Scînteia, decembrie 1989 (Anul 58, nr. 14708-14725)
1989-12-01 / nr. 14708
Pe drumul luminos deschis de marele forum comunist In istoria dezvoltării economice nu se cunoaşte exemplu de ţară care să fi trecut in rîndul celor dezvoltate fără angajarea unui amplu şi îndelungat efort de investiţii. Experienţa umanităţii atestă că, în toate împrejurările şi in toate timpurile, acumularea a constituit izvorul prosperităţii, că epocile de mare înflorire economică s-au grefat întotdeauna pe un intens proces de acumulare. Această realitate s-a ilustrat cu deosebită forţă şi în cazul ţării noastre, cu deosebire după Congresul al IX-lea al partidului, cînd opţiunea pentru un intens efort de acumulare a fost situată la rangul de opţiune politică fundamentală. O opţiune de fond şi de durată, pe care magistratul Raport prezentat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la înalta tribună a recentului forum al comuniştilor români, a e _______________videnţiat-o cu deosebită forţă de argumentare. In acest sens, în raport se subliniază cu pregnanţă faptul că „înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială impune ca necesitate obiectivă alocarea şi in viitor a 28—30 la sută din venitul naţional pentru fondul de acumulare şi dezvoltare. Pe această bază, în următorul deceniu se vor realiza investiţii de 3 200—3 500 miliarde lei, din care 1 600—1 700 miliarde lei în cincinalul al 9-lea“. Rata înaltă de acumulare a fost şi continuă să fie un efort substanţial pentru societatea noastră socialistă. A fost şi continuă să fie însă un efort absolut necesar, fără de care nu ar fi fost posibile realizarea marilor construcţii industriale, agricole, sociale, schimbarea radicală, din temelii, a înfăţişării întregii ţări, ridicarea continuă a nivelului material şi spiritual al poporului , fără marele efort de acumulare, efort de durată pe care l-a făcut poporul român, nu ar fi fost obţinute niciodată rezultatele spectaculoase cu care azi, pe bună dreptate, se mîndreşte întregul popor. Are motive poporul român să fie mîndru pentru faptul că la sfirşitul celui de-al 8-lea cincinal obiectul proprietăţii socialiste, exprimat prin mărimea avuţiei naţionale acumulate, se va ridica la circa 5 670 miliarde lei, ceea ce înseamnă o creştere de 22,5 ori faţă de 1945. Comparativ cu acelaşi an al începutului de istorie nouă românească, fondurile fixe, principalul element component al avuţiei naţionale şi deci al proprietăţii socialiste, au sporit tot de 22,5 ori, din care de 19 ori după 1965, ajungind în anul 1990 la 3 750 de miliarde lei, din care aproximativ 90 la sută au fost date în funcţiune în ultimii 24 de ani. „Dacă am fi neglijat acumularea şi fondul de dezvoltare , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la adunarea solemnă consacrată aniversării a 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă , România ar fi rămas în continuare o ţară slab dezvoltată, şi acum, în loc să vorbim de măreţe realizări, am discuta cum să depăşim greutăţile“. Reluînd pe larg această idee in Raportul prezentat la Congresul al XIV-lea al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu preciza că, dacă am fi continuat ritmul acumulării practicat înainte de 1965, care în anii din acea perioadă a coborît chiar şi pînă la 17 la sută, am fi obţinut o dublare sau cel mult o creştere de 1,5 ori faţă de 1965,— ceea ce ar fi determinat ca România să rămînă, practic, şi astăzi o ţară slab dezvoltată. Respingind cu hotărîre concepţia după care România trebuie să rămînă o ţară eminamente agrară, ca şi concepţia reacţionară care afirma că poporul român nu este tri. stare să realizeze o industrie modernă, dezvoltată, partidul nostru a promovat, după Congresul al IX-lea, o politică consecventă de acumulare înaltă, pe baza căreia s-a asigurat creşterea susţinută a venitului naţional pe locuitor, repartizarea raţională a forţelor de producţie pe teritoriu, ridicarea continuă a