Scînteia Poporului, decembrie 1989 (Anul 1, nr. 1-2)
1989-12-23 / nr. 1
GLORIE PATRIEI LIBERE, POPORULUI EROU! SCÂNTEIA POPORULUI COTIDIAN POLITIC ŞI SOCIAL Anul I Nr. 1 Sîmbătă 23 decembrie 1989 4 PAGINI - 50 BANI COMUNICATUL CĂTRE ŢARĂ AL CONSRIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAPNALE Cetăţeni şi cetăţene. Trăim: un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că victoria de care se bucură întreaga ţară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile, şi, în primul rind, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preţul sîngelui, sentimentul demnităţii naţionale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol şi viaţa, protestînd împotriva tiraniei. Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României. In acest moment de răscruce am hotărît să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român. . Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea, întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale în actuala lor structură îşi vor continua activitatea normală, subordonîndu-se Frontului Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii vieţi economice şi sociale. In teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale ca organe ale puterii locale. Miliţia este chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică. Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populaţiei cu alimente, cu energie electrică, cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale. Ca program, Frontul propune următoarele : 1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaţă. Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească în viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să funcţioneze imediat. 4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor economice. 5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii producţii ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea învăţămîntului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţămîntului pe baze democrate şi umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice, care au provocat atîtea daune poporului român, şi promovarea adevăratelor valori ale umanităţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie în toate domeniile de activitate. Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naţionale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mîinile unei familii despotice în mîinile poporului. 7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii. 8. Organizarea întregului comerţ al ţării pornind de la cerinţele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populaţiei României. In acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordînd prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor. 9. întreaga politică externă a ţării să servească promovării bunei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume,, integrindu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casă comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaţionale ale României, şi, în primul rind, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia. 10. Promovarea unei politici interne şi externe subordonate nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane, respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă. Constituindu-ne în acest front, sîntem ferm hotărîţi să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantind triumful democraţiei, libertăţii şi demnităţii tuturor locuitorilor ţării. în mod provizoriu, în componenţa Consiliului intră următorii: Doina, Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deşliu, general Ştefan Guşe, general Victor Stănculescu, Aurel-Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Lupoiu Mihail, general Voinea, căpitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neacşu Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negriţiu Paul, Manole Gheorghe, Vladimir Ionescu, Adrian Sîrbu, Cîrjan Constantin, Domokos Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu. Dînd citire la posturile de radio și televiziune acestui comunicat, Ion Iliescu a precizat: Deocamdată, este o structură provizorie, gîndită într-un mod foarte operativ. Lista rămîne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa completă a Consiliului. Am menţionat doar cîteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al