Sportul Popular, octombrie 1952 (Anul 7, nr. 2122-2138)
1952-10-14 / nr. 2128
Despre remarcabila comportare a tinerilor in intâlnirea internaţională de ciclism Un succes deosebit de frumos l-au înregistrat în cadrul concursului internaţional de ciclism reprezentanţii noştri în cursa de fond Bucureşti—Băicoi—Bucureşti. Intr’, adevăr, cucerirea primelor două locuri în clasamentul pe echipe şi în clasamentul individual este o performanţă pentru care alergătorii noştri merită toate laudele, cu atât mai mult cu cât, în afară de C. Stănescu, toţi ceilalţi care ne-au reprezentat culorile patriei in cursa de fond sunt în exclusivitate element© tinere, lipsite de experienţa concursurilor mari. Cu toate acestea, tinerii noştri alergători au reuşit să întreacă pe bine cunoscuţii ciclişti polonezi Ladislaw Klabinski, Waclaw Wrzenski, Waclaw Wojeik, pe rutinaţii alergători francezi Charles Gregorini, René Burgat, Gabriel Audemard ca şi pe alergătorii italieni Tonino Tattini, Mai Alberto, Degli Eriesto Orlando. Succesele tinerilor noştri ciclişti nu trebuie să mire pe nimeni. SUCCESELE TINERILOR, O LECŢIE PENTRU ÎNGÂMFAREA UNOE VÂRSTNICI Se ştie că rezultatele obţinute de cicliştii noştri în întâlnirile internaţionale din ultimii ani nu au fost tocmai cele aşteptate. O serie de alergători ca de pildă Marin Niculescu, C. Şandru şi alţii, ale căror posibilităţi li îndreptăţeau să aducă patriei rezultate dintre cele mai frumoase şi totodată să contribue efectiv la ridicarea elementelor tinere, la creşterea calitativă a ciclismului nostru, au dat dovadă de îngâmfare, de atitudini vedetiste, s’au arătat nedisciplinaţi şi au căutat să ştirbească din autoritatea antrenorilor. Ceea ce est© însă şi mai grav este faptul că aceşti ciclişti au urmărit pe toate căile să oprească afirmarea elementelor tinere. Ca o consecinţă a atitudinii lor vedetiste şi a indisciplinei arătate faţă de antrenori, Marin Niculescu şi C. Şandru nu s-au mai pregătit cu aceeaşi seriozitate şi ce aci porneşte explicaţia insucceselor lor. Prin pregătirea lor slabă, ei nu se mai vedeau capabili să câştige o cursă. In această situaţie, Marin Niculescu căuta să-şi apropie totuşi victoria prin oprirea oricăror acţiuni şi iniţiative a tinerilor, p© care îi apostrofa, impunând totodată întrecerilor un ritm moderat. In cazul când „dispoziţiile“ sale nu erau în totul ascultate, el s© posta în spatele tinerilor, le prindea „plasa“, de unde ieşea abia pe ultimii metri, la sprintul final. Aşa înţelegea Marin Niculescu să câştige o întrecere. Lupturile nu puteau însă să rămână astfel. Analizând toate aceste fapte, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport a luat măsurile necesare. Marin Niculescu şi C. Smidru au fost suspendaţi din activitatea sportivă pe timp de un an. Deasemeni, au mai fost sancţionaţi E. Norhadian (ca necorespunzător în lotul reprezentativ), luându-i-se dreptul de a mai face parte din reprezentativa noastră un an de zile. iar I. Ioniţă şi Oh. Navrea au fost opriţi — pentru că au săvârşit act© de indisciplină — să ne reprezinte în ultimul concurs internaţional. Acestea n’au fost însă singurele măsuri. Ciclismul nostru are nevoie de cadre de bază. Şi, pentru a le putea crea, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport a hotărât deschiderea unei tabere de pregătire. Din întreaga ţară au fost recrutaţi ciclişti tineri, cărora li s-au pus la dispoziţie în tabără toate cele necesare pentru buna lor pregătire. Antrenându-i şi pregătindu-i după lucrările sovietice de specialitate, antrenorii C. Cârjan, I. Gociman şi Gh. Negoescu au avut bucuria să vadă cum tinerii pe care-i instruiau mergeau de la o zi la alta cu paşi repezi pe