nivelului de trai material şi spiritual al întregii naţiuni, confirmîndu-se astfel întru totul, şi în cazul României, aprecierea lui Fr. Engels că acumularea reprezintă „funcţia progresistă cea mai importantă a societăţii“. Se cuvine subliniat faptul că pentru ţara noastră acest proces cu caracter de necesitate obiectivă a fost multă vreme puternic frînat. L-a zădărnicit condamnabila nepăsare a claselor exploatatoare, ca şi rapacitatea multor rînduri de jefuitori care s-au abătut peste ţară. „A trebuit să plătim zeci şi zeci de miliarde de lei au tribut — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în raport —, iar după formarea statului naţional român, în 1859, aproape o sută de ani cele mai importante bogăţii ale României s-au aflat în mina capitalului şi monopolurilor străine, astfel că numai între primul şi al doilea război mondial acestea au acumulat pe seama bogăţiilor României şi a muncii poporului român aproape o sută de miliarde dolari care au ajuns in ţările capitaliste dezvoltate“. Aşa se explică, printre altele, enorma distanţă care a despărţit România la ceasul victoriei revoluţiei socialiste de statele avansate ale Europei, ale lumii. Deci, din start am pornit cu un imens handicap. Pentru înlăturarea lui nu era decit o singură soluţie viabilă — desfăşurarea unui intens efort de acumulare, politică pentru care partidul nostru a optat ferm după Congresul al IX-lea al partidului. Politică pe care poporul nostru este ferm hotărît să o urmeze neabătut şi în anii viitori. Raţiunea efortului trebuie văzută în însăşi evoluţia revoluţiei ştiinţifico-tehnice contemporane. Ea creează şansa reală a comprimării etapelor de dezvoltare, a parcurgerii acestora în răstimpuri cît mai scurte. Neglijarea sau subaprecierea necesităţii acestui efort ar determina riscul adîncirii decalajelor, dintre statele avansate și cele rămase în urmă datorită, tocmai, nealocării resurselor necesare promovă____________ rii, la timp, a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Economia noastră naţională se află, prin urmare, angajată într-o competiţie aspră, al cărei ritm febril solicită tuturor statelor eforturi financiare mari. Este lesne de înţeles că pentru ţara noastră, care are încă ______________ de recuperat anumite decalaje faţă de ţările avansate, acest efort trebuie să fie şi azi deosebit de consistent. Locul de frunte pe care îl binemerită harnicul şi talentatul- popor român în rîndul popoarelor lumii impune să se acumuleze nu oricum, ci la un nivel efectiv înalt, obligatoriu superior ritmului în care se înscriu azi ţările avansate ale lumii. Desigur, repartizînd o parte im-portantă din venitul naţional pentru acumulare, această opţiune impune, în planul prezentului, o succesiune de mari eforturi, o serie de renunţări, dar altă soluţie nu există. în timp însă, cum a dovedit în mod exemplar experienţa ultimului sfert de veac care a trecut de la Congresul al IX-lea, acest efort a dat roade extrem de bogate; la fel ca şi pînă acum, el va da din ce în ce mai multe roade bogate în viitor. Aceasta este dialectica acumulării. Tocmai de aceea este o mare cinste pentru noi, românii, că tot ceea ce am realizat — s- am realizat enorm de mult într-o foarte scurtă perioadă de timp — este rodul muncii noastre și nimeni nu poate spune x.., ne-am ridicat bunăni. ............ . . I (Continuare in pag. a V-a) POLITICA DE ACUMULARE - o politică ştiinţific fundamentată, consecvent realizată CONSTANŢA: Succese ale minerilor Colectivul de oameni ai muncii de la întreprinderea Minieră „Dobrogea“ Constanţa înscrie în cronica faptelor de muncă noi şi semnificative rezultate. Au fost deschise noi fronturi de lucru şi s-au iniţiat numeroase şi eficiente acţiuni de modernizare care vor conduce la creşterea mai accentuată a productivităţii muncii. In cariere s-au făcut noi dotări, s-au montat instalaţii de mare capacitate, au fost îmbunătăţite tehnologiile. S-a îmbunătăţit