Scînteia, iulie 1989 (Anul 58, nr. 14577-14602)

1989-07-01 / nr. 14577

PAGINA 2 Capitolul II Asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 6. — In vederea creării tutu­ror condiţiilor pentru executarea de produse cu înalt nivel tehnic şi ca­litativ, activitatea de asigurare şi control al calităţii se organizează pe toate fazele de realizare a produse­lor : — cercetarea, proiectarea şi elabo­rarea tehnologiilor ; — testarea, pregătirea fabricaţiei şi omologarea produselor şi tehno­logiilor ; — contractarea şi aprovizionarea tehnico-materială ; — execuţia produselor şi controlul fabricaţiei ; — ambalarea, manipularea, depo­zitarea şi transportul produselor ; — recepţia la livrare, punerea în funcţiune, utilizarea, întreţinerea, urmărirea în exploatare şi fiabilita­tea produselor. In acest scop, întreprinderile şi centralele sunt obligate să elaboreze programe de măsuri tehnice şi or­ganizatorice pentru asigurarea şi controlul calităţii produselor, pre­cum şi planuri de examinări tehnice şi de inspecţii, pe baza normelor-ca­­dru, întocmite de ministere, pe ra­muri şi subramuri de producţie şi aprobate de Consiliul de coordonare a activităţii pe ramuri, cu avizul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii­ Produse­lor. Art. 7. — Pentru garantarea creă­rii condiţiilor de asigurare a unei calităţi şi fiabilităţi corespunzătoa­re, fabricaţia in unităţi a produselor de importanţă deosebită şi care sunt destinate să funcţioneze .in condiții severe de exploatare și siguranță este supusă regimului de autorizare. Capitolul IV Obligaţiile şi răspunderile beneficiarilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 25. — Unităţile beneficiare sunt obligate să controleze, in con­diţiile prevăzute­ de lege şi con­tracte, pe parcursul executării pro­duselor sau lucrărilor, modul în care unităţile furnizoare îndeplinesc clau­zele convenite cu privire la cali­tate, să semnaleze eventualele defi­cienţe­ şi să participe la stabilirea măsurilor necesare pentru reme­dierea lor. Art. 26. — Unităţile beneficiare efectuează recepţia produselor la furnizor potrivit prevederilor legale şi contractelor şi preiau numai acele produse care corespund clauzelor privind calitatea. Art. 27. — Unităţile beneficiare sunt obligate să urmărească sistema­tic modul de comportare în exploa­tare a produselor achiziţionate, să analizeze rezultatele obţinute şi să stabilească împreună cu furnizorii măsuri tehnice pentru îmbunătăţirea calităţii. Art. 28. — Preluarea mărfurilor destinate exportului se face pe bază de recepţie, efectuată de întreprin­derile de comerţ exterior prin re­prezentanţi proprii sau pe bază con­tractuală prin unități specializate. SCINTEIA — simbätä 1 iulie 1989 LEGEA privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor în cadrul politicii Partidului Co­munist Rorr­ân de edificare a socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate în ţara noastră, un obiectiv de importanţă majoră îl constituie ridi­carea nivelului tehnic şi calitativ al produselor în concordanţă cu cele mai noi cuceriri ale revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice, valorificarea supe­rioară a materiilor prime, materia­lelor, combustibililor şi energiei, a tuturor resurselor ţării, creşterea competitivităţii produselor româ­neşti. In acest scop se impune perfecţio­narea, intr-o concepţie unitară, a activităţii de asigurare şi control al calităţii produselor şi serviciilor şi stabilirea măsurilor tehnico-organi­­zatorice ce trebuie luate de către Art 1. — Asigurarea calităţii pro­duselor şi serviciilor constituie obli­gaţia fundamentală a muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor, inginerilor, cercetătorilor şi proiectanţilor, a tu­turor oamenilor muncii, in calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producători şi benefi­­cia­ri ai bunurilor materiale, care răspund nemijlocit de realizarea parametrilor tehnico-calitativi ai întregii producţii, astfel incit nici un produs să nu fie livrat, din în­treprindere, dacă nu întruneşte con­dițiile de calitate. Art. 2. — Conducerile Întreprin­derilor, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale sunt obli­gate să asigure condiţiile tehnico­­materiale necesare realizării calităţii produselor în conformitate cu pre­vederile Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi ale programelor de perfecţionare a orga­nizării şi modernizarea proceselor de producţie. Conducerile institutelor de cerce­tare ştiinţifică, inginerie tehnologi­că şi de proiectare au obligaţia să elaboreze soluţii constructive şi teh­nologice, pornind de la cele mai bune realizări pe plan mondial, care să conducă la obţinerea de produse cu un înalt nivel tehnic şi calitativ. Art. 3. — Ridicarea nivelului cali­tativ al produselor se realizează, pe baza celor mai noi cuceriri ale re­producător şi beneficiar pe toate fa­zele de realizare a acestora, pentru respectarea întocmai a condițiilor privind