Sportul Popular, aprilie 1951 (Anul 7, nr. 1841-1857)
1951-04-01 / nr. 1841
in cinstea Săptămânii Mondiale a Tineretului O reuşită manifestaţie sportivă a muncitorilor de pe şantierele Dunăre-Marea Neagră Diamantică 25 Martie, în cadrul Sapitalmanii Mondiale a Tineres a avuit foc pe şans Poarta Albă o în manifestaţie sportiva la care au participait tineri şi tinere de pe toate şantierele Ganaanului Dunăre-Marea Neagră. Entuziasmul participanţilor si a oglindit în însuşi numărul lor mare. Au fost astfel 462 de Purrhcipanţi dintre care 174 fete. După ce a spss pe stadion stelata, prin care Şantierul Tineretului da la uzina Ovidiu II a trimis salutul său participan. ti'I'î.r. a început desfăşurarea profeilor. Au ieşit in evidenţă la mod deosebit tov. Pop Susana, câştigătoarea probei de 800 m. prot fete şi grenadă fete, Ghilu Neagţ, primul clasat la proba de 3000 m. cros băeţi, Mariana Liţescu, câştigătoarea probei de 80 m. plat fete, şi Vasile Oglindă, prima, clasat pe 100 m. plat şila săritura în Junghnie. Cursele de 800 m. şi 3000 m. cros pregătitor pentru crosul «Să întâmpinăm 1 Mai" au avut cei mai mulţi partiiciipanţi: 82 fete (800 m.) şi 128 băeţi (3000 m.) închiderea manifestaţiei a avut loc in sala de festivităţi a şantierului, unde tov. Nicolae lenovan, şeful secţiei sportive din Comitetul U.T..M .»Carnal a conferenţiat despreSportul sovietic, cel mai înaintat sport din lume“. După conferinţă a urmat înmânarea premiilor. Pentru cea mai bună mobilizare, disciplină şi cele mai bune reziduete tehnice a fost premiat colectivul sportiv al uzinei termoelectrice OvidTM II. In cadrul festivităţii de închidere echipa de gimnastică a Şcolii HidrotehniceiConstanța a făcut o demonstraţie a figurilor pentru insigna G.M.A., și numeroase piramide. A urmat apoi un frumos festival artistic. , KORI A TOMA corespondent Se înală mândru Parcul de Cultură şi Odihnă In Capitala scumpei noastre Patrii se ridică un minunat parc de cultură şi odihnă Mâini tinere şi harnice au început să lucreze pe malurile pitoreşti ale lacului Herăstrău la amenajarea parcului. Nu trece o după amiază fără ca sute şi sute de tineri muncitori, elevi sau studenţi din Capitală să nu participe, prin munca lor însufleţită entuziastă, la această nouă realizare. In unele de marile noastre uzine se construesc diverse instalaţii, maşini şi aparate. La Atelierele C.F.R Griviţa Roşie se construeşte „Trenul Pionierilor“ care va circula în Parc. La „Vasile Roaită“ se lucrează de zor pentru ca utilajele necesare „căluşeilor" să fie terminate cât mai devreme. Un fir comun leafră însă eforturile tinerilor din a căror muncă se înalţă mândru parcul de cultură şi odihnă, elanul cu care ei întâmpină cea de a 30-a aniversare a Partidului nostru şi dorinţa vie de a-şi arăta şi în acest fel dragostea şi recunoştinţa faţă de călăuzitorul şi organizatorul tuturor acţiunilor lor Pentru muncitorul zidar Gheorghe Dinu de pe şantierul parcului, pentru tânărul muncitor Constantin Bârfescu de la „Vasie Roaită“ ca şi pentru eleva Sofia Neacşu de la Şcoala Pedagogică Nr. 3. aniversarea Partidului înseamnă un minunat prilej pentru a-şi dovedi încrederea şi ataşamentul faţă de Partid, prilej care poate fi sărbătorit şi prin vi tensificar°a eforturilor în vederea amenajării măreţului parc. „Cât de frumoasă este meseria aceasta de constructor — ne spune Gh. Dinu — Iată, până anul trecut am lucrat la desăvârşirea exteriorului stadionului Republicii, la construirea faţadei, după ce cu câtva timp înainte lucrasem cot la cot cu ceilalţi muncitori de pe şantier pentru a pune la dispoziţia tineretului cel mai mare stadion din ţară. Astăzi muncesc pe şantierul care va pune la dispoziţie oamenilor muncii din Capitala noastră cel mai mare parc de cultură şi odihnă din ţară, asemănător minunatului parc „Maxim Gorki" din Moscova, despre care am auzit atâtea lucruri. Zilele acestea echipa din care fac şi eu parte, condusă de Costea Constantin, lucrează la construirea teatrului în aer liber. Luptând pentru ridicarea teatrului înainte de termen, noi am reuşit să depăşim norma cu 1?19/6 Practicarea sportului imi