calea ridicării măestriei sportive. C. Dumitrescu, V. Ionescu, A. Folbert, Tache Petre, sunt câţiva dintre tinerii care au muncit în această tabără cu sârguinţă şi au ajuns să li se acorde marea încredere de a ne reprezenta la ediţia a II-a a concursului internaţional d© ciclism al R.P.R. „Aveam încredere intr’o comportare frumoasă din partea lor, aşa cum n’am avut-o niciodată In alţi ciclişti, ne-a declarat antrenorul C. Cârjan. In tot timpul cât i-am pregătit, toţi aceşti tineri s’au arătat hotărîţi să înveţe şi au învăţat cu însufleţire, cu dragoste, incât nu se putea să dea greş la examenul la care au fost supuşi“. „Ne-am întocmit un plan de acţiune, ne-a spus C. Stănescu, căpitanul primei noastre reprezentative. Cu toţii eram hotărâţi să-l respectăm. Am fost învăţaţi să nu ne subapreciem niciodată adversarul şi mai ales cum cunoşteam valoarea acelora cu care trebuia să ne întrecem, am hotărît de comun acord cu antrenorul să le urmărim mai întâi cu atenţie acţiunile, să vedem asupra căruia dintre ei va trebui să ne îndreptăm îndeosebi atenţia şi să nu ezităm să răspundem prompt la toate tentativele de evadare. Dacă plutonul avea să se întoarcă compact la Gtopeni, de aci, printr'o schemă tactică bine studiată, trebuia să facem tot posibilul pentru a da posibilitatea unuia dintre noi să evadeze. Nu ne hotărîsem asupra acelui care urma să facă evadarea. Trebuia să evadeze acela care s’ar fi simţit mai bine după cei peste 100 km.!“ După cum s’a desfăşurat cursa, s’a putut vedea că cicliştii noştri şi-au respectat planul. Chiar dela primii kilometri alergătorii polonezi au început să tragă puternic. Se mergea cu peste 40 km. la oră. Cicliştii noştri se ţineau aproape şi, când le venea rândul la conducere, trăgeau şi ei cu aceeaşi convingere. Dela început s-a văzut că cicliştii care ne reprezentau nu mai erau aceiaşi de anul trecut, acei, care, după câteva sprinturi puternice efectuate de cicliştii francezi şi bulgari, se pierduseră pe drum. Viteza pe care au imprimat-o dela începutul întrecerii cicliştii polonezi, în speranţa că vor putea fărâmiţa plutonul, n’a avut niciun rezultat. Ambele noastre echipe au rămas întregi’. A început însă ploaia. Apoi, lapoviţa, iar vântul puternic a fărâmiţat în cele din urmă plutonul. Waclaw Wojeik (R.P. Polonă), Mai Alberto, Umberto Rabanne, Degli Erfesto Orianco (U.I.S.P.-Italia) au abandonat. St. Sebe din reprezentativa secundă a R.P.R., a trebuit să abandoneze şi el, în urma unei defecţiuni mecanice. La întoarcerea spre Bucureşti, vremea se liniştise. Plutonul fruntaş era însă acum format din 10 ciclişti, 6 din reprezentativele R.P.R. (câte trei din fiecare echipă), doi polonezi, un francez şi un italian. C. Dumitrescu a încercat evadarea şi — aşa după cum hotărîseră — echipierii săi l-au susţinut. C. Stănescu, deşi ceva mai rutinat, nu a privit cu părere de rău acţiunea lui Dumitrescu. S-a alăturat de Tonino Castel, anihilând acestuia acţiunea de urmărire. Aşa ne-au adus cicliştii noştri tineri frumoasa performanţă şi tot astfel ne vor aduce, victorii şi de acum înainte, dacă vor urma, bineînţeles, cu aceeaşi încredere îndrumările antrenorilor şi se vor strădui permanent să-şi ridice măestria sportivă. Ei vor justifica astfel încrederea ce li se acordă şi vor demonstra prin fapte că lipsa de la start a aşa zişilor specialişti" nu va face să scadă, ci, dimpotrivă, va face să crească nivelul tehnic al întrecerilor ciclismului. GH. STEFANESCU In Editura C.F.S. a apărut cartea „Despre cultura fizică“ Cu ocazia sărbătoririi Lunii ,Prieteniei Româno-Sovietice a apărut în Editura Cultură Fizică şi Sport lucrarea „Despre cultura fizică". Această lucrare reprezintă o inmănunchiere de articole, cuprinzând părerile enunţate de Cernâşevschi, Marx, Engels, Lenin, Stalin, Kalinin, Voroşilov şi Gorchi asupra culturii fizice şi a sportului. Paginile închinate educaţiei fizice şi sportului de către conducătorii proletariatului, pătrunse de ideologia marxistă, sunt bogate in învăţăminte şi constitue un material teoretic deosebit de preţios pentru sportivii din ţara noastră. învăţămintele întâlnirii internaţionale de box Metalul (8.P. R.)