calitatea. Pentru­ creşterea contribuţiei şi în­tărirea răspunderii consiliilor oame­nilor muncii din întreprinderi, cen­trale, institute de cercetare ştiinţi­fică, inginerie tehnologică şi de pro­iectare, ministerelor, celorlalte or­gane centrale şi locale, a întregului personal muncitor in asigurarea ca­lităţii produselor şi serviciilor şi pentru crearea cadrului juridic co­respunzător acestei activităţi, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. Soluţiei tehnico-ştiinţifice, In condi­ţiile încadrării stricte in normele de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie şi reducerii continue a acestora, înlocuirii mate­riilor prime şi materialelor deficita­re, recuperării celor refolosibile, re­ducerii costurilor de producţie, creş­terii permanente a rentabilităţii fie­cărui produs şi a productivităţii muncii. Oamenii muncii au dreptul şi obli­gaţia să facă propuneri pentru redu­cerea normelor de consum, creşterea productivităţii muncii, modernizarea proceselor tehnologice, tipizarea pie­selor, subansamblelor şi produselor. Art. 4. — Parametrii de calitate ai produselor se prevăd în standarde, caiete de sarcini, aprobate de orga­nele prevăzute de lege, precum şi in contracte, în conformitate cu condi­ţiile de bază ale calităţii stabilite pe produse şi grupe de produse. Documentele tehnice normative, prevăzute la alineatul precedent, privind parametrii de calitate, pre­cum şi contractele sunt obligatorii pentru toate unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, întreprinderi, centra­le, ministere, celelalte organe cen­trale şi locale. Art. 5. — Se interzic derogările de la documentaţia constructivă şi tehnologică omologată, precum şi de la prevederile standardelor şi ca­ietelor de sarcini. a) elaborarea şi aplicarea progra­melor de măsuri tehnice şi organi­zatorice pentru asigurarea şi contro­lul calităţii, a planurilor de exami­nări tehnice şi de inspecţii şi a pro­gramelor de îmbunătăţire continuă a nivelului tehnic şi calitativ al pro­duselor, in condiţiile reducerii con­sumurilor de materii prime, combus­tibili şi energie ; b) asigurarea funcţionării şi între­ţinerii maşinilor, utilajelor şi insta­laţiilor la parametrii prevăzuţi, do­tarea cu standuri de probe şi apa­rate de măsură şi control ; c) introducerea in fabricaţia de serie a produselor noi sau moderni­zate numai după omologarea aces­tora şi a pregătirii de fabricaţie ; d) introducerea în procesul de fa­bricaţie a materiilor prime, materia­lelor, subansamblelor sau a altor produse realizate prin cooperare, numai pe bază de recepţie, interzi­când folosirea celor care nu cores­pund prevederilor din documentaţii­le tehnice ; e) efectuarea. Înainte de livrarea produselor, a tuturor probelor de verificare a parametrilor tehnico­­funcţionali, prevăzute în documenta­ţii şi contracte ; f) organizarea compartimentelor proprii de control tehnic al calităţii şi asigurarea funcţionării acestora, pe activităţi, în toate fazele de rea­lizare a produselor ; g) sistarea fabricaţiei de produse în cazul în care se constată abateri de la tehnologiile de execuţie ; h) urmărirea sistematică a modu­lui de comportare în exploatare a produselor şi stabilirea măsurilor pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora ; i) organizarea perfecţionării pre­gătirii profesionale a personalului de execuţie şi de control al calită­ţii, instruirea şi verificarea periodi­că a cunoştinţelor acestuia ; j) asigurarea respectării stricte a preţurilor de producţie şi de livrare, în strînsă corelare cu calitatea pro­duselor realizate, urmărind prin compartimentele financiar-contabile optimizarea gestiunii calităţii, înca­drarea în normele de consum şi nor­mativele financiare, în costurile de producţie planificate. Art. 11. — Produsele pentru intern şi export se livrează numai însoţite de certificate de calitate, de garan­ţie, buletine de analiză sau alte do­cumente de certificare a calităţii, emise de unităţile producătoare şi de bazele de aprovizionare tehnico­­materială. Maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatele şi alte bunuri de folosinţă îndelungată vor fi livrate din în­treprinderi însoţite şi de cartea teh­nică a produsului. Art. 12. — Muncitorii răspund ne­mijlocit de calitatea produselor şi au obligaţia să intreţină şi să ex­ploateze maşinile, utilajele şi insta­laţiile cu care lucrează la nivelul de precizie şi randamentul prevăzut, să execute operaţiile conform docu­mentaţiei tehnice, să verifice, con­tinuu, prin autocontrol, operaţiile şi produsele realizate, să prezinte maistrului toate piesele şi produsele în vederea confirmării corectitudinii execuţiei, să fie exigenţi şi să sesi­zeze imediat conducătorului locului de muncă orice deficienţă privind calitatea, apărută în procesul de fa­bricaţie. Art. 13. — Maiştrii şi ceilalţi con­­­­ducători ai formaţiilor de lucru ră pr­­­pund de asigurarea calităţii produ­selor sau lucrărilor executate in ca­drul formaţiilor