Scînteia, noiembrie 1989 (Anul 58, nr. 14681-14707)
1989-11-01 / nr. 14681
PAGINA 4 IN PREGĂTIREA CONGRESULUI AL XIV-LEA AL PARTIDULUI CONFERINTEII DE DĂRI DE SEAMA $I ALEGERI IN ORGANIZAŢIILE ORĂŞENEŞTI SI MUNICIPALE Intr-unul din holurile clădirii în care a avut loc Conferinţa de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de partid din sectorul 2 al Capitalei a fost organizată o expoziţie infăţişînd noi produse de înaltă tehnicitate ale unor prestigioase întreprinderi din sector. Panourile care prezentau succint realizări şi obiective erau grupate sub două devize : „Ştiinţăeficienţă-progres“ şi „Calitate-competitivitate“. Şi dezbaterile conferinţei s-au desfăşurat sub semnul acestor imperative care au impus analizei activităţii economice o viziune de înaltă responsabilitate revoluţionară, o evaluare critică şi autocritică a rezultatelor obţinute. Constatarea aceasta merită subliniată cu atît mai mult cu cit, aşa cum a reieşit din darea de seamă şi din intervenţiile delegaţilor, acti-vitatea comuniştilor, a celorlalţi oameni ai muncii din unităţile economico-sociale din sector a cunoscut, de la precedentele alegeri şi pînă în prezent, progrese semnificative. Sectorul, cu o pondere deosebită in industria Capitalei, a îndeplinit şi depăşit principalii indicatori de plan, realizind suplimentar cantităţi importante de produse destinate unor programe prioritare ale economiei naţionale şi exportului. In perioada analizată, şi zestrea edilitară a sectorului s-a îmbogăţit cu un număr însemnat de noi apartamente, cu alte obiective socialculturale, ceea ce a contribuit la creşterea calităţii vieţii oamenilor muncii. Acestea sunt, înainte de toate, rezultatele aplicării cu consecvenţă a strategiei dezvoltării economico-sociale impetuoase a patriei noastre socialiste elaborată de conducătorul partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu , argumente pentru care delegaţii la conferinţa, in numele comuniştilor din sector, alături cu întregul partid şi popor, au dat o înaltă apreciere rolului determinant, hotăritor al contribuţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu in fundamentarea şi transpunerea în practică, într-o deplină unitate dialectică, a politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, în promovarea cu clarviziune ştiinţifică a cursului înnoitor, profund dinamic, pe care societatea românească l-a cunoscut în cea mai fertilă perioadă din întreaga istorie a ţării, deschisă de Congresul al IX-lea al partidului, exprimîndu-şi deplina convingere că realegerea celui mai iubit şi ■ stimat fiu al poporului ca secretar general al partidului, de către marele forum al comuniştilor, constituie cea mai puternică garanţie a dezvoltării socialiste a patriei, a ascensiunii sale viguroase spre culmile civilizaţiei şi progresului, spre comunism. Totodată, participanţii la conferinţă şi-au afirmat înalta preţuire şi adincul respect faţă de tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, eminent om politic şi prestigios savant de largă recunoaştere internaţională, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea economico-socială a ţării, la înflorirea învăţămintului, ştiinţei şi culturii româneşti. Desigur, nu este uşor să devii fruntaş, iar comuniştii din sectorul 2 ţintesc un asemenea loc. Asemenea poziţie implică o sporită responsabilitate pentru menţinerea şi consolidarea locului ocupat. Iată de ce participanţii la conferinţă au înţeles că, înainte de toate, este necesar să se insiste cu deosebire asupra neajunsurilor şi deficienţelor existente, asupra problemelor de fond ale activităţii. Una din ideile dominante desprinse din dezbaterile conferinţei a constituit-o încrederea in posibilitatea realizării prin forţe proprii a obiectivelor fixate. Indreptindu-şi stăruitor privirea spre propria activitate, spre factorii ce ţin de modul în care au fost fructificate resursele interne , în întreprinderile lor, delegaţii Petre Gherbezan (întreprinderea de Pompe „Aversa“), Elisabeta Stanciu (întreprinderea de Calculatoare Electronice), Ladislau Frumosu (întreprinderea „Neferal“), Lucian Lefter (Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice) au pus în evidenţă faptul că puteau fi obţinute rezultate mult mai bune în realizarea producţiei fizice, în înfăptuirea programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie, in asimilarea de produse noi, în ridicarea parametrilor calitativi ai acestora, in îndeplinirea sarcinilor la export. Justificări, invocări de „cauze obiective“, încercări de