puterii. Lista rămîne deci deschisă. Pentru a putea completa componenţa Consiliului, aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins. Acest comunicat este o primă formă de platformă-program a noului organisric al puterii de stat din România. Am primit mandatul de a vi-l prezenta. TRĂIASCĂ LIBERTATEA, TRĂIASCĂ RĂSPUNDEREA! S-a încheiat una din cele mai oribile dictaturi din istoria poporului român. Sub presiunea poporului, dictatorul a fugit în mod laş din faţa judecăţii. Pentru principiile pe care le afirma, era de datoria lui să răminâ în faţa poporului. Nu a făcut-o. Fuga ruşinoasă , aceasta a fost adevărata ţinută politică, aceasta a fost „puterea" „principialităţii" atît de des predicate cu limbajul lui agramat în faţa membrilor de partid şi a poporului. Nimic nu mai trebuie demonstrat. O analiză obiectivă, cinstită, a gravelor daune aduse de cultul personalităţii lui şi al familiei lui asupra economiei româneşti, asupra vieţii politice şi sociale, a îngenuncherii spiritului de iniţiativă al oamenilor, a spiritului de creaţie în ştiinţă şi cultură va fi făcută cu calm, dar cu severitate. Poporul român nu este un popor răzbunător. Nu va cere sînge pentru singe, învăţăm după amar de ani sau reînvăţăm ce înseamnă democraţia şi libertatea. Flacăra lor s-a păstrat, de fapt, mereu în inima poporului, a mocnit acolo, în sufletele celor mulţi şi buni. Milioane de oameni au ieşit în aceste zile, în aceste ultime zile, în stradă cu sincera, cu sfînta dorinţă ca starea precară a economiei, falsul democratism să fie date in vileag. Au demonstrat in mod paşnic. Au cerut plecarea dictatorului, au cerut schimbări care să permită afirmarea capacităţii de creaţie a poporului nostru în economie, în tehnică, în ştiinţă, în cultură, au cerut condiţii pentru demnitate umană. Li s-a răspuns cu gloanţe. Au căzut jertfe, au fost traumatizaţi milioane de oameni. Ideile nu pot fi însă călcate de şenilele tancurilor. Nici un glonţ nu poate pătrunde prin miezul ideii. Analiza obiectivă a acestei perioade, numită cu neruşinare „Epoca de aur", pe care presa, radioteleviziunea au fost forţate să o propage, să o susţină, împotriva voinţei, conştiinţei şi convingerilor sufleteşti ale ziariştilor români, trebuie numită de acum o epocă a ruşinii ! Analiza obiectivă a stărilor de lucruri din economia şi viaţa social-politică a ţării va stabili răspunderea celor ce au instituit, oficial minciuna, dezinformarea opiniei publice, a celor ce l-au lipsit pe cetăţean de dreptul de a fi informat, a celor care au mistificat datele economice, creind false iluzii cu privire la dezvoltarea industriei, şi îndeosebi a agriculturii, ca şi a altor sectoare. Este adevărat, in anii construcţiei socialiste s-au obţinut mari şi importante rezultate în dezvoltarea industriei, în modernizarea altor sectoare ale economiei , nu datorită însă cultului personalităţii lui Ceauşescu, care a sufocat orice iniţiativă raţională, care a pus la index economişti de valoare, tehnicieni de valoare, intelectuali de valoare. Preţul plătit pentru ceea ce s-a obţinut este mult prea mare. Oricum, să ne mîndrim, tovarăşi, cetăţeni ai României, cu ceea, ce aţi realizat prin braţele, prin mintea voastră, pentru marile uzine şi combinate, pentru oraşele modernizate, care se datorează numai şi numai vouă, celor care aţi plătit din plin, prin muncă, prin sacrificii, înfăptuirea acestor mari opere. Spiritul aventurier, politica aventuristă dictată de ambiţii personale şi îngustime de vederi au adus mari şi profunde suferinţe poporului. O gravă răspundere revine pentru tot ceea ce a însemnat daune aduse poporului român - Elenei Ceauşescu, intitulată fără bun simţ elementar, fără ruşine, savant de renume mondial, o nulitate intelectuală, o femeie-geniu al răului, care, în calitatea ei de prim-sfetnic al dictatorului, a îngenuncheat spiritele creatoare din ştiinţă, a pus la index savanţi de certă valoare naţională şi internaţională. A avut, pe plan general uman, o contribuţie funestă la starea de oprimare a poporului. Dar toate acestea vor fi analizate cu calm, cu obiectivitate, într-un spirit de desăvîrşîtă cinste, caracteristice poporului’’ro-' mân şi aduse la lumină în faţa întregului popor. Noi, românii, nu copiem ceea ce neapărat au făcut unii sau alţii dintre vecinii noştri, mai