de lucru şi sunt obli­gaţi să ia măsuri pentru buna or­ganizare şi desfăşurare a procesului de producţie, respectarea riguroasă a disciplinei tehnologice de către muncitori, să controleze permanent calitatea operaţiilor, lucrărilor şi produselor realizate, în scopul pre­venirii oricăror abateri de la docu­mentaţii, să interzică trecerea de la o fază la alta a reperelor necores­punzătoare calitativ. Art. 14. — Şefii de secţii şi ate­liere răspund de calitatea produse­lor fabricate şi au obligaţia să asi­gure fiecărei formaţii de lucru din subordine condiţiile tehnico-mate­­riale necesare desfăşurării procesu­lui de producţie potrivit tehnologiei de fabricaţie, să acorde asistenţă tehnică de specialitate, să ia măsu­rile necesare pentru prevenirea cauzelor care pot genera produse necorespunzătoare calitativ. Art. 15. — Personalul din com­partimentul de control tehnic al ca­lităţii are obligaţia să efectueze un control riguros, în toate fazele de realizare a produselor, să verifice reglajul şi precizia mijloacelor de producţie şi să nu admită execuţia şi livrarea produselor cu deficienţe de calitate. Şeful compartimentului de control tehnic al calităţii răspunde de or­ganizarea şi executarea controlului tehnic al calităţii pe întreg fluxul de fabricaţie, promovarea metodelor moderne de control, ridicarea cali­ficării profesionale a controlorilor de calitate, oprirea livrării produ­selor care nu corespund calitativ. Art. ÎS. — Directorii şi ceilalţi conducători ai unităţilor economice răspund de îndeplinirea sarcinilor de plan ce revin unităţii în dome­niul calităţii, de asigurarea tuturor condiţiilor materiale, tehnice şi or­ganizatorice necesare pentru reali­zarea producţiei în strictă conformi­tate cu documentaţia tehnică, de executarea exigentă a controlului tehnic al calităţii în procesul de fabricaţie şi au obligaţia de a livra numai produse corespunzătoare ca­litativ. Art. 17. — Comisiile pentru calita­tea producţiei şi eficienţă economi­că din întreprinderi au obligaţia să controleze şi să analizeze perma­nent calitatea producţiei, modul in care controlul calităţii produselor se efectuează de muncitorii care le exe­cută, de maiştrii şi ceilalţi condu­cători ai procesului de producţie şi să propună măsuri pentru perfec­ţionarea tehnologiilor şi activităţii de asigurare şi control al calităţii. Art. 18. — Consiliile oamenilor muncii din întreprinderi şi centrale sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor tehnico-mate­­riale de realizare a produselor la nivelul calitativ prevăzut in docu­mentaţiile tehnice normative şi în contracte, precum şi pentru organi­zarea şi efectuarea controlului cali­tăţii pe toate fazele­ de producţie, de către muncitori, maiştri, ceilalţi conducători ai locurilor de muncă şi compartimentele tehnice de con­trol­ al calităţii. Art. 19. — Adunările generale ale oamenilor muncii din întreprinderi şi centrale sunt obligate să ia măsuri pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, asimilarea de produse şi tehnologii noi, promo­varea tehnicii noi în toate sectoarele de activitate şi valorificarea în pro­ducţie a rezultatelor cercetării ştiin­ţifice. Art. 20. — Ministerele economice şi celelalte organe centrale răspund de nivelul tehnic şi calitativ al pro­duselor, realizate de unităţile sub­ordonate pentru intern şi export, in conformitate cu prevederile Planului naţional unic de dezvoltare econo­mico-socială, programelor de per­fecţionare a organizării şi moderni­zarea proceselor de producţie şi programelor speciale pe produse şi grupe de produse, precum şi a do­cumentaţiilor, în care scop sunt obligate să ia măsuri pentru : a) elaborarea, într-o concepţie unitară, a normelor-cadru de asigu­rare şi control al calităţii pe ramuri şi subramuri de producţie ; b) asigurarea şi urmărirea îndepli­nirii planului şi­ programelor privind ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de către întreprinderi şi centrale ; c) asigurarea dotării unităţilor cu mijloace de producţie, standuri de probă, aparatură de măsură şi con­trol ; d) organizarea activităţii de con­trol tehnic al calităţii, la nivelul ministerului şi unităţilor subordo­nate ; e) elaborarea studiilor pentru asi­milarea produselor noi, precum şi pentru modernizarea şi ridicarea ni­velului tehnic şi calitativ al pro­duselor ; f) organizarea cooperării între uni­tăţile producătoare in condiţii care să asigure realizarea produselor la nivelul calitativ prevăzut in docu­mentaţii ; g) elaborarea şi realizarea progra­melor de şcolarizare a forţei de muncă şi de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale a întregu­lui personal muncitor ; h) organizarea urmăririi compor­tării în exploatare a produselor şi luarea măsurilor de îmbunătăţire a calităţii acestora ;­­ i) sistarea fabricaţiei produselor în cazul in care acestea nu întru­nesc parametrii tehnico-economici prevăzuţi in documentaţiile aproba­te conform legii. Art. 21. — Consiliile de