Scînteia Poporului, decembrie 1989 (Anul 1, nr. 1-2)

1989-12-23 / nr. 1

GLORIE PATRIEI LIBERE, POPORULUI EROU! SCÂNTEIA POPORULUI C­OTIDIAN POLITIC ŞI SOCIAL Anul I Nr. 1 Sîmbătă 23 decembrie 1989 4 PAGINI - 50 BANI COMUNICATUL CĂTRE ŢARĂ AL CONSRIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAPNALE Cetăţeni şi cetăţene. Trăim: un moment istoric. Cla­nul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la pu­tere. Cu toţii ştim şi recunoaştem­­ că victoria de care se bucură în­treaga ţară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile, şi, în primul rind, al admirabilului nostru ti­neret, care ne-a restituit, cu pre­ţul sîngelui, sentimentul demnită­ţii naţionale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol şi viaţa, protestînd îm­potriva tiraniei. Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României. In acest moment de răscruce am hotărît să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care­ se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţio­nalitate, toate organizaţiile şi gru­pările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naţio­nale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român. . Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale cla­nului Ceauşescu. Guvernul se de­mite, Consiliul de Stat şi institu­ţiile sale îşi încetează activitatea, întreaga putere în stat este pre­luată de Consiliul Frontului Sal­vării Naţionale. Lui i se vor subor­dona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activi­tate a armatei şi a unităţilor­­ Mi­nisterului de Interne. Toate minis­terele şi organele centrale în ac­tuala lor structură îşi vor continua activitatea normală, subordonîn­­du-se Frontului Salvării Naţio­nale, pentru a asigura desfăşurarea normală­ a întregii vieţi economice şi sociale. In teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale, oră­şeneşti şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale ca organe ale puterii locale. Miliţia este chemată ca, împreu­nă cu comitetele cetăţeneşti, să asi­gure ordinea publică. Aceste organe vor lua toate mă­surile necesare pentru asigurarea aprovizionării populaţiei­­ cu ali­mente, cu energie electrică, cu căl­dură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale. Ca program, Frontul propune următoarele : 1. Abandonarea rolului conducă­tor al unui singur partid şi stator­nicirea unui sistem democratic plu­ralist de guvernământ. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poa­te pretinde puterea pe viaţă. Consiliul Frontului Salvării Na­ţionale propune ca ţara să se nu­mească în viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să funcţio­neze imediat. 4. Restructurarea întregii econo­mii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Elimi­narea metodelor administrativ-bi­­rocratice de conducere economică centralizată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în con­ducerea tuturor sectoarelor econo­mice. 5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii producţii ţără­neşti. Oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea învăţămîntului românesc potrivit cerinţelor con­temporane. Reaşezarea structurilor învăţămîntului pe baze democrate şi umaniste. Eliminarea dogme­lor ideologice, care au pro­vocat atîtea daune poporului român, şi promovarea adevă­ratelor valori ale umanităţii. Eliminarea minciunii şi a impos­turii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie în toate do­meniile de activitate. Aşezarea pe baze noi a dezvol­tării culturii naţionale. Trecerea presei, radioului, tele­viziunii din mîinile unei familii despotice în mîinile poporului. 