transportul, asigurîndu-se livrarea operativă a produselor către beneficiari. Ca rezultat al acestor măsuri şi iniţiative, întreprinderea Minieră Dobrogea“ din Constanţa şi-a realizat sarcinile de producţie pe primii 4 ani din actualul cincinal, precum şi pe anul 1989. Pînă la sfîrşititul anului, minerii constănţeni vor produce suplimentar 545 000 tone calcar pentru industriile siderurgică şi chimică, 10 400 tone bentonită activă, 34 000 tone dolomită preparată, 8 000 tone cuarţită preparată, 200 tone minereu de fier, 21 tone metale neferoase inconcentrate. (Lucian Cristea). MEHEDINŢI : Cărbune peste prevederi Puternic mobilizaţi de obiectivele stabilite de Congresul al XIV- lea al partidului şi hotărîţi să obţină, peste prevederile de plan pe acest an, însemnate sporuri de producţie, minerii de la Zegujani înregistrează zi de zi ritmuri tot mai înalte de extracţie. Prin întărirea ordinii şi disciplinei, realizarea unui randament ridicat pe fiecare schimb şi aplicarea unor tehnologii moderne de înaltă productivitate, acest destoinic colectiv realizează, peste sarcina zilnică, în medie, pînă la 250 tone cărbune. Pînă la această dată, producţia suplimentară de cărbune obţinută peste prevederi depăşeşte 70 000 tone. (Virgiliu Tătaru). DOLJ : Livrări suplimentare la export Oamenii muncii de la întreprinderea de Tractoare şi Maşini Agricole din Craiova — ctitorie modernă a „Epocii Nicolae Ceauşescu“ — au raportat îndeplinirea sarcinilor de plan pe acest an la export. O dată cu modernizarea tractorului agricol A-1 800 A, a celorlalte tipuri de tractoare şi maşini agricole din nomenclatorul de fabricaţie al întreprinderii, prin organizarea unor sectoare şi formaţii de lucru specializate pentru producţia de export, aplicarea măsurilor din programele speciale privind creşterea calităţii produselor, a productivităţii puncii şi organizarea producţiei a fost posibil să se îndeplinească planul anual 1a export. Avansul de timp cistiga va permite să se livreze suplimentar, la cererea partenerilor externi, 80 tractoare multifuncţionale TIH- 445, precum şi un important volum de echipamente hidraulice. (Nicolae Băbălău). PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LIX Nr. 14 708 Vineri 1 decembrie 1989 6 PAGINI - 50 BANI DEPLINĂ APROBARE. PROFUNDĂ SATISFACŢIE FAŢĂ DE REALEGEREA NICOLAE CEAUŞESCU ÎN Telegrame adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu PAGINA A III-A UNIREA CEA MARE - biruinţă a dreptăţii istorice, act energic de voinţă al întregii naţiuni Cu 71 de ani în urmă, în marea carte a existenţei poporului nostru s-a gravat adînc şi nepieritor un eveniment prin care a triumfat din nou dreptatea istoriei, dovedindu-se încă o dată că în calea voinţei nestrămutate a naţiunilor de a trăi libere, în deplină unitate, nici un obstacol, nici o piedică nu sunt de netrecut, de neinfinit. Atunci, la 1 Decembrie 1918, prin hotărîrea unanimă a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, s-a rostit istoria însăşi, încununînd printr-o măreaţă biruinţă lupta necurmată a neamului românesc pentru existenţă de-sine-stătătoare în spaţiul geografic ce-i era vatră de formare şi de viaţă multimilenară. Pe harta Europei şi a lumii a apărut un nou stat naţional unitar şi independent, înfăptuindu-se astfel o legitate a istoriei : aceea ca între fiii unuia şi aceluiaşi, popor să nu mai existe hotare despărţitoare de fraţi, hotare croite şi menţinute, cu forţa prin politica agresivă, de dictat a unor mari imperii hrăpăreţe. Aşa cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, „crearea statului naţional unitar a constituit o strălucită victorie istorică a luptei eroice, îndelungate a maselor populare pentru făurirea naţiunii române, a marcat împlinirea visului secular al tuturor românilor de a trăi uniţi în graniţele aceleiaşi ţări, într-un stat unic, liber şi independent“. A triumfat la 1 Decembrie 1918 dreptatea istoriei, pămintul Transilvaniei