Sportul Popular, aprilie 1951 (Anul 7, nr. 1841-1857)

1951-04-01 / nr. 1841

in cinstea Săptămânii Mondiale a Tineretului O reuşită manifestaţie sportivă a muncitorilor de pe şantierele Dunăre-Marea Neagră Diamantică 25 Martie, în cadrul Sapitalmanii Mondia­le a Tin­eres a avuit foc p­e şan­s Poarta Albă o în­­ manifestaţie sportiva la care a­u parti­ci­pait tin­eri şi tinere de pe toate şantierele Ganaanulu­i Dunăre-Marea Nea­gră. Entuziasmul participanţilor si a oglindit în î­nsuşi numărul lor mare. Au fost astfel 462 de Purrhci­panţi dintre care 174 fete. După ce a spss pe stadion stelata, prin care Şantierul Ti­­neretului da la uzina Ovidiu II a trimis salutul său participan. ti'I'î.r. a început desfăşurarea prof­eilor. Au ieşit in evidenţă la mod deosebit tov. Pop Sus­ana, câştigătoarea probei de 800 m­. prot fete şi grenadă fete, Ghilu Neagţ, primul clasat la proba de 3000 m. cros băeţi, Mariana Liţescu, câştigătoarea probei de 80 m. plat fete, şi Vasile Oglindă, prima,­ clasat pe 100 m. plat şi­­la săritura în Junghnie. Cursele de 800 m. şi 3000 m. cros pregătitor pentru crosul «Să întâmpinăm 1 Mai" au a­vut cei mai mulţi partiiciipanţi: 82 fete (800 m.) şi 128 băeţi (3000 m.) închiderea manifestaţiei a a­­vut loc in sala de festivităţi a şantierului, unde tov. Nicolae lenovan, şeful secţiei sportive din Comitetul U.T..M .»Carnal a conferenţiat despre­­Sportul so­vietic, cel mai înaintat sport din lume“. După conferinţă a urmat în­­mânare­a premiilor. Pentru cea mai bună mobilizare, disciplină şi cele mai bune rezidu­ete teh­­nice a fost premiat colectivul sportiv al uzinei termo­electrice OvidTM II. In cadrul festivităţii de în­­chidere echipa de gimnastică a Şcolii HidrotehniceiConstanța a făcut o demonstraţie a figurilor pentru insigna G.M.A., și nume­roase piramide. A urmat apoi un frumos festi­val artistic. , KORI A TOM­A cor­espondent Se îna­lă mândru Parcul de Cultură şi Odihnă In Capitala scum­pei noastre Patrii se ridică un minu­nat parc de cultură şi odihnă Mâini tinere şi harnice au înce­put să lucreze pe malurile pito­reşti ale lacului Herăstrău la a­­m­enajarea parcului. Nu trece o după amiază fără ca sute şi sute de tineri muncitori, elevi sau stu­denţi din Capitală să nu partici­pe, prin munca lor însufleţită entuziastă, la această nouă realiza­re. In unele d­e marile noastre u­­zine se construesc diverse insta­laţii, maşini şi aparate. La Ateli­erele C.F.R Griviţa Roşie se con­­strueşte „T­renul Pionierilor“ care va circula în Parc. La „Vasile Roaită“ se lucrează de zor pentru ca utilajele necesare „căluşeilor" să fie terminate cât mai devreme. Un fir comun leafră însă eforturile tinerilor din a că­ror muncă se înalţă mândru par­cul de cultură şi odihnă, elanul cu care ei întâmpină cea de a 30-a aniversare a Partidului nos­tru şi dorinţa vie de a-şi arăta şi în acest fel dragostea şi recunoş­tinţa faţă de călăuzitorul şi orga­nizatorul tuturor acţiunilor lor Pentru muncitorul zidar Gheor­ghe Dinu de pe şantierul parcu­lui, pentru tânărul muncitor Constantin Bârfescu de la „Vasie Roaită“ ca şi pentru eleva Sofia Neacşu de la Şcoala Pedagogică Nr. 3. aniversarea Partidului în­seamnă un minunat prilej pentru a-şi dovedi încrederea şi ataşa­mentul faţă de Partid, prilej ca­re poate fi sărbătorit şi prin vi tensificar°a eforturilor în vederea amenajării măreţului parc. „Cât de frumoasă este meseria aceasta de constructor — ne spu­ne Gh. Dinu — Iată, până anul trecut am lucrat la desăvârşirea exteriorului stadionului Republi­cii, la construirea faţadei, după ce cu câtva timp înainte lucra­sem cot la cot cu ceilalţi munci­tori de pe şantier pentru a pune la dispoziţia tineretului cel mai mare stadion din ţară. Astăzi muncesc pe şantierul care va pu­ne la dispoziţie oamenilor muncii din Capitala noastră cel mai ma­re parc de cultură şi odihnă din ţară, asemănător minunatului parc „Maxim Gorki" din Mosco­va, despre care am auzit atâtea lucruri. Zilele acestea echipa din care fac şi eu parte, condusă de Costea Constantin, lucrează la construirea teatrului în aer liber. Luptând pentru ridicarea teatru­lui înainte de termen, noi am re­uşit să depăşim norma cu 1?19/6 Practicarea sportului imi dă pu­teri sporite in muncă şi de aceea mă străduesc să trezesc drago­stea de sport şi în rândul tinerilor mei tovarăşi de muncă”. Parcul de Cultură şi Odihnă, întins pe o suprafaţă de aproape 300 ha, va cuprinde în mijlocul frunzişului des al teilor, castani­lor, şi ulmilor un mare teatru un aer liber cu o capacitate de 5000 locuri şi un altul mai mic, pentru copii. Bibliotecile, umbrarele pen­tru lectură şi şah, colţurile de o­­dihnă, chioşcurile cu alimente şi răcoritoare, vor fi înconjurate le nesfârşite peluze de verdeaţă, de minunate răsaduri cu flori. Tineretul va face sport, va citi şi se va putea instrui vizitând ce­le patru chioşcuri muzee: geolo­gic, geografic, mineralogic şi bo­tanic. Parcul de­ cultură şi odihnă, ex­presie a vieţii liniştite şi luminoa­se a poporului nostru, se înalţă mândru pentru a adăuga o nouă verigă la lanțul realizărilor care asigură bunăstarea oamenilor muncii din Patria noastră. Comitetele regionale, orăşe­neşti şi raionale pentru Cultură Fizică şi Sport fiind organe ale Sfaturilor Populare trebuie să se bucure de un sprijin larg din par­tea acestora, in munca pe care o desfăşoară pentru răspândirea sportului în mas­­a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. De o importanţă deosebită este colabo­rarea dintre Comitetele pentru Cultură Fizică şi Sport şi secţiile de artă şi cultură, sănătate şi învăţământ ale Sfaturilor Popu­lare, care trebue să sprijine ac­ţiunile Comitetelor C. F. S., să stimuleze iniţiativele creatoare ale masselor şi să îndrumeze massele spre folosirea mijloacelor locale, pentru asigurarea condiţiunilor materiale de desvoltare a mişcării sportive. Acolo unde Sfaturile Populare au înţeles importanţa acestor sar­cini trasate de Partid, munca se desfăşoară în bune condiţiuni şi rezultatele rodnice nu întârzie să se arate, aducând o preţioasă con­tribuţie în îndeplinirea cifrelor de Plan şi angrenarea oamenilor muncii în practicarea sporturilor. Bunăoară, în comunele Ciorani, Sălciile şi Drăgăneşti, din raionul Cricov, unde se constată o strânsă colaborare între căminele cultu­rale şi Comitetul raional C.F.S. s-a reuşit o frumoasă mobilizare a tinerilor ţărani muncitori la „Cupa Satelor“ şi se înregistrează progrese frumoase pe tărâm spor­tiv. Cu totul altfel se prezintă însă situaţia în comunele din raioanele Câmpina, Sinaia, Târgovişte şi Ploeşti, unde Sfaturile Populare nu acordă atenţia cuvenită pro­blemelor sportive. Acolo, mişcarea sportivă se desvoltă greoi şi u­­neori se întâlnesc chiar piedici în traducerea în fapt a iniţiativelor. Iată un singur exemplu de modul cum înţeleg unele cămine cultu­rale să sprijine activitatea spor­tivă. Până nu de mult, exista în Bu­şteni o sală de dans a Căminului Cultural, sală care fusese lăsată în părăsire. Dorind să creieze muncitorilor condiţiuni din cele mai bune pentru practicarea spor­tului, colectivul sportiv „Avântul —Falnica de hârtie“ a cerut Sfa­tului Popular să-i dea în folosinţă această sală. Obţinând aprobarea, colectivul sportiv a transformat-o într-o frumoasă sală de sport, a­­menajată cu un ring de box, mese de şah şi tenis de masă, ş. a­, sală spre care tineretul era atras în număr mereu crescând. După ce s’au făcut investiţii în materiale sportive şi s’a reuşit să se angreneze un mare număr de muncitori în practicarea sporturi­lor, directorul căminului cultural, Ion Cimpoia, s’a gândit într’o bu­nă zi să evacueze sala. Ceea ce este mai trist este mentalitatea înve­chită a acestui director de cămin cultural, care într-o discuţie cu preşedintele Comitetului raional C. F. S.- Sinaia, tov. Tudor Ion, i-a spus : „Să vă duceţi să faceţi sport în pădure, nu în sală unde vă vede lumea în chiloţi Desigur, cu un astfel de „spri­jin“ din partea unui director de cămin cultural nu se poate păşi uşor înainte. Atitudinea directoru­lui căminului cultural din Sinaia — fără îndoială condamnabilă — mai arată însă şi felul cum îşi duce munca secţia de artă şi cul­tură a Sfatului Popular regional Prahova, care nu se preocupă în­deajuns de problemele mişcării sportive. Deşi comitetul executiv al Sfatului Popular regional Pra­hova a trasat ca o sarcină impor­tantă — prin însuşi preşedintele său tov. Stan Gheorghe — colabo­rarea strânsă dintre secţiile de artă şi cultură, învăţământ şi să­nătate şi Comitetul regional C.F.S. această sarcină nu este dusă la îndeplinire. Astfel, tovarăşul Chircu Panait, şeful secţiei artă şi cultură, care este numit în Co­mitetul regional C.F.S. a venit la o singură şedinţă pentru a discuta problemele sportive şi de atunci obişnuieşte să treacă sarcinile al­tor tovarăşi care nu le respectă. O activitate asemănătoare desfă­şoară şi celelalte două secţii ale Sfatului Popular regional — învă­ţământ şi sănătate. Cu astfel de metode de muncă greşite, este normal ca lipsa de colaborare să se reflecte în multe părţi până jos, la comune. De a­­ceea, consider că pentru buna desvoltare a mişcării de cultură fizică şi sport din regiunea Pra­hova, pentru asigurarea îndepli­nirii cifrelor de Plan, este nevoie ca secţiile de cultură şi artă, în­văţământ şi sănătate ale Sfatului Popular regional Prahova să-şi a­­nalizeze temeinic activitatea des­făşurată până acum şi să porneas­că pe drumul unei strânse cola­borări cu Comitetul regional C. F. S., colaborare care să se simtă până în ultimul cătun. De asemenea, este nevoie ca toa­te comitetele raionale, orăşeneşti şi regionale să ceară sprijinul co­misiilor permanente de cultură fi­zică şi sport din cadrul Sfaturi­lor Populare. In felul acesta se scurtează drumul dintre Comite­­tele C. F. S. şi Comitetele Execu­tive ale Sfaturilor Populare, iar greutăţile vor putea fi învinse mai uşor, spre folosul mişcării noastre de cultură fizică şi sport, CONSTANTIN ROMAN Preşedintele Comitetului Regional C.F.S.