7. Respectarea drepturilor şi li­bertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii. 8. Organizarea întregului comerţ al ţării pornind de la cerinţele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populaţiei României. In acest scop, vom pune capăt exportului de produse agro­­alimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordînd prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor. 9. întreaga politică externă a ţării să servească promovării bu­nei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume,, integrindu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casă comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta anga­jamentele internaţionale ale Româ­niei, şi, în primul rind, cele pri­vitoare la Tratatul de la Varşovia. 10. Promovarea unei politici in­terne şi externe subordonate ne­voilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane, respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omu­lui, inclusiv al dreptului de depla­sare liberă. Constituindu-ne în acest front, sîntem ferm hotărîţi să facem tot ce depinde de noi pentru a rein­­staura societatea civilă în Româ­nia, garantind triumful democra­ţiei, libertăţii şi demnităţii tuturor locuitorilor ţării. în mod provizoriu, în componen­ţa Consiliului intră următorii: Doina, Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Du­mitru Mazilu, Dan Deşliu, general Ştefan Guşe, general Victor Stăn­­culescu, Aurel-Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Ni­­colaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Lupoiu Mi­hail, general Voinea, căpitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neacşu Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Ma­rian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negriţiu Paul, Manole Gheorghe, Vladimir Ionescu, A­­drian Sîrbu, Cîrjan Constantin, Domokos Geza, Magdalena Io­nescu, Marian Mierlă, Con­stantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu. Dînd citire la posturile de radio și televiziune acestui comunicat, Ion Iliescu a precizat: Deocam­dată, este o structură provizorie, gîndită într-un mod foarte opera­tiv. Lista rămîne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa comple­tă­ a Consiliului. Am menţionat doar cîteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în a­­ceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al pu­terii. Lista rămîne deci deschisă. Pentru a putea completa compo­nenţa Consiliului, aşteptăm pro­puneri din partea tuturor catego­riilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins. Acest comunicat este o primă­­ formă de platformă-program a noului organisric al puterii de stat din România. Am primit manda­tul de a vi-l prezenta. TRĂIASCĂ LIBERTATEA, TRĂIASCĂ RĂ­SPUN­DERE­A! S-a încheiat una din cele mai oribile dictaturi din istoria poporului român. Sub presiunea po­porului, dictatorul a fugit în mod laş din faţa judecăţii. Pentru principiile pe care le afirma, era de datoria lui să răminâ în faţa poporu­lui. Nu a făcut-o. Fuga ruşinoasă , aceasta a fost adevărata ţinută politică, aceasta a fost „puterea" „principialităţii" atît de des predi­cate cu limbajul lui agramat în faţa membrilor de partid şi a poporului. Nimic nu mai tre­buie demonstrat. O analiză obiectivă, cinstită, a gravelor daune aduse de cultul perso­nalităţii lui şi al familiei lui asupra economiei româneşti, asupra vieţii politice şi sociale, a în­genuncherii spiritului de iniţiativă al oamenilor, a spiritului de creaţie în ştiinţă şi cultură va fi făcută cu calm, dar cu severitate. Poporul român nu este un popor răzbunător. Nu va cere sînge pentru singe, învăţăm după amar de ani sau reînvăţăm ce înseamnă de­mocraţia şi libertatea. Flacăra lor s-a păstrat, de fapt, mereu în inima poporului, a mocnit acolo, în sufletele celor mulţi şi buni. Milioane de oameni au ieşit în aceste zile, în aceste ultime zile, în stradă cu sincera, cu sfînta dorinţă ca starea precară a economiei, falsul democratism să fie date in vileag. Au demonstrat in mod