Scînteia, noiembrie 1989 (Anul 58, nr. 14681-14707)

1989-11-01 / nr. 14681

PAGINA 4 IN PREGĂTIREA CONGRESULUI AL XIV-LEA AL PARTIDULUI CONFERINTEII DE DĂRI DE SEAMA $I ALEGERI IN ORGANIZAŢIILE ORĂŞENEŞTI SI MUNICIPALE Intr-unul din holurile clădirii în care a avut loc Conferinţa de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de partid din sectorul 2 al Capitalei a fost­ organizată o expoziţie infăţişînd noi produse de înaltă tehnicitate ale unor prestigioase întreprinderi din­ sector. Panourile care prezentau­ succint realizări şi obiective erau grupate sub două devize : „Ştiinţă­­eficienţă-progres“ şi „Calitate-com­­petitivitate“. Şi dezbaterile conferin­ţei s-au desfăşurat sub semnul aces­tor imperative care au impus analizei activităţii economice o viziune de înaltă responsabilitate revoluţionară, o evaluare critică şi autocritică a re­zultatelor obţinute.­ Constatarea aceasta merită subli­niată cu atît mai mult cu cit, aşa cum a reieşit din darea de seamă şi din intervenţiile delegaţilor, acti-­­­vitatea comuniş­tilor, a celorlalţi oameni ai muncii din unităţile eco­­nomico-sociale din sector a cunoscut, de la precedente­le alegeri şi pînă în prezent, pro­grese semnifica­tive. Sectorul, cu o pondere deose­bită in industria Capitalei, a în­deplinit şi depăşit principalii in­dicatori de plan, realizind supli­mentar cantităţi importante de pro­duse destinate unor programe prio­ritare ale economiei naţionale şi ex­portului. In perioada analizată, şi zestrea edilitară a sectorului s-a îm­bogăţit cu un număr însemnat de noi apartamente, cu alte obiective social­­culturale, ceea ce a contribuit la creşterea calităţii vieţii oamenilor muncii. Acestea sunt, înainte de toate, re­zultatele aplicării cu consecvenţă a strategiei dezvoltării economico-so­­ciale impetuoase a patriei noas­tre socialiste elaborată de con­ducătorul partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu , argumente pen­tru care delegaţii la conferinţa, in numele comuniştilor din sector, ală­turi cu întregul partid şi popor, au dat o înaltă apreciere rolului determi­nant, hotăritor al contribuţiei tova­răşului Nicolae Ceauşescu in funda­mentarea şi transpunerea în practică, într-o deplină unitate dialectică, a politicii interne şi externe a parti­dului şi statului nostru, în promo­varea c­u clarviziune ştiinţifică a cursului înnoitor, profund dinamic, pe care societatea românească l-a cunos­­cut în cea mai fertilă perioadă din întreaga istorie a ţării, deschisă de Congresul al IX-lea al partidului, ex­­primîndu-şi deplina convingere că realegerea celui mai iubit şi ■ stimat fiu al poporului ca secretar general al partidului, de către marele forum al comuniştilor, constituie cea mai puternică garanţie a dezvoltării so­cialiste a patriei, a ascensiunii sale viguroase­ spre culmile civilizaţiei şi progresului, spre comunism. Totoda­tă, participanţii la conferinţă şi-au afirmat înalta preţuire şi adincul res­pect faţă de tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, emi­nent om politic şi prestigios savant de largă recunoaştere internaţională, pentru contribuţia deosebită la dez­voltarea economico-socială a ţării, la înflorirea învăţămintulu­i, ştiinţei şi culturii româneşti. Desigur, nu este uşor să devii frun­taş, iar comuniştii din sectorul 2 ţin­tesc un asemenea loc. Asemenea poziţie implică o sporită respon­sabilitate pentru menţinerea şi consolidarea locului ocupat. Iată de ce participanţii la conferinţă au înţeles că, înainte de toate, este necesar să se insiste cu deosebire a­­supra neajunsurilor şi deficienţelor existente, asupra problemelor de fond ale activităţii. Una din ideile domi­nante desprinse din dezbaterile con­ferinţei a constituit-o încrederea in posibilitatea realizării prin forţe pro­prii a obiectivelor fixate. Indreptin­­du-şi stăruitor privirea spre propria activitate, spre factorii ce ţin de mo­dul în care au fost fructificate resur­sele interne , în întreprinderile lor, delegaţii Petre Gherbezan (între­prinderea de Pompe „Aversa“), Eli­­sabeta Stanciu (întreprinderea de Calculatoare Electronice), Ladislau Frumosu (întreprinderea „Neferal“), Lucian Lefter (Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice) au pus în evidenţă faptul că puteau fi obţi­nute rezultate mult mai bune în realizarea producţiei fizice, în înfăp­tuirea programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea procese­lor de producţie, in asimilarea de produse noi, în ridicarea parametri­lor calitativi ai acestora, in îndepli­nirea sarcinilor la export. Justificări, invocări de „cauze obiective“, încer­cări