transferare a răspunderii unor neajunsuri pe seama altor unităţi colaboratoare nu s-au făcut auzite la conferinţă. Aceasta nu întîmplător. Este firesc ca atunci cînd acţionezi în deplină cunoştinţă de cauză, cind eşti pe deplin edificat asupra capacităţii colectivului de muncă pe care-l reprezinţi să vezi în primul rind acele obstacole pe care le reprezintă formalismul, inerţia, automulţumirea, identificate în propria activitate. Din această perspectivă puteau fi, de exemplu, prevenite şi recuperate rămînerile în urmă la unele produse fizice ? Puteau fi evitate comoditatea şi superficialitatea atit în stabilirea obiectivelor din programele de modernizare, cit şi în urmărirea aplicării acestora in producţie cu eficienţa planificată ? Sau puteau fi onorate la timp unele contracte la export ? Răspunsul la aceste întrebări — şi la altele asemănătoare — a fost afirmativ, susţinut cu argumente izvorîte din experienţa şi munca concretă, de zi cu zi, a organelor şi organizaţiilor de partid, din felul in care acestea şi-au exercitat rolul de conducător politic în fiecare unitate, la fiecare loc de muncă. Tocmai de aceea, delegaţii Victor Fuiorea (Combinatul de Industrializare a Lemnului Pipera), Mihai Ghiţă (întreprinderea de Mecanică Fină), Panaite Draguş (întreprinderea „Electroaparataj“) au relevat cu deplină îndreptăţire imperativul creşterii responsabilităţii fiecărui om al muncii, indiferent de poziţia pe care o ocupă în procesul de producţie, faţă de îndeplinirea exemplară a îndatoririlor sale profesionale. In acest sens, ei au insistat asupra concentrării tuturor formelor muncii politico-educative în vederea creşterii răspunderii, in gospodărirea raţională şi valorificarea superioară a resurselor materiale, în aplicarea cuceririlor tehnico-ştiinţifice în producţie,, in ridicarea calificării profesionale, in întărirea ordinii şi disciplinei, cu atit mai mult cu cit in unităţile lor şi în altele se mai întîlnesc abateri de la disciplină, cazuri de risipă, toleranţă faţă de lucrul făcut de mîntuială. Atit In darea de seamă, cit şi în intervenţiile unor delegaţi a fost apreciat pozitiv faptul că, potrivit cerinţei formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a manifestat o preocupare mai mare pentru a muta centrul activităţii politico-organizatorice în unităţi, acolo unde se hotărăşte îndeplinirea sarcinilor de producţie. S-a încetăţenit practica efectuării de analize periodice în întreprinderi, insecţiile şi atelierele de fabricaţie, cu participarea tuturor factorilor de răspundere , activul de partid, comisiile pe probleme au fost folosite mai bine în îndeplinirea multiplelor sarcini care au revenit organizaţiilor de partid. De asemenea, în cadrul instruirilor au fost iniţiate schimburi de experienţă privind stilul şi metodele de muncă, organizarea şi planificarea activităţii, controlul îndeplinirii hotărîrilor de partid şi legilor ţării, a propriilor hotăriri. Toate acestea au condus la rezolvarea eficientă a unor probleme de producţie mai deosebite, care au stat in faţa unor organizaţii de partid de la unităţi ca „Electroaparataj“, „Mecanică Fină“, „Electronica“, „Calculatoare“ şi altele, unde, prin antrenarea şi consultarea mai largă a specialiştilor, a muncitorilor cu experienţă, au fost elaborate măsuri pentru intensificarea modernizării proceselor de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea cheltuielilor materiale etc. Evident, în acest context s-a stăruit şi asupra unor neîmpliniri care mai persistă în activitatea unor organizaţii de partid, a unor birouri şi comitete de partid. Din darea de seamă şi din intervenţiile unor delegaţi a reieşit că mai sunt organizaţii de partid care nu manifestă suficientă preocupare pentru temeinica pregătire şi desfăşurare a adunărilor generale, dovedesc formalism în îndrumarea şi sprijinirea organizaţiilor de masă şi obşteşti, a organismelor democraţiei muncitoreşti-revoluţionare. De bună seamă, preocuparea de a conferi stilului şi metodelor de muncă atributele unei puternice eficienţe, un spirit inovator, revoluţionar, urmăreşte în esenţă scoaterea la iveală a filoanelor încă neexplorate ce există în fiecare organizaţie de partid, extinderea şi generalizarea unor experienţe valoroase in munca politică şi organizatorică. Constantin VARVARA Gheorghe IONIŢA In ansamblul formelor de participare nemijlocită a maselor populare la actul de conducere a Întregii activităţi politice şi economico-sociale a fiecărei localităţi, a întregii ţări, un rol distinct revine echipelor de