-Torpedo (fl. P. Bulgaria) întâlnirea de box Metalul (R.P.R.) — Torpedo (R.P. Bulgaria) desfăşurată Sâmbătă seara în cinstea Congresului Naţional pentru Apărarea Păcii, a însemnat o nouă contribuţie la întărirea prieteniei dintre sportivii bulgari şi români, o nouă manifestare a legăturilor frăţeşti, care există între cele două popoare vecine. Totodată, această întâlnire internaţională a însemnat şi un fericit schimb de experienţă între boxeurii fruntaşi bulgari şi români, întâlnirea dintre Metalul şi Torpedo a fost de un nivel tehnic destul de ridicat. Ea a dovedit din nou că sportivii celor două popoare păşesc mereu înainte, învăţând necontenit din glorioasa experienţă sportivă sovietică. Deosebit de puternic este progresul realizat de boxul bulgar, despre care se poate spune pe drept cuvânt că s’a născut deabia după eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist. Dar, să trecem, la desfăşurarea întâlnirilor. In limitele categoriei muscă, boxeurul român Dobrescu a obţinut o victorie grea, dar meritată. El şi-a impus tactica aproape dealungul întregului match. In boxul practicat de Dobrescu au existat însă unele lipsuri. Astfel, el nu a putut aprecia întotdeauna distanţa, multe din loviturile safe fiind trimise în aer. Dobrescu a atacat adeseori cu capul înainte şi a lovit cu partea interioară a mânuşii. Velicicov nu s’a comportat pe măsura aşteptărilor, a practicat un box pasiv şi a fost stăpânit de nervozitate. La categoria cocoş matchul a decurs destul de nereglementar. Vina pentru aceasta o poartă atât Kirilov, cât şi Bogdan. Boxeurul bulgar a intrat la atac cu capul înainte, iar Bogdan a abuzat de tineri, a făcut eschive sub centura adversarului şi a dat uneori lovituri cu capul. Kirilov a fost mai dur, mai agresiv şi a câştigat pe merit, fiind net superior în prima repriză. Bogdan este un tânăr boxeur de talent, dar care nu are încă suficiente cunoştinţe tactice. Astfel, nu ne putem explica de ce Bogdan nu a folosit uppercuturile, care i-ar fi putut aduce puncte numeroase. Interesantă a fost întrecerea dintre maestrul sportului Malezanov şi Zamfirescu. Malezanov a boxat cu mult sub posibilităţile sale, deoarece după Jocurile Olimpice nu s’a mai antrenat cu aceeaşi intensitate. Totuşi, Malezanov a arătat din nou stilul său spectaculos, reflexele şi jocul de picioare excelent care i-au dat posibilitatea să domine cu autoritate în primele două reprize. Zamfirescu s’a dovedit posesorul unei puternice lovituri de stânga, dar nu a reuşit să folosească cu succes momentele favorabile, pe care Ie-a avut în decursul matchului. La categoria semi-uşoară, Kaphelian a câştigat net prima repriză şi părerea noastră este că până la sfârşitul matchului n’a permis adversarului să recupereze. Kaphelian a utilizat o tactică mai bună, folosind o gardă închisă. El se lăsa atacat, dar contraataca imediat, găsind locuri libere la cap şi corp. Modul acesta de luptă a lăsat impresia greşită că iniţiativa aparţinea lui Luca Romano. In realitate, boxeurul român n’a reuşit niciun moment să deschidă garda lui Kaphelian. Greşeala esenţială a lui Romano constă în faptul că el nu s’a folosit de braţele sale mai lungi pentru a-şi ţine adversarul la distanţă. Deasemenea, Romanotrebue să se desobişnuiască de a „telefona” loviturile, deoarece adversarii săi pot să-şi dea seama uşor de lovitura pe care o pregăteşte. Foarte disputată a fost întâlnirea dintre Serafimov şi Borduz. Boxeurul român a demonstrat adevăratele sale posibilităţi de abia în repriza treia, când a reuşit să-şi asigure victoria. Borduz este un boxeur combativ, lovește variat, dar adesea nereglementat. El utilizează seriile de lovituri, însă le aplică mecanic. Serafimov a avut o ușoară superioritate în primele două reprize, dar nefiind suficient de rezistent din punct de vedere fizic, a pierdut matchul. Despre boxeurul român Schwartz se pot spune cuvinte foarte bune. El a demonstrat un box reglementar şi foarte variat. Posedând un bogat arsenal de mijloace tehnice şi tactice el a reuşit o victorie clară, cu toate că din cauza lipsei de rezistenţă şi a insuficientei încre- deri în puterile sale, a pierdut repriza a treia. Adversarul său, Papalicev, este cunoscut ca un boxeur agresiv, dar în urma încercării nereuşite de a lua iniţiativa la începutul matchului, s-a încurcat şi nu a isbutit să-şi revină decât în repriza a treia când era prea târziu. Maestrul sportului Vasile Tiţă a obţinut o victorie rapidă împotriva tânărului boxeur Ovanesian. Cred că cea mai spectaculoasă întâlnire a fost cea dintre maestrul sportului Kostov şi Pintea. In cele opt întâlniri internaţionale pe care le-a susţinut în decurs de doi ani, Kostov a reuşit tot atâtea victorii. Ultima — realizată Sâmbătă seara pe stadionul Giuleşti — este cu atât mai valoroasă, cu cât Pintea este un boxeur bun, care aplică frumoase lovituri directe şi are un excelent joc de picioare. Rostov a arătat din nou duritatea sa recunoscută şi a utilizat lovituri precise şi prin surprindere. Regretăm şi noi, ca şi spectatorii bucureşteni de altfel, că el nu s’a putut menţine în vechea sa categorie, pentru a se fi putut întâlni din nou cu maestrul sportului Tiţă. Un debut reuşit ca internaţional a realizat tânărul boxeur bulgar Kolev, în vârstă de 18 ani. El şi-a învins timiditatea din prima repriză, şi, din mijlocul celei de a doua reprize şi până la sfârşitul matchului, a trimis numeroase lovituri de dreapta în capul adversarului său. Aceste lovituri, împreună cu stilul său mai bun şi mai reglementar ar fi trebuit, după părerea noastră, să-i aducă victoria la puncte. Bătrânu este un boxeur puternic, dar el nu a reuşit în întâlnirea cu Kolev să impună tactica luptei de aproape. Matchul de categorie grea a fost bogat în lovituri. Boghiţă a obţinut o victorie neclară, mai ales din cauza celor două avertismente, pe care le socotesc nejuste.Boghiţă nu s-a priceput întotdeauna să folosească avantajul alonjei permiţând lui Viev să atace de aproape. Boghiţă a primit numeroase lovituri, însă multe le-a evitat graţie tinerilor cu mâinile şi culcării pe adversar. Iliev nu a fost suficient de rezistent şi a pierdut repriza treia. Boxeurii bulgari Rostov, Kolev, Iliev, Velicicov, Kaprielian, Serafimov şi Malezanov şi boxeurii români Pintea, Schwartz şi Zamfirescu au aplicat lovituri corecte şi precise cu ambele mâini. O bună apărare au dovedit Malezanov, Kostov, Iliev, Schwartz, Pintea şi Zamfirescu. In încheiere, trebuie remarcat că printre boxeurii care au evoluat Sâmbătă seara sunt mii de valoare internaţională (Tiţă, Pintea, Schwartz, Kostov, Malezanov). Dar, în ansamblu, ambele selecţionate au arătat lipsuri serioase; majoritatea boxeurilor lovesc aproape exclusiv la cap, mulţi dintre ei nu cunosc boxul „corp la corp” şi nu totdeauna găsesc distanţa necesară pentru aplicarea loviturilor. De asemenea, utilizează rareori femieie. Boxeurii bulgari trebuie să se antreneze mult pentru a dobândi o rezistenţă mai mare, putere şi precizie în lovituri, iar cei români pentru a-şi însuşi un stil de box mai clar. De asemenea, unii boxeuri români — Romano şi Dobrescu — pun accentul pe căutarea loviturilor decisive, uitând că pentru obţinerea unei victorii sunt necesare cât mai multe lovituri. Desigur, însă, că boxeurii români şi bulgari, având în faţă glorioasa experienţă a şcoalei de box sovietice, vor reuşi să remedieze aceste lipsuri şi să meargă mai departe împreună pe drumul progresului. ANTON ANTONOV judecător arbitru internaţional de box, redactor al ziarului„Naroden Sport” Sofia Comportarea nedisciplinată, un punct negativ al activităţii jucătoarelor şi jucătorilor de handbal Desfăşurarea ultimelor etape ale campionatului divizionar de handbal, al© campionatului feminin al R.P.R. şi a campionatului masculin de calificare, au arătat serioase îmbunătăţiri în jocul tehnic şi tactic al celor mai multe echipe participante la aceste competiţii. Dacă, însă, din punct de vedere tehnic şi tactic formaţiile noastre de handbal au reuşit comportări bune, nu acelaş lucru se poate spune şi despre comportarea lor disciplinară. Această latură a activităţii jucătorilor de handbal lasă de multe ori de dorit, cazuri de indisciplină şi atitudine nesportivă pe teren întâlnindu-se destul de des în ultimul timp. Şi, ceea ce este mai grav, este faptul că arbitrii nu sancţionează totdeauna cu curaj aceste atitudini necorespunzătoare. Astfel, cu prilejul desfăşurării jocului divizionar dintre echipele înainte Sibiu şi Dinamo Bucureşti, arbitrul Emil Rusu nu a sancţionat jocul brutal desfăşurat de Baco (Dinamo) şi a permis jucătorului sibian Kirschner să protesteze împotriva deciziilor sale, vociferând şi gesticulând intr’un mod cu totul nepermis. La fel s’a Întâmplat şi în partida feminină dintre Ştiinţa I.C.F. Bucureşti şi Avântul Codlea, în care arbitrul Postelnicescu nu a ştiut să sancţioneze şi să oprească la timp jocul dur prestat de unele jucătoare. Din această cauză, în întâlnirea Ştiinţa I.C.F.—Avântul Codlea din campionatul feminin al R.P.R., jucătoarele Ştefănescu Elena (Ştiinţa I.C.F.) şi Wächter Rose (Avântul), au avut o atitudine cu totul nesportivă, fapt în urma căruia au fost eliminate definitiv din joc. Incidentul nu s-a oprit însă aici, pentru că imediat jucătoarea Eremia Elena (Avântul Codlea) a început să desfăşoare un joc excesiv d© brutal, fapt căruia unele jucătoare de la Ştiinţa I.C.F. Maria Radulescu şi Aurora Bran i-au răspuns cu aceeaşi monedă şi astfel jocul a degenerat complet. Cele petrecute cu ocazia întâlnirii Ştiinţa I.C.F.—Avântul Codlea desvăluie o slabă preocupare din partea colectivelor respective, în ceea ce priveşte munca educativă cu sportivii lor, şi trebue să dea totodată mult de gândit atât colectivelor respective cât şi asociaţilor Ştiinţa şi Avântul. Asociaţiil© din care fac parte colectivele de care am vorbit mai sus au datoria să se interesez© Îndeaproape de cele întâmplate Duminică, că analizez© cu consiliile şi sportivii colectivelor respective aceste abateri şi să ia măsurile necesare pentru ca în viitor asemenea acte de indisciplină să nu se mai întâmple. împotriva jucătoarelor care au greşit grav trebue luate sancţiuni aspre, care să fie în acelaş timp un ajutor pentru ele şi un exemplu pentru toţi ceilalţi sportivi. In această privinţă şi comisia centrală de handbal va avea un cuvânt de spus. Această comisie, prin subcomisia sa de disciplină, trebue să cerceteze şi să analizeze abaterea gravă a jucătoarelor Elena Ştefănescu şi Wächter Rose, precum şi comportarea celorlalte şi să pedepsească exemplar pe cele vinovate. SPORTUL POPULAR Nr. 2129 Pag. 5-a