fiind din adîncuri de vreme parte integrantă şi inimă a întregului cuprins românesc. Aici, pe locurile unde dacii lui Decebal au înălţat, prin luptele lor pentru libertate, cel mai frumos imn de iubire patriei primejduite, s-a aflat centrul Daciei romane, nucleul vastului spaţiu în care s-au desfăşurat convieţuirea şi simbioza daco-romană — temeiul şi substanţa etnogenezei româneşti. Aici, ca şi în celelalte zone ale vetrei strămoşeşti, românii au, aidoma stejarilor falnici, puternice şi trainice rădăcini ; ei au fost şi sînt „oamenii pămîntului“, cei pe care nu i-a înfrînt nici o vitregie a vremurilor, ei au fost mereu cei mai numeroşi, chiar şi atunci cînd, alături sie ei s-auaşezat oameni, de alt neam şi limbă, cu care au convieţuit şi s-au întrajutorat. Transilvania a fost, de drept şi de fapt, o ţară românească, ai cărei locui- tori au trăit necontenit într-o strînsă osmoză sufletească, de gînd şi simţire, cu celelalte viguroase ramuri ale marelui trunchi etnic românesc. A triumfat dreptatea istoriei întrucît pentru unitatea lor naţională românii s-au pregătit de-a lungul multor veacuri, luptînd şi jertfindu-se pentru a rămîne mereu ei înşişi, pentru a trăi liberi şi uniţi intre hotarele aceluiaşi stat românesc. Lupta lor multiseculară a fost îndreptată împotriva unor asupritori care, printr-o politică feroce, au urmărit, cu deosebire în epoca dualismului austro-ungar, deznaţionalizarea românilor, periclitîndu-le însăşi fiinţa lor etnică. Izvorul puterii de rezistenţă a românilor la această politică, ridicată în vremea dualismului austro-ungar la rang de principiu suprem al vieţii de stat, l-a constituit puternica lor legătură cu pămintul străbun, conştiinţa vie a apartenenţei la un unic popor, avînd un destin comun, realizînd o operă de creaţie istorică unitară, năzuind la un viitor mai bun pentru toţi fiii săi. De această exemplară conştiinţă de neam, apoi naţională s-au lovit ca de un zid de netrecut toate străduinţele deznaţionalizatoare ale guvernanţilor vremurilor; pe temelia ei a fost întreţinută mereu vie făclia încrederii în idealul unităţii, ea a alimentat îndelungata luptă pentru unitate şi a dus-o, apoi, spre ziua de măreaţă împlinire de la 1 Decembrie 1918. A biruit atunci dreptatea istoriei pentru că, făurindu-şi statul naţional propriu, românii au aşezat la temelia acestuia principiile deplinei egalităţi in drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate ; ei au demonstrat astfel că lupta lor îndelungată n-a fost întemeiată pe dorinţa de a deveni din asupriţi asupritori, din oprimaţi oprimatori, ci de a instaura libertatea şi egalitatea pentru toţi, pe baza respectului şi conlucrării reciproce, fiind adînc convinşi că un edificiu statal este trainic, durabil atunci cînd se sprijină pe egala îndreptăţire, pe prosperitatea şi unitatea de gînd şi simţire a tuturor fiilor săi. Unirea Transilvaniei cu România şi încheierea procesului de făurire a statului naţional unitar român au reprezentat evenimente care au dovedit forţa de creaţie a poporului nostru, capacitatea sa de a infringe orice vicisitudini, de a depăşi orice greutăţi în drumul spre realizarea legitimelor sale aspiraţii. Operă proprie a poporului român, victorie epocală a tăriei sale morale şi a consecvenţei cu care a acţionat pentru împlinirea ţelurilor sale fundamentale, Unirea cea Mare a constituit o adevărată piatră de hotar în istoria naţională, înrîurind decisiv evoluţia prin vreme a naţiunii române. S-au consolidat forţele social-politice promotoare ale înnoirii în sens democratic a societăţii româneşti, s-a intensificat lupta revoluţionară pentru caîn România, reîntregită prin grele jertfe, unitatea şi libertatea naţională să fie completate şi întărite prin libertatea şi justiţia socială. Sub conducerea Partidului Comunist Român, această luptă a triumfat deplin, România trecind, în perioada inaugurată de Augustul de foc al anului 1944, la edificarea noii societăţi socialiste, anii noului timp al patriei reprezentînd tot atitea trepte pe care poporul le-a urcat pe calea dezvoltării economico-sociale multilaterale, a întăririi forţei economice a ţării, a creşterii necontenite a avuţiei naţionale — temelia consolidării continue a unităţii şi independenţei patriei. Pe acest drum, Congresul al IX-lea a reprezentat un moment cu adevărat crucial, istoricul forum comunist făcînd să pătrundă în toate sferele vieţii sociale un suflu nou şi revigorator, deschizînd cîmp larg de afirmare gîndirii novatoare, liberă de orice practici dogmatice, de orice şabloane şi modele , înlăturîndu-se tendinţele de ploconire în faţa străinătăţii, de mimetism în teoria şi practica socială, de denigrare a istoriei naţionale, s-a redat poporului român încrederea în forţele sale creatoare, în posibilităţile sale de a-şi propune şi realiza cutezătoare strategii de dezvoltare economico-socială. S-a realizat în cursul acestei perioade de glorioasă istorie revoluţionară, asociată în conştiinţa poporului de numele şi activitatea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o adevărată sudură de aur a conştiinţelor, o puternică osmoză sufletească a tuturor oamenilor muncii, o strînsă unitate a întregului popor în jurul partidului, centrul vital al întregii noastre societăţi. în această indisolubilă unitate rezidă toate măreţele înfăptuiri ale naţiunii noastre din ultimul sfert de secol — perioada cea mai bogată în realizări din întreaga noastră istorie, „Epoca Nicolae Ceauşescu“. Unitatea constituie temelia marii încrederi cu care toţi cetăţenii ţării urmează şi înfăptuiesc politica partidului, ale cărei prevederi alcătuiesc programul de acţiune revoluţionară al întregii naţiuni. Ilustrarea cea mai pregnantă a acestei realităţi definitorii a societăţii româneşti contemporane au reprezentat-o lucrările Congresului al XIV-lea al partidului, unanimitatea cu care au fost adoptate documentele sale, votul entuziast şi unanim al delegaţilor pentru reînvestirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în suprema funcţie de conducere în partid. Unitatea strînsă dintre partid şi popor, adeziunea deplină a întregii naţiuni la politica partidului, hotărîrea sa, exprimată prin fapte, de a îndeplini exemplar programele adoptate de recentul forum al comuniştilor români constituie garanţia înaintării neabătute a patriei spre culmile de lumină ale civilizaţiei socialiste şi comuniste, a viitorului său de progres şi civilizaţie socialistă, de libertate şi independenţă. IN PAGINA A ll-A, evocarea momentului istoric de la 1 Decembrie 1918 de făurire a statului naţional unitar român, a tradiţiilor de luptă ale poporului pentru unitate şi independenţă Offl Din noua arhitectură a municipiului Alba Iulia Foto : E. Dichiseanu PIHIBUMFăPTMIREfl PROGRAMELOR BE DEZtfOLTME fl PATRIEI SOCIflUSÎE ADOPTATE LA CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI ORGANIZAȚIA DE — factor dinamizator la de muncă De la 1 464 109 membri, cît număra, la 31 august 1965, efectivul partidului, a ajuns la peste 3,3 milioane membri in anui Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Cei doi termeni de comparaţie conturează una din realităţile definitorii ale etapei de aproape un sfert de veac a societăţii româneşti : profundele mutaţii de ordin calitativ înfăptuite în structura socială, nestrămutata încredere a întregului popor in gloriosul nostru partid, în genialul său conducător şi strateg, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, încrederea nestrămutată în politica partidului, fundamentată ştiinţific în ultimul aproape un sfert de veac, răstimp in care România a cunoscutritmuri constante de dezvoltare, n-a fost traversată de fenomene de stagnare, inflaţie, şomaj, convulsii sociale, care n-au ocolit cîtuşi de puţin, şi nu ocolesc deloc, numeroase ţări ale lumii. Promovind consecvent o dezvoltare riguros planificată, pe existenţa unei proprietăţi socialiste puternice in industrie şi agricultură, poporul nostru, condus cu stră lucire de partid, a îndeplinit planurile şi programele sale economice, a lichidat integral datoria externă, îşi propune să înainteze — potrivit obiectivelor stabilite la cel de-al XIV-lea forum al comuniştilor — pe noi trepte de progres şi civilizaţie. In aceste circumstanţe intră în firescul lucrurilor ca partidul să exercite, prin politica sa, o uriaşă forţă de atracţie, ca spre acesta să se îndrepte cu încredere mii şi mii de muncitori, ţărani, intelectuali. Este firesc, de asemenea, ca rolul de conducător al partidului, al comuniştilor să se exercite cu o deosebită vigoare în toate domeniile vieţii, materiale şi spirituale ale edificării noii societăţi, socialiste. Cum acţionaţi pentru afirmarea tot mai deplină a rolului politic conducător al organizaţiilor de partid, al comuniştilor, la locul dv. de muncă ? Iată întrebarea pe care am adresat-o cîtorva activişti şi secretari de partid in aceste zile de mare angajare politică de după Congresul al XIV-lea al partidului. Extragem din răspunsurile primite : „De la partid radiază spiritul revoluţionar, marile impulsuri de înnoire şi transformare a patriei" — iată una din marile idei cuprinse în Raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congres. Idee asupra căreia Maria Florea, secretară a Comitetului Municipal de Partid Suceava, a ţinut să se oprească pe îndelete . „Pornind de la această concluzie de ordin general, de mare însemnătate, aş vrea să insist pe cîteva direcţii de acţiune ale Comitetului Municipal de Partid Suceava, pentru a asigura, la toate verigile, întărirea rolului de conducător politic al organelor şi organizaţiilor de partid în conducerea activităţii economico-sociale din fiecare unitate. Să luăm drept exemplu primirea în partid. In această privinţă milităm pentru o exigenţă sporită în toate organizaţiile de bază. Nu urmărim oricum creşterea numărului celor primiţi, pentru că asta ar fi cel mai simplu de făcut, datorită numărului mare de cereri. Am îndrumat activiştii, secretarii şi birourile de partid să pună accentul pe calitatea oamenilor care vor să intre în rindurile partidului. Ştiind apoi că prestigiul fiecărei organizaţii de partid se clădeşte pas cu pas, în contact numit PARTID fiecare loc locit şi permanent cu oamenii, urmărim ca toate temele puse în discuţia adunărilor generale să fie cît mai oportune, să răspundă preocupărilor stringente de la locul de muncă al comuniştilor, al tuturor, să aibă, ca să mă exprim aşa, o mare încărcătură de actualitate. Numai acţionînd astfel, cu promptitudine la problemele ivite, militind pînă la capăt, împreună cu oamenii, pentru aflarea de soluţii adecvate, se pot aduce argumente în plus privind virtuţile de conducător politic al organizaţiei de partid la un loc sau altul de muncă. Totodată, o importanţă deosebită are calitatea materialelor prezentate în adunarea de partid, care trebuie să reflecte cit mai exact, analitic starea de fapt din colectivul respectiv, situaţia exactă şi pulsul activităţii comuniştilor. Acţionăm, de asemenea, ca şi măsurile stabilite să fie concrete, cu termene şi responsabilităţi precise, pentru a determina implicarea totală a fiecărui comunist, a fiecărui om al muncii în îndeplinirea lor. — Ce însemnătate acordaţi dialogului de la comunist la comunist în strădania de întărire continuă a rolului politic conducător al partidului la fiecare loc de muncă ? — Cu deosebire în aceste zile, cînd desprindem învățămintele fundamentale din documentele programatice ale Congresului, punem un accent deosebit pe calitatea muncii politice de la om la om. în majoritatea organizaţiilor din municipiu, aceasta este trans(Continuare in pag. a V-a) încredere Poporul nostru a trăit cu intensitate momentul fierbinte, sărbătoresc al realegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu in înalta funcţie de secretar general al