Sportul Popular, iulie 1956 (Anul 11, nr. 2842-2860)

1956-07-14 / nr. 2849

Din Cristea, Zeno Dragomir, Ion Sitter şi Ion Moina la startul, amintirilor despre Balcaniade Aşadar, firul Balcaniadelor de atletism va fi reluat! In curînd, pe stadionul „Partizan“ din Bel­­grad, se va auzi pocnetul primu­­lui start în cea de a XV-a ediţie a acestor minunate întreceri spor­tive. Pînă atunci însă, cei care vor avea prilejul să reprezinte culorile ţării noastre, pe lîngă antrenamente, „sacrifică“ o parte din timp amintirilor trecutelor Balcaniade. Şi nici nu ar putea fi altfel. Cine l-ar crede, de pildă, pe Dinu Cristea, ca mai înainte de a-şi face valiza pentru Belgrad nu a revăzut aevea trecutele Bal­­caniade? UN VETERAN AL ACESTOR ÎNTRECERI : DINU CRISTEA — Cum aş putea să uit vreoda­tă minunatele concursuri din ca­drul Balcaniadelor? Dacă eu aş face.o, nu m-ar ierta „copiii“ de azi, cu care voi lupta cot la cot la Belgrad şi nici miile de spec­tatori care la Bucureşti, în 1937, m-au ajutat să cîştig lupta cu Kiryakidis. Parcă simt şi acum nedumerirea excelenţilor atleţi greci şi neîncrederea publicului. Pornisem foarte tare încă din primul tur al probei de 10.009 m. Puţini credeau că am să pot re­­zista şi că „aventura“ pe care o încercam va avea şanse de izbîn­­dă. Eu însă ştiam una şi bună : trebuia să fiu eu înaintea atletu­lui grec! Celebritatea lui nu mă speria. Bănuiam că el, sigur pe valoarea rezultatelor sale, consi­dera timpurie evadarea mea din pluton şi că aştepta să mă „sfîr­­şesc“ cît de curînd şi să ia cursa pe cont propriu. Proverbul nostru: „Ce-i în mină, nu-i minciună“, dar şi ambiţia mea, sporită de în­­curajările publicului care începuse să spere în victoria mea, muu a­­jutat să-mi menţin ritmul şi să urc mai tîrziu pe podiumul cîşti­­gătorilor, pe care, cu o treaptă mai jos stătea fostul favorit al cursei. Deşi îl mai întilnisem pe Ki­ryakidis şi cu alte ocazii, totuşi prietenia noastră datează de la această memorabilă cursă din 1937. După un an, la Belgrad, tot eu am cîştigat această probă, iar în 1939 am fost oaspeţii atleţilor greci în minunata lor capitală. Am petrecut clipe de neuitat a­­lături de Kiryakidis şi Ragazos, cunoscuţi în întreaga Atenă şi care vorbiseră atît de mult despre mine incit pe străzile comerciale cele mai importante eram pur şi simplu tras de minecă în diverse prăvălii pentru a vorbi publicului atenian şi pentru a mi se oferi tot felul de amintiri... In acel an însă, Dinu Cristea era de acum unul din atleţii cei mai vechi ai echipei noastre. Me­zinul echipei către care se în­drepta atenţia tuturor, era atunci Zeno Dragomir. SA I DAM CUVINTUL.. — Să ai 14 ani şî să ţi se spu­­nă simplu şi oarecum în şagă: „Băiatul cu băţul“; să fii unul dintre şcolarii obişnuiţi ai unui liceu de provincie, care înlemnesc la apariţia directorului (asta în­­semna ori eliminare, ori neplata taxelor şcolare!) ; să fii îndră­gostit de atletism în taină, ca de o Ileană idealizată de basm şi în acelaşi timp să ţi se aducă la cunoştinţă că ai fost chemat de la Bucureşti să reprezinţi ţara în întrecerile de la Atena.. Totul se schimbă ca prin farmec: „Bătui“ devine un obiect rar, aurit; „bă­iatul“ un sportiv internaţional demn de respectul celorlalţi, di­­rectorul temut devine un „unchi“ delicios care oferă darnic cioco­lată, iar urgisita Ileană o mîndră domniţă cu care ieşi