control al oamenilor muncii. Acţionând sub egida consiliilor Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi antrenînd în activitatea lor oameni ai muncii din toate sectoarele vieţii, aceste echipe sunt menite, aşa cum se arată şi în statutul lor — care este şi lege de stat (Legea nr. 6 din 1972) — să constituie un factor de educaţie civică, de promovare a unei atitudini înaintate a personalului muncitor din unităţile comerciale, de servire publică, de generalizare a experienţei bune, de combatere a manifestărilor de neglijenţă, nepăsare şi lipsă de răspundere faţă de interesele populaţiei şi de păstrare a avutului obştesc, de respectare a legalităţii socialiste. La analiza de la Comitetul Central al partidului care a avut loc în urma vizitei de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în pieţe şi complexe agroalimentare, alte unităţi comerciale şi alimentare din Capitală, secretarul general al partidului a arătat că, alături de organele comerciale, de ordine, nici organismele de control obștesc nu și-au făcut cum trebuie datoria, cerîndu-le să contribuie într-o măsură sporită la eliminarea în cel mai scurt timp a neajunsurilor de pînă acum, la îmbunătăţirea radicală a funcţionării reţelei comerciale şi a aprovizionării populaţiei. Desigur, această cerinţă vizează in egală măsură activitatea de control al oamenilor muncii din toate localităţile ţării. In spiritul acestei cerinţe, organele de partid şi de stat judeţene si municipale din Satu Mare au constatat, in urma unei analize, că sistemul de control, inclusiv cel exercitat de echipe de oameni ai muncii, nu se ridică la nivelul cerut. Care sunt cauzele ce determină o asemenea situaţie ? Şi, mai ales, ce măsuri trebuie întreprinse pentru revitalizarea acestei forme de control al maselor ? Asupra acestor întrebări s-a concentrat dezbaterea desfăşurată în municipiul Satu Mare cu participarea unor factori de răspundere de aici. Florica Şimon, preşedinta consiliului municipal al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste . Consider că activitatea echipelor de control al oamenilor muncii din municipiu, sub nivelul cerinţelor actuale, se datoreşte şi insuficientei înţelegeri a faptului că acestea nu sunt o simplă „dublură“, cu atît mai puţin „anexă“, a controlului specializat de stat, ci se completează reciproc. Cunoaşterea reglementărilor legale, a cerinţelor cetăţenilor, concentrarea acţiunilor echipelor de control asupra rezolvării lor constituie una din condiţiile primordiale ale obţinerii efectului dorit. Or, din păcate, şi din vina noastră, a consiliului municipal al F.D.U.S., lucrurile nu stau aşa. De cele mai multe ori, echipele de control pornesc la acţiuni intîmplătoare, constată „ce-o fi“, iar consemnările, observaţiile, propunerile sunt adesea lipsite de consistenţă. Mai direct spus, cred că este vorba de o plafonare a activităţii, plafonare ce trebuie neapărat depăşită. Ioan Gheorghe, tehnician la întreprinderea „23 August“, responsabil de echipă de control : De acord cu această observație si aş putea adăuga că plafonarea de care este vorba isi are rădăcina in toate verigile activităţii echipelor, incepind chiar cu alegerea membrilor lor. Prevalează adesea un singur criteriu, acela de fruntaş în producţie. Desigur, este nevoie si de acest criteriu, dar el singur nu este suficient pentru o asemenea activitate de răspundere. Pentru aceasta este nevoie si de un pronunţat spirit gospodăresc, de pasiune in căutarea şi găsirea, împreună cu oamenii si forurile respective, a soluţiilor de înlăturare a fiecărui neajuns, de un înalt simt al răspunderii fată de cei ce ti-au încredinţat mandatul. Greu de amintit vreo acţiune a comisiei în care să se fi analizat activitatea (bună sau nesatisfăcătoare) a vreunei echipe, sau să fie tras la răspundere, în public, vreun şef de unitate, vreo conducere de intreprindere pentru că tărăgănează rezolvarea problemelor sesizate de echipele de control. Uneori, procesele-verbale încheiate de echipe după acţiunile de control cam întîrzie prin sertarele comisiei, creîndu-le membrilor acestora impresia că sunt prea puţin luaţi în seamă. Iosif Berti, directorul întreprinderii Judeţene de Transport Local : Sunt de părere că unul din punctele slabe ale activităţii echipelor de control constă şi in lipsa unei corelări fireşti intre rezultatul concret al acţiunilor, adică măsura adoptată, si cel de perspectivă, adică urmările măsurilor. Adeseori măsura, sau sancţiunea celui în culpă, nu este însoţită de alte acţiuni care să împiedice