conducere ale ministerelor si celorlalte organe centrale au obligaţia să analizeze sistematic modul in care se asigură calitatea produselor şi se înfăp­tuiesc sarcinile în acest domeniu prevăzute in Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi programele de perfecţionare a orga­nizării şi modernizarea proceselor de producţie, stabilind măsuri teh­nice şi organizatorice pentru ridi­carea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al tuturor produselor. Art. 22. — Consiliile tehnico-eco­­nomice din întreprinderi, centrale şi ministere sunt obligate să asigure adoptarea soluţiilor tehnice care să conducă la înnoirea şi modernizarea produselor şi să avizeze numai acele documentaţii de execuţie care asi­gură realizarea produselor cu carac­teristici funcţionale, tehnico-eco­­nomice şi calitative superioare. Art. 23. — Consiliile de coordona­re a activităţii pe ramuri răspund de înfăptuirea prevederilor din Pla­nul naţional unic de dezvoltare eco­nomico-socială, programelor de per­fecţionare a organizării şi moderni­zarea proceselor de producţie şi programelor speciale privind ridi­carea nivelului tehnic şi calitativ al produselor , stabilesc măsuri ca mi­nisterele, centralele şi întreprinde­rile să asigure nivelul calitativ pre­văzut în documentaţii pentru pro­dusele ce se realizează prin coope­rare. Art. 24. — Organizaţiile de masă şi obşteşti sunt obligate să ia măsuri pentru: modernizarea şi stimularea iniţiativei creatoare a întregului personal muncitor, pentru folosirea cu eficienţă a materiilor prime şi materialelor, exploatarea corectă şi cu un înalt randament a maşinilor şi utilajelor, realizarea produselor în condiţiile de calitate prevăzute in documentaţii,­rea proceselor de producţie şi asi­gură toate condiţiile pentru buna desfăşurare a fabricaţiei produselor şi urmărirea sistematică a execuţiei acestora la nivel tehnic şi calitativ corespunzător sarcinilor de plan, stabilite pe ministere, centrale, în­treprinderi şi în profil teritorial. Art. 30. — Comitetul Naţional pen­tru Ştiinţă şi Tehnologie răspunde de realizarea obiectivelor de cerce­tare ştiinţifică şi introducerea teh­nicii noi care asigură ridicarea per­manentă a nivelului tehnic și cali­tativ al produselor, promovarea și generalizarea tehnologiilor avansate. Art. 31. — Ministerul Aprovizio­nării Tehnico-Materiale și Controlu­lui Gospodăririi Fondurilor Fixe și organele sale teritoriale răspund de asigurarea aprovizionării tehnico­­materiale în conformitate cu preve­derile planului şi a normelor de consum, de exploatarea, întreţinerea şi repararea corespunzătoare a fon­durilor fixe, care condiţionează asi­gurarea calităţii produselor, precum şi de dotarea cu standuri de probă. Art. 32. — Ministerul Finanţelor, băncile, Comitetul de Stat pentru Preţuri şi organele lor teritoriale răspund de perfecţionarea sistemu­lui de gestiune a calităţii, asigură ca realizarea şi finanţarea tuturor produselor prevăzute în Planul na­ţional unic de dezvoltare economico­­socială şi în programele de ridicare a nivelului tehnic şi­ calitativ al acestora să se facă cu încadrarea in consumurile materiale şi financiare normate şi in costurile de producţie planificate ; urmăresc respectarea strictă a preţurilor de producţie şi livrare, înlăturarea completă a pro­duselor rferentabile şi a cheltuielilor suplimentare ocazionate de remedie­rea produselor necorespunzătoare calitativ­ei nu creditează produsele cu abateri calitative faţă de preve­derile din contracte. Art. 33. — Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi întreprinderile de comerţ exterior răspund de îndepli­nirea clauzelor contractuale privind calitatea, controlind la întreprinderi modul cum se realizează mărfurile contractate la export, de preluarea produselor destinate exportului sau celor din import pe bază de recepţie proprie, precum şi de întărirea con­trolului in punctele de frontieră. Art. 34. — Consiliile populare ju­deţene, municipale, orăşeneşti şi co­munale răspund de înfăptuirea preţ­vederilor Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi a programelor de perfecţionarea orga­nizării şi modernizarea proceselor de producţie in profil teritorial, de asigurarea tuturor condiţiilor pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de către toate unită­ţile care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor administrativ. Art. 35. — Consiliul de Miniştri răspunde de înfăptuirea, în Întreaga economie, a politicii partidului şi statului privind ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al producţiei, în care scop ia măsuri ca ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile să reali­zeze prevederile din Planul naţional unic de dezvoltare economico-so­cială şi din programele de perfec­ţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie privind asi­gurarea calităţii. Capitolul I Dispoziţii generale Capitolul III Obligaţiile şi răspunderile producătorilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 