Scînteia, decembrie 1989 (Anul 58, nr. 14708-14725)

1989-12-01 / nr. 14708

Pe drumul luminos deschis de marele forum comunist In istoria dezvoltării economice nu se cunoaşte exemplu de ţară care să fi trecut in rîndul ce­lor dezvoltate fără angajarea unui amplu şi îndelungat efort de in­vestiţii. Experienţa umanităţii a­­testă că, în toate împrejurările şi in toate timpurile, acumularea a constituit izvorul prosperităţii, că epocile de mare înflorire eco­nomică s-au grefat întotdeauna pe un intens proces de acumulare. Această realitate s-a ilustrat cu de­osebită forţă şi în cazul ţării noas­tre, cu deosebire după Congresul al IX-lea al partidului, cînd opţiunea pentru un intens efort de acumula­re a fost situată la rangul de op­ţiune politică fun­damentală. O opţiune de fond şi de dura­tă, pe care ma­gistratul Raport prezentat de se­cretarul general al partidului, tovarăşul N­icolae Ceauşescu, la înalta tribună a recentului fo­rum al comunişti­lor români, a e­ _______________­videnţiat-o cu deosebită forţă de argumentare. In acest sens, în raport se subliniază cu pregnanţă faptul că „înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială im­pune ca necesitate obiectivă alocarea şi in viitor a 28—30 la sută din veni­tul naţional pentru fondul de acu­mulare şi dezvoltare. Pe această bază, în următorul deceniu se vor realiza investiţii de 3 200—3 500 miliarde lei, din care 1 600—1 700 miliarde lei în cincinalul al 9-lea“. Rata înaltă de acumulare a fost şi continuă să fie un efort sub­stanţial pentru societatea noastră socialistă. A fost şi continuă să fie însă un efort absolut necesar, fără de care nu ar fi fost posibile rea­lizarea marilor construcţii indus­triale, agricole, sociale, schimbarea radicală, din temelii, a înfăţişării în­tregii ţări, ridicarea continuă a­ ni­velului material şi spiritual al po­porului , fără marele efort de acu­mulare, efort de durată pe care l-a făcut poporul român, nu ar fi fost obţinute niciodată rezultatele spec­taculoase cu care azi, pe bună dreptate, se mîndreşte întregul po­por. Are motive poporul român să fie mîndru pentru faptul că la sfir­­şitul celui de-al 8-lea cincinal obiec­tul proprietăţii socialiste, exprimat prin mărimea avuţiei naţionale acu­mulate, se va ridica la circa 5 670 miliarde lei, ceea ce înseamnă o creştere de 22,5 ori faţă de 1945. Comparativ cu acelaşi an al înce­putului de istorie nouă româneas­că, fondurile fixe, principalul ele­ment component al avuţiei naţio­nale şi deci al proprietăţii socia­liste, au sporit tot de 22,5 ori, din care de 19 ori după 1965, ajungind în anul 1990 la 3 750 de miliarde lei, din care aproximativ 90 la sută au fost date în funcţiune în ultimii 24 de ani. „Dacă am fi neglijat acu­mularea şi fondul de dezvoltare , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la adunarea solemnă consacrată aniversării a 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă , România ar fi rămas în continuare o ţară slab dezvoltată, şi acum, în loc să vorbim de măreţe realizări, am discuta cum să depăşim greu­tăţile“. Reluînd pe larg această idee in Raportul prezentat la Congresul al XIV-lea al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu preciza că, dacă am fi continuat ritmul acumulării practicat înainte de 1965, care în anii din acea perioadă a coborît chiar şi pînă la 17 la sută, am fi obţinut o dublare sau cel mult o creştere de 1,5 ori faţă de 1965,— ceea ce ar fi determinat ca Româ­nia să rămînă, practic, şi astăzi o ţară slab dezvoltată. Respingind cu hotărîre concepţia după care România trebuie să ră­mînă o ţară eminamente agrară, ca şi concepţia reacţionară care afirma că poporul român nu este tri. stare să realizeze o industrie modernă, dezvoltată, partidul nostru a pro­movat, după Congresul al IX-lea, o politică consecventă de acumu­lare înaltă, pe baza căreia s-a asi­gurat creşterea susţinută a venitu­lui naţional pe locuitor, reparti­zarea raţională a forţelor de pro­ducţie pe teritoriu, ridicarea conti­nuă