reapariţia şi proliferarea neajunsurilor. Conducerile unităţilor în cauză trebuie să ajungă, in sfirşit, la concluzia că sugestiile si sesizările făcute de echipele de control constituie un ajutor pentru măsuri care trebuie nu numai să înlăture neajunsul concret de faţă, ci şi să ducă la îmbunătăţirea generală a muncii. Or, adesea, aceste sesizări sunt primite cu „acreală“ sau sunt considerate drept nişte „capricii“, iar măsurile sunt luate in cea mai mare discreţie, spre a nu... strica firma. Adică, spre a nu se schimba nimic. Ceea ce, trebuie s-o recunosc, se mai practică inclusiv în întreprinderea noastră. Silvia Vodaş, activist la consiliul municipal al sindicatelor , în bilanţul nesatisfăcător al acţiunilor echipelor de control al oamenilor muncii se regăseşte in bună măsură şi activitatea, la fel de nesatisfăcătoare, a sindicatelor. A scăzut exigenţa grupelor sindicale la alegerea membrilor acestor echipe, iar comitetele de sindicat urmăresc superficial modul în care cei desemnaţi in echipe îşi onorează mandatul încredinţat. Ceva mai mult, chiar consiliul municipal al sindicatelor a dat dovadă de pasivitate, înregistrind trimestrial asigurările (din păcate neonorate) ale informărilor alcătuite de comisia de coordonare și îndrumare a echipelor de control, că ,,se va insista la cei în drept pentru a lua măsuri de eliminare a neajunsurilor“ sau „se va acorda o mai mare atenţie eliminării formalismului“. Asigurările s-au repetat, neajunsurile au rămas. De parcă am uitat că în unităţile vizate există comitete de sindicat, grupe sindicale care pot şi trebuie să acţioneze ferm pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor. Va trebui să aplicăm cu fermitate indicaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, astfel incit sindicatele să reprezinte intr-adevăr „o puternică forţă revoluţionară in participarea activă, organizată a oamenilor muncii la conducerea tuturor sectoarelor de activitate, la întărirea controlului muncitoresc“. Cornel Sas, contabil-şef, întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare: Un control efectuat de organele de partid şi de stat municipale în unităţi ale întreprinderii noastre a constatat, pe lingă unele aspecte pozitive, numeroase abateri grave ale unor lucrători comerciali : comportare necorespunzătoare faţă de cumpărători, abuzuri, dosiri de mărfuri , lipsă de curăţenie etc. Desigur, toate sancţionate sever, unele chiar de organele de justiţie. Cum de s-a ajuns la o asemenea situaţie ? Pornindu-se de la diverse greşeli considerate „mărunte“, deci neluate in seamă sau tratate cu superficialitate, şi ajungîndu-se la infracţiune. Trebuie să mărturisesc că asemenea greşeli ii „mărunte“ au fost în repetate rînduri sesizate la timpul potrivit de echipele de control al oamenilor muncii şi puteau fi luate măsuri care să le stăvilească evoluţia, să le înlăture înainte de a deveni piedici în calea bunei aprovizionări a populaţiei, ba chiar daune ale avutului obştesc. Conducerea întreprinderii a scăpat din vedere adevărul elementar că existenţa comerţului se datoreşte cumpărătorului, nu invers, iar cumpărător înseamnă la noi om al muncii care-şi face datoria şi faţă de care trebuie ca şi cei din comerţ să-şi facă datoria. Acum, după ce actele antisociale constatate s-au produs, nu este suficientă o desolidarizare pasivă faţă de cei care le-au comis, ci trebuie instaurată o atmosferă care să nu mai permită apariţia abaterilor, chiar şi „mărunte“ de la regulile comerţului, de la principiile etico-morale ale lucrătorilor comerciali. Consider că în această privinţă echipele de control al oamenilor muncii ne-ar putea ajuta prin vizite mai frecvente, prin observaţii şi sesizări care ar putea contribui la depistarea şi eradicarea rapidă a neajunsurilor din activitatea comercială. Hajdú Ludovic, preşedintele comisiei municipale de coordonare şi îndrumare a echipelor de control . Neajunsurile semnalate în diferite verigi ale activităţii de control, precum şi urmările acestor neajunsuri se regăsesc într-o formă concentrată în munca noastră, a comisiei. Iar cauza lor se află într-o anumită doză de neîncredere în ■ capacitatea echipelor de a propune soluții „de durată“ unor probleme considerate a fi apanajul factorilor de control specializat sau de decizie : transportul mărfurilor, amenajarea localurilor, distribuirea fondului de marfă etc. Lăsînd la o parte faptul că asemenea sesizări şi propuneri pot sta la baza unor analize și hotăriri ale forurilor de resort (ceea ce la noi nu prea s-a intîmplat), noi am neglijat efectul cel mai de durată al activităţii echipelor de control, acela de a preveni actele antisociale din domeniile controlate. Or, aşa cum s-a arătat, nu am dat importanţa cuvenită abaterilor „mărunte“, mulţumindu-ne să le comunicăm conducerii unităţilor vizate şi considerem drept eficienţă răspunsul scris cum că „s-au luat măsuri“. Or, măsurile au fost cum au fost, iar lipsurile au continuat să prolifereze nestingherite. Dacă ar fi să considerăm activitatea comisiei faţă-n faţă cu împuternicirile şi mijloacele oferite de lege şi de cadrul în care ne desfăşurăm munca, am constata că numeroase articole au fost fie trecute cu vederea, fie aplicate superficial. De aceea consider că punctul de la care trebuie pornit în acţiunile de revigorare a activităţii echipelor de control constă tocmai în aplicarea întocmai a fiecărei prevederi, a fiecărui articol al legii. Török Francisk, vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal . Cred că este vorba de neaplicarea nu numai a unor prevederi și articole ale legii în activitatea echipelor de control al oamenilor muncii, ci de ceva mai mult. O prevedere a acestei legi arată că „membrii echipelor de control al oamenilor muncii, precum și membrii comisiei de coordonare şi îndrumare se bucură de protecţia legii, ca şi persoanele care îndeplinesc funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat". Nesocotirea acestei prevederi înseamnă nu numai o ignorare a legii, ci a unui principiu-cheie de boltă a politicii partidului nostru, acela de asigurare a participării nemijlocite a maselor de oameni ai muncii la activitatea de control. Ca parte integrantă a întregului sistem de control al societăţii, echipele de oameni ai muncii din municipiul nostru pot şi trebuie să aducă o contribuţie sporită la eradicarea tuturor abaterilor şi neajunsurilor, la buna desfăşurare a activităţii in sectoarele controlate. Laurentiu - DUT 4 Octav GRUMEZA corespondentul „Scînteii“ Calitatea pregătirii politice şi profe*liza deficienţelor • Organizaţii de partid OSI ^ A IM I I It I 11AI* 4% S! ■» • • A ■ » y sionale a comuniştilor, a oamenilor muncii — hotărîtoare pentru promovarea unei activităţi economice eficiente • Cine îşi propune să devină fruntaş învaţă din experienţa bună, dar şi din anaputernice, într-un oraş cu industrie tînără • Exigenţa comunistă găseşte întotdeauna răspunsurile necesare şi la problemelegrele. CONTROLUL OAMENILOR MUNCII la nivelul exigenţelor societăţii „Va fi perfecţionat controlul activităţii economicosociale în condiţiile creşterii rolului organelor de partid şi de stat, al tuturor organismelor democraţiei muncitoreşti-revoluţionare şi comisiilor de control ale maselor populare“. (Din proiectul Programului-Directiva al Congresului al XIV-lea al P.C.R.) Măsura activităţii politico-organizatorice - rezultatele concrete din producţie răspundere comi înalta Lucrările conferinţei de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei orăşeneşti de partid Caracal, judeţul Olt, s-au desfăşurat intr-o vibrantă atmosferă de emulaţie creatoare, caracterizată de un profund spirit analitic, critic şi autocritic, de angajare revoluţionară. „Dacă ne mîndrim astăzi cu o autentică platformă industrială, ale Cărei mari unităţi economice au fost în întregime edificate in epoca de glorii, inaugurată da Congresul al IX-lea al partidului — se arată in darea de seamă —, datorăm aceasta înfăptuirii neabătute a politicii clarvăzătoare a partidului, a orientărilor şi indicaţiilor secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a vizitat în repetate rînduri judeţul Olt şi oraşul nostru şi a hotărit amplasarea obiectivelor care alcătuiesc astăzi platforma industrială“. Pornind de la acest fapt, de la această realitate, fiecare dintre vorbitori a ţinut să-şi exprime— o dată cu profunda recunoştinţă faţă de politica partidului de dezvoltare armonioasă a ţării — deplina adeziune faţă de Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie a.c. cu privire la propunerea de realegere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la Congresul al XIV-lea, în suprema funcţie de secretar general al partidului — garanţie sigură a înfăptuirii in continuare a programelor cutezătoare de înflorire a patuei noastre. In acelaşi timp, fiecare participant s-a arătat preocupat de valorificarea si mai bună a puternicei baze tehnicomateriale create in anii de după Congresul al IX-lea. Preocupare firească dacă avem în vedere faptul că datorită impetuoasei dezvoltări pe care, alături de toate celelalte zone ale tării, a cunoscut-o şi oraşul Caracal, producţia industrială a anului 1965 se realizează acum în mai puţin de o sâptămînă ; totodată, au fost create noi locuri de muncă pentru 21 000 persoane, productivitatea muncii a crescut de 7 ori, populaţia oraşului s-a dublat, au fost construite peste 7 000 apartamente, oraşul însuşi a devenit cu totul altul. „Avem la întreprinderea de vagoane un mare număr de comunişti, peste 1 200, ceea ce reprezintă o adevărată forţă politică — afirma Marian Olteanu, secretar al comitetului de partid din această unitate. Pentru a face faţă sarcinilor sporite care revin colectivului nostru, este necesar ca organizaţiile de partid să implice mai mult ne comunişti, ne toţi oamenii muncii în soluţionarea operativă a programelor iniţiate, şi în primul rind a celui de organizare şi modernizare a producţiei. Iar în acest scop trebuie să ne preocupăm mai temeinic de perfecţionarea pregătirii profesionale a întregului personal. Fac această afirmaţie avînd în vedere că unele birouri ale organizaţiilor de bază din unitatea noastră, nr. 8 şi 12, au avut rezultate foarte slabe în acest sens. De aceea, vom acţiona cu toată fermitatea pentru ca organele de partad alese recent să traseze fiecărui comunist, cu deosebire cadrelor tehnico-inginereşti şi economice, sarcini concrete, nominalizate, şi să se ocupe mai mult de perfecţionarea cunoştinţelor profesionale şi politico-ideologice ale oamenilor muncii“. „In lumina Programului-Directivă şi a Tezelor pentru Congresul al XIV-lea, şi unităţii noastre îi revin sarcini sporite în vederea creşterii calităţii produselor, paralel cu reducerea cheltuielilor de producţie, arăta comunista Elena Nistorescu, delegat al organizaţiei de partid de la întreprinderea de producere si industrializare a legumelor si fructelor. In acest scop este necesar să ne ocupăm cu prioritate de munca de educaţie, pentru eradicarea unor manifestări de risipă, de proastă gospodărire a utilajelor si mai cu seamă a materiilor prime, pentru formarea la toti comuniştii, la toti oamenii muncii a unei atitudini înaintate în muncă“. Aceeaşi idee a fost dezvoltată şi în cuvîntul tovarăşei Silvia Nicola, secretar al comitetului de partid de la întreprinderea de anvelope . „Unitatea noastră a furnizat economiei naţionale, în perioada analizată, peste 2 milioane bucăţi anvelope. Pe viitor ne revin sarcini si mai mari. Cea mai importantă problemă care trebuie să stea in atenţia noastră o constituie creşterea calităţii, iar aceasta depinde în mare măsură de munca oamenilor, de calitatea pregătirii lor politice şi profesionale — domenii în care, aşa cum ne cere secretarul general al partidului, apai avem multe de făcut“. Preocupări asemănătoare au relevat şi Stelian Dănciulescu, Ioana Cebuc şi Nicolae Ignat. „Vom acţiona cu nistă mai multă perseverenţă pentru educarea patriotică, revoluţionară a tinerilor, arăta acesta din urmă. Spun aceasta deoarece mai întîlnim la unii tineri atitudinea de a aştepta totul de a gata de la societate, in schimb randamentul lor în muncă este departe de cel aşteptat. Cred că in această privinţă nici organizaţiile de partid nu reuşesc să asigure întotdeauna o îndrumare concretă, eficientă organizaţiilor U.T.C.“. Atit darea de seamă, cit şi intervenţiile participanţilor la dezbateri, abordînd într-un pronunţat spirit analitic problemele economice, au pus un accent deosebit de ideea, atit de clar formulată in Expunerea tovarăşului Nicolae Ceausescu la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R., privind creşterea răspunderii pentru dezvoltarea si consolidarea mnonrietăţii socialiste — temelia trainică a edificării noii orînduiri în patria noastră. „Idee ne care se întemeiază rezultatele muncii noastre, căreia îi demonstrează viabilitatea întreaga experienţă in construcţia socialistă din tara noastră, sublinia în cuvîntul său comunistul Constantin Tobescu. Si a nu o apăra şi dezvolta De măsura cerinţelor înseamnă — aşa cum subliniază cu deplin temei tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului — a abdica de la unul din principiile fundamentale ale edificării socialismului“. Mihai GRIGOROŞCUŢA corespondentul „Scînteii" (Urmare din pag. I)tate vitală, apreciindu-se pe drept cuvint că orice diminuare a marii proprietăţi socialiste, întoarcerea la forme de proprietate capitalistă, inclusiv la mica proprietate, este de natură să pună în pericol nu numai construirea socialismului, ci şi însăşi dezvoltarea economico-socială a popoarelor, bunăstarea şi independenţa