-Pranova Pentru o mai strânsă colaborare între Secţiile Sfaturilor Populare şi Comitetele C.F.S. srOH'A-tJL 1*0 PUL Ak­ Ţăranii muncitori din regiu­nea Galaţi răspund cu entuziasm chemării la întrecere socialistă lansată cu prilejul aniversării Par­tidului nostru drag. In comunele Smulţi şi Măstă­­cani din raionul Bujorul, colecti­vele sportive au alcătuit echipe de agitatori, în care au intrat cei mai buni sportivi. Aceste echipe desfăşoară o lar­gă campanie de mobilizare a ţă­rănimii muncitoare pentru termi­narea la timp şi în bune condi­ţiuni a campaniei însămânţarilor. Paralel cu aceasta, echipele au desfăşurat şi o muncă de popu­larizare a sportului în rândul m­aselor ţărănimii muncitoare că­utând să angreneze în activitatea s­portivă cât mai mulţi tineri In acelaş raion, în cadrul Gos­podăriei Agricole Colective „7 NOEMBRIE” din comuna Tudor Vladimirescu, s-a înfiinţat o bri­gadă de producţie compusă din sportivi. In campania însămân­­ţărilor această brigadă organizân­­du-şi bine munca a obţinut o se­rie de succese. In domeniul spor­tiv, prin activitatea pe care o desfăşoară, brigada tineretului a devenit un exemplu demn de ur­mat, a devenit sufletul mişcării sportive din comună. In raionul Tulcea s’a format deasemenea o brigadă de utemişti sportivi. Această brigadă şi a luat angajamentul ca până la da­ta de 8 Mai când Partidul nostru împlineşte 30 de ani de la înfiin­ţare, să amenajeze în orele libere un teren de sport. Munca aceasta prestată în timpul liber va duce desigur la realizarea unor econo­mii însemnate. Asemenea brigăzi de producţie fruntaşe în campania de însămân­­ţări s’au format şi în raionul Bră­ila. Faptele de mai sus dovedesc dragostea neţărmurită şi încrede­rea adâncă de care Partidul nos­tru se bucură în rândul maselor­­de ţărani muncitori. PETREA FANICA corespondent In cinstea aniversării Partidului S au constituit brigăzi compuse din tineri ţărani muncitori PRIMUL LOR MATCH... Multe ore nu se văzu ţipenie de om pe drum. Deodată, de după o cotitură apăru un tânăr biciclist. Să tot fi avut 18 ani. înainta din greu pe drumul plin de noroi şi broboane mici de sudoare i se prelingeau de pe frunte. Dar el nu dădea atenţie oboselii. Era fră­mântat de un singur gând : cum să-i convingă pe cei din Sân Pe­tru Mic să joace cu echipa Peria­­raului un match de handbal. Ştia tânărul Jacob Ochsenfeld că va avea de luptat cu cei din Sân Pe­tru Mic, care nu vor să joace de­cât football. „Handbal­ul ? ! Dar ce, ăsta-i sport? Dacă vreţi să jucaţi, veniţi la noi cu echipa de football. Vom juca un match frumos şi va place şi sportivilor noştri... Deh ! Foot­ball-ul este un sport frumos ! Un adevărat sport“... Discuţiile cu cei din Sân Petru Mic au durat două ore şi mai bi­ne. Nu înţelegeau ei cum pot fi tinerii ăştia din Periam atât de pasionaţi de handbal. Până la ur­mă, au căzut la o înţelegere. Vor juca un match de football şi apoi unul de handbal. La înapoiere, tânărului nostru drumul i se păru fără de sfârşit. Era nerăbdător să-şi vestească prietenii. „Ce s-or mai bucura ! Şi Heintz, şi Rechtenwald şi Franck, care erau neîncrezători la înce­put... Să îndrăsnească să mai mur­mure când ii chem la antrena­ment !