a nivelului de trai material şi spiritual al întregii naţiuni, confir­­mîndu-se astfel întru­­ totul, şi în cazul României, aprecierea lui Fr. Engels că acumularea reprezintă „funcţia progresistă cea mai impor­tantă a societăţii“. Se cuvine subliniat faptul că pen­tru ţara noastră acest proces cu caracter de necesitate obiectivă a fost multă vreme puternic frînat. L-a zădărnicit condamnabila nepă­sare a claselor exploatatoare, ca şi rapacitatea multor rînduri de jefui­tori care s-au abătut peste ţară. „A trebuit să plătim zeci şi zeci de miliarde de lei au­ tribut — subli­nia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în raport —, iar după formarea statu­lui naţional român, în 1859, aproape o sută de ani cele mai importante bogăţii ale României s-au aflat în mina capitalului şi monopolurilor străine, astfel că numai între pri­mul şi al doilea război mondial acestea au acumulat pe seama bo­găţiilor României şi a muncii po­porului român aproape o sută de miliarde dolari care au ajuns in ţă­rile capitaliste dezvoltate“. Aşa se explică, printre altele, enorma dis­tanţă care a despărţit România la ceasul victoriei revoluţiei socialiste de statele avansate ale Europei, ale lumii. Deci, din start am pornit cu un imens handicap. Pentru înlătu­rarea lui nu era decit o singură soluţie viabilă — desfăşurarea unui intens efort de acumulare, politică pentru care partidul nostru a optat ferm după Congresul al IX-lea al partidului. Politică pe care poporul nostru este ferm hotărît să o ur­meze neabătut şi în anii vii­tori. Raţiunea efortului trebuie vă­zută în însăşi evoluţia revoluţiei ştiinţifico-tehnice contemporane. Ea creează şansa reală a compri­mării etapelor de dezvoltare, a parcurgerii acestora în răstimpuri cît mai scurte. Neglijarea sau sub­aprecierea necesităţii acestui efort ar determina riscul adîncirii de­calajelor, dintre statele avansa­te și cele rămase în urmă dato­rită, tocmai, nealocării resurselor ne­­­­cesare promovă­____________ rii, la timp, a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Econo­mia noastră na­ţională se află, prin urmare, an­gajată într-o competiţie aspră, al cărei ritm fe­bril solicită tutu­ror statelor efor­turi financiare mari. Este lesne de înţeles că pentru ţara noas­tră, care are încă ______________ de recuperat a­numite decalaje faţă de ţările a­­vansate, acest efort trebuie să fie şi azi deosebit de consistent. Locul de frunte pe care îl binemerită har­nicul şi talentatul- popor român în rîndul popoarelor lumii impune să se acumuleze nu oricum, ci la un nivel efectiv înalt, obligatoriu su­perior ritmului în care se înscriu azi ţările avansate ale lumii. Desigur, repartizînd o parte im-­­portantă din venitul naţional pen­tru acumulare, această opţiune im­pune, în planul prezentului, o suc­cesiune de mari eforturi, o serie de renunţări, dar altă soluţie nu există. în timp însă, cum a dove­dit în mod exemplar experienţa ul­timului sfert de veac care a trecut de la Congresul al IX-lea, acest efort a dat roade extrem de bogate; la fel ca şi pînă acum, el va da din ce în ce mai multe roade bogate în viitor. Aceasta este dialectica acu­mulării. Tocm­ai de aceea este o mare cinste pentru noi, românii, că tot ceea ce am realizat — s- am realizat enorm de mult într-o foar­te scurtă perioadă de timp — este rodul muncii noastre și nimeni nu poate spune x.., ne-am ridicat bună­ni. ............ . . I (Continuare in pag. a V-a) POLITICA DE ACUMULARE - o politică ştiinţific fundamentată, consecvent realizată CONSTANŢA: Succese ale minerilor Colectivul de oameni ai muncii de la întreprinderea Minieră „Dobro­­gea“ Constanţa înscrie în cronica faptelor de muncă noi şi semnifica­tive rezultate. Au fost deschise noi fronturi de lucru şi s-au iniţiat nu­meroase şi eficiente acţiuni de mo­dernizare care vor conduce la creşte­rea mai accentuată a productivităţii muncii. In cariere s-au­ făcut noi do­tări, s-au montat instalaţii de mare capacitate, au fost îmbunătăţite teh­nologiile. S-a îmbunătăţit transpor­tul, asigurîndu-se livrarea operati­vă a produselor către beneficiari. Ca rezultat al acestor măsuri şi iniţiative, întreprinderea Minieră Dobrogea“ din Constanţa şi-a rea­lizat sarcinile de producţie pe pri­mii 4 ani din actualul cincinal, pre­cum şi pe anul 1989. Pînă la sfîrşiti­tul anului, minerii constănţeni vor produce suplimentar 545 000 tone calcar pentru industriile siderurgică şi chimică, 10 400 tone bentonită ac­tivă, 34 000 tone dolomită prepara­tă, 8 000 tone cuarţită preparată, 200 tone minereu de fier, 21 tone metale neferoase in­concentrate. (Lucian Cristea). MEHEDINŢI : Cărbune peste prevederi Puternic mobilizaţi de obiective­le stabilite de Congresul al XIV- lea al partidului şi hotărîţi să ob­ţină, peste prevederile de plan pe acest an, însemnate sporuri de producţie, minerii de la Zegujani înregistrează zi de zi ritmuri tot mai înalte de extracţie. Prin în­tărirea ordinii şi disciplinei, reali­zarea unui randament ridicat pe­ fiecare schimb şi aplicarea unor tehnologii moderne de înaltă pro­ductivitate, acest destoinic colec­tiv realizează, peste sarcina zilni­că, în medie, pînă la 250 tone căr­bune. Pînă la această dată, pro­ducţia suplimentară de cărbune obţinută peste prevederi depăşeşte 70 000 tone. (Virgiliu Tătaru). DOLJ : Livrări suplimentare la export Oamenii muncii de la întreprin­derea de Tractoare şi Maşini Agri­cole din Craiova — ctitorie modernă a „Epocii Nicolae Ceauşescu“ — au raportat îndeplinirea sarcinilor de plan pe acest an la export. O dată cu modernizarea trac­torului agricol A-1 800 A, a celor­lalte tipuri de tractoare şi maşini agr­icole din nomenclatorul de fa­bricaţie al întreprinderii, prin or­ganizarea unor sectoare şi forma­ţii de lucru specializate pentru producţia de export, aplicarea mă­surilor din programele speciale privind creşterea calităţii produse­lor, a productivităţii p­­uncii şi or­­ganizarea producţiei a fost posibil să se îndeplinească planul anual 1a export. Avansul de timp cistiga va permite să se livreze suplimen­tar, la cererea partenerilor externi, 80 tractoare multifuncţionale TIH- 445, precum şi un important volum de echipamente hidraulice. (Nico­lae Băbălău). PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LIX Nr. 14 708 Vineri 1 decembrie 1989 6 PAGINI - 50 BANI DEPLINĂ APROBARE. PROFUNDĂ SATISFACŢIE FAŢĂ DE REALEGEREA NICOLAE CEAUŞESCU ÎN Telegrame adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu PAGINA A III-A UNIREA CEA MARE - biruinţă a dreptăţii istorice, act energic de voinţă al întregii naţiuni Cu 71 de ani în urmă, în marea carte a existenţei poporului nos­tru s-a gravat adînc şi nepieritor un eveniment prin care a triumfat din nou dreptatea istoriei, dovedin­­du-se încă o dată că în calea vo­inţei nestrămutate a naţiunilor de a trăi libere, în deplină unitate, nici un obstacol, nici o piedică nu­ sunt de netrecut, de neinfinit. A­­tunci, la 1 Decembrie 1918, prin hotărîrea unanimă a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, s-a ros­tit istoria însăşi, încununînd prin­­tr-o măreaţă biruinţă lupta necurmată a neamului românesc pentru existenţă de-sine-stătătoare în spaţiul geografic ce-i era vatră de formare şi de viaţă multimile­nară. Pe harta Europei şi a lumii a apărut un nou stat naţional uni­tar şi independent, înfăptuindu-se astfel o legitate a istoriei : aceea ca între fiii unuia şi aceluiaşi, popor să nu mai existe hotare des­părţitoare de fraţi, hotare croite şi menţinute, cu forţa prin politica agresivă, de dictat a unor mari im­perii hrăpăreţe. Aşa cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, „crearea statului naţional unitar a constituit o strălucită victorie isto­rică a luptei eroice, îndelungate a maselor populare pentru făurirea naţiunii române, a marcat împlini­rea visului secular al tuturor româ­nilor de a trăi uniţi în graniţele a­­celeiaşi ţări, într-un stat unic, liber şi independent“. A triumfat la 1 Decembrie 1918 dreptatea istoriei, pămintul