la braţ în văzul tuturor. Adăugaţi acestora primul drum în capitala ţării, apoi cea dinţii călătorie peste mări şi primul concurs internaţional în faţa a peste 100.000 spectatori şi veţi a­­vea o imagine a lui Zeno Drago­mir în anul 1939. Şi totuşi, amintirile cele mai dragi­ce­ au rămas acelea de la Balcaniada de la Tirana din 1946 (primul meu titlu balcanic) şi din 1947 de la Bucureşti (prima să­­ritură peste 4 m. şi din nou cam­pion balcanic), două vise împli-­ IN LUPTA CU ÎNĂLŢIMEA Nu numai Zeno a cîştigat cen­timetri în înălţime la proba sa, în cadrul Balcaniadei. De fiecare dată lotul nostru a cuprins alţi debutanţi pe care tradiţionalele jocuri aveau să-i confirme. Aşa cum la­­Atena în 1939, Zeno des­chidea ochii asupra unui mare concurs, peste 7 ani la Tirana, Ion Seter debuta cu succes în a­­rena atletică internaţională. — Vukovic şi Zurkovic erau pentru mine adevăraţi zburători. Aiura lor, căpătată în numeroase întreceri internaţionale, siguranţa în concurs, calmul pe care 1-1 dă­dea faptul că victoria nu te putea scăpa, mă impresionau. Şi totuşi, am reuşit atunci primul meu re­cord (dar de juniori!) cu 1,80 m. După un an, la Bucureşti am mai adăugat 10 cm. recordului de la Tirana. Doresc ca acestor între­­ceri cărora le datorez mult şi că­rora le păstrez o caldă amintire, să le pot aduce în dar şi un nou record demn de frumuseţea şi înalta lor semnificaţie. * ★ ION MOINA LA START De datei aceasta insă nu în gropile de plecare, atent şi încor­dat la pocnetul pistolului, ci ală­turi de pistă, îndrumîndu-i pe alţii. — Regret că nu mai mă pot număra printre veteranii activi ai acestor întreceri, aşa cum se nu­­mără Dinu Cristea şi poate disco­bolul grec Silas, pe care s-ar pu­­tea să-l revedem şi la Belgrad. Mi se pare totuşi normal ca un vitezist să-şi termine mai repede ... proba, decit un alergător de fond. Sunt totuşi fericit că voi fi alături de atleţii noştri, de prie­teni cu care am concurat, şi că voi retrăi admirabila atmosferă a tradiţionalelor jocuri balcanice. EM. VALERIU R. VILARA Ultima parte a probei de 200 m. din cadrul balcaniadei din 1947. Ion Moina fixează de pe acum firul alb al sosirii, iar Csany pare re­semnat cu locul doi pe care insă l-a cucerit compatriotul său Goldovanyi SPORTUL POPULAR i pag. 2.a Nr. 2849 Temele cercetariior ştiinţifice trebuie bine alese, iar rezultatele să nu rămînă pe hîrtie ! In dorinţa de a afla părerea unor activişti în domeniul cerce­tărilor ştiinţifice din ţara noastră în legătură cu orientarea acestor cercetări, ne-am adresat profeso­rului Cornel lovănescu, doctorului Cornel Obraşcu şi candidatului în ştiinţe pedagogice Emil Ghibu, care ne-au împărtăşit o serie de impresii pe care le considerăm utile pentru îmbunătăţirea activi­tăţii de cercetări. Iată ce ne-a declarat profesorul Cornel lovănescu, binecunoscut sportivilor din ţara noastră pen­tru frumoasele rezultate obţinute in antrenarea atleţilor. „In Timişoara s-au realizat o serie de cercetări foarte utile, care au fost de un real folos antreno­rilor, sportivilor sau profesorilor de educaţie fizică. Pot da ca exem­plu lucrarea efectuată de dr. Schorscher, dr. Cătină şi de mine, in legătură cu sistemul nervos neuro-vegetativ. Experienţele au arătat că în urma acestei cerce­tări sportivii pot fi îndrumaţi spre o anumită probă, pentru care dovedesc că au cele mai mari apti­tudini