Sportul Popular, iulie 1956 (Anul 11, nr. 2842-2860)

1956-07-22 / nr. 2854

A XV-a ediţie a Jocurilor Balcanice de atletism Au cuvintul ! ION WIESENMAYER (Romînia): ,„In serii am fost întors la start pe motivul că aş fi... furat plecarea. "Nu mi s-a îitimplat aceasta nicioda­tă pînă acum de cind concurez. Tocmai de aceea am căutat ca in fi­nală să mă stăpinesc și afirm că am luat un start corect, atit eu cit și prietenul meu Kolev. In schimb, Larger, Onur şi Bacivarov au plecat înaintea, sau chiar în timpul pocni­tului pistolului. Sarcina mea a fost foarte grea şi cei 100 de metri nu­­mi-au fost suficienţi pentru a mai putea reface handicapul plecării şi pentru a putea cuceri victoria".­­ TODOR TODOROV (Bulgaria): , ,,Cel mai periculos adversar mi s-a , părut iugoslavul Sklijevici, dar după părerea mea el a fost prea emoţio­nat. Tocmai in clipa In care ar fi iputut obţine un rezultat bun, greuta­­­­tea i-a alunecat din mină. In ceea ce mă priveşte am fost stăpîn pe mine,­­'dar şi eu atunci cind am crezut că­­voi obţine 16 m, am scăpat greuta­tea, care mi-a alunecat din cauza iploii. Timpul a fost foarte prost. :Sper că la disc să pot realiza o arun­­­care mai bună". I ȘTEFAN MIHÁLY (Romínia): ,^Am comis o gravă greşeală tac­­tilcă. înainte de cursă mi se indica­­­se să duc trena pe prima parte a probei. Totuși, fiind închis* din plecare, nu ar fi trebuit să de­­rpun asemenea eforturi pentru ca l­a 150 m. să ies la conducere, ,mai ales că ritmul general era «'destul de rapid. Din cauza vla­hului și a zgomotului tribune­lor nu am auzit timpurile interme­­­diare care mi s-au strigat la 200 m.. . la 400 m., și la 600 m. La 650 m. e­­­ram de-acum învins. Vamos nu m-a­­mai putut ajuta. Regret din suflet I slaba mea comportare". î ANGHEL KOLEV (Bulgaria): :„Finala probei de 100 m plat a fost ,■foarte tare. Rezultatele puteau să­­fie și mai bune dacă n-ar fi plouat. .Atit eu cit şi Wiesenmayer am fi pu­­itut obţine un nou record balcanic. JPista moale nu poate conveni unui tatlet atit de masiv ca mine. Eu am­­ considerat de la început că princi­­ipalul meu adversar va fi Wiesen­­imayer. La un moment dat am crezut i că totul este pierdut şi că oboseala •(n.r. atleţii bulgari au sosit în noap­­­tea din ajunul concursului) îşi va r spune cuvîntu­l. Mai adaug că atit cu teii şi Wiesenmayer am fost ultimii • care am plecat din blocurile de -.start". I DRAGO STRITOV (Iugoslavia):­­„Este categoric că Vucikov a fost î mai bun! In mod normal insă, cu a­­­jutorul lui Mihalici ar fi trebuit să­­ obţinem victoria. Fiecare dintre noi a dorit acest lucru şi deşi am cola­­iborat pe parcurs, totuşi am impre­­­sia că fiecare s-a gîndit mai întîi la victoria sa. Cit despre impresia­­pe care au avut-o unii că aş fi fost­­sufocat în timpul cursei, să nu aveţi nici o teamă. Acesta este felul meu rde alergare. Dacă aş fi atacat la 80 m. şi nu de la 150 m. poate că aş fi­­ cîştigat. Oricum, însă, noul campion­­balcanic merită toate felicitările". *, MIRKO VUJACICI (Iugoslavia): ,•.faptul că vorbesc cu un ziarist :român mă face să-mi exprim ma­rea dorinţă de a revedea Bucureşti­­lul.Nu pot să uit întrecerile din 1947,­­cînd am cîştigat aruncarea suliţei ■şi a grenadei. Tot atunci am legat o prietenie trainică cu unul din cei ■care au fost printre cei mai mari ate Heţi ai acestor ţări, Ion Moina. In iconcurs doctorul Demeter mi-a fost­­cel mai puternic adversar şi am­­convingerea că nu peste mult timp i-a arunca suliţa dincolo de 70 m.