partidului. Istoria înregistrează cu satisfacţie evenimentul la cota cea mai înaltă, mai hotăritoare pentru destinul poporului şi al ţării. Am citit şi am ascultat cu toţii un document politic, ideologic şi moral de largi semnificaţii, de adincă forţă analitică, plin de clarviziune, întemeiat pe cunoaşterea ştiinţifică a realităţii şi pe descifrarea înţeleaptă şi certă a devenirii noastre , acest document se numeşte programatic „Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româneşti, la activitatea Comitetului Central intre Congresele al XIII- lea şi al XIV-lea, la realizarea Programului-Directivă de dezvoltare economico-socială in cincinalul al IX-lea şi în perspectivă pină in anii 2000—2010, în vederea îndeplinirii neabătute a Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism“. Este un document al raţiunii şi al clarviziunii, in care sint atinse şi analizate toate problemele mari ale epocii noastre, expuse intr-o logică clară, conjugate în lumina puternică a realităţii, îmi îngădui a-i semnala, in aceste rînduri, temeiul istoric, identificat cu însăşi existenţa poporului român, de la origini pînă azi. Astfel, prezentul se leagă cu trecutul pentru a cimenta temelia mereu nouă a viitorului. Simbolica enumerare a momentelor mari din istoria naţională vine ca o scară urcind spre miracolul zilelor de azi. Şi-mi pare că niciodată nu şi-a găsit un loc mai de cinste eminesciana metaforă „a istoriei minune“, care îmbrăţişează intr-un tot armonios trecutul, prezentul şi viitorul. Semnalind vremurile grele ale luptei pentru existenţa poporului ,şi statului de-a lungul veacurilor şi dificila strecurare prin hăţişul orinduirilor sociale, acest memorabil document relevă rolul istoric al poporului, al clasei muncitoare, al partidului comunist, al capacităţii creatoare a neamului nostru de a-şi făuri singur o viaţă nouă, liberă, fără asupritori, o viaţă in care să fie respectate, cu unanima sfinţenie, dreptatea, libertatea, adevărul şi piaţa tuturor. O viaţă dovedită de istorie a fi posibilă numai in socialism. Adică in această orinduire revoluţionară, in dialectică transformare, aşa cum trăim şi realizăm lucruri extraordinare de la Congresul al IX-lea încoace. Este impresionant să citim in măreţul raport incluzind întreaga concepţie politică a partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, să citim, zic, stăruinţa cu care se revine asupra soluţionării marilor probleme de care depinde dezvoltarea ţării pe calea progresului, a libertăţii şi a independenţei României şi a tuturor ţărilor şi popoarelor, trăitoare intr-o lume a păcii. Există in acest magistral raport un deziderat vital şi un avertisment pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu il adresează tuturor celor care răspund de conducerea statelor : „Oamenii au nevoie nu de vorbe, ci de acţiuni pentru a înlătura armele nucleare din Europa, pentru a salva Europa şi civilizaţia ei, a asigura viaţa oamenilor, a popoarelor de pe acest continent şi din întreaga lume“. Deci fapte, nu vorbe. Şi cred că de mult nu s-a expus cu atita energie şi adevăr că libertatea nu poate fi acordată neofasciştilor, adică tocmai ucigaşilor libertăţii, tocmai celor care pun în primejdie însăşi existenţa omenirii. „Libertatea — arată secretarul general al partidului nostru — trebuie asigurată popoarelor ca şi independenţa, ca şi dreptul de a-şi hotărî singure dezvoltarea, fără nici un amestec din afară !“. Dreptatea, adevărul, înalta gîndire şi puterea programatică a celor hotărîte de Congresul al XIV-lea, pe baza magistratului raport, capătă valenţele certitudinii prin realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu in înalta funcţie de secretar general, ca un memorabil reper şi o garanţie atît de necesară continuităţii şi încrederii masive depline in ziua de miine, şi în care orice român doreşte să-şi vadă patria tot mai puternică, mai bogată, mai respectată, mai frumoasă. Dumitru ALMAŞ