8. — întreprinderile, centrale­le, ministerele şi celelalte organe centrale au obligaţia să asigure ni­velul tehnic şi calitativ al produse­lor corespunzător prevederilor din Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi din programele de perfecţionare a organizării şi mo­dernizarea proceselor de producţie, in toate fazele de realizare a pro­duselor, începind cu­ cercetarea şi proiectarea şi pină la urmărirea in exploatare a acestora. Art. 9. — Institutele de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi comparti­mentele de proiectare din unităţi răspund de calitatea soluţiilor tehni­ce privind proiectarea şi pregătirea de fabricaţie a produselor, adoptate în documentaţiile pe care le-au elabo­rat, de asigurarea asistenţei tehnice la unităţile producătoare şi benefi­ciare pe parcursul execuţiei, monta­jului, punerii in funcţiune sau utili­zării produselor. Cercetătorii, proiectanţii, tehno­logii şi ceilalţi specialişti care parti­cipă la elaborarea şi avizarea docu­mentaţiilor tehnice ale produselor răspund de realizarea în producţie şi exploatare a parametrilor tehni­­co-economici, de calitate şi fiabili­tate proiectaţi. Art. 10. — întreprinderile şi cen­tralele au obligaţia să organizeze şi să execute întreaga producţie pentru intern şi export, prevăzută in plan, la nivelul caracteristicilor şi perfor­manţelor tehnice şi calitative din documentele tehnice normative şi contracte şi iau măsuri pentru : Capitolul V Atribuțiile organelor centrale şi locale în asigurarea și controlul calităţii produselor Art. 29. — Comitetul de Stat al Planificării, împreună cu organele teritoriale de planificare fundamen­tează și elaborează planul de ridica­re a nivelului tehnic și calitativ al produselor in conformitate cu pre­vederile din programele de perfec­ţionare a organizării şi moderniza­ Capitolul VI Atribuțiile şi răspunderile Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor Art. 36. — Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor coordonează și­­răspunde de efectuarea unui control riguros al calităţii produselor in toate fazele de realizare a produselor, in care scop exercită următoarele atribuţii principale : a) asigură, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale si locale, organizarea şi executarea controlului calităţii produselor, elaborarea pro­gramelor pentru îmbunătăţirea cali­tăţii, stabilirea indicatorilor de cali­tate ce se includ în planurile cinci­nale şi anuale ; b) controlează activitatea de asi­gurare şi control al calităţii produ­selor in întreprinderi, centrale şi ministere, urmărind respectarea pe fazele de producţie a condiţiilor tehnice de calitate din standarde, caiete de sarcini şi contracte, inter­­zicind livrarea produselor care nu corespund calitativ ; autoriză labora­toarele şi personalul de control teh­nic al calităţii şi iniţiază acţiuni pentru perfecţionarea pregătirii pro­fesionale a acestuia ; c) participă la activităţile de omo­logare a produselor și avizează sau respinge propunerile de omologare, stabilind măsurile ce se impun in cazul in care nu se asigură cali­tatea ; d) îndrumă si controlează elabo­rarea tehnologiilor de control al calităţii produselor, promovează utilizarea metodelor moderne de control ; e) controlează, în condiţiile pre­văzute de lege, activitatea de asi­gurare a calităţii mărfurilor din import ; f) controlează aplicarea si respec­tarea reglementărilor legale in do­meniul metrologiei privind dotarea proceselor de producţie cu mijloace de măsurare, exploatarea şi întreţi­nerea acestora astfel incit să se asi­gure nivelurile de precizie prevăzute în documentaţiile tehnice. Art. 37. — Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor dispune, cu încunoştin­­tarea prealabilă a organelor centrale sau locale de resort, oprirea fabrica­ţiei, în cazurile in care se constată deficiente in procesul de producţie si în controlul tehnic al calităţii. Capitolul VII Atribuţiile Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale Art. 38. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale controlează aplicarea de către ministere, celelalte organe centrale şi locale, centrale şi unităţi economice, a măsurilor sta­bilite de conducerea de partid şi de stat privind modernizarea structurii producţiei şi ridicarea nivelului teh­nic şi calitativ al produselor. Art. 39. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale şi Inspectora­tul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor răspund de or­ganizarea şi efectuarea unui control riguros al mărfurilor de export, atit în procesul de fabricație, cit și la expedierea acestora, conform preve­derilor contractuale. Art. 40. — Condițiile de bază ale calităţii produselor şi serviciilor, condiţiile de autorizare a fabricaţiei produselor de importanţă deosebită, răspunderea unităţilor producătoare pentru viciile privind calitatea, con­diţiile de stabilire a răspunderii ma­teriale, precum şi faptele care con­stituie contravenţii şi modul de sancţionare a acestora, alte norme privind activitatea de asigurare şi control al calităţii se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat. Art. 41. — Dispoziţiile prezentei legi se aplică in mod corespunzător prestaţiilor de servicii, precum şi organizaţiilor cooperatiste şi celor­lalte organizaţii obşteşti. Art. 42. — încălcarea dispoziţiilor ş a prezentei legi atrage, după caz, răs­punderea disciplinară, materială, ci­vilă, contravenţională sau penală a­­ celor vinovaţi. Art. 43. — Aplicarea sancţiunilor­­ contravenţionale pentru încălcarea­­ normelor privind asigurarea şi con­trolul calităţii produselor și servi­ciilor nu exclude aplicarea sancţiu­nilor disciplinare potrivit Codului­­ muncii şi altor dispoziţii legale. Art. 44. — Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la publi­carea ei in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.­­ Pe aceeași dată se abrogă Legea­­ calității produselor și serviciilor nr. 7/1977, publicată în Buletinul Oficial nr. 63 din 9 iulie 1977. LEGEA privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor Păstrarea curată a apelor ţării, gospodărirea judicioasă, folosirea ra­ţională şi asigurarea calităţii apei, condiţie esenţială a vieţii, bun vital al întregului popor, constituie obli­gaţia tuturor unităţilor socialiste, de stat şi obşteşti, organelor centrale şi locale, tuturor cetăţenilor. In scopul utilizării judicioase a tu­turor resurselor de apă, eliminării pierderilor şi a risipei, a poluării Art. I. — Calitatea şi puritatea apei — condiţie esenţială a vieţii —• folosirea raţională şi protecţia re­surselor de apă reprezintă o cerinţă de interes naţional Păstrarea curată a apei, gospodă­rirea şi protecţia acesteia, conserva­rea şi protejarea resurselor de apă constituie obligaţia tuturor unităţi­lor socialiste, organelor de stat şi cetăţenilor în scopul satisfacerii ne­cesităţilor economiei naţionale şi populaţiei, înlăturării oricăror forme de risipă şi consum neraţional, evi­tării epuizării şi poluării apei. Art. 2. — Folosirea apei este per­misă numai cu respectarea normelor de consum şi în condiţiile asigurării calităţii şi protecţiei acesteia împo­triva factorilor poluanţi de orice fel, în vederea păstrării echilibrului eco­logic, menţinerii şi ameliorării fac­torilor naturali, apărării sănătăţii ca şi a celorlalte condiţii de viaţă şi muncă ale cetăţenilor. Art. 3. — Exploatarea şi valorifi­carea eficientă a apei in cadrul pro­ceselor tehnologice şi a celorlalte activităţi economice trebuie să con­ducă la creşterea continuă a gradu­lui de utilizare şi refolosire a resur­selor de apă, micşorarea costurilor de tratare şi epurare, în condiţiile păstrării calităţii apei, reducerea consumului de apă pe unitatea de produs, evitarea oricărei forme de risipă sau consum neraţional. Art. 4. — Unităţile socialiste, de stat şi cooperatiste, precum şi ce­tăţenii sunt obligaţi să aplice măsu­rile stabilite pentru folosirea raţio­nală, protecţia şi asigurarea calităţii apei, luind măsuri in scopul utili­zării judicioase a acesteia la fiecare loc de muncă, respectiv gospodărie, apei, exploatării şi valorificării aces­teia cu respectarea strictă a norme­lor stabilite, întăririi disciplinei şi răspunderilor ce revin unităţilor so­cialiste şi cetăţenilor în domeniul folosirii şi gospodăririi apelor, asi­gurării protecţiei şi calităţii aces­tora. Marea Adunare Naţională a Repu­blicii Socialiste România adoptă prezenta lege. respectarea strictă a disciplinei teh­nologice în activităţile de producţie care impun folosirea apei, prevenirea risipei sau poluării de orice fel, încălcarea acestor obligaţii atrage, potrivit legii, răspunderea persoane­lor vinovate. Ministerele, celelalte organe cen­trale, comitetele executive ale con­siliilor populare judeţene şi al mu­nicipiului Bucureşti răspund pentru organizarea activităţii de gospodă­rire şi protecţie a apelor în unită­ţile subordonate, controlul acestei activităţi şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Art. 5. — Consiliul Naţional al Apelor răspunde de aplicarea uni­tară, pe întreg teritoriul ţării, a mă­surilor privind folosirea şi protecţia apelor, exploatarea lucrărilor de gos­podărire a apelor şi a celor ce au legătură cu apele, precum şi a In­stalaţiilor de alimentare cu apă po­tabilă, organizarea, urmărirea şi controlul acestor activităţi in uni­tăţile administrativ-teritoriale si la toate unităţile socialiste. In judeţe şi pe bazine hidrografice obligaţia aducerii la îndeplinire a măsurilor privind folosirea şi pro­tecţia apelor revine oficiilor de gos­podărire a apelor şi direcţiilor apelor. Art. 6. — In funcţie de necesită­ţile de dezvoltare economico-socială a ţării, în concordanţă cu prevede­rile planului national unic şi ale Programului naţional de amenajare in perspectivă a bazinelor hidrogra­fice, se vor realiza lacuri de acu­mulare cu folosinţă complexă, prize şi alte surse de apă, care să asigure satisfacerea cerinţelor de apă in toate unităţile administrativ-terito­riale. •TVlTb. «v H AiCLC, iii ti cpi iii Ui C.