dă puteri sporite in muncă şi de aceea mă străduesc să trezesc dragostea de sport şi în rândul tinerilor mei tovarăşi de muncă”. Parcul de Cultură şi Odihnă, întins pe o suprafaţă de aproape 300 ha, va cuprinde în mijlocul frunzişului des al teilor, castanilor, şi ulmilor un mare teatru un aer liber cu o capacitate de 5000 locuri şi un altul mai mic, pentru copii. Bibliotecile, umbrarele pentru lectură şi şah, colţurile de odihnă, chioşcurile cu alimente şi răcoritoare, vor fi înconjurate le nesfârşite peluze de verdeaţă, de minunate răsaduri cu flori. Tineretul va face sport, va citi şi se va putea instrui vizitând cele patru chioşcuri muzee: geologic, geografic, mineralogic şi botanic. Parcul de cultură şi odihnă, expresie a vieţii liniştite şi luminoase a poporului nostru, se înalţă mândru pentru a adăuga o nouă verigă la lanțul realizărilor care asigură bunăstarea oamenilor muncii din Patria noastră. Comitetele regionale, orăşeneşti şi raionale pentru Cultură Fizică şi Sport fiind organe ale Sfaturilor Populare trebuie să se bucure de un sprijin larg din partea acestora, in munca pe care o desfăşoară pentru răspândirea sportului în masa oamenilor muncii de la oraşe şi sate. De o importanţă deosebită este colaborarea dintre Comitetele pentru Cultură Fizică şi Sport şi secţiile de artă şi cultură, sănătate şi învăţământ ale Sfaturilor Populare, care trebue să sprijine acţiunile Comitetelor C. F. S., să stimuleze iniţiativele creatoare ale masselor şi să îndrumeze massele spre folosirea mijloacelor locale, pentru asigurarea condiţiunilor materiale de desvoltare a mişcării sportive. Acolo unde Sfaturile Populare au înţeles importanţa acestor sarcini trasate de Partid, munca se desfăşoară în bune condiţiuni şi rezultatele rodnice nu întârzie să se arate, aducând o preţioasă contribuţie în îndeplinirea cifrelor de Plan şi angrenarea oamenilor muncii în practicarea sporturilor. Bunăoară, în comunele Ciorani, Sălciile şi Drăgăneşti, din raionul Cricov, unde se constată o strânsă colaborare între căminele culturale şi Comitetul raional C.F.S. s-a reuşit o frumoasă mobilizare a tinerilor ţărani muncitori la „Cupa Satelor“ şi se înregistrează progrese frumoase pe tărâm sportiv. Cu totul altfel se prezintă însă situaţia în comunele din raioanele Câmpina, Sinaia, Târgovişte şi Ploeşti, unde Sfaturile Populare nu acordă atenţia cuvenită problemelor sportive. Acolo, mişcarea sportivă se desvoltă greoi şi uneori se întâlnesc chiar piedici în traducerea în fapt a iniţiativelor. Iată un singur exemplu de modul cum înţeleg unele cămine culturale să sprijine activitatea sportivă. Până nu de mult, exista în Buşteni o sală de dans a Căminului Cultural, sală care fusese lăsată în părăsire. Dorind să creieze muncitorilor condiţiuni din cele mai bune pentru practicarea sportului, colectivul sportiv „Avântul —Falnica de hârtie“ a cerut Sfatului Popular să-i dea în folosinţă această sală. Obţinând aprobarea, colectivul sportiv a transformat-o într-o frumoasă sală de sport, amenajată cu un ring de box, mese de şah şi tenis de masă, ş. a, sală spre care tineretul era atras în număr mereu crescând. După ce s’au făcut investiţii în materiale sportive şi s’a reuşit să se angreneze un mare număr de muncitori în practicarea sporturilor, directorul căminului cultural, Ion Cimpoia, s’a gândit într’o bună zi să evacueze sala. Ceea ce este mai trist este mentalitatea învechită a acestui director de cămin cultural, care într-o discuţie cu preşedintele Comitetului raional C. F. S.