de aproape sau mai de departe. Mările demonstraţii din aceste zile au avut ca lozinci îndepărtarea dictaturii lui Ceauşescu, libertate, democraţie şi s-au pronunţat ferm pentru socialism, pentru principiile socialiste cinstite, curate, pentru proprietatea poporului, pentru normele de etică şi echitate reale, neîntinate de spiritul aventurier şi de demagogia politică a lui Ceauşescu, precum şi a celor care i-au fost atiţia ani sfetnici. Nimeni n-a strigat jos socialismul, ci jos dictatura lui Ceauşescu. Primele momente ale victoriei au fost marcate în mod normal de o stare de emoţie puternică. La radio, pe micul ecran s-au rostit opinii, scurte cuvintări, desigur incomplete în conţinutul lor, poate insuficient de clare în ceea ce priveşte viitorul patriei, al economiei, al ştiinţei, al culturii, al vieţii politice şi sociale, opinii patriotice viu marcate de marea emoţie. Ce facem, încotro ne îndreptăm ? Este in primul rind nevoie, aşa cum au spus mulţi dintre cei ce s-au pronunţat în aceste zile, de o clarificare a programului politic, social şi economic. Iar aceasta se poate face, în condiţiile pluralismului de opinii, aşa cum s-a subliniat, numai şi numai într-o stare de profundă disciplină şi organizare socială, graţie modului în care fiecare om al acestei ţări işi va face datoria la locul lui de muncă şi, in acelaşi timp, datoriile lui politice şi sociale, numai şi numai în condiţiile în care nu se vor permite, in nici o formă, manifestările care ar leza buna desfăşurare ai vieţii, care ar viza distrugerea bunurilor societăţii, a bunurilor personale ale cetăţenilor, aşa cum, din păcate, s-a intimplat uneori in cursul recentelor manifestări. Apelul celor care s-au pronunţat, la radioteleviziune sau prin alte Anghel PARASCHIV (Continuare In pag. a 3-a) Recunoştinţă fierbinte armatei române ...22 decembrie 1989 — zi istorică ! Ora 13 — oră istorică! Ţara întreagă ascultă cu sufletul la gură primul comunicat al postului de radio naţional liber: „Victoria este a poporului, armata este cu noi !“ Aşa a început ceasul libertăţii pentru care poporul român a suferit timp de o epocă de tristă amintire, aşa a început şi ceasul libertăţii noastre de a scrie deschis, fără frică de urmări, adevărul şi numai adevărul. Armata română — suflet din sufletul neamului românesc, trup din trupul ţării — a slujit dintotdeauna, în orice împrejurare, ţelul suprem al poporului, libertatea de gindire şi acţiune a acestuia, a apărat cu jertfa supremă, din generaţie în generaţie de eroi, fiinţa noastră naţională, asigurînd independenţa şi integritatea patriei. Şi în aceste zile grele, cînd o mină de iresponsabili aparţi-. nînd clicii care ne dusese la cataclism a ordonat să se tragă în fraţii, părinţii şi copiii noştri, armata română, adevărata armată de români, şi-a dovedit pînă la urmă credinţa, sfîntă în popor, şi-a dat seama că adevăraţii duşmani ai săi erau nu în faţa trupelor, ci în spatele lor. Retrăgîndu-se din poziţiile comandate, generalii, ofiţerii superiori, soldaţii au dovedit, chiar cu sacrificii, că sînt fii ai acestui popor, un popor de patrioţi, hotărîţi să-şi făurească în pace o viaţă cu adevărat liberă şi demnă. Ziua de azi va rămîne înscrisă cu litere de purpură în istoria poporului nostru şi a armatei noastre populare. Scenele în care pe tancuri trimise să distrugă au apărut florile frăţiei şi steagurile tricolore, cînd tinerii în haine militare se îmbrăţişau cu tinerii care trebuiau să fie ţinte vii s-au constituit în momente de cea mai înaltă încărcătură emoţională posibilă. Cu toţii am avut, atunci, înălţătorul sentiment că armata română şi-a înţeles adevărata ei misiune — de scut al poporului, şi nu de ucigaşă a propriului popor. La ora cînd scriam aceste rînduri, am consemnat — prin intermediul radioului — apelul fierbinte al unei voci autorizate. Vocea lui Ion Iliescu asigura întreaga naţiune că armata se află alături de popor şi chema unităţile de securitate să se trezească măcar în această ultimă clipă, trecînd şi ele cu adevărat în slujba poporului. Da, sîntem cu adevărat liberi! Entuziasmul maselor, de înţeles după atîta aşteptare, este vulcanic, nestăvilit. Mai mult ca oricînd însă, acum este în interesul libertăţii noastre cîştigate prin luptă să dăm dovadă de înţelepciune şi raţiune. O datorie de cea mai înaltă esenţă