paşnic. Au cerut plecarea dictatorului, au cerut schimbări care să permi­tă afirmarea capacităţii de creaţie a poporu­lui nostru în economie, în tehnică, în ştiinţă, în cultură, au cerut condiţii pentru demnitate uma­nă. Li s-a răspuns cu gloanţe. Au căzut jertfe, au fost traumatizaţi milioane de oameni. Ideile nu pot fi însă călcate de şenilele tancurilor. Nici un glonţ nu poate pătrunde prin miezul ideii. Analiza obiectivă a acestei perioade, nu­mită cu neruşinare „Epoca de aur", pe care presa, radioteleviziunea au fost forţate să o pro­page, să o susţină, împotriva voinţei, conştiinţei şi convingerilor sufleteşti ale ziariştilor români, trebuie numită de acum o epocă a ruşinii ! Analiza obiectivă a stărilor de lucruri din eco­nomia şi viaţa social-politică a ţării va sta­bili răspunderea celor ce au instituit, oficial minciuna, dezinformarea opiniei publice, a celor ce l-au lipsit pe cetăţean de dreptul de a fi informat, a celor care au mistificat da­tele economice, creind false iluzii cu privire la dezvoltarea industriei, şi îndeosebi a agriculturii, ca şi a altor sectoare. Este adevărat, in anii construcţiei socialiste s-au obţinut mari şi importante rezultate în dez­voltarea industriei, în modernizarea altor sec­toare ale economiei , nu datorită însă cultu­lui personalităţii lui Ceauşescu, care a sufocat orice iniţiativă raţională, care a pus la index economişti de valoare, tehnicieni de valoare, intelectuali de valoare. Preţul plătit pentru ceea ce s-a obţinut este mult prea mare. Oricum, să ne mîndrim, tovarăşi, cetăţeni ai României, cu ceea, ce aţi realizat prin braţele, prin mintea voastră, pentru marile uzine şi combinate, pen­tru oraşele modernizate, care se datorează nu­mai şi numai vouă, celor care aţi plătit din plin, prin muncă, prin sacrificii, înfăptuirea acestor mari opere. Spiritul aventurier, politica aventuristă dictată de ambiţii personale şi îngustime de vederi au adus mari şi profunde suferinţe poporului. O gravă răspundere revine­­ pentru tot ceea ce a în­semnat daune aduse poporului român - Elenei Ceauşescu, intitulată fără bun simţ elementar, fără ruşine, savant de renume mondial, o nuli­tate intelectuală, o femeie-geniu al răului, care, în calitatea ei de prim-sfetnic al dictatorului, a îngenuncheat spiritele creatoare din ştiinţă, a pus la index savanţi de certă valoare naţională şi internaţională. A avut, pe plan general uman, o contribuţie funestă la starea de oprimare a poporului. Dar toate acestea vor fi anali­zate cu calm, cu obiectivitate, într-un spirit de desăvîrşîtă cinste, caracteristice poporului’’ro-' mân şi aduse la lumină în faţa întregului popor. Noi, românii, nu copiem ceea ce neapărat au făcut unii sau alţii dintre vecinii noştri, mai de aproape sau mai de departe. Mările de­monstraţii din aceste zile au avut ca lozinci în­depărtarea dictaturii lui Ceauşescu, libertate, democraţie şi s-au pronunţat ferm pentru so­cialism, pentru principiile socialiste cinstite, curate, pentru proprietatea poporului,­­ pentru normele de etică şi echitate reale, neîntinate de spiritul aventurier şi de demagogia politică a lui Ceauşescu, precum şi a celor care i-au fost atiţia ani sfetnici. Nimeni n-a strigat jos so­cialismul, ci jos dictatura lui Ceauşescu. Primele momente ale victoriei au fost marcate în mod normal de o stare de emoţie puternică. La radio, pe micul ecran s-au rostit opinii, scurte cuvintări, desigur incomplete în conţinutul lor, poate insuficient de clare în ceea ce priveşte viitorul patriei, al economiei, al ştiinţei, al culturii, al vieţii politice şi sociale, opinii patriotice viu marcate de marea emoţie. Ce facem, încotro ne îndreptăm ? Este in primul rind nevoie, aşa cum au spus mulţi dintre cei ce s-au pronunţat în a­­ceste zile, de­ o clarificare a programului politic, social şi economic. Iar