şi unde pot realiza cele mai bune rezultate. O altă cer­cetare care a folosit antrenorilor este tratarea urinei cu nitrat de argint. Metoda pune la dispoziţia antrenorilor posibilitatea controlu­lui ştiinţific al antrenamentului, reglarea cantităţii şi intensităţii efortului şi depistează supraan­­trenamentul. „Au fost insă şi unele lucrări care nu s-au dovedit utile. De pildă, lucrarea lectorului C. Bucur întitulată „Unele observaţii pe marginea lecţiei lui Dogadin“ nu are nici o aplicare practică, nu este legată de nici una din pro­b­lemele specifice sportului nostru. „Mai vreau să evidenţiez un as­pect oferit de lucrarea lectorului Iuliu Ilka, întitulată „Combaterea viciilor de atitudini la studenţi“. Problema a fost bine aleasă şi tratată şi fără îndoială că punerea în practică a soluţiilor găsite ar fi dat roade frumoase. Din­­păcate însă, Ministerul Invăţămîntului nu a făcut nimic pentru acordarea orelor speciale necesare exerciţii­­lor, aşa că toată cercetarea a ră­mas pe hîrtie, deşi folosirea me­todelor ar fi fost de un real folos studenţilor cu vicii de atitudini“. Doctorul Cornel Obraşcu, din cabinetul metodico-ştiinţific din Cluj, ne-a declarat: „Este îmbucurător faptul că sportivii şi antrenorii îşi dau sea­ma că practicarea sportului pe baze ştiinţifice face ca rezultatele obţinute pe teren să fie din ce în ce mai bune. La Cluj, indicaţiile date de cabinet sunt luate în con­siderare şi puse in aplicare. In prezent, atît membrii cabinetului metodico-ştiinţific, cit şi profeso­rii de educaţie fizică şi antrenorii caută să colaboreze pentru ca lu­crările care vor fi prezentate în cadrul sesiuunii de comunicări din luna noiembrie a acestui an să fie cît mai complete, să cuprindă problemele sportivilor clujeni, să vină în ajutorul tuturor sportivilor din ţară“. Candidatul în ştiinţe pedagogice Emil Ghibu, directorul cercetărilor ştiinţifice-invăţămint din C.C.F.S./ C.M., ne-a prezentat succint prin­cipalele probleme ale activităţii de cercetări, dînd totodată o se­rie de indicaţii deosebit de utile: „Necesitatea cercetărilor în do­meniul culturii fizice este deter­minată în primul rînd de funda­mentarea ştiinţifică a practicii sportive şi, in al doilea rînd, de introducerea principiilor teoretice în practică. In ultimii doi-trei ani, activitatea de cercetări ştiinţifice în specialitatea noastră a făcut progrese serioase. Sesiunile de co­municări organizate anul acesta, — mai numeroase ca oricînd în­­tr-un asemenea interval — de că­tre cabinetele metodico-ştiinţifice regionale ale C.C.F.S., de Socie- ^ ■il­lem tatea Ştiinţelor Medicale sau de diferite institute de învăţămînt superior, au arătat creşterea can­titativă şi calitativă a muncii de cercetări în domeniul culturii fi­zice. „Din păcate însă, introducerea în practică a cercetărilor se face greu. Aceasta din cauza insufi­cientei sistematizări şi urmăriri a măsurilor care pot asigura valo­rificarea, mai precis folosirea da­telor ştiinţifice în activitatea prac­tică. Consider că în stadiul actual acest aspect este de primă impor­tanţă. Pentru a se pune în prac­tică cercetările şi experimentele ar trebui ca comitetele regionale şi orăşeneşti C.F.S. să aibă evidenţa cercetărilor efectuate pe plan local şi să ia măsuri pentru aducerea la cunoştinţa cadrelor de specia­litate a principalelor noutăţi apli­cate in ţară şi în