de transferare a răspunderii unor neajunsuri pe seama altor unităţi colaboratoare nu s-au făcut auzite la conferinţă. Aceasta nu întîmplător. Este firesc ca atunci cînd acţionezi în deplină cunoştinţă de cauză, cind eşti pe deplin edificat asupra capaci­tăţii colectivului de muncă pe care-l reprezinţi să vezi în primul rind acele obstacole pe care le reprezintă formalismul, inerţia, automulţumirea, identificate în propria activitate. Din această perspectivă puteau fi, de exemplu, prevenite şi recuperate rămînerile în urmă la unele produse fizice ? Puteau fi evitate comoditatea şi superficialitatea atit în stabilirea obiectivelor din programele de mo­dernizare, cit şi în urmărirea apli­cării acestora in producţie cu eficien­ţa planificată ? Sau puteau fi ono­rate la timp unele contracte la ex­port ? Răspunsul la aceste întrebări — şi la altele asemănătoare — a fost afirmativ, susţinut cu argumente izvorîte din experienţa şi munca con­cretă, de zi cu zi, a organelor şi or­ganizaţiilor de partid, din felul in care acestea şi-au exercitat rolul de conducător politic în fiecare unitate, la fiecare loc de muncă. Tocmai de aceea, delegaţii Victor Fuiorea (Com­binatul de Industrializare a Lemnului Pipera), Mihai Ghiţă (întreprinderea de Mecanică Fină), Panaite Draguş (întreprinderea „Electroaparataj“) au relevat cu deplină îndreptăţire impe­rativul creşterii responsabilităţii fie­cărui om al muncii, indiferent de po­ziţia pe care o ocupă în procesul de producţie, faţă de îndeplinirea exem­plară a îndatoririlor sale profesionale. In acest sens, ei au insistat asupra concentrării tuturor formelor muncii politico-educative în vederea creşterii răspunderii, in gospodărirea raţională şi valorificarea superioară a resurse­lor materiale, în aplicarea cuceririlor tehnico-ştiinţifice în producţie,, in ridicarea calificării profesionale, in întărirea ordinii şi disciplinei, cu atit mai mult cu cit in unităţile lor şi în altele se mai întîlnesc abateri de la disciplină, cazuri de ri­sipă, toleranţă faţă de lucrul făcut de mîntuială. Atit In darea de seamă, cit şi în intervenţiile unor delegaţi a fost a­­preciat pozitiv faptul că, potrivit cerinţei formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a manifestat o preocupare mai mare pentru a muta centrul activităţii politico-organiza­­torice în unităţi, acolo unde se hotă­răşte îndeplinirea sarcinilor de pro­ducţie. S-a încetăţenit practica efec­tuării de analize periodice în între­prinderi, in­secţiile şi atelierele de fabricaţie, cu participarea tuturor factorilor de răspundere , activul de partid, comisiile pe probleme au fost folosite mai bine în îndeplinirea mul­tiplelor sarcini care au revenit orga­nizaţiilor de partid. De asemenea, în cadrul instruirilor au fost iniţiate schimburi de experienţă privind sti­lul şi metodele de muncă, organizarea­ şi planificarea ac­tivităţii, controlul îndeplinirii hotă­­rîrilor de partid şi legilor ţării, a propriilor hotă­­riri. Toate acestea au condus la re­zolvarea eficientă a unor probleme de producţie mai deosebite, care au stat in faţa unor organizaţii de partid de la unităţi ca „Elec­troaparataj“, „Mecanică Fină“, „E­­lectronica“, „Calculatoare“ şi al­tele, unde, prin antrenarea şi con­sultarea m­ai largă a specialiştilor, a muncitorilor cu experienţă, au fost elaborate măsuri pentru intensifica­rea modernizării proceselor de pro­ducţie, îmbunătăţirea calităţii produ­selor, reducerea cheltuielilor mate­riale etc. Evident, în acest context s-a stăruit şi asupra unor neîmpliniri care mai persistă în activitatea unor orga­nizaţii de partid, a unor birouri şi co­mitete de partid. Din darea de seamă şi din intervenţiile unor delegaţi a reieşit că mai sunt organizaţii de partid care nu manifestă suficientă preocupare pentru temeinica pregăti­re şi desfăşurare a adunărilor gene­rale, dovedesc formalism în îndruma­rea şi sprijinirea organizaţiilor de masă şi obşteşti, a organismelor de­mocraţiei muncitoreşti-revoluţionare. De bună seamă, preocuparea de a conferi stilului şi metodelor de muncă atributele unei puternice eficienţe, un spirit inovator, revoluţionar, urmă­reşte în esenţă scoaterea la iveală a filoanelor încă neexplorate ce există în fiecare organizaţie de partid, ex­tinderea şi generalizarea unor expe­rienţe valoroase in munca politică şi organizatorică. Constantin VARVARA Gheorghe IONIŢA In ansamblul formelor de partici­pare nemijlocită a maselor populare la actul de conducere a Întregii ac­tivităţi politice şi economico-sociale a fiecărei localităţi, a întregii ţări, un rol distinct revine echipelor de control al oamenilor muncii. Ac­ţionând sub egida consiliilor Frontu­lui Democraţiei şi Unităţii Socialis­te şi antrenînd în activitatea lor oa­meni ai muncii din toate sectoarele vieţii, aceste echipe sunt meni­te, aşa cum se arată şi în statu­tul lor — care este şi lege de stat (Legea nr. 6 din 1972) — să consti­tuie un factor de educaţie civică, de promovare a unei atitudini înainta­te a personalului muncitor din uni­tăţile comerciale, de servire publică, de generalizare a experienţei bune, de combatere a manifestărilor de neglijenţă, nepăsare şi lipsă de răs­pundere faţă de interesele populaţiei şi de păstrare a avutului obştesc, de respectare a legalităţii socialiste. La analiza de la Comitetul Cen­tral al partidului care a avut loc în urma vizitei de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în pieţe şi complexe agroalimentare, alte u­­nităţi comerciale şi alimentare din Capitală, secretarul general al par­tidului a arătat că, alături de or­ganele comerciale, de ordine, nici organismele de control obștesc nu și-au făcut cum trebuie datoria, ce­­rîndu-le să contribuie într-o măsură sporită la eliminarea în cel mai scurt timp a neajunsurilor de pînă acum, la îmbunătăţirea radicală a funcţio­nării reţelei co­merciale şi a a­­provizionării popu­laţiei. Desigur, aceas­tă cerinţă­ vizea­ză in egală mă­sură activitatea de control al oamenilor muncii din toate localităţile ţării. In spiritul a­cestei cerinţe, organele de partid şi de stat judeţene si municipale din Satu Mare au constatat, in urma unei analize, că sistemul de control, in­clusiv cel exercitat de echipe de oameni ai muncii, nu se ridică la nivelul cerut. Care sunt cauzele ce determină o asemenea situaţie ? Şi, mai ales, ce măsuri trebuie între­prinse pentru revitalizarea acestei forme de control al maselor ? Asu­pra acestor întrebări s-a concentrat dezbaterea desfăşurată în municipiul Satu Mare cu participarea unor fac­tori de răspundere de aici. Florica Şimon, preşedinta consi­liului municipal al Frontului De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste . Consider că activitatea echipelor de control al oamenilor muncii din mu­nicipiu, sub nivelul cerinţelor actua­le, se datoreşte şi insuficientei în­ţelegeri a faptului că acestea nu sunt o simplă „dublură“, cu atît mai puţin „anexă“, a controlului specializat de stat, ci se completea­ză reciproc. Cunoaşterea regle­mentărilor legale, a cerinţelor cetăţenilor, concentrarea acţiunilor echipelor de control asupra rezolvă­rii lor constituie una din condiţiile primordiale ale obţinerii efectului dorit. Or, din păcate, şi din vina noastră, a consiliului municipal al F.D.U.S., lucrurile nu stau aşa. De cele mai multe ori, echipele de control pornesc la acţiuni intîmplă­­toare, constată „ce-o fi“, iar con­semnările, observaţiile, propuneri­le sunt adesea lipsite de consistenţă. Mai direct spus, cred că este vorba de o plafonare a activităţii, plafo­nare ce trebuie neapărat depăşită. Ioan Gheorghe, tehnician la între­prinderea „23 August“, responsabil de echipă de control : De acord cu această observație si aş putea adăuga că plafonarea de care este vorba isi are rădăcina in toate verigile activi­tăţii echipelor, incepind chiar cu alegerea membrilor lor. Prevalează adesea un singur criteriu, acela de fruntaş în producţie. Desigur, este nevoie si de acest criteriu, dar el singur nu este suficient pentru o asemenea activitate de răspundere. Pentru aceasta este nevoie si de un pronunţat spirit gospodăresc, de pa­siune in căutarea şi găsirea, îm­preună cu oamenii si forurile res­pective, a soluţiilor de înlăturare a fiecărui neajuns, de un înalt simt al răspunderii fată de cei ce ti-au încredinţat mandatul. Greu de amintit vreo acţiune a comisiei în care să se fi analizat activitatea (bună sau nesatisfăcă­toare) a vreunei echipe, sau să fie tras la răspundere, în public, vreun şef de unitate, vreo conducere de intreprindere pentru că tărăgănează rezolvarea problemelor sesizate de echipele de control. Uneori, procese­­le-verbale încheiate de echipe după acţiunile de control cam întîrzie prin sertarele comisiei, creîndu-le membrilor acestora impresia că sunt prea puţin luaţi în seamă. Iosif Berti, directorul întreprinde­rii Judeţene de Transport Local : Sunt de părere că unul din punc­tele slabe ale activităţii echipe­lor de control constă şi in lip­sa unei corelări fireşti intre rezultatul concret al acţiunilor, a­­dică măsura adoptată, si cel de perspectivă, adică urmările măsuri­lor. Adeseori măsura, sau sancţiu­nea celui în culpă, nu este însoţită de alte acţiuni care să împiedice reapariţia şi proliferarea neajunsu­rilor. Conducerile unităţilor în cauză trebuie să ajungă, in sfirşit, la con­cluzia că sugestiile si sesizările fă­cute de echipele de control consti­tuie un aj­utor pentru măsuri care tre­buie nu numai să înlăture neajunsul concret de faţă, ci şi să ducă la îm­bunătăţirea generală a muncii. Or, adesea, aceste sesizări sunt primite cu „acreală“ sau sunt considerate drept nişte „capricii“, iar măsurile sunt luate in cea mai mare discreţie, spre a nu... strica firma. Adică, spre a nu se schimba nimic. Ceea ce, tre­buie s-o recunosc, se mai practică inclusiv în întreprinderea noastră. Silvia Vodaş, activist la consi­liul municipal al sindicatelor , în bi­lanţul nesatisfăcător al acţiunilor e­­chipelor de control al oamenilor muncii se regăseşte in bună măsură şi activitatea, la fel de nesatisfăcă­toare, a sindicatelor. A scăzut exi­genţa grupelor sindicale la alegerea membrilor acestor echipe, iar comi­tetele de sindicat urmăresc superfi­cial modul în care cei desemnaţi in echipe îşi onorează mandatul încre­dinţat. Ceva mai mult, chiar consi­liul municipal al sindicatelor a dat dovadă de pasivitate, înregistrind trimestrial asigurările (din păcate neonorate) ale informărilor alcătuite de comisia de coordonare și îndru­mare a echipelor de control, că ,,se va insista la cei în drept pentru a lua măsuri de eliminare a neajun­surilor“ sau „se va acorda o mai mare atenţie eliminării formalismu­lui“. Asigurările s-au repetat, nea­junsurile au rămas. De parcă am ui­tat că în unităţile vizate există co­mitete de sindicat, grupe sindicale care pot şi trebuie să acţioneze ferm pentru înlăturarea lipsurilor şi aba­terilor. Va trebui să aplicăm cu fer­mitate indicaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, astfel incit sin­dicatele să reprezinte intr-adevăr „o puternică forţă revoluţionară in par­ticiparea activă, organizată a oame­nilor muncii la conducerea tuturor sectoarelor de activitate, la întărirea controlului muncitoresc“. Cornel Sas, contabil-şef, întreprin­derea Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare: Un control e­­fectuat de organele de partid şi de stat municipale în unităţi ale între­prinderii noastre a constatat, pe lingă unele aspecte pozitive, nume­roase abateri grave ale unor lucră­tori comerciali : comportare necores­punzătoare faţă de cumpărători, a­­buzuri, dosiri de mărfuri , lipsă de curăţenie etc. Desigur, toate sancţio­nate sever, unele chiar de organele de justiţie. Cum de s-a ajuns la o asemenea situaţie ? Pornindu-se de la diverse greşeli considerate „mă­runte“, deci neluate in seamă sau tratate cu superficialitate, şi ajun­­gîndu-se la infracţiune. Trebuie să mărturisesc că asemenea greşeli ii „mărunte“ au fost în repetate rîn­duri sesizate la timpul potrivit de echipele de control al oamenilor muncii şi puteau fi luate măsuri care să le stăvilească evoluţia, să le înlăture înainte de a deveni piedici în calea bunei aprovizionări a popu­laţiei, ba­ chiar daune ale avutului obştesc. Conducerea întreprinderii a scăpat din vedere adevărul elemen­tar că existenţa comerţului se dato­reşte cumpărătorului, nu invers, iar cumpărător înseamnă la noi om al muncii care-şi face datoria şi faţă de care trebuie ca şi cei din comerţ să-şi facă datoria. Acum, după ce actele antisociale constatate s-au produs, nu este suficientă o desoli­darizare pasivă faţă de cei care le-au comis, ci trebuie instaurată o atmosferă care să nu mai permită apariţia abaterilor, chiar şi „mă­runte“ de la regulile comerţului, de la principiile etico-morale ale lucră­torilor comerciali. Consider că în a­­ceastă privinţă echipele de control al oamenilor muncii ne-ar putea ajuta prin vizite mai frecvente, prin observaţii şi sesizări care ar putea contribui la depistarea şi eradicarea rapidă a neajunsurilor din activita­tea comercială. Hajdú Ludovic, preşedintele comi­siei municipale de coordonare şi în­drumare a echipelor de control . Ne­ajunsurile semnalate în diferite ve­rigi ale activităţii de control, precum şi urmările acestor neajunsuri se re­găsesc într-o formă concentrată în munca noastră, a comisiei. Iar cauza lor se află într-o anumită doză de neîncredere în ■ capacitatea echipelor de a propune soluții „de durată“ unor probleme considerate a fi apa­najul factorilor de control speciali­zat sau de deci­zie : transportul mărfurilor, ame­najarea localuri­lor, distribuirea fondului de marfă etc. Lă­­sînd la o parte faptul că aseme­nea sesizări şi propuneri pot sta la baza unor analize și hotăriri ale forurilor de resort (ceea ce la noi nu prea s-a intîmplat), noi am neglijat efectul cel mai de durată al activităţii echi­pelor de control, acela de a preveni actele antisociale din domeniile con­trolate. Or, aşa cum s-a arătat, nu am dat importanţa cuvenită abate­rilor „mărunte“, mulţumindu-ne să le comunicăm conducerii unităţilor vizate şi considerem drept eficienţă răspunsul scris cum că „s-au luat măsuri“. Or, măsurile au fost cum au fost, iar lipsurile au continuat să prolifereze nestingherite. Dacă ar fi să­ considerăm activitatea co­misiei faţă-n faţă cu împuternicirile şi mijloacele oferite de lege şi de cadrul în care ne desfăşurăm mun­ca, am constata că numeroase arti­cole au fost fie trecute cu vederea, fie aplicate superficial. De aceea consider că punctul de la care trebu­ie pornit în acţiunile de revigorare a activităţii echipelor de control constă tocmai în aplicarea întocmai a fiecărei prevederi, a fiecărui arti­col al legii. Török Francisk, vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal . Cred că este vor­ba de neaplicarea nu numai a unor prevederi și articole ale legii în acti­vitatea echipelor de control al oame­nilor muncii, ci de ceva mai mult. O prevedere a acestei legi arată că „membrii echipelor de control al oa­menilor muncii, precum și membrii comisiei de coordonare şi îndrumare se bucură de protecţia legii, ca şi per­soanele care îndeplinesc funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat". Nesocotirea acestei prevederi în­seamnă nu numai o ignorare a le­gii, ci a unui principiu-cheie de boltă a politicii partidului nostru, acela de asigurare a participării ne­mijlocite a maselor de oameni ai muncii la activitatea de control. Ca parte integrantă a întregului sistem de control al societăţii, echipele de oameni ai muncii din municipiul nostru pot şi trebuie să aducă o contribuţie sporită la eradicarea tu­turor abaterilor şi neajunsurilor, la buna desfăşurare a activităţii in sec­toarele controlate. Laurentiu - DUT­ 4 Octav GRUMEZA corespondentul „Scînteii“ Calitatea pregătirii politice şi profe*­liza deficienţelor • Organizaţii de partid OSI ^ A IM I I It I 11AI* 4% S! ■» • • A ■ » y sionale a comuniştilor, a oamenilor mun­cii — hotărîtoare pentru promovarea unei activităţi economice eficiente • Cine îşi propune să devină fruntaş în­vaţă din experienţa bună, dar şi din ana­puternice, într-un oraş cu industrie tînă­­ră • Exigenţa comunistă găseşte întot­deauna răspunsurile necesare şi la pro­blemele­­grele. CONTROLUL OAMENILOR MUNCII la nivelul exigenţelor societăţii „Va fi perfecţionat controlul activităţii economico­­sociale­­ în condiţiile creşterii rolului organelor de partid şi de stat, al tuturor organismelor democraţiei muncito­­reşti-revoluţionare şi comisiilor de control ale maselor populare“. (Din proiectul Programului-Directiva al Congresului al XIV-lea al P.C.R.) Măsura activităţii politico-organizatorice - rezultatele concrete din producţie răspundere comi înalta Lucrările conferinţei de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei oră­şeneşti de partid Caracal, judeţul Olt, s-au desfăşurat intr-o vibrantă atmosferă de emulaţie creatoare, ca­racterizată de un profund spirit ana­litic, critic şi autocritic, de angajare revoluţionară. „Dacă ne mîndrim astăzi cu o au­tentică platformă industrială, ale Cărei mari unităţi economice au fost în întregime edificate in epoca de glorii, inaugurată da Congresul al IX-lea al partidului — se arată in darea de seamă —, datorăm aceasta înfăptuirii neabătute a politicii­ clar­văzătoare a partidului, a orientărilor şi indicaţiilor secretarului său gene­ral, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a vizitat în repetate rînduri­­ judeţul Olt şi oraşul nostru şi a hotărit amplasarea obiectivelor care alcătuiesc astăzi platforma indus­trială“. Pornind de la acest fapt, de la această realitate, fiecare dintre vor­bitori a ţinut să-şi exprime— o dată cu profunda recunoştinţă faţă de po­­litica partidului de dezvoltare armonioasă a ţării — deplina adeziu­ne faţă de Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie a.c. cu privire la propunerea de realegere a tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, la Congresul al XIV-lea, în suprema funcţie de secretar general al partidului — garanţie sigură a înfăptuirii in conti­nuare a programelor cutezătoare de înflorire a patu­ei noastre. In acelaşi timp, fiecare participant s-a arătat preocupat de valorificarea si mai bună a puternicei baze tehnico­materiale create in anii de după Congresul al IX-lea. Preocupare fi­rească dacă avem în vedere faptul că datorită impetuoasei dezvoltări pe care, alături de toate celelalte zone ale tării, a cunoscut-o şi oraşul Caracal, producţia industrială a anu­lui 1965 se realizează acum în mai puţin de o sâptămînă ; totodată, au fost create noi locuri de muncă pen­tru 21 000 persoane, productivitatea muncii a crescut de 7 ori, populaţia oraşului s-a dublat, au fost construi­te peste 7 000 apartamente, oraşul însuşi a devenit cu totul altul. „Avem la întreprinderea de vagoa­ne un mare număr de comunişti, peste 1 200, ceea ce reprezintă o ade­vărată forţă politică — afirma Ma­rian Olteanu, secretar al comitetu­lui de partid din această unitate. Pentru a face faţă sarcinilor sporite care revin colectivului nostru, este necesar ca organizaţiile de partid să implice mai mult ne comunişti, ne toţi oamenii muncii în soluţionarea operativă a programelor iniţiate, şi în primul rind a celui de organi­zare şi modernizare a producţiei. Iar în acest scop trebuie să ne preocu­păm mai temeinic de perfecţionarea pregătirii profesionale a întregului personal. Fac această afirmaţie avînd în vedere că unele birouri ale orga­nizaţiilor de bază din unitatea noas­tră, nr. 8 şi 12, au avut rezultate foarte slabe în acest sens. De aceea, vom acţiona cu toată fermitatea pen­tru ca organele de partad alese re­cent să traseze fiecărui comunist, cu deosebire cadrelor tehnico-ingine­­reşti şi economice, sarcini concrete, nominalizate, şi să se ocupe mai mult de perfecţionarea cunoştinţelor profesionale şi politico-ideologice ale oamenilor muncii“. „In lumina Programului-Directivă şi a Tezelor pentru Congresul al XIV-lea, şi unităţii noastre îi revin sarcini sporite în vederea creşterii calităţii produselor, paralel cu re­ducerea cheltuielilor de producţie, arăta comunista Elena Nistorescu, delegat al organizaţiei de partid de la întreprinderea de producere si in­dustrializare a legumelor si fructe­lor. In acest scop este necesar să ne ocupăm cu prioritate de munca de educaţie, pentru eradicarea unor ma­nifestări de risipă, de­ proastă gos­podărire a utilajelor si mai cu sea­mă a materiilor prime, pentru for­marea la toti comuniştii, la toti oa­menii muncii a unei atitudini înain­tate în muncă“. Aceeaşi idee a fost dezvoltată şi în cuvîntul tovarăşei Silvia Nicola, secretar al comitetu­lui de partid de la întreprinderea de anvelope . „Unitatea noastră a furnizat economiei naţionale, în pe­rioada analizată, peste 2 milioane bucăţi anvelope. Pe viitor ne revin sarcini si mai mari. Cea mai impor­tantă problemă care trebuie să stea in atenţia noastră o constituie creş­terea calităţii, iar aceasta depinde în mare măsură de munca oamenilor, de calitatea pregătirii lor politice şi pro­fesionale — domenii în care, aşa cum ne cere secretarul general al parti­dului, apai avem multe de făcut“. Preocupări asemănătoare au relevat şi Stelian Dănciulescu, Ioana Cebuc şi Nicolae Ignat. „Vom acţiona cu nistă mai multă perseverenţă pentru edu­carea patriotică, revoluţionară a ti­nerilor, arăta acesta din urmă. Spun aceasta deoarece mai întîlnim la unii tineri atitudinea de a aştepta totul de­ a gata de la societate, in schimb randamentul lor în muncă este de­parte de cel aşteptat. Cred că in această privinţă nici organizaţiile de partid nu reuşesc să asigure întot­deauna o îndrumare concretă, efi­cientă organizaţiilor U.T.C.“. Atit darea de seamă, cit şi inter­venţiile participanţilor la dezbateri, abordînd într-un pronunţat spirit analitic problemele economice, au pus un accent deosebit de ideea, atit de clar formulată in Expunerea to­varăşului Nicolae Ceausescu la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R., pri­vind creşterea răspunderii pentru dezvoltarea si consolidarea mnonrietă­­ţii socialiste — temelia trainică a edificării noii orînduiri în­­ patria noastră. „Idee ne care se întemeiază rezultatele muncii noastre, căreia îi demonstrează viabilitatea întreaga experienţă in construcţia socialistă din tara noastră, sublinia în cuvîntul său comunistul Constantin Tobescu. Si a nu o apăra şi dezvolta De mă­sura cerinţelor înseamnă — aşa cum subliniază cu deplin temei tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului — a abdica de la unul din principiile fundamentale ale edi­ficării socialismului“. Mihai GRIGOROŞCUŢA corespondentul „Scînteii" (Urmare din pag. I)­tate vitală, apreciindu-se pe drept cu­­vint că orice diminuare a marii pro­prietăţi socialiste, întoarcerea la for­me de proprietate capitalistă, inclusiv la mica proprietate, este de natură să pună în pericol nu numai construi­rea socialismului, ci şi însăşi dezvol­tarea economico-socială a popoare­lor, bunăstarea şi independenţa lor. Cu totul semnificative apar de asemenea consecinţele de ordin so­cial-politic pe care le determină e­­xistenţa şi dezvoltarea continuă a proprietăţii socialiste, ca singura bază trainică a noii orînduiri so­ciale. Astfel, instaurarea proprietăţii socialiste realizează pe un plan su­perior concordanţa logică, obiectivă dintre caracterul puterii de stat şi cel al puterii economice, întruchi­pată în acest caz în unitatea dintre puterea întregului popor şi natura socială a proprietăţii asupra princi­palelor mijloace de producţie, ca expresie a intereselor generale uni­tare ale tuturor membrilor societăţii. In al doilea rind, aceasta a pus pen­tru totdeauna capăt condiţiilor ma­teriale de existenţă, a claselor so­ciale exploatatoare şi, totodată, anta­gonismelor de clasă, asigurînd ca­drul înfăptuirii unor profunde mu­taţii în structura şi fizionomia noi­lor clase şi categorii sociale. Dispariţia claselor exploatatoare şi înfăptuirea egalităţii între toţi mem­brii societăţii, pe temeiul proprietă­ţii socialiste a întregului popor şi cooperatiste, s-au răsfrînt in mod direct asupra relaţiilor dintre cla­sele şi categoriile de oameni ai muncii în sensul întăririi alianţei, al realizării unităţii politico-ideolo­gice şi organizatorice a tuturor for­ţelor sociale ale naţiunii, eliminin­­du-se, aşadar, cauzele obiective care generează şi întreţin, în condiţiile capitalismului, fenomenele divizării şi contrapunerii diferitelor clase şi grupuri sociale, ale confruntării lor pe scena politică. Corespunzător a­­cestor noi realităţi economico-socia­le, iau naştere si se afirmă forme noi de exprimare a intereselor de clasă şi generale ale societăţii, care nu se mai manifestă, in mod necesar, in termenii compe­tiţiei şi confruntării unor partide politice diferite sau grupuri de pre­siune organizate — ca in capitalism —, ci se bazează pe creşterea capa­cităţii şi rolului partidului revolu­ţionar, al clasei muncitoare, care re­prezintă toate clasele şi categoriile de oameni ai muncii, interesele su­preme ale întregului popor în frunte cu clasa muncitoare , de a uni şi mobiliza eforturile creatoare ale na­ţiunii, de a institui şi întări legă­tura directă cu masele, cadrul orga­nizatoric de participare directă a a­­cestora la elaborarea şi transpune­rea în viaţă a politicii interne şi externe a ţării. Aşadar, departe de a determina necesitatea existenţei unui sistem cu mai multe partide, şi cu atît mai puţin de a „legitima“ lipsa de unitate politico-ideologică a clasei muncitoare, noua bază econo­mico-socială unitară a societăţii so­cialiste presupune, in mod logic, tocmai întărirea unităţii politice, de acţiune a clasei muncitoare si a în­tregului popor, în cadrul şi prin ac­tivitatea consecvent revoluţionară a partidului comunist, singurul partid capabil să organizeze şi să conducă toate forţele naţiunii pe calea socia­lismului şi comunismului. Pornind de la realităţile şi ex­perienţa construcţiei socialiste in România şi pe plan internaţional, in Expunerea secretarului general al, partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se arată că partidul nostru consideră că teza revenirii în socialism la sistemul mai multor partide este nu numai greşită, ci şi profund dăunătoare, ea deschizînd calea reîntoarcerii la for­mele anacronice ale sistemului po­litic capitalist. Viaţa demonstrează, de altfel, că în condiţiile noi, create după dispariţia claselor exploatatoa­re, existenţa unui partid unic al clasei muncitoare, întărirea unităţii în­ jurul partidului şi creşterea ro­lului său politic conducător repre­­zintă o necesitate istorică obiectivă. Restaurarea, în vădită contradic­ţie cu­­trăsăturile bazei econo­mico-sociale socialiste, cu legităţile obiective ale progresului, de sisteme cu mai multe partide în unele ţări socialiste nu poate avea drept ur­mare — în virtutea interdependen­ţelor dintre bază şi suprastructură — decit slăbirea si, in ultimă instanţă, lichidarea proprietăţii socialiste, a altor cuceriri revoluţionare ale po­porului, după cum o arată deja ten­dinţele ce se manifestă in ţările res­pective, de privatizare a proprietăţii şi diminuare a rolului conducerii unitare a societăţii de către parti­dul comunist. Iată de ce partidul nostru subliniază în mod consecvent necesitatea întăririi continue a pro­prietăţii socialiste, a apărării ei, ca una din cerinţele vitale ale făuririi socialismului. Transformări cu adevărat revolu­ţionare au înregistrat atît baza eco­nomico-socială, sistemul politic, cit şi ansamblul orinduirii noastre socia­liste în perioada deschisă de cel de-al IX-lea Congres