lor. Cu totul semnificative apar de asemenea consecinţele de ordin social-politic pe care le determină existenţa şi dezvoltarea continuă a proprietăţii socialiste, ca singura bază trainică a noii orînduiri sociale. Astfel, instaurarea proprietăţii socialiste realizează pe un plan superior concordanţa logică, obiectivă dintre caracterul puterii de stat şi cel al puterii economice, întruchipată în acest caz în unitatea dintre puterea întregului popor şi natura socială a proprietăţii asupra principalelor mijloace de producţie, ca expresie a intereselor generale unitare ale tuturor membrilor societăţii. In al doilea rind, aceasta a pus pentru totdeauna capăt condiţiilor materiale de existenţă, a claselor sociale exploatatoare şi, totodată, antagonismelor de clasă, asigurînd cadrul înfăptuirii unor profunde mutaţii în structura şi fizionomia noilor clase şi categorii sociale. Dispariţia claselor exploatatoare şi înfăptuirea egalităţii între toţi membrii societăţii, pe temeiul proprietăţii socialiste a întregului popor şi cooperatiste, s-au răsfrînt in mod direct asupra relaţiilor dintre clasele şi categoriile de oameni ai muncii în sensul întăririi alianţei, al realizării unităţii politico-ideologice şi organizatorice a tuturor forţelor sociale ale naţiunii, eliminindu-se, aşadar, cauzele obiective care generează şi întreţin, în condiţiile capitalismului, fenomenele divizării şi contrapunerii diferitelor clase şi grupuri sociale, ale confruntării lor pe scena politică. Corespunzător acestor noi realităţi economico-sociale, iau naştere si se afirmă forme noi de exprimare a intereselor de clasă şi generale ale societăţii, care nu se mai manifestă, in mod necesar, in termenii competiţiei şi confruntării unor partide politice diferite sau grupuri de presiune organizate — ca in capitalism —, ci se bazează pe creşterea capacităţii şi rolului partidului revoluţionar, al clasei muncitoare, care reprezintă toate clasele şi categoriile de oameni ai muncii, interesele supreme ale întregului popor în frunte cu clasa muncitoare , de a uni şi mobiliza eforturile creatoare ale naţiunii, de a institui şi întări legătura directă cu masele, cadrul organizatoric de participare directă a acestora la elaborarea şi transpunerea în viaţă a politicii interne şi externe a ţării. Aşadar, departe de a determina necesitatea existenţei unui sistem cu mai multe partide, şi cu atît mai puţin de a „legitima“ lipsa de unitate politico-ideologică a clasei muncitoare, noua bază economico-socială unitară a societăţii socialiste presupune, in mod logic, tocmai întărirea unităţii politice, de acţiune a clasei muncitoare si a întregului popor, în cadrul şi prin activitatea consecvent revoluţionară a partidului comunist, singurul partid capabil să organizeze şi să conducă toate forţele naţiunii pe calea socialismului şi comunismului. Pornind de la realităţile şi experienţa construcţiei socialiste in România şi pe plan internaţional, in Expunerea secretarului general al, partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se arată că partidul nostru consideră că teza revenirii în socialism la sistemul mai multor partide este nu numai greşită, ci şi profund dăunătoare, ea deschizînd calea reîntoarcerii la formele anacronice ale sistemului politic capitalist. Viaţa demonstrează, de altfel, că în condiţiile noi, create după dispariţia claselor exploatatoare, existenţa unui partid unic al clasei muncitoare, întărirea unităţii în jurul partidului şi creşterea rolului său politic conducător reprezintă o necesitate istorică obiectivă. Restaurarea, în vădită contradicţie cutrăsăturile bazei economico-sociale socialiste, cu legităţile obiective ale progresului, de sisteme cu mai multe partide în unele ţări socialiste nu poate avea drept urmare — în virtutea interdependenţelor dintre bază şi suprastructură — decit slăbirea si, in ultimă instanţă, lichidarea proprietăţii socialiste, a altor cuceriri revoluţionare ale poporului, după cum o arată deja tendinţele ce se manifestă in ţările respective, de privatizare a proprietăţii şi diminuare a rolului conducerii unitare a societăţii de către partidul comunist. Iată de ce partidul nostru subliniază în mod consecvent necesitatea întăririi continue a proprietăţii socialiste, a apărării ei, ca una din cerinţele vitale ale făuririi socialismului. Transformări cu adevărat revoluţionare au înregistrat atît baza economico-socială, sistemul politic, cit şi ansamblul orinduirii noastre socialiste în perioada deschisă de cel de-al IX-lea Congres al partidului, care, analizind atît realizările, cit şi neîmplinirile, lipsurile şi greşelile ce s-au manifestat în construcţia socialistă în prima etapă, a inaugurat o epocă de puternică dezvoltare şi Înnoire in toate domeniile de activitate, de reorganizare şi perfecţionare a sistemului politic în concordanţă cu caracterul şi amploarea bazei sale economico-sociale. Pornind de la unitatea de esenţă a celor două forme ale proprietăţii socialiste şi avînd în vedere deosebirile existente înttre ele — deosebiri ce ţin, între altele, de deţinătorii acestora, de sfera apartenenţei şi gradul de socializare a însuşirii — la scara întregii societăţi sau doar la cea a colectivelor unităţilor cooperatiste etc. — partidul nostru a adoptat măsuri de întărire a ambelor forme de proprietate, respingînd ca eronată concepţia potrivit căreia proprietatea de stat ar trebui considerată ca o formă superioară celei cooperatiste. „Orice contrapunere a acestor două forme de proprietate — proprietatea de stat şi cooperatistă —, neglijarea uneia sau alteia dintre ele, nu pot aduce decit daune intereselor generale ale mersului înainte al societăţii socialiste“ , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Tocmai de aceea, se apreciază că este necesar „să avem permanent în vedere că proprietatea socialistă de stat şi cooperatistă reprezintă singura bază trainică pentru progresul economico-social şi făurirea cu succes a socialismului şi comunismului“. In procesul construcţiei socialiste. Intre aceste două forme de proprietate s-au întărit relaţiile de interdependenţă, ca urmare a organizării şi conducerii unitare a întregii economii naţionale, a acţiunii, în cadrul fiecăreia în parte, a aceloraşi legi economice obiective şi aceloraşi principii socialiste, a perfecţionării — în spiritul acestor legi şi principii — a legăturilor dintre proprietatea de stat şi cea cooperatistă. Pe această bază se acţionează, totodată, în vederea soluţionării contradicţiilor care decurg din poziţia, locul şi rolul diferite ale fiecărei forme de proprietate în ansamblul economiei naţionale, dintre clasele şi grupurile sociale care se afirmă ca purtători ai respectivelor relaţii de proprietate. pentru dezvoltarea formelor de asociere între întreprinderile de stat şi cele cooperatiste, concretizate deja în crearea unor organisme care realizează o legătură strinsă între ele, de genul consiliilor unice agroindustriale de stat şi cooperatiste. Pornind de la locul şi rolul hotăritor al proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, in dezvoltarea şi perfecţionarea bazei economico-sociale a societăţii şi a sistemului său politic, Partidul Comunist Român nu împărtăşeşte concepţia potrivit căreia reînnoirea socialismului, reforma sistemului economic şi politic al societăţii socialiste ar impune restringerea ponderii şi rolului proprietăţii socialiste şi corelativ, extinderea unor forme nesocialiste sau chiar capitaliste de proprietate, considerind că, in realitate, cedarea mijloa- • celor de producţie din mina clasei muncitoare, a poporului, indiferent sub ce formă. Înseamnă o activitate care echivalează cu lichidarea bazelor dezvoltării socialiste a societăţii. Constituind esenţa bazei economice a sistemului democraţiei muncitoreşti-revoluţionare din ţara noastră, a sistemului politic al României socialiste — in cadrul căruia rolul fundamental revine clasei muncitoare, partidului ei politic — proprietatea socialistă, permanenta ei dezvoltare și consolidare a format obiectivul strategic al politicii partidului și statului nostru. Promovarea unei înalte rate a acumulării, asigurarea unui sistem de conducere socială în care drepturile și prerogativele autoconducerii sunt strips îmbinate cu rigorile planului unic — toate acestea au condus la făurirea unei moderne baze tehnicomateriiale, la creșterea impresionantă a fondurilor fixe, la dezvoltarea spectaculoasă a fiecărui domeniu. Urmînd neabătut politica ştiinţifică de dezvoltare multilaterală a ţării, promovată de partid, prefigurată într-o perspectivă largă in documentele pentru Congresul al XIV-lea, poporul nostru are toate temeiurile să privească încrezător şi optimist viitorul, cai convingerea că acesta va aduce înfăptuirea deplină a valorilor, idealurilor, de egalitate şi dreptate, de progres şi independenţă, demonstrind că opţiunea pentru socialism a fost o opţiune istorică, confirmată şi susţinută de evoluţia istorică a societății contemporane. Aristide CIOARA PROPRIETATEA SOCIALISTĂ SCINT ElA — miercuri 1 noiembrie 1989