cetăţenii sunt obligaţi să aplice măsurile stabilite pentru folosirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apei, luind măsuri in scopul utilizării judicioase a acesteia la fiecare loc de muncă, respectiv gospodărie, apei, exploatării şi valorificării acesteia cu respectarea strictă a normelor stabilite, întăririi disciplinei şi răspunderilor ce revin unităţilor socialiste şi cetăţenilor în domeniul folosirii şi gospodăririi apelor, asigurării protecţiei şi calităţii acestora. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. respectarea strictă a disciplinei tehnologice în activităţile de producţie care impun folosirea apei, prevenirea risipei sau poluării de orice fel, încălcarea acestor obligaţii atrage, potrivit legii, răspunderea persoanelor vinovate. Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti răspund pentru organizarea activităţii de gospodărire şi protecţie a apelor în unităţile subordonate, controlul acestei activităţi şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Art. 5. — Consiliul Naţional al Apelor răspunde de aplicarea unitară, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor privind folosirea şi protecţia apelor, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor şi a celor ce au legătură cu apele, precum şi a Instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, organizarea, urmărirea şi controlul acestor activităţi in unităţile administrativ-teritoriale si la toate unităţile socialiste. In judeţe şi pe bazine hidrografice obligaţia aducerii la îndeplinire a măsurilor privind folosirea şi protecţia apelor revine oficiilor de gospodărire a apelor şi direcţiilor apelor. Art. 6. — In funcţie de necesităţile de dezvoltare economico-socială a ţării, în concordanţă cu prevederile planului national unic şi ale Programului naţional de amenajare in perspectivă a bazinelor hidrografice, se vor realiza lacuri de acumulare cu folosinţă complexă, prize şi alte surse de apă, care să asigure satisfacerea cerinţelor de apă in toate unităţile administrativ-teritoriale. •TVlTb. «v H AiCLC, iii ti cpi iii Ui C.rile, celelalte unităţi socialiste au obligaţia de a asigura folosirea eficientă şi raţională a apei, protecţia acesteia împotriva poluării, in care scop răspund de : a) încadrarea strictă in normele de consum pe unitate de produs şi reducerea continuă a acestor norme; b) urmărirea sistematică în toate fazele de producţie a consumului de apă, reducerea pierderilor, mărirea gradului de recirculare a apei, înlocuirea tehnologiilor de producţie mari consumatoare de apă ; c) epurarea, la nivelul parametrilor de calitate stabiliţi, a apelor uzate, refolosirea apelor convenţional curate, rezultate din epurare, din procesele tehnologice de răcire, spălare şi altele ; d) transportul, manipularea sau depozitarea produselor ori reziduurilor în condiţii care să nu ducă la poluarea apelor ; e) prevenirea poluărilor accidentale, protecţia calităţii apelor subterane şi a izvoarelor prin evitarea pătrunderii substanţelor poluante ; f) înlăturarea risipei la toate locurile de muncă, repararea tuturor instalaţiilor interioare pină la robinet şi întocmirea unor programe stricte de folosire a apei. Art. 8. — Folosirea apei de către unităţile socialiste se face în condiţiile şi cu autorizaţia prevăzută de lege. Autorizaţia se eliberează pe baza constatării tehnice a stării corespunzătoare a instalaţiilor în care urmează a fi folosită apa şi a celor de evacuare a apelor uzate. Autorizaţia se eliberează pe timp limitat, iar prelungirea sa se poate face de către organul emitent numai după o nouă constatare potrivit alin. 2. Art. 9. Neindeplinirea condițiilor prevăzute în autorizație atrage suspendarea sau anularea acesteia. Măsurile stabilite de organul de control pentru asigurarea condițiilor prevăzute in autorizație sunt obli- ■ gatorii. Neindeplinirea acestor măsuri atrage