aceasta se poate face, în condiţiile pluralismului de opinii, aşa cum s-a subliniat, numai şi numai într-o stare de profundă disciplină şi organizare socială, graţie modului în care fiecare om al acestei ţări işi va face datoria la locul lui de muncă şi, in acelaşi timp, da­toriile lui politice şi sociale, numai şi numai în condiţiile în care nu se vor permite, in nici o formă, manifestările care ar leza buna desfăşurare ai vieţii, care ar viza distrugerea bu­nurilor societăţii, a bunurilor personale ale cetă­ţenilor, aşa cum, din păcate, s-a intimplat uneori in cursul recentelor manifestări. Apelul celor care s-au pronunţat, la radioteleviziune sau prin alte­­ Anghel PARASCHIV (Continuare In pag. a 3-a) Recunoştinţă fierbinte armatei române ...22 decembrie 1989 — zi istorică ! Ora 13 — oră istorică! Ţara întreagă ascultă cu sufletul la gură primul comunicat al postului de radio naţional liber: „Victoria este a poporului, ar­mata este cu noi !“ Aşa a început ceasul libertăţii pentru care poporul român a suferit timp de o epocă de tristă amintire, aşa a început şi ceasul libertăţii noastre de a scrie des­chis, fără frică de urmări, adevărul şi numai adevărul. Armata română — suflet din sufletul neamului românesc, trup din trupul ţării — a slujit dintotdeauna, în orice împreju­rare, ţelul suprem al poporului, libertatea de gindire şi acţiune a acestuia, a apărat cu jertfa supremă, din generaţie în ge­neraţie de eroi, fiinţa noastră naţională, asigurînd indepen­denţa şi integritatea patriei. Şi în aceste zile grele, cînd o mină de iresponsabili aparţi-. nînd clicii care ne dusese la cataclism a ordonat să se tragă în fraţii, părinţii şi copiii noştri, armata română, adevărata ar­mată de români, şi-a dovedit pînă la urmă credinţa, sfîntă în popor, şi-a dat seama că adevă­raţii duşmani ai săi erau nu în faţa trupelor, ci în spatele lor. Retrăgîndu-se din poziţiile co­mandate, generalii, ofiţerii su­periori, soldaţii au dovedit, chiar cu sacrificii, că sînt fii ai acestui popor, un popor de patrioţi, hotărîţi să-şi făurească în pace o viaţă cu adevărat li­beră şi demnă. Ziua de azi va rămîne înscri­să cu litere de purpură în isto­ria poporului nostru şi a arma­tei noastre populare. Scenele în care pe tancuri trimise să dis­trugă au apărut florile frăţiei şi steagurile tricolore, cînd tine­rii în haine militare se îmbră­ţişau cu tinerii care trebuiau să fie ţinte vii s-au constituit în momente de cea mai înaltă încărcătură emoţională posibilă. Cu toţii am avut, atunci, înălţă­torul sentiment că armata ro­mână şi-a înţeles adevărata ei misiune — de scut al poporului, şi nu de ucigaşă a propriului popor. La ora cînd scriam aceste rînduri, am consemnat — prin intermediul radioului — apelul fierbinte al unei voci autoriza­te. Vocea lui Ion Iliescu asigura întreaga naţiune că armata se află alături de popor şi chema unităţile de securitate să se trezească măcar în această ulti­mă clipă, trecînd şi ele cu ade­vărat în slujba poporului. Da, sîntem cu adevărat liberi! Entuziasmul maselor, de înţeles după atîta aşteptare, este vulca­nic, nestăvilit. Mai mult ca ori­­cînd însă, acum este în intere­sul libertăţii noastre cîştigate prin luptă să dăm dovadă de înţelepciune şi raţiune. O dato­rie de cea mai înaltă esenţă pa­triotică cere în acest moment întregii populaţii descătuşate să sprijine la rindul său armata — pentru ca aceasta să-şi poată îndeplini cu credinţă şi abnega­ţie misiunea de viaţă şi de moarte de a apăra integritatea şi suveranitatea patriei noastre cu adevărat libere ! Gh. MITROI A. PAPADIUC Foto : S. Cristian VICTORIA ADEVĂRULUI începînd din această clipă de înălţătoare bucurie a li­bertăţii, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, ne adresăm poporu­lui ca solemna asigurare că „Scînteia poporului" va fi un ziar al poporului, al adevăru­lui întreg, al adevărului pe care cu amărăciune şi, nu de puţine ori, cu lăuntrică indig­nare nu l-a putut rosti. Nimic mai trist, nimic mai dureros pentru om decit să nu poată rosti adevărul ! Sîntem decişi, noi, toţi re­dactorii acestui ziar, să slujim pinâ la capăt, cu sufletul de români, cu talentul, cu întrea­ga noastră capacitate profe­sională, interesele restabilirii dreptăţii în România, intere­sele sfinte ale naţiunii noas­tre, să luptăm cu mijloacele publicisticii pentru ştergerea grelelor consecinţe ale politi­cii dictaturii personale, ale minciunii instituţionalizate, ale corupţiei, ale diletantismu­lui politic prin care poporul s-a văzut silit, sub nevăzute, dar cumplite ameninţări, să trăiască umilinţa de a aplau­da ceea ce era de huiduit, de a îndura privaţiuni, de a nu-şi putea exprima voinţa şi opinia, de a-i fi siluită con­ştiinţa, cultura, spiritualitatea. Vom scrie cu patos, cu pa­triotică şi omenească răspun­dere, făclindu-ne ecoul larg şi real al maselor pentru consi­derabilul efort ce ni se cere acum nouă, cetăţenilor Româ­niei, pentru a ne aşeza pe adevăratul drum al libertăţii, al respectului pentru om şi adevăr. Coloanele ziarului nostru vă aparţin, stimaţi cititori, iu­biţi şi demni cetăţeni ai României. Adresaţi-vă lor cu tot ceea ce poate contribui la reinstaurarea climatului drep­tăţii şi demnităţii naţionale. începem cu un fierbinte în­demn la acţiuni mature şi responsabile, la ordine şi res­pect al valorilor, la înţelep­ciune, împotriva violenţelor şi actelor gratuite, împotriva provocărilor şi a încercărilor de a denatura sensul actualei mari revoluţii populare spre scopuri străine naţiunii. MÎNIA SI-A FĂCUT DATORIA, DREPTATEA A FOST CUCERITA CU SINGE, ACUM ESTE RIN­DUL RAJIUNII, CALMULUI, ÎNŢELEPCIUNII ! MIhaI CARANFIL ASEARĂ, ÎN PIAŢA PALATULUI Glasul conştiinţei, al raţiunii ...Strigăte puternice, apeluri re­petate în Piaţa Palatului : „Opriţi focul !“, „Opriţi focul !“, „Nu mai trageţi !“, „Nu mai trageţi !“, „Ar­mata e cu noi !“. Cînd marea bucurie a libertăţii poporului se revărsa pe toate Stră­zile Capitalei, adunîndu-se un şu­voaie nestăvilite în marea Piaţă a Palatului, de undeva, dintr-un colţ, ca din bîrlogul unei fiare hăituite, au ţişnit direle de foc ale gloanţe­lor ucigaşe. Ultima bandă de tero­rişti şi trădători de ţară — adevă­raţii criminali ai acestor zile, cei care au înroşit în noaptea de 21 spre 22 decembrie caldarîmul stră­zilor cu sînge omenesc, sînge tî­­năr, nevinovat. Baricadaţi în pro­pria lor spaimă care i-a cuprins la tunetul ininiei necruţătoare a poporului, ei şi-au trimis limbile de foc ale agoniei lor iremedia­bile, sfîşiind cerul abia înseninat al libertăţii noastre. Apelurile armatei noastre la în­cetarea focului, a violentei repre­zintă expresia înaltei conştiinţe patriotice a ceasului de faţa : a­­vem de apărat bunuri de nepre­ţuit, avem de apărat liniştea mun­cii noastre, şi în primul rind avem de apărat vieţile oamenilor care au făcut şi fac totul pentru ţară, pentru fiinţa ei de azi şi de miine, în timp ce în Piaţa Palatului, vieţi tinere de soldaţi înfruntau gloanţele vrăjmaşe, am văzut pe ecranele televizoarelor o „maşină infernală“ descoperită la una din intrările Televiziunii, pusă in sco­pul de a provoca panica şi dezor­dinea, de a împiedica desfăşurarea acţiunii revoluţionare de instau­rare a noii ordini sociale pe care poporul român doreşte să o întro­neze. Evenimentele istorice pe care le trăim arată că nu există „maşină infernală“ în stare să în­toarcă sau să împiedice mersul implacabil al voinţei poporului. ...In Piaţă răsunau apelurile la încetarea focului şi violenţei : apelul poporului Însuşi, glasul conştiinţei, al raţiunii lui. REVOLUTIA POPULARA A ÎNVINS! ACUM E NEVOIE DE RATIUNE, CALM SI VIGILENTA IN APARAREA LIBERTĂTII SI VALORILOR NATIONALE!

Next