Tran­silvaniei fiind din adîncuri de vre­me parte integrantă şi inimă a în­tregului cuprins românesc. Aici, pe locurile unde dacii lui Decebal au înălţat, prin luptele lor pentru li­bertate, cel mai frumos imn de iu­bire patriei primejduite, s-a aflat centrul Daciei romane, nucleul vastului spaţiu în care s-au desfă­şurat convieţuirea şi simbioza daco-romană — temeiul şi sub­stanţa etnogenezei româneşti. Aici, ca şi în celelalte zone ale vetrei strămoşeşti, românii au, aidoma stejarilor falnici, puternice şi trainice rădăcini ; ei au fost şi sînt „oamenii pămîntului“, cei pe care nu i-a înfrînt nici o vitregie a vre­murilor, ei au fost mereu cei mai numeroşi, chiar şi atunci cînd, ală­turi­ sie ei s-­au­­aşez­at oameni­, de alt neam şi limbă, cu care au con­vieţuit şi s-au întrajutorat. Tran­silvania a fost, de drept şi de fapt, o ţară românească, ai cărei locui-­­ tori au trăit necontenit într-o strîn­­să osmoză sufletească, de gînd şi simţire, cu celelalte viguroase ra­muri ale marelui trunchi etnic ro­mânesc. A triumfat dreptatea istoriei în­­trucît pentru unitatea lor naţională românii s-au pregătit de-a lungul multor veacuri, luptînd şi jertfin­­du-se pentru a rămîne mereu ei înşişi, pentru a trăi liberi şi uniţi intre hotarele aceluiaşi stat româ­nesc. Lupta lor multiseculară a fost îndreptată împotriva unor asupri­tori care, printr-o politică feroce, au urmărit, cu deosebire în epoca dualismului austro-ungar, dezna­ţionalizarea românilor, periclitîn­­du-le însăşi fiinţa lor etnică. Izvorul puterii de rezistenţă a românilor la această politică, ri­dicată în vremea dualismului aus­­tro-ungar la rang de principiu su­prem al vieţii de stat, l-a constituit puternica lor legătură cu pămintul străbun, conştiinţa vie a apartenen­ţei la un unic popor, avînd un destin comun, realizînd o operă de creaţie istorică unitară, năzuind la un viitor mai bun pentru toţi fiii săi. De această exemplară conşti­inţă de neam, apoi naţională s-au lovit ca de un zid de netrecut toate străduinţele deznaţionaliza­­toare ale guvernanţilor vremurilor; pe temelia ei a fost întreţinută mereu vie făclia încrederii în idea­lul unităţii, ea a alimentat înde­lungata luptă pentru unitate şi a dus-o, apoi, spre ziua de măreaţă împlinire de la 1 Decembrie 1918. A biruit atunci dreptatea istoriei pentru că, făurindu-şi statul naţio­nal propriu, românii au aşezat la temelia acestuia principiile depli­nei egalităţi in drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate ; ei au demonstrat astfel că lupta lor îndelungată n-a fost întemeiată pe dorinţa de a de­veni din asupriţi asupritori, din o­­primaţi oprimatori, ci de a instau­ra libertatea şi egalitatea pentru toţi, pe baza respectului şi conlu­crării reciproce, fiind adînc con­vinşi că un edificiu statal este trainic, durabil atunci cînd se spri­jină pe egala îndreptăţire, pe prosperitatea şi unitatea de gînd şi simţire a tuturor fiilor săi. Unirea Transilvaniei cu România şi înche­ierea procesului de făurire a sta­tului naţional unitar român au re­prezentat evenimente care au do­vedit forţa de creaţie a poporului nostru, capacitatea sa de a infrin­ge orice vicisitudini, de a depăşi orice greutăţi în drumul spre rea­lizarea legitimelor sale aspiraţii. Operă proprie a poporului român, victorie epocală a tăriei sale mo­rale şi a consecvenţei cu care a ac­ţionat pentru împlinirea ţelurilor sale fundamentale, Unirea cea Mare a constituit o adevărată piatră de hotar în istoria naţională, înrîurind decisiv evoluţia prin vreme a na­ţiunii române. S-au consolidat forţele social-politice promotoare ale înnoirii în sens democratic a societăţii româneşti, s-a intensificat lupta revoluţionară pentru ca­­în România, reîntregită prin grele jertfe, unitatea şi libertatea na­ţională să fie completate şi întă­rite prin libertatea şi justiţia socială. Sub conducerea Partidului Co­munist Român, această luptă a triumfat deplin, România trecind, în perioada inaugurată de Augustul de foc al anului 1944, la edificarea noii societăţi socialiste, anii noului timp al patriei reprezentînd tot atitea trepte pe care poporul le-a urcat pe calea dezvoltării eco­­nomico-sociale multilaterale,­­ a în­tăririi forţei economice a ţării, a creşterii necontenite a avuţiei na­ţionale — temelia consolidării con­tinue a unităţii şi independenţei patriei. Pe acest drum, Congresul al IX-lea a reprezentat un moment cu adevărat crucial, istoricul forum comunist făcînd să pătrundă în toate sferele vieţii so­ciale un suflu nou şi revigorator, deschizînd cîmp larg de afirmare gîndirii novatoare, liberă de orice practici dogmatice, de orice şabloa­ne şi modele , înlăturîndu-se tendinţele de ploconire în faţa străinătăţii, de mimetism în teoria şi practica socială,­ de denigrare a istoriei naţionale, s-a redat po­porului român încrederea în forţele sale creatoare, în posibilităţile sale de a-şi propune şi realiza cuteză­toare strategii de dezvoltare eco­nomico-socială. S-a realizat în cursul acestei perioade de glorioa­să istorie revoluţionară, asociată în conştiinţa poporului de numele şi activitatea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o adevărată sudură de aur a conştiinţelor, o puternică osmoză sufletească a tuturor­­ oamenilor muncii, o strînsă unitate a întregului popor în jurul partidului, centrul vital al întregii noastre societăţi. în această indiso­lubilă unitate rezidă toate măreţele înfăptuiri ale naţiunii noastre din ultimul sfert de secol — perioada cea mai bogată în realizări din în­treaga noastră istorie, „Epoca Nicolae Ceauşescu“. Unitatea constituie temelia marii încre­deri cu care toţi cetăţenii ţării urmează şi înfăptuiesc po­litica partidului, ale cărei preve­deri alcătuiesc programul de acţiu­ne revoluţionară al întregii naţiuni. Ilustrarea cea mai pregnantă a acestei realităţi definitorii a socie­tăţii româneşti contemporane au reprezentat-o lucrările Congresului al XIV-lea al partidului, unanimi­tatea cu care au fost adoptate do­cumentele sale, votul entuziast şi unanim al delegaţilor pentru reînvestirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în suprema funcţie de conducere în partid. Uni­tatea strînsă dintre partid şi po­por, adeziunea deplină a întregii naţiuni la politica partidului, hotărîrea sa, exprimată prin fapte, de a îndeplini exemplar programele adoptate de recentul forum al co­muniştilor români constituie garan­ţia înaintării neabătute a patriei spre culmile de lumină ale civiliza­ţiei socialiste şi comuniste, a viito­rului său de progres şi civilizaţie socialistă, de libertate şi indepen­denţă. IN PAGINA A ll-A, evocarea momentului istoric de la 1 Decembrie 1918 de făurire a statului naţional uni­tar român, a tradiţiilor de luptă ale poporului pentru unitate şi independenţă O­ffl Din noua arhitectură a municipiului Alba Iulia Foto : E. Dichiseanu PIHIBU­­MFăPTMIREfl PROGRAMELOR BE DEZtfOLTME fl PATRIEI SOCIflUSÎE ADOPTATE LA CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI ORGANIZAȚIA DE — factor dinamizator la de muncă De la 1 464 109 membri, cît număra, la 31 august 1965, efectivul partidului, a ajuns la peste 3,3 milioane membri in anui Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Cei doi termeni de comparaţie conturează una din realităţile definitorii ale etapei de aproape un sfert de veac a societăţii româneşti : profundele mutaţii de ordin calitativ înfăptuite în structura socială, nestră­mutata încredere a întregului popor in gloriosul nos­tru partid, în genialul său conducător şi strateg, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, încrederea nestrămutată în politica partidului, fundamentată ştiinţific în ultimul aproape un sfert de veac, răstimp in care România a cunoscut­­ritmuri constante de dezvoltare, n-a fost traversată de fenomene de stagnare, inflaţie, şomaj, convulsii sociale, care n-au ocolit cîtuşi de puţin, şi nu ocolesc deloc, numeroase ţări ale lumii. Promo­­vind consecvent o dezvoltare riguros planificată, pe existenţa unei proprietăţi socialiste puternice in in­dustrie şi agricultură, poporul nostru, condus cu stră­­ lucire de partid, a îndeplinit planurile şi programele sale economice, a lichidat integral datoria externă, îşi propune să înainteze — potrivit obiectivelor stabilite la cel de-al XIV-lea forum al comuniştilor — pe noi trepte de progres şi civilizaţie. In aceste circumstanţe intră în firescul lucrurilor ca partidul să exercite, prin politica sa, o uriaşă forţă de atracţie, ca spre acesta să se îndrepte cu încredere mii şi­ mii de muncitori, ţărani, intelectuali. Este fi­resc, de asemenea, ca rolul de conducător al partidu­lui, al comuniştilor să se exercite cu o deosebită vi­goare în toate domeniile vieţii, materiale şi spirituale ale edificării noii societăţi, socialiste. Cum acţionaţi pentru afirmarea tot mai deplină a rolului politic conducător al organizaţiilor de partid, al comuniştilor, la locul dv. de muncă ? Iată întrebarea pe care am adresat-o cîtorva activişti şi secretari de partid in aceste zile de mare angajare politică de după Congre­sul al XIV-lea al partidului. Extragem din răspunsu­rile primite : „De la partid radiază spiritul revoluţionar, marile impulsuri de înnoire şi transformare a patriei" — iată una din marile idei cuprin­se în Raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congres. Idee asupra căreia Maria Florea, secretară a Comitetului Municipal de Partid Suceava, a ţinut să se oprească pe îndelete . „Pornind de la această concluzie de ordin ge­neral, de mare însemnătate, aş vrea să insist pe cîteva direcţii de acţiune ale Comitetului Muni­cipal de Partid Suceava, pentru a asigura, la toate verigile, întărirea rolului de conducător politic al organelor şi organizaţiilor de partid în conducerea activităţii economi­­co-sociale din fiecare unitate. Să luăm drept exemplu primirea în partid. In această privinţă milităm pentru o exigenţă sporită în toa­te organizaţiile de bază. Nu urmă­rim oricum creşterea numărului celor primiţi, pentru că asta ar fi cel mai simplu de făcut, dato­rită numărului mare de cereri. Am îndrumat activiştii, secretarii şi birourile de partid să pună accentul pe calitatea oamenilor care vor să intre în rindurile parti­dului. Ştiind apoi că prestigiul fie­cărei organizaţii de partid se clă­deşte pas cu pas, în contact numit­ PARTID fiecare loc locit şi permanent cu oamenii, ur­mărim ca toate temele puse în dis­cuţia adunărilor generale să fie cît mai oportune, să răspundă preocu­părilor stringente de la locul de muncă al comuniştilor, al tutu­ror, să aibă, ca să mă exprim aşa, o mare încărcătură de actua­litate. Numai acţionînd astfel, cu promptitudine la problemele ivite, militind pînă la capăt, împreună cu oamenii, pentru aflarea de so­luţii adecvate, se pot aduce ar­gumente în plus privind virtuţile de conducător politic al organiza­ţiei de partid la un loc sau altul de muncă. Totodată, o importan­ţă deosebită are calitatea materia­lelor prezentate în adunarea de partid, care trebuie să reflecte cit mai exact, analitic starea de fapt din colectivul respectiv, situaţia e­­xactă şi pulsul activităţii comuniş­tilor. Acţionăm, de asemenea, ca şi măsurile stabilite să fie con­crete, cu termene şi responsabili­tăţi precise, pentru a determina implicarea totală a fiecărui comu­nist, a fiecărui om al muncii în îndeplinirea lor. — Ce însemnătate acordaţi dia­logului de la comunist la comu­nist în strădania de întărire con­tinuă a rolului politic conducător al partidului la fiecare loc de muncă ? — Cu deosebire în aceste zile, cînd desprindem învățămintele fundamentale din documentele programatice ale Congresului, pu­nem un accent deosebit pe cali­tatea muncii politice de la om la om. în majoritatea organizaţiilor din municipiu, aceasta este trans­(Continuare in pag. a V-a) încredere Poporul nostru a trăit cu inten­sitate momentul fierbinte, sărbăto­resc al realegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu in înalta funcţie de secretar general al partidului. Istoria înregistrează cu satisfacţie evenimentul la cota cea mai înal­tă, mai hotăritoare pentru destinul poporului şi al ţării. Am citit şi am ascultat cu toţii un document politic, ideologic şi moral de largi semnificaţii, de adincă forţă anali­tică, plin de clarviziune, întemeiat pe cunoaşterea ştiinţifică a realită­ţii şi pe descifrarea înţeleaptă şi certă a devenirii noastre , acest document se numeşte programatic „Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româ­neşti, la activitatea Comitetului Central intre Congresele al XIII- lea şi al XIV-lea, la realizarea Programului-Directivă de dezvolta­re economico-socială in cincinalul al IX-lea şi în perspectivă pină in anii 2000—2010, în vederea îndepli­nirii neabătute a Programului de făurire a societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism“. Este un document al raţiunii şi al clarvizi­­unii, in care sint atinse şi analiza­te toate problemele mari ale epocii noastre, expuse intr-o logică clară, conjugate în lumina puternică a realităţii, îmi îngădui a-i semna­la, in aceste rînduri, temeiul isto­ric, identificat cu însăşi existenţa poporului român, de la origini pînă azi. Astfel, prezentul se leagă cu trecutul pentru a cimenta temelia mereu nouă a viitorului. Simbolica enumerare a momentelor mari din istoria naţională vine ca o scară urcind spre miracolul zilelor de azi. Şi-mi pare că niciodată nu şi-a găsit un loc mai de cinste e­­minesciana metaforă „a istoriei minune“, care îmbrăţişează intr-un tot armonios trecutul, prezentul şi viitorul. Semnalind vremurile gre­­le ale luptei pentru existenţa po­porului ,şi statului de-a lungul veacurilor şi dificila strecurare prin hăţişul orinduirilor sociale, acest memorabil document relevă rolul istoric al poporului, al clasei mun­citoare, al partidului comunist, al capacităţii creatoare a neamului nostru de a-şi făuri singur o viaţă nouă, liberă, fără asupritori, o viaţă in care să fie respectate, cu unanima sfinţenie, dreptatea, libertatea, a­­devărul şi piaţa tuturor. O viaţă dovedită de istorie a fi posibilă nu­mai in socialism. Adică in această orinduire revoluţionară, in dialec­tică transformare, aşa cum trăim şi realizăm lucruri extraordinare de la Congresul al IX-lea încoace. Este impresionant să citim in măreţul raport incluzind întreaga concepţie politică a partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, să citim, zic, stăruinţa cu care se revine asupra soluţionării marilor probleme de care depinde dezvoltarea ţării pe calea progresului, a libertăţii şi a independenţei României şi a tu­turor ţărilor şi popoarelor, trăitoa­re intr-o lume a păcii. Există in acest magistral raport un deziderat vital şi un avertis­ment pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu il adresează tu­turor celor care răspund de condu­cerea statelor : „Oamenii au nevoie nu­ de vorbe, ci de acţiuni pentru a înlătura armele nucleare din Eu­ropa, pentru a salva Europa şi ci­vilizaţia ei, a asigura viaţa oame­nilor, a popoarelor de pe acest continent şi din întreaga lume“. Deci fapte, nu vorbe. Şi cred că de mult nu s-a expus cu atita e­­ne­rgie şi adevăr că libertatea nu poate fi acordată neofasciştilor, adică tocmai ucigaşilor libertăţii, tocmai celor care pun în primejdie însăşi existenţa omenirii. „Liberta­tea — arată secretarul general al partidului nostru — trebuie asigu­rată popoarelor ca şi independenţa, ca şi dreptul de a-şi hotărî singu­re dezvoltarea, fără nici un ames­tec din afară !“. Dreptatea, adevărul, înalta gîndi­­­­re şi puterea programatică a celor hotărîte de Congresul al XIV-lea, pe baza magistratului raport, capă­tă valenţele certitudinii prin realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu in înalta func­ţie de secretar general, ca un me­morabil reper şi o garanţie atît de necesară continuităţii şi încrederii m­asive depline in ziua de miine, şi în care orice român doreşte să-şi vadă patria tot mai puternică, mai bogată, mai respectată, mai frumoasă. Dumitru ALMAŞ

Next