patriotică cere în acest moment întregii populaţii descătuşate să sprijine la rindul său armata — pentru ca aceasta să-şi poată îndeplini cu credinţă şi abnegaţie misiunea de viaţă şi de moarte de a apăra integritatea şi suveranitatea patriei noastre cu adevărat libere ! Gh. MITROI A. PAPADIUC Foto : S. Cristian VICTORIA ADEVĂRULUI începînd din această clipă de înălţătoare bucurie a libertăţii, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, ne adresăm poporului ca solemna asigurare că „Scînteia poporului" va fi un ziar al poporului, al adevărului întreg, al adevărului pe care cu amărăciune şi, nu de puţine ori, cu lăuntrică indignare nu l-a putut rosti. Nimic mai trist, nimic mai dureros pentru om decit să nu poată rosti adevărul ! Sîntem decişi, noi, toţi redactorii acestui ziar, să slujim pinâ la capăt, cu sufletul de români, cu talentul, cu întreaga noastră capacitate profesională, interesele restabilirii dreptăţii în România, interesele sfinte ale naţiunii noastre, să luptăm cu mijloacele publicisticii pentru ştergerea grelelor consecinţe ale politicii dictaturii personale, ale minciunii instituţionalizate, ale corupţiei, ale diletantismului politic prin care poporul s-a văzut silit, sub nevăzute, dar cumplite ameninţări, să trăiască umilinţa de a aplauda ceea ce era de huiduit, de a îndura privaţiuni, de a nu-şi putea exprima voinţa şi opinia, de a-i fi siluită conştiinţa, cultura, spiritualitatea. Vom scrie cu patos, cu patriotică şi omenească răspundere, făclindu-ne ecoul larg şi real al maselor pentru considerabilul efort ce ni se cere acum nouă, cetăţenilor României, pentru a ne aşeza pe adevăratul drum al libertăţii, al respectului pentru om şi adevăr. Coloanele ziarului nostru vă aparţin, stimaţi cititori, iubiţi şi demni cetăţeni ai României. Adresaţi-vă lor cu tot ceea ce poate contribui la reinstaurarea climatului dreptăţii şi demnităţii naţionale. începem cu un fierbinte îndemn la acţiuni mature şi responsabile, la ordine şi respect al valorilor, la înţelepciune, împotriva violenţelor şi actelor gratuite, împotriva provocărilor şi a încercărilor de a denatura sensul actualei mari revoluţii populare spre scopuri străine naţiunii. MÎNIA SI-A FĂCUT DATORIA, DREPTATEA A FOST CUCERITA CU SINGE, ACUM ESTE RINDUL RAJIUNII, CALMULUI, ÎNŢELEPCIUNII ! MIhaI CARANFIL ASEARĂ, ÎN PIAŢA PALATULUI Glasul conştiinţei, al raţiunii ...Strigăte puternice, apeluri repetate în Piaţa Palatului : „Opriţi focul !“, „Opriţi focul !“, „Nu mai trageţi !“, „Nu mai trageţi !“, „Armata e cu noi !“. Cînd marea bucurie a libertăţii poporului se revărsa pe toate Străzile Capitalei, adunîndu-se un şuvoaie nestăvilite în marea Piaţă a Palatului, de undeva, dintr-un colţ, ca din bîrlogul unei fiare hăituite, au ţişnit direle de foc ale gloanţelor ucigaşe. Ultima bandă de terorişti şi trădători de ţară — adevăraţii criminali ai acestor zile, cei care au înroşit în noaptea de 21 spre 22 decembrie caldarîmul străzilor cu sînge omenesc, sînge tînăr, nevinovat. Baricadaţi în propria lor spaimă care i-a cuprins la tunetul ininiei necruţătoare a poporului, ei şi-au trimis limbile de foc ale agoniei lor iremediabile, sfîşiind cerul abia înseninat al libertăţii noastre. Apelurile armatei noastre la încetarea focului, a violentei reprezintă expresia înaltei conştiinţe patriotice a ceasului de faţa : avem de apărat bunuri de nepreţuit, avem de apărat liniştea muncii noastre, şi în primul rind avem de apărat vieţile oamenilor care au făcut şi fac totul pentru ţară, pentru fiinţa ei de azi şi de miine, în timp ce în Piaţa Palatului, vieţi tinere de soldaţi înfruntau gloanţele vrăjmaşe, am văzut pe ecranele televizoarelor o „maşină infernală“ descoperită la una din intrările Televiziunii, pusă in scopul de a provoca panica şi dezordinea, de a împiedica desfăşurarea acţiunii revoluţionare de instaurare a noii ordini sociale pe care poporul român doreşte să o întroneze. Evenimentele istorice pe care le trăim arată că nu există „maşină infernală“ în stare să întoarcă sau să împiedice mersul implacabil al voinţei poporului. ...In Piaţă răsunau apelurile la încetarea focului şi violenţei : apelul poporului Însuşi, glasul conştiinţei, al raţiunii lui. REVOLUTIA POPULARA A ÎNVINS! ACUM E NEVOIE DE RATIUNE, CALM SI VIGILENTA IN APARAREA LIBERTĂTII SI VALORILOR NATIONALE!