răspunderea persoanelor vinovate, precum și, în funcție de gravitatea abaterilor, instituirea de către organul de gospodărire a apelor competent a unui regim de supraveghere specială. Pe toată durata regimului de supraveghere specială utilizarea și epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de organul de gospodărire a apelor. Toate cheltuielile suplimentare ale organului de gospodărire a apelor, legate de aplicarea regimului de supraveghere, se suportă de către unitatea in cauză. Art. 10 — Centralele, întreprinderile, unităţile cooperatiste şi celelalte unităţi socialiste răspund de buna funcţionare a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate, astfel incit în aval apa să poată fi preluată de toţi consumatorii, fără cheltuieli suplimentare de tratare. Execuţia şi punerea infuncţiune a staţiilor şi instalaţiilor de epurare se fac în mod obligatoriu o dată cu capacităţile de producţie sau a ansamblurilor de locuinţe, iar extinderea sau, după caz, modernizarea acestora, concomitent cu modificarea proceselor tehnologice, urmărindu-se, totodată, înlocuirea tehnologiilor umede de evacuare cu cele de evacuare uscată. Art. 11. — Unitățile socialiste răspund pentru pagubele provocate altor unități sau persoanelor fizice datorită poluării apelor, suportînd și toate cheltuielile impuse de tratarea apelor pe care le-au poluat. In condiţiile legii, Consiliul Naţional al Apelor poate dispune oprirea funcţionării unităţii sau instalaţiei care provoacă poluarea. Persoanele încadrate în muncă vinovate de încălcarea prevederilor referitoare la asigurarea calității apei răspund civil sau material, după caz, atit pentru pagubele prevăzute la alin. 1, cit și pentru cele rezultind din pierderile de substanţe utile datorită neepurării corespunzătoare a apelor evacuate şi se sancţionează potrivit legii. Art.2. — Se interzic evacuarea, aruncarea sau injectarea in apele de suprafață, subterane sau marine, de ape reziduale, deșeuri sau produse de orice fel, care pot schimba caracteristicile apei, evacuarea apelor uzate sau epurate în apele stătătoare, depozitarea, pe malurile sau în albiile cursurilor de apă sau ale lacurilor, de gunoaie ori deşeuri industriale de orice fel, folosirea de Îngrăşăminte chimice sau pesticide la distanţe mai mici de 300 m faţă de malurile cursurilor de apă şi lacurilor. De asemenea, se interzic exploatarea nisipului, pietrişului, pietrei de riu şi altor materiale din albii sau malurile cursurilor de apă fără autorizaţie sau contrar prevederilor acesteia, păşunatul animalelor şi efectuarea de arături, săpături, gropi sau şanţuri pe diguri, baraje, alte construcţii hidrotehnice, maluri, albii şi în zonele de protecţie ale acestora, precum şi circulaţia auto şi hipo pe diguri, baraje sau alte lucrări hidrotehnice dacă nu au fost amenajate în acest scop. Topirea inului, cinepii, teiului sau a altor plante textile în cursurile de apă, canale, lacuri, bălţi sau iazuri se poate face numai cu acordul organului de gospodărire a apei şi cu respectarea strictă a condițiilor stabilite de acesta. Art. 13. — Pentru protejarea şi folosirea izvoarelor, organele de gospodărire a apelor, organele locale ale administraţiei de stat, toate unităţile socialiste şi cetăţenii au obligaţia să execute lucrările de amenajare, curăţire, întreţinere şi decolmatare, precum şi a celor necesare în vederea protecţiei împotriva poluării. Art. 14. — Pentru protecţia resurselor de apă, păstrarea, îmbunătăţirea şi asigurarea calităţii acesteia, toţi cetăţenii sunt, in principal, obligaţi : a) să folosească in mod judicios apa în gospodărie, să asigure efectuarea de reparaţii şi întreţinere a instalaţiilor de alimentare cu apă ; b) să nu arunce in albiile cursurilor de apă, in cuvetele lacurilor şi pe malurile acestora gunoaie menajere, substanţe sau deşeuri de orice fel; c) să nu spele vehicule, autovehicule sau obiecte