al partidului, care, analizind atît realizările, cit şi neîmplinirile, lipsurile şi greşelile ce s-au manifestat în construcţia so­cialistă în prima etapă, a inaugurat o epocă de puternică dezvoltare şi Înnoire in toate domeniile de acti­vitate, de reorganizare şi perfecţio­nare a sistemului politic în concor­danţă cu caracterul şi amploarea ba­zei sale economico-sociale. Pornind de la unitatea de esenţă a celor două forme ale proprietăţii so­cialiste şi avînd în vedere deosebi­rile existente înttre ele — deosebiri ce ţin, între altele, de deţinătorii acestora, de sfera apartenenţei şi gradul de socializare a­ însuşirii — la scara întregii societăţi sau doar la cea a colectivelor unităţilor co­operatiste etc. — partidul nostru a adoptat măsuri de întărire a ambe­lor forme de proprietate, respingînd ca eronată concepţia potrivit căreia proprietatea de stat ar trebui consi­derată ca o formă superioară celei cooperatiste. „Orice contrapunere a acestor două forme de proprietate — proprietatea de stat şi coopera­tistă —, neglijarea uneia sau alteia dintre ele, nu pot aduce decit daune intereselor generale ale mersului înainte al societăţii socialiste“ , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Tocmai de aceea, se apreciază că este necesar „să avem permanent în vedere că proprietatea socialistă de stat şi cooperatistă reprezintă sin­gura bază trainică pentru progresul economico-social şi făurirea cu suc­ces a socialismului şi comunismului“. In procesul construcţiei socialiste. Intre aceste două forme de proprie­tate s-au întărit relaţiile de inter­dependenţă, ca urmare a organizării şi conducerii unitare a întregii eco­nomii naţionale, a acţiunii, în cadrul fiecăreia în parte, a aceloraşi legi economice obiective şi aceloraşi principii socialiste, a perfecţionării — în spiritul acestor legi şi prin­cipii — a legăturilor dintre proprie­tatea de stat şi cea cooperatistă. Pe această bază se acţionează, totodată, în vederea soluţionării contradicţii­lor care decurg din poziţia, locul şi rolul diferite ale fiecărei forme de proprietate în ansamblul economiei­ naţionale, dintre clasele şi grupurile sociale care se afirmă ca purtători ai respectivelor relaţii de proprie­tate. pentru dezvoltarea formelor de­­ asociere între întreprinderile de stat şi cele cooperatiste, concretizate deja în crearea unor organisme care re­alizează o legătură strinsă între ele, de genul consiliilor unice agroindus­triale de stat şi cooperatiste. Por­nind de la locul şi rolul hotăritor al proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, in dezvoltarea şi per­fecţionarea bazei economico-sociale­­ a societăţii şi a sistemului său poli­tic, Partidul Comunist Român nu îm­părtăşeşte concepţia potrivit căreia reînnoirea socialismului, reforma sis­temului economic şi politic al so­cietăţii socialiste ar impune restrin­­gerea ponderii şi rolului proprie­tăţii socialiste şi corelativ, extinde­rea unor forme nesocialiste sau chiar capitaliste de proprietate, conside­­rind că, in realitate, cedarea mijloa- • celor de producţie din mina clasei muncitoare, a poporului, indiferent sub ce formă. Înseamnă o activitate care echivalează cu lichidarea baze­lor dezvoltării socialiste a societăţii. Constituind esenţa bazei economi­ce a sistemului democraţiei munci­toreşti-revoluţionare din ţara noas­tră, a sistemului politic al Româ­niei socialiste — in cadrul căruia rolul fundamental revine clasei muncitoare, partidului ei politic — proprietatea socialistă, permanenta ei dezvoltare și consolidare a for­mat obiectivul strategic al politicii partidului și statului nostru. Promo­varea unei înalte rate a acumulării, asigurarea unui sistem de condu­cere socială în care drepturile și prerogativele autoconducerii sunt strips îmbinate cu rigorile planului unic — toate acestea au condus la făurirea unei moderne baze tehnico­­materiiale, la creșterea impresionan­tă a fondurilor fixe, la dezvoltarea spectaculoasă a fiecărui domeniu. Urmînd neabătut politica ştiinţi­fică de dezvoltare multilaterală a ţării, promovată de partid, prefigu­rată într-o perspectivă largă in do­cumentele pentru Congresul al XIV-lea, poporul nostru are toate temeiurile să privească încrezător şi optimist viitorul, cai convingerea că acesta va aduce înfăptuirea deplină a valorilor, idealurilor, de egalitate şi dreptate, de progres şi indepen­denţă, demonstrind că opţiunea pen­tru socialism a fost o opţiune isto­rică, confirmată şi susţinută de evo­luţia istorică a societății contem­porane. Aristide CIOARA PROPRIETATEA SOCIALISTĂ SCI­NT El­A — miercuri 1 noiembrie 1989

Next