- Sinaia, tov. Tudor Ion, i-a spus : „Să vă duceţi să faceţi sport în pădure, nu în sală unde vă vede lumea în chiloţi Desigur, cu un astfel de „sprijin“ din partea unui director de cămin cultural nu se poate păşi uşor înainte. Atitudinea directorului căminului cultural din Sinaia — fără îndoială condamnabilă — mai arată însă şi felul cum îşi duce munca secţia de artă şi cultură a Sfatului Popular regional Prahova, care nu se preocupă îndeajuns de problemele mişcării sportive. Deşi comitetul executiv al Sfatului Popular regional Prahova a trasat ca o sarcină importantă — prin însuşi preşedintele său tov. Stan Gheorghe — colaborarea strânsă dintre secţiile de artă şi cultură, învăţământ şi sănătate şi Comitetul regional C.F.S. această sarcină nu este dusă la îndeplinire. Astfel, tovarăşul Chircu Panait, şeful secţiei artă şi cultură, care este numit în Comitetul regional C.F.S. a venit la o singură şedinţă pentru a discuta problemele sportive şi de atunci obişnuieşte să treacă sarcinile altor tovarăşi care nu le respectă. O activitate asemănătoare desfăşoară şi celelalte două secţii ale Sfatului Popular regional — învăţământ şi sănătate. Cu astfel de metode de muncă greşite, este normal ca lipsa de colaborare să se reflecte în multe părţi până jos, la comune. De aceea, consider că pentru buna desvoltare a mişcării de cultură fizică şi sport din regiunea Prahova, pentru asigurarea îndeplinirii cifrelor de Plan, este nevoie ca secţiile de cultură şi artă, învăţământ şi sănătate ale Sfatului Popular regional Prahova să-şi analizeze temeinic activitatea desfăşurată până acum şi să pornească pe drumul unei strânse colaborări cu Comitetul regional C. F. S., colaborare care să se simtă până în ultimul cătun. De asemenea, este nevoie ca toate comitetele raionale, orăşeneşti şi regionale să ceară sprijinul comisiilor permanente de cultură fizică şi sport din cadrul Sfaturilor Populare. In felul acesta se scurtează drumul dintre Comitetele C. F. S. şi Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare, iar greutăţile vor putea fi învinse mai uşor, spre folosul mişcării noastre de cultură fizică şi sport, CONSTANTIN ROMAN Preşedintele Comitetului Regional C.F.S.-Pranova Pentru o mai strânsă colaborare între Secţiile Sfaturilor Populare şi Comitetele C.F.S. srOH'A-tJL 1*0 PUL Ak Ţăranii muncitori din regiunea Galaţi răspund cu entuziasm chemării la întrecere socialistă lansată cu prilejul aniversării Partidului nostru drag. In comunele Smulţi şi Măstăcani din raionul Bujorul, colectivele sportive au alcătuit echipe de agitatori, în care au intrat cei mai buni sportivi. Aceste echipe desfăşoară o largă campanie de mobilizare a ţărănimii muncitoare pentru terminarea la timp şi în bune condiţiuni a campaniei însămânţarilor. Paralel cu aceasta, echipele au desfăşurat şi o muncă de popularizare a sportului în rândul maselor ţărănimii muncitoare căutând să angreneze în activitatea sportivă cât mai mulţi tineri In acelaş raion, în cadrul Gospodăriei Agricole Colective „7 NOEMBRIE” din comuna Tudor Vladimirescu, s-a înfiinţat o brigadă de producţie compusă din sportivi. In campania însămânţărilor această brigadă organizându-şi bine munca a obţinut o serie de succese. In domeniul sportiv, prin activitatea pe care o desfăşoară, brigada tineretului a devenit un exemplu demn de urmat, a devenit sufletul mişcării sportive din comună. In raionul Tulcea s’a format deasemenea o brigadă de utemişti sportivi. Această brigadă şi a luat angajamentul ca până la data de 8 Mai când Partidul nostru împlineşte 30 de ani de la înfiinţare, să amenajeze în orele libere un teren de sport. Munca aceasta prestată în timpul liber va duce desigur la realizarea unor economii însemnate. Asemenea brigăzi de producţie fruntaşe în campania de însămânţări s’au format şi în raionul Brăila. Faptele de mai sus dovedesc dragostea neţărmurită şi încrederea adâncă de care Partidul nostru se bucură în rândul maselorde ţărani muncitori. PETREA FANICA corespondent In cinstea aniversării Partidului S au constituit brigăzi compuse din tineri ţărani muncitori PRIMUL LOR MATCH... Multe ore nu se văzu ţipenie de om pe drum. Deodată, de după o cotitură apăru un tânăr biciclist. Să tot fi avut 18 ani. înainta din greu pe drumul plin de noroi şi broboane mici de sudoare i se prelingeau de pe frunte. Dar el nu dădea atenţie oboselii. Era frământat de un singur gând : cum să-i convingă pe cei din Sân Petru Mic să joace cu echipa Periaraului un match de handbal. Ştia tânărul Jacob Ochsenfeld că va avea de luptat cu cei din Sân Petru Mic, care nu vor să joace decât football. „Handbalul ? ! Dar ce, ăsta-i sport? Dacă vreţi să jucaţi, veniţi la noi cu echipa de football. Vom juca un match frumos şi va place şi sportivilor noştri... Deh ! Football-ul este un sport frumos ! Un adevărat sport“... Discuţiile cu cei din Sân Petru Mic au durat două ore şi mai bine. Nu înţelegeau ei cum pot fi tinerii ăştia din Periam atât de pasionaţi de handbal. Până la urmă, au căzut la o înţelegere. Vor juca un match de football şi apoi unul de handbal. La înapoiere, tânărului nostru drumul i se păru fără de sfârşit. Era nerăbdător să-şi vestească prietenii. „Ce s-or mai bucura ! Şi Heintz, şi Rechtenwald şi Franck, care erau neîncrezători la început... Să îndrăsnească să mai murmure când ii chem la antrenament !“ Duminica armatoare nouă tineri din Periam îngrămădiţi intr’o căruţă, au pornit-o în zorii zilei spre Sân Petru Mic. Alţi doi, Ochsenfeld şi Heintz mergeau pe biciclete. S’au sfătuit discutând cu aprindere tot drumul. Se temeau ca nu cumva cei din Sân Petru Mic să nu mai vrea, după materiul de football, să mai joace şi handbal. Matei Rechtenwald veni cu o ideie : o repriză football, o repriză handbal! Era bună soluţia. Şi toţi au fost de acord. In Sân Petru Mic sosiră pe la 19. Soarele arunca suliţe de foc, amintându-se vrăşmaş întâlnirii ce urma să se desfăşoare. Ajunşi la teren, gazdele îi priviră cu surprindere: „Bine, dar unde vă sunt footballiştii“?, întreabă căpitanul echipei Sân Petru Mic. „Păi... noi suntem „Ah ! Vasăzică, v-aţi lăsat păgubaşi să mai jucaţi şi handbal. Foarte bine !“ îi spune el lui Ochsenfeld, bătându-l pe umăr. Acesta se uită mirat la ei. „Da, de unde ! Aşa cum ni-i înţelegerea vom juca noi şi handbal şi football. E greu de descris ce ochi făcură cei din Sân Petru Mic. Şi — mai mult din milă — le acceptară condiţiunile. Materiul începu cu o repriză de football, urmă una de handbal şi apoi încă una de football. Sânpetrenii refuzară să mai joace şi a doua repriză de handbal. Pierduseră la football ! Şi de prima repriză de handbal să nu mai vorbim... Iată cum, în Martie 1949, tinerii handbalişti din Periam obţinuseră prima lor victorie, în PRIMUL LOS MATCH... Periam. Sâmbătă 24 Martie 1951. Sirena sună îndelung încetarea lucrului. Medves Alexandru, secretara organizaţiei de bază al fabricii de pălării tresări. Termină raportul la care lucra, îşi umplu buzunarele cu cuie, luă un ciocan şi un cleşte şi eşi din fabrică. „Unde s-o fi grăbind aşa tovarăşul Medveş ?“ se întrebă surprins portarul. Litre timp, „Soni“ şi ajunse la terenul de sport. A doua zi echipa Flamura Roşie, proaspăt calificată in divizia de handbal, urma să susţină primul match, împotriva Partizanului din Ploeşti. Vroia să controleze personal care e situaţia terenului, dacă mai e ceva necesar de făcut, dacă echipamentul este pregătit. Pe teren constată că nu e singur. Teodor Pascu şi Nicolae Baba, tovarăşii cu care el îşi ducea activitatea zi de zi, veniseră şi ei, împreună au constatat starea terenului, au ajutat la vopsirea lanţului care împrejmuia terenul, au adus băncile ce trebuia să formeze „tribunele“ de a doua zi. Unul câte anul, apărură apoi pe teren şi jucătorii. Seara, s-au dus la gară, unde au întâmpinat cu toţii pe muncitorii ploeşteni şi i-au condus la locuinţa lor, înconjurându-i cu dragoste şi ingrijindu-se ca ei să se simtă cât mai bine. Matchul din ziua următoare s’a desfăşurat într’o minunată atmosferă de prietenie şi sportivitate. Spectatorii — adică aproape întreg satul — au susţinut cu mult entuziasm echipa lor, dar n’au precupeţit aplauzele nici pentru acţiunile frumoase ale oaspeţilor. Tinerii săteni din Periam au câştigat cu 9—1. Prin jocul lor, au dovedit că Flamura Roşie-Periam, prima echipă sătească din Divizie, îşi merită locul câştigat. Şi-l merită, pentru că sportul în satul Periam progresează continuu, fiind permanent îndrumat de organizaţia de Partid. De doi ani, de când există echipa de handbal, toată activitatea sportivă din sat a fost susţinută de organizaţia de Partid, care a însemnat cu adevărat, sufletul mișcării sportive. Acesta este „secretul“ calificării echipei din Periam în Divizia de handbal. Acesta este „secretul“ victoriei în materiul lor cu Partizanul Ploeşti. Pag. 2 hu