continind substanţe toxice in cursurile de apă şi lacuri ori pe malurile acestora ; d) să nu arunce în instalaţiile sanitare sau in reţelele de canalizare resturile de substanţe petroliere sau alte substanţe toxice ; e) să participe, în condiţiile legii, la toate acţiunile de igienizare a cursurilor de apă, lacurilor şi de protecţie a calităţii acestora ; f) să ia o atitudine fermă împotriva celor ce risipesc apa atit în locuinţe, cit şi la locul de muncă. Art. 15. — Unităţile care au în administrare sau exploatează lucrări hidrotehnice sunt obligate să utilizeze prizele, barajele şi lacurile de acumulare conform graficelor dispecer, pe baza programelor lunare de exploatare, să asigure debitele necesare folosinţelor industriei, agriculturii şi populaţiei, corelat cu producerea energiei, şi să respecte, in perioadele de secetă sau inundaţii, măsurile operative dispuse de organele de gospodărire a apelor. Programul de exploatare a lacurilor de acumulare se aprobă lunar prin decret al Consiliului de Stat. Art. 16. — Lacuri de acumulare şi alte surse de apă vor fi proiectate şi amenajate in vederea îndeplinirii unor funcţii multiple, cum sunt alimentări cu apă, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie şi dezvoltarea faunei piscicole, în strînsă concordanţă cu cerinţele de apă, fundamentate, ale industriei, agriculturii şi populaţiei. Art. 17. — Executarea de lucrări ori plantaţii Pe cursurile apelor sau avind legătură cu apele, modificarea sau extinderea unor astfel de lucrări şi plantaţii ori amplasarea, oricăror construcţii in albiile rajore ale cursurilor de apă se pot face in condiţiile legii numai cu acordul organului de gospodărire a apelor si cu respectarea întocmai a condiţiilor stabilite prin acest acord. Art. 18. — Unităţile care exploatează sau au în administrare construcţii hidrotehnice sau plantaţii de protecţie a apelor sunt obligate să asigure întreţinerea şi, după caz, repararea acestora. Deteriorarea, sub orice formă, a acestor construcţii sau plantaţii atrage răspunderea unităţii şi persoanelor vinovate. Art. 19. — Navele fluviale sau maritime, sub orice pavilion, sunt obligate să ia măsurile necesare pentru păstrarea purităţii apelor teritoriale, evitarea poluării prin scurgeri accidentale sau intenţionate a hidrocarburilor, altor substanţe chimice ori toxice, precum şi prin aruncarea oricăror deşeuri de natură să modifice calitatea apei. In scopul prevenirii, depistării şi înlăturării poluărilor produse de nave, precum şi pentru constatarea şi sancţionarea eventualelor abateri sau neglijenţe, controlul navelor fluviale sau maritime se face de Inspectoratul Navigaţiei Civile şi căpităniile portuare, cu participarea obligatorie a delegatului organului teritorial de gospodărire a apelor. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor are obligaţia de a realiza, în porturile maritime şi fluviale, dane specializate pentru preluarea de la nave a apelor uzate încărcate cu hidrocarburi, iar împreună cu Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice de a stabili mod. de recuperare a substanțelor utile din acestea. Art. 20. — încălcarea normelor privind gospodărirea şi folosirea raţională a apei, protecţia şi asigurarea calităţii acesteia, crearea de noi surse de apă atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanei vinovate. Art. 21. — Normele specifice privind gospodărirea, protecţia şi calitatea apelor, precum și organizarea acestor activități se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat. Consiliul de Ministri va supune spre aprobare acest regulament in termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi. Art. 22. — Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe data intrării in vigoare a prevederilor prezentei legi, orice dispoziții contrare acestora se abrogă. Capitolul I Dispozitii generate Capitolul II Obligaţii şi răspunderi