­rile, celelalte unităţi socialiste au obligaţia de a asigura folosirea efi­cientă şi raţională a apei, protec­ţia acesteia împotriva poluării, in care scop răspund de : a) încadrarea strictă in normele de consum pe unitate de produs şi reducerea continuă a acestor norme; b) urmărirea sistematică în toate fazele de producţie a consumului de apă, reducerea pierderilor, mărirea gradului de recirculare a apei, înlo­cuirea tehnologiilor de producţie mari consumatoare de apă ; c) epurarea, la nivelul parametri­lor de calitate stabiliţi, a apelor uzate, refolosirea apelor convenţio­nal curate, rezultate din epurare, din procesele tehnologice de răcire, spălare şi altele ; d) transportul, manipularea sau depozitarea produselor ori reziduuri­lor în condiţii care să nu ducă la poluarea apelor ; e) prevenirea poluărilor acciden­tale, protecţia calităţii apelor sub­terane şi a izvoarelor prin evitarea pătrunderii substanţelor poluante ; f) înlăturarea risipei la toate locu­rile de muncă, repararea tuturor in­stalaţiilor interioare pină la robinet şi întocmirea unor programe stric­te de folosire a apei. Art. 8. — Folosirea apei de către unităţile socialiste se face în condi­ţiile şi cu autorizaţia prevăzută de lege. Autorizaţia se eliberează pe baza constatării tehnice a stării corespun­zătoare a instalaţiilor în care ur­mează a fi folosită apa şi a celor de evacuare a apelor uzate. Autorizaţia se eliberează pe timp limitat, iar prelungirea sa se poate face de către organul emitent nu­mai după o nouă constatare potri­vit alin. 2. Art. 9. Neindeplinirea condi­țiilor prevăzute în autorizație atra­ge suspendarea sau anularea aces­teia. Măsurile stabilite de organul de control pentru asigurarea condițiilor prevăzute in autorizație sunt obli- ■ gatorii. Neindeplinirea acestor măsuri a­­trage răspunderea persoanelor vino­vate, precum și, în funcție de gravi­tatea abaterilor, instituirea de către organul de gospodărire a apelor competent a unui regim de supra­veghere specială. Pe toată durata regimului de supraveghere specială utilizarea și epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de organul de gos­podărire a apelor. Toate cheltuielile suplimentare ale organului de gos­podărire a apelor, legate de aplica­rea regimului de supraveghere, se suportă de către unitatea in cauză. Art. 10 — Centralele, întreprinde­rile, unităţile cooperatiste şi cele­lalte unităţi socialiste răspund de buna funcţionare a staţiilor şi insta­laţiilor de epurare a apelor uzate, astfel incit în aval apa să poată fi preluată de toţi consumatorii, fără cheltuieli suplimentare de tratare. Execuţia şi punerea in­­funcţiune a staţiilor şi instalaţiilor de epurare se fac în mod obligatoriu o dată cu capacităţile de producţie sau a an­samblurilor de locuinţe, iar extin­derea sau, după caz, modernizarea acestora, concomitent cu modificarea proceselor tehnologice, urmărin­­du-se, totodată, înlocuirea tehnolo­giilor umede de evacuare cu cele de evacuare uscată. Art. 11. — Unitățile socialiste răs­pund pentru pagubele provocate al­tor unități sau persoanelor fizice datorită poluării apelor, suportînd și toate cheltuielile impuse de tratarea apelor pe care le-au poluat. In condiţiile legii, Consiliul Naţio­nal al Apelor poate dispune oprirea funcţionării unităţii sau instalaţiei care provoacă poluarea. Persoanele încadrate în muncă vi­novate de încălcarea prevederilor re­feritoare la asigurarea calității apei răspund civil sau material, după caz, atit pentru pagubele prevăzute la alin. 1, cit și pentru cele rezul­­tind din pierderile de substanţe utile datorită neepurării corespunzătoare a apelor evacuate şi se sancţionează potrivit legii. Art.­­2. — Se interzic evacuarea, aruncarea sau injectarea in apele de suprafață, subterane sau marine, de ape reziduale, deșeuri sau pro­duse de orice fel, care pot schimba caracteristicile apei, evacuarea ape­lor uzate sau epurate în apele stă­tătoare, depozitarea, pe malurile sau în albiile cursurilor de apă sau ale lacurilor, de gunoaie ori deşeuri industriale de orice fel, folosirea de Îngrăşăminte chimice sau pesticide la distanţe mai mici de 300 m faţă de malurile cursurilor de apă şi lacurilor. De asemenea, se interzic exploa­tarea nisipului, pietrişului, pietrei de riu şi altor materiale din albii sau malurile cursurilor de apă fără autorizaţie sau contrar prevederilor acesteia, păşunatul animalelor şi efectuarea de arături, săpături, gropi sau şanţuri pe diguri, baraje, alte construcţii hidrotehnice, maluri, al­bii şi în zonele de protecţie ale aces­tora, precum şi circulaţia auto şi hipo pe diguri, baraje sau alte lu­crări hidrotehnice dacă nu au fost amenajate în acest scop. Topirea inului, cinepii, teiului sau a altor plante textile în cursurile de apă, canale, lacuri, bălţi sau ia­zuri se poate face numai cu