“ Duminica armatoare nouă tineri din Periam îngrămădiţi intr’o că­ruţă, au pornit-o în zorii zilei spre Sân Petru Mic. Alţi doi, O­­chsenfeld şi Heintz mergeau pe biciclete. S’au sfătuit discutând cu aprin­dere tot drumul. Se temeau ca nu cumva cei din Sân Petru Mic să nu mai vrea, după materiul de football, să mai joace şi handbal. Matei Rechtenwald veni cu o i­­deie : o repriză football, o repriză handbal! Era bună soluţia. Şi toţi au fost de acord. In Sân Petru Mic sosiră pe la 19. Soarele arun­ca suliţe de foc, amintându-se vrăşmaş întâlnirii ce urma să se desfăşoare. Ajunşi la teren, gazdele îi pri­viră cu surprindere: „Bine, dar unde vă sunt foot­­ball­iştii“?, întreabă căpitanul e­­chipei Sân Petru Mic. „Păi... noi suntem „Ah ! Vasăzică, v-aţi lăsat pă­gubaşi să mai jucaţi şi handbal. Foarte bine !“ îi spune el lui O­chsenfeld, bătându-l pe umăr. Acesta se uită mirat la ei. „Da, de unde ! Aşa cum ni-i în­ţelegerea vom juca noi şi hand­bal şi football. E greu de descris ce ochi făcură cei din Sân Petru Mic. Şi — mai mult din milă — le acceptară condiţiunile. Materiul începu cu o repriză de football, urmă una de handbal şi apoi încă una de football. Sânpetrenii refuzară să mai joace şi a doua repriză de handbal. Pierduseră la football ! Şi de prima repriză de handbal să nu mai vorbim... Iată cum, în Martie 1949, tinerii handbalişti din Periam obţinuseră prima lor victorie, în PRIMUL LOS MATCH... Periam. Sâmbătă 24 Martie 1951. Sirena sună îndelung încetarea lucrului. Medves Alexandru, se­cretara­ organizaţiei de bază al fabricii de pălării tresări. Ter­mină raportul la care lucra, îşi umplu buzunarele cu cuie, luă un ciocan şi un cleşte şi eşi din fabrică. „Unde s-o fi grăbind aşa tova­răşul Medveş ?“ se întrebă sur­prins portarul. Litre timp, „Soni“ şi ajunse la terenul de sport. A doua zi echi­pa Flamura Roşie, proaspăt califi­cată in divizia de handbal, urma să susţină primul match, împotri­va Partizanului din Ploeşti. Vroia să controleze personal care e si­tuaţia terenului, dacă mai e ceva necesar de făcut, dacă echipamen­tul este pregătit. Pe teren constată că nu e sin­gur. Teodor Pascu şi Nicolae Ba­ba, tovarăşii cu care el îşi ducea activitatea zi de zi, veniseră şi ei, împreună au constatat starea te­­renului, au ajutat la vopsirea lan­ţului care împrejmuia terenul, au adus băncile ce trebuia să for­meze „tribunele“ de a doua zi. U­­nul câte anul, apărură apoi pe teren şi jucătorii. Seara, s-au dus la gară, unde au întâmpinat cu toţii pe munci­torii ploeşteni şi i-au condus la locuinţa lor, înconjurându-i cu dragoste şi ingrijindu-se ca ei să se simtă cât mai bine. Matchul din ziua următoare s’a desfăşurat într’o minunată atmos­feră de prietenie şi sportivitate. Spectatorii — adică aproape în­treg satul — au susţinut cu mult entuziasm echipa lor, dar n’au precupeţit aplauzele nici pentru acţiunile frumoase ale oaspeţilor. Tinerii săteni din Periam au câ­ştigat cu 9—1. Prin jocul lor, au dovedit că Flamura Roşie-Periam, prima echipă sătească din Divizie, îşi merită locul câştigat. Şi-l me­rită, pentru că sportul în satul Pe­riam progresează continuu, fiind permanent îndrumat de organiza­ţia de Partid. De doi ani, de când există echipa de handbal, toată activitatea sportivă din sat a fost susţinută de organizaţia de Par­tid, care a însemnat cu adevă­rat, sufletul mișcării sportive. Acesta este „secretul“ calificării echipei din Periam în Divizia de handbal. Acesta este „secretul“ victoriei în materiul lor cu Parti­zanul Ploeşti. Pag. 2 hu

Next