străinătate. In acest scop, în afara sesiunilor de comunicări, trebuie folosite şedin­ţele de lucru ale antrenorilor pe ramuri de sport (sau organizarea unor şedinţe speciale cu toţi an­trenorii din localitate), şedinţele cercurilor pedagogice ale profeso­rilor de educaţie fizică, presa, etc. „Al doilea aspect important al cercetărilor ştiinţifice îl consti­tuie alegerea domeniului, a tema­ticii de cercetări. Consider că pro­blemele în cadrul cărora pot fi concretizate temele de cercetat sunt următoarele: — bazele ştiinţifice ale sistemu­lui nostru de educaţie fizică; — educaţia fizică, factor im­portant de întărire a sănătăţii şi ridicare a capacităţii de muncă; — teoria şi metodica antrena­mentului sportiv; — bazele fiziologice ale antre­namentului sportiv ; — bazele igienice ale educaţiei fizice; — bazele psihologice ale educa­ţiei fizice;­­ — teoria şi metodica controlului medical; — istoria şi organizarea educa­ţiei fizice. „In cadrul acestor probleme se determină teme concrete. De pil­dă, în prima problemă se pot sta­bili ca teme: terminologia educa­ţiei fizice, principiile şi metodele de învăţare a exerciţiilor fizice, fundamentarea ştiinţifică a norma­tivelor de control şi şcoală etc. In a treia problemă se pot trata : caracteristicile metodicii antrena­mentului sportiv cu copiii (la atle­tism, gimnastică, baschet, etc.), analiza tehnică şi a căilor de per­fecţionare în diferite sporturi, etc. „In încheiere, vreau să remarc că se pierd importante forţe deoa­rece in munca de cercetări este angrenată doar o mică parte din tehnicieni. De aceea, consider că unul din obiectivele principale în activitatea noastră este acela de a convinge toate cadrele de spe­cialitate de necesitatea cercetări­lor, pentru ca în următorii ani ma­joritatea profesorilor, antrenorilor şi medicilor sportivi să aibă pla­nul lor individual de cercetare ştiinţifică“. ★­­ Din aceste declaraţii reiese că activitatea de cercetări ştiinţifice în domeniul culturii fizice are o îndrumare bună şi că majoritatea lucrărilor sunt bine alese, legate de problemele practice şi­ utile an­trenorilor, profesorilor de educaţie fizică şi medicilor sportivi. Au reie­şit însă două probleme importante: aceea a selecţionării mai judi­cioase a temelor de cercetări (pro­blemă care este pe cale de a fi complet rezolvată) şi a punerii în practică a experimentelor. In a­­ceastă a doua problemă este ne­cesară acordarea întregii atenţii de către forurile respective (în cazul de la Timişoara, Ministerul Invăţămîntului ar trebui să spri­jine efectiv punerea în practică a rezultatelor lucrărilor­, pentru ca cercetările să fie intr-adevăr utile. Altfel, ele nu-şi au rost, iar cer­cetătorii vor renunţa la această activitate de o importanţă deose­bită pentru mişcarea sportivă din țara noastră. Jn ★ . Revista „FOTBAL“ Nr. 7 i­Une 1956) care cuprinde : T. FIRAN — Arbitrajul de bună calitate — factor important în desfăşurarea jocului de fotbal. C. VILCOV — Eficacitatea tra­­sului la­ poartă este condiţiona­tă de calitatea ultimei pase. N. PETRESCU — Despre fotbal şi antrenament. *** — De vorbă cu Perei­val G. Mitchell, preşedintele clubului Luton Town. L. ROPOT — Medicul sportiv dr. Traian Dumitrescu, despre pa­cienţii săi fotbalişti şi despre altele. V. VALERIU — „Avertismentul“ mijloc educativ. C. BRAUN — Să îmbunătăţim tehnica trasului la poartă. R. BURGER — Jocul fundaşilor. R. WETZER — Construirea acţi­unilor de atac se începe de la linia de fund FRANTISEK BLAZEJ — Proble­­mele actuale ale fotbalului ce­hoslovac. *** — Înaintea celei de a XVI-a ediții a Jocurilor Olimpice; Tur­neul Braziliei în Europa; Note despre fotbalul italian, Cupa Europei Centrale. M. FLAMAROPOL — Triplu pre­şedinte MATT)­ — Umor. Pentru a c fi regulat revista „Fotbal“ abonaţi­ vă prin oficiile poştale, factorii poştali şi difuzo­­rii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Costul unui abonament este de: 9 lei — 3 luni, 18 lei — 6 luni și 36 lei — 12 luni. Azi şi minte pe stadionul Republicii meci internaţional de atletism la juniori: R.P.R.—R.P. Bulgaria (Urmare din pag. 1­a­­ţime — Mayer, Chivăran (Roşea); greutate — A. Roth, Scherer (Bar­bu); disc — Barbu, Krauss (Roth, Scherer, Vasile); suliţă — Iordan, Diţi (Wentzel). Iată programul tehnic al celor două­ zile de concurs. ASTAZI: ora 17,00— festivitatea de­­deschidere; ora 17,30— 110 m. garduri; lungime; înălţime; disc fete; ora 17,40—16 km. marş; ora 18,15—greutate; suliţă fete; ora 18,35— 100 m. plat; ora 18,40— 100 m. plat fete; ora 18,50— 400 m. plat; ora 19,00 — ciocan; concurs special cu proba de săritură în înălţime femei; 500 m. fete; ora 19,15— 1.500 m.; ora 19,30 — 4x100 m. fete; ora 19,40— 4x100 m.; MUME: ora 15,30— plecarea în cursa de 50 km. marş (campionat republi­can); ora 16,00 — plecare în cursa de 20 km. marş (concurs de verificare); ora 16,55 — plecarea în cursa de ma­raton (campionat republican); ora 17,00 — 400 m. garduri; prăjină; lun­gime fete; disc; greutate fete; ora 17,15 — 800 m. plat; ora 17,30 — 200 m. plat; ora 17,35 — 200 m. plat fete; sosirea din cursa de 20 km. marș; ora 17,56 — 1.000 m. obstacole; ora 18,05 — 80 m. garduri fete; suliţă; triplu salt; înălțime fete; ora 18,15 — 3.000 m. plat; ora 18,30 — 3x500 m. fete; ora 18,45 — 4x400 m.; ora 19,00 — festivitatea de închidere; ora 19,30 — sosirea din cursa de maraton; ora 20,0o — sosirea din cursa de 50 km. marş.­­­ Asociaţia sportivă FI. roşie organi­zează mîine după amiază întrecerile din cadrul campionatelor republicane de 50 km. marş, maraton şi o cursă de verificare de 20 km. marş, plecă­rile şi sosirile au loc pe stadionul Republicii. Traseele celor trei pro­be sînt oarecum comune, făcîndu-se pe străzile principale ale Capitalei (str. Izvor-sp. Independenţei-piaţa 20 Martie-bd. 1848-bd. Magheru-piaţa Ro­­mană-bd. Ana Ipătescu-piaţa Victo­­riei-şos. Kiselef-piaţa Scînteii-şos. Bucureşti-Ploeşti-şos. Străulatu­-şos. Tîrgovişte-cu întoarcerea la diferite puncte), întrecerile se desfășoară in­dividual și pe echipe. „REVISTA DE ŞAH“ Nr. 7 (iulie 1956) Cu următorul cuprins : Partide de la turneul candida­ţilor la campionatul mondial (Am­­sterdam) ; O analiză şi partide din meciul R.P.R.-­R.P. Bulga­­ria; Continuarea articolului teoretic al marelui maestru cehoslovac I. Pachman; Partide diferite de la ultimele concursuri; Continuarea seriei de articole despre istoria şahului (de la şatrandi la şahul modern); Un articol de maestrul V. Ciocîltea despre noutăţile teo­­retice ale turneelor de la Dresda şi Palanka; Probleme şi studii care iau parte la concursul inter­naţional al revistei; Combinaţii, partide scurte, ştiri din ţară şi străinătate; Primii premiaţi ai concursului fie dezlegări organi­zat de revistă.

Next