acordul organului de gospodărire a apei şi cu respectarea strictă a condițiilor stabilite de acesta. Art. 13. — Pentru protejarea şi fo­losirea izvoarelor, organele de gos­podărire a apelor, organele locale ale administraţiei de stat, toate uni­tăţile socialiste şi cetăţenii au obli­gaţia să execute lucrările de amena­jare, curăţire, întreţinere şi decolma­­tare, precum şi a celor necesare în vederea protecţiei împotriva po­luării. Art. 14. — Pentru protecţia resur­selor de apă, păstrarea, îmbunătă­ţirea şi asigurarea calităţii acesteia, toţi cetăţenii sunt, in principal, obli­gaţi : a) să folosească in mod judicios apa în gospodărie, să asigure efec­tuarea de reparaţii şi întreţinere a instalaţiilor de alimentare cu apă ; b) să nu arunce in albiile cursuri­lor de apă, in cuvetele lacurilor şi pe malurile acestora gunoaie me­najere, substanţe sau deşeuri de orice fel; c) să nu spele vehicule, autove­hicule sau obiecte continind sub­stanţe toxice in cursurile de apă şi lacuri ori pe malurile acestora ; d) să nu arunce în instalaţiile sa­nitare sau in reţelele de canalizare resturile de substanţe petroliere sau alte substanţe toxice ; e) să participe, în condiţiile legii, la toate acţiunile de igienizare a cursurilor de apă, lacurilor şi de protecţie a calităţii acestora ; f) să ia o atitudine fermă împo­triva celor ce risipesc apa atit în lo­cuinţe, cit şi la locul de muncă. Art. 15. — Unităţile care au în administrare sau exploatează lucrări hidrotehnice sunt obligate să uti­lizeze prizele, barajele şi lacurile de acumulare conform graficelor dispecer, pe baza programelor lu­nare de exploatare, să asigure de­bitele necesare folosinţelor indus­triei, agriculturii şi populaţiei, core­lat cu producerea energiei, şi să respecte, in perioadele de secetă sau inundaţii, măsurile operative dispuse de organele de gospodărire a apelor. Programul de exploatare a lacu­rilor de acumulare se aprobă lunar prin decret al Consiliului de Stat. Art. 16. — Lacuri de acumulare şi alte surse de apă vor fi proiectate şi amenajate in vederea îndeplinirii unor funcţii multiple, cum sunt ali­mentări cu apă, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie şi dezvoltarea faunei piscicole, în strînsă concordanţă cu cerinţele de apă, fundamentate, ale industriei, agriculturii şi populaţiei. Art. 17. — Executarea de lucrări ori plantaţii Pe cursurile apelor sau avind legătură cu apele, modificarea sau extinderea unor astfel de lucrări şi plantaţii ori amplasarea, oricăror construcţii in albiile r­ajore ale cursurilor de apă se pot face in condiţiile legii numai cu acordul or­ganului de gospodărire a apelor si cu respectarea întocmai a condiţiilor stabilite prin acest acord. Art. 18. — Unităţile care exploa­tează sau au în administrare con­strucţii hidrotehnice sau plantaţii de protecţie a apelor sunt obligate să asigure întreţinerea şi, după caz, repararea acestora. Deteriorarea, sub orice formă, a acestor construcţii sau plantaţii atrage răspunderea unităţii şi per­soanelor vinovate. Art. 19. — Navele fluviale sau maritime, sub orice pavilion, sunt obligate să ia măsurile necesare pen­tru păstrarea purităţii apelor teri­toriale, evitarea poluării prin scur­geri accidentale sau intenţionate a hidrocarburilor, altor substanţe chi­mice ori toxice, precum şi prin arun­carea oricăror deşeuri de natură să modifice calitatea apei. In scopul prevenirii, depistării şi înlăturării poluărilor produse de nave, precum şi pentru constatarea şi sancţionarea eventualelor abateri sau neglijenţe, controlul navelor fluviale sau mari­time se face de Inspectoratul Navi­gaţiei Civile şi căpităniile portuare, cu participarea obligatorie a delega­tului organului teritorial de gospo­dărire a apelor. Ministerul Transporturilor şi Tele­comunicaţiilor are obligaţia de a rea­liza, în porturile maritime şi fluviale, dane specializate pentru preluarea de la nave a apelor uzate încărcate cu hidrocarburi, iar împreună cu Ministerul Industriei Chimice și Pe­trochimice de a stabili mod.­­ de recuperare a substanțelor utile din acestea. Art. 20. — încălcarea normelor privind gospodărirea şi folosirea ra­ţională a apei, protecţia şi asigura­rea calităţii acesteia, crearea de noi surse de apă atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, con­travenţională sau penală, după caz, a persoanei vinovate. Art. 21. — Normele specifice pri­vind gospodărirea, protecţia şi cali­tatea apelor, precum și organizarea acestor activități se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat. Consiliul de Ministri va supune spre aprobare acest regulament in termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi. Art. 22. — Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publica­rea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe data intrării in vigoare a pre­vederilor prezentei legi, orice dis­poziții contrare acestora se abrogă. Capitolul I Dispozitii generate Capitolul II Obligaţii şi răspunderi

Next