­­Cu două zile înainte de întreceri, f­iind suferind, nu ştiam încă dacă f°°i face­­parte din echipa ţării mele “Dar sănătatea mea îmbunătăţindu­­-se, antrenorii m-au selecţionat, cu­­toate că prima rezervă a echipei -.noastre în această probă este re­­teordmanul balcanic Pavlovici. M-au­­preferat probabil, deoarece aproape în fiecare concurs la care am luat îparte în acest an, am obţinut per­formanţe mai bune de 70 m Vă rog fsd transmiteţi cele mai călduroase ivdutări lui, Moijia"K­­(urmare din pag. l-a) cu, pentru un singur centimetru care i-a lipsit nu a mai putut beneficia de dreptul a încă trei sărituri pe care i l-ar fi acordat calificarea în finală. Celălalt, Ion Nicolescu, s-a comportat cu mult sub valoarea sa normală. Rezultate tehnice: 1. SAVICI (IUGOSLAVIA) 7,32 m. campion balcanic . 2. Slavkov (Bulgaria) 7,17 m. 3. Spiropulos (Grecia) 7,07 m. 4. Radovamovici (Iugoslavia) 7,02 m. 5. Zîatarski (Bulgaria) 6,97 m. 6. Kipouros (Grecia) 6,93 m. 7 Petrescu (Romînia) 6,92 m. .... 10. Nicolescu (Romînia) 6,51 m. Trebuie să remarc făptui că a­­ceasta este singura probă de pină acum în care nici unul din reprezentanţii noştri nu şi-a pu­tut asigura dreptul de a parti­cipa în finală şi deci de a ocupa un loc în clasament 4x100 METRI In primul schimb Rădulescu face cursă egală cu Gavrilov şi ceilalţi şi predă în acelaşi timp cu ei. In schimburile următoare însă, Ştefan Kadar şi Alexandru Stoenescu fac o cursă destul de slabă, în timp ce adversarii lor reuşesc să asigure pentru echi­pele Bulgariei şi Iugoslaviei un avantaj de cîţiva metri. In schim­bul patru lui Wiesenmayer i-a revenit sarcina de a reface din terenul pierdut. Şi nimeni nu a mai crezut că acest lucru este totuşi posibil. Wiesenmayer a fă­cut însă o cursă extraordinară şi cu 20 de metri înaintea sosi­rii l-a ajuns pe atletul iugoslav Lorger (acesta avea în momen­tul schimbului echipei noastre, circa 3 metri avantaj), pe care l-a întrecut la finis. Din păcate, schimbul său a fost totuși prea scurt, dar regulamentar, pentru a mai­­putea spera într-o victorie. Rezultate: 1. Bulgaria (Gavrilov, Baci­varov, Starcev, Kolev) 41, 7 sec. campioană balcanică , record bul­gar şi record balcanic. 2. România (Rădulescu, Kadar, Stoenescu, Wiesenmayer) 41,9 3. Iugoslavia 41,9 sec. 4. Grecia 5. Turcia Hi In urma desfăşurării probelor din cele două zile de concurs clasamentul general pe naţiuni are următoarea înfăţişare: 1. Iugoslavia 85,5 pete. 2. România 73 pete. 3. Bulgaria 61 pete. 4. Grecia 34 pete. 5. Turcia 8,5 pete. ★ Programul întrecerilor de astăzi: Maraton Săritura cu prăjina 110 m. garduri, finală Aruncarea discului 400 m. plat, finală Triplu salt 200 m. plat, finală 5.000 m. plat 4x400 m. Cele mai bune rezultate ale lui Savei pe 400 m. g. *) H,e (1) Belgrad ‘»7.106« 51.7 (1) București 20.9.1955 51.9 (1) Londra 14.7.195« 52.0 (1) București 2.10.1955 52.0 (1) Sofia 23.8.195« 52,« (1) Belgrad 1.7.1966 52.1 (1) Varșovia 5.6.1955 *) rezultatul obținut pe 440 g.g. (402,65 m.) 52,2 sec. — 0,3 sec.—51,9. CUM A PRODRESAT SA VEL «Mm. 4M m I-1951 (23 ani) 52,2 — 1952 49,7 „ 54,6 1953 46,6 52,0 1964 48,4 52,3 1955 48,1 52,7 1956 46,0 51,6 încă o zecime de secundă. (urmare din pag. 1­ a)­­ ca nici. Aplauzele nu mai contenesc şi aşa cum este şi firesc mă sîm­t mîndru de acest entuziasm răs­colit de un compatriot. II îmbrăţi­şez pentru toţi cei de acasă şi îl ascult tot pentru ei .­­ Sînt foarte mulţumit de re­zultatul de azi. Aşteptam de mult o zi mai ca lumea pentru a putea schimba recordul. Cu o singură excepţie, concursul de selecţie din Bucureşti, în ultimul timp am alergat doar pe vînt şi pe ploaie. Vineri, aproape desnădăjduisem văzînd ploaia care cădea cu ne­miluita, iar azi cerul de plumb m-a apăsat pur şi simplu. Totuşi, am scăpat de ploaie, dar nu am scăpat ocazia să termin cu un nou record. Am fost într-o situa­ţie specială. In prima zi a între­cerilor Romînia nu a cucerit nici un titlu balcanic. Acest fapt nu a trecut neobservat şi cu atit mai puţin pentru noi. Mă gîndeam ce-or spune cei din ţară? Ştiam că în mine sunt puse multe spe­­ranţe şi că de la mine se aşteap­tă o victorie, în urma căreia să se ridice pe catargul cel mai inart tricolorul romînesc. Mai ştiam, că nu eram ameninţat de nimeni pentru locul 1 al întrecerii. Ce trebuia să fac? Să mă mulţumesc cu o victorie uşoară şi sigură, sau să încerc mai mult? M-am oprit la cea de a doua soluţie, cu atit mai mult cu cit îmi revenea şi obligaţia să-mi ajut prietenul şi colegul Gheorghe Stănel ca să se claseze cît mai bine. Aceasta ar fi însemnat puncte în plus în clasamentul pe naţiuni, în care după prima zi echipa Bulgariei ne presa îndeaproape. Am pornit decis să cîştig şi să obţin un timp cît mai bun. Tot­odată, am căutat să controlez cursa aşa cum fac cicliştii. In ul­­tima li fire dreaptă, cind am simţit în spatele meu paşii uşori ai lui Stănel şi ritmul alergării lui atit de cunoscut mie, m-am simţit fericit. Am rupt firul sosirii după 51,6 secunde de la plecare: record personal, record naţional, record balcanic. Cursa de 400 m. plat care a urmat a însemnat pentru mine o încercare, vă spun drept, neaştep­tat de uşoară şi abia atunci am înţeles foarte bine expresia „fu­gea de parcă avea aripi la pi­cioare“. Sunt hotărit să încerc cî­­ştigarea celei de a doua medalii de campion balcanic. Pista, a fost foarte bună, mai ales finind seama de marea can­titate de apă absorbită de ea în ajun. Abia acum mi-am explicat şi mai bine rezultatele mari ob­ţinute pe această pistă. Totuşi, peste toate condiţiile tehnice ex­­celente pe care le-am avut, tre­buie să spun că legătura sufletea­scă cu cei de acasă a fost îndem­nul principal care m-a ajutat şi care m-a dus la acest record. Sunt bucuros de asemenea că şi alţii dintre tovarăşii mei, Con­stantin Grecescu, Ion Bădici şi Dumitru Bîrdău au stabilit aici la Belgrad, trei noi recorduri ale patriei noastre iubite. EMANUEL VALERIU Un veteran al BELGRAD 21 (prin telefon de la trimisul nostru special). — Aflînd că voi fi martor la cea de a XV-a ediţie a Jocurilor Balca­nice, am trăit nu numai bucuria unui drum peste hotare la o mare întrecere sportivă, ci şi pe aceea de a avea ocazia să reîntâlnesc cîteva din gloriile atletismului din această parte a lumii. Nu putusem uita, în special, Balcaniada din 1937 de la Bucureşti, cind, copil fiind, mă strecurasem intr-un colţ al tribunei urmărind cu înfrigu­rare concursurile. Dintre cei care m-au impresionat atunci, mi-a ră­mas întipărit în minte excelentul aruncător de disc Silas. Mai tîrziu, cercetînd lista celor mai buni dis­coboli din lume am constatat că și sub aspectul performanței, cam­pionul grec reprezenta o mare va­­loare. Cu 20 de ani în urmă, la Jocurile Olimpice de la Berlin, Si­las se clasa pe locul VI, iar în 1952, la Helsinki, la o nouă Olim­piadă, Silas obţinea al IX-lea re­zultat, fiind întrecut doar cu 1 cm. de cel care se clasase înaintea sa. De nedescris mi-a fost regretul cindi, cercetînd programul şi lis­tele de înscrişi la Jocurile Balca­nice n-am regăsit numele lui Si­­las. Voiam chiar să scriu un re­portaj cu cei mai vechi participanţi la Balcaniadă şi să prezint pe ve­teranii acestora: Silas şi Dinu Cri­­stea. Dar, lipsa campionului grec făcea ca aparatul fotografic să fie inutil, deoarece nu mai puteam să surprind imaginea reintîlnirîi lui Nikolas Silas cu Dinu Cris­tei Dar iată că, trecând prin came­rele pe care le locuiesc atleţii greci nu mică mi-a fost surpriza cinci, in­­ptepţia de a stabili o punte balcaniadelor, mai lesnicioasă pentru cunoaştere, m-am trezit vorbind despre cel care răscolise imaginaţia mea de copil acum 20 de ani. Grupul de atleţi greci părea surprins de to­­nul meu evocator care se potrivea mai bine unui mare dispărut, decit unui atlet în carne şi oase. Aveam să aflu, nu numai că Silas tră­ieşte undeva, dar că este încă cel mai bun discobol grec. Şi ca într-un film în care toate se întîmplă ca sfîrşitul să fie cît mai plăcut, spre satisfacţia publi­cului, uşa s-a deschis şi in cadrul ei a apărut zîmbitor, cu un uriaş prosop pe umeri, discobolul Nikolas Silas. Nu a fost un trucaj şi nici o iluzie optică. Silas mi-a întins mina, mărturisindu-şî bucuria că poate vorbi cu un roman. — A trecut multă vreme de cînd n-am mai fost în Romînia, îmi re­amintesc cu plăcere de Bucureşti, de publicul extrem de entuziast şi de fericirea mea de a concura pe stadionul frumoasei voastre Capi­tale. Şi acum, întrebările se ţin lanţ... Dar mai bine urmăriţi răspun­surile. — Cea mai frumoasă balcania­dă? Iată nu pot să răspund. De la fiecare dintre ele păstrez amin­tiri plăcute, fiecare a avut o ca­litate a ei, specifică, aş zice indi­viduală, deşi unele dintre ele re­veneau în acelaşi decor. Nu pot s-o uit pe cea dinţii, din 1933 de la A­­tena, mai ales că atunci aveam 19 ani, şi concurînd aveam impresia că zeii Olimpului trimit o rază din privirea lor tinerilor care, din cercul de aruncare, se încumetau să azvîrle discul acolo unde de mi de ani, aceleaşi gesturi au devenit o tradiţie. De atunci, n-am Nikolas Silas! mai lipsit de la startul niciunei balcaniade. Cum să spun, am par­ticipat la prima și la toate... Surprinzînd uimirea care-mi plu­tea în ochi, Silas îmi spuse: — Secretul carierei mele atit de lungi constă tocmai în continua ac­­tivitate sportivă. Dacă îl vezi pe Havalet la București, spune-i că Silas îi sfătuiește să arunce mereu discul ca să nu îmbătrînească niciodată. îmi amintesc de Havriet, pentru că el concura în aceeaşi probă cu mine şi fiindcă avea un stil foarte frumos. II cunosc insă foarte bine şi pe Dinu Cristea, acela care mi-a dat atîtea emoţii, în special în cursele în care-i urmăream în întrecere cu cei mai buni fondişti din ţara mea. In privinţa datelor personale care vă interesează trebuie să vă spun că am 42 de ani şi cu toate că sunt considerat atlet „bătrîn“ (lucru cu care nu sunt de acord), eu mă consider tlnăr. Muncesc ca electrician mecanic la o mare în­­treprindere. Cea mai recentă per­formanţă a mea este de 45,60 m. Dar, în acest an, în Germania, am obţinut o aruncare de 50,22 m, aşa incit voi încerca să obţin aci o nouă victorie. Am avut in 1952 o întrerupere, iar anul acesta m-am antrenat abia două luni de zile. Doresc însă foarte mult să duc fiului meu Iro o medalie de la aceste frumoase întreceri. El este în vîrstă de 4 luni și jumă­tate, dar vreau că într-o bună zi să se laude celor de-o seamă cu el cu isprăvile lui taică-său... Acesta este Nikolas Stas, un veteran al balcaniadelor. V EM. VALERIU Au cuvintul... ANDREI DEMETER (Romania) : „Mă bucur că Mirko Vujacici a reu­şit să ciştige titlul de campion bal­­canic în faţa publicului său favorit. In acelaşi timp, regret că din cauza ploii nu am putut obţine un rezultat pe măsura formei in care mă aflu, dar suliţa a fost udă şi mi-a alune­cat, iar load de elan a fost prea moale. In plus, mi-am cam pierdut încălzirea şi din cauza ploii şi din cauza duratei excesiv de lungă a probei. ANDREI VIPOTNIK (Iugosla­via): :Mi-am crezut că voi ciştiga, mai ales cu un nou record balcanic şi personal. Pînă acum, cea mai bună performanţă a mea era de 1:53,3. Dar trebuie să vă fac o mărturisire care va uimi desigur pe mulţi. Dacă pista ar fi fost mai moale, lucru ca­re-mi convine de minune, cred că aş fi alergat chiar sub 1:50,0". IOAN SOTER (Romînia): ,JUt­mul de concurs nu mi-a convenit. Nu sunt superstiţios, dar în ultimii doi ani am pierdut patru concursuri, dintre care trei internaţionale, la aceeaşi înălţime: 1­96 m. Vă rog să credeţi că eu sar mai greu 198 m, decit 2 metri. Pînă la 1,98 m. în a­­cest concurs eu am trecut toate înăl­ţimile din prima încercare, in timp ce lui Marianovici i-au trebuit trei încercări la 193 m., două încercări la 196 m. şi una la 1,98 m. Rit­mul acesta de concurs, din doi în doi centimetri nu-mi convine. Nu am reuşit încă să mă pot concentra pen­tru înălţimile intermediare. In a­­fară de aceasta vreau să mă plîng puţin şi de unii spectatori gălăgioşi, deoarece am trăit senzaţia obişnuită la fotbal, atunci cînd se execută o lovitură de 11 m, la poarta echipei favorite. De altfel, prietenul meu Vlado Marianovici şi-a cerut scuze pentru spectatorii care m-au stînje­­nit în concurs. DIMITAR VUCIKOV (Bulgaria): :s-a vorbit şi s-a scris foarte mult despre proba de 10.000 m. S-a aler­gat bine în această probă, iar spec­tatorii şi-au susţinut cu frenezie at­leţii. Ei felicit pentru aceasta şi le mărturisesc că în acest fel mi-au dat şi mie o mină de ajutor, fiind­că eu sunt cu mult mai dârz, atunci când văd că adversarii mei sunt în­curajaţi". VLADO MARIANOVICI (Iugo­­slavăa): :Am reuşit pentru a doua oară să-l înving pe Săter. De data aceasta printr-o săritură care nu mi-a cerut un efort deosebit. Totuși, îmi pare rău­! Îmi pare rău fiind­că el nu s-a putut concentra. Aces­ta a fost unul dintre cele mai grele concursuri şi nu trebuie să ui­taţi că deşi am sărit numai 198 m, lupta a durat două ore. Victoria mea se datoreşte în cea mai mare măsură antrenorilor Dimitrievici şi Lenert care în momentele mele de descurajare mi-au sugerat cu o pu­tere de convingere deosebită, că pot sări şi mai mult, cu toate că la în­ceput sărisem foarte prost şi pierdu­sem încrederea în victorie. Dar a­­cum totul a ieşit bine“. ŞTEFAN PETROV, preşedintele federaţiei de atletism a Bulgariei: „Opinia sportivă bulgară, şi în mod special iubitorii sportului at­letic din ţara noastră, au primit cu entuziasm invitaţia de a parti­cipa la cea de a XV-a ediţie a Jocurilor Balcanice de atletism de la Belgrad. Această bucurie se leagă de nă­zuinţele tineretului nostru care doreşte să întărească legăturile de prietenie şi de sinceră colabo­rare cu vecinii lor. Sîntem adine convinşi că cea de a XV-a ediţie a Jocurilor Balcanice de atletism va constitui o manifestare a prie­teniei intre reprezentanţii sportivi ai Greciei, Iugoslaviei, Romîniei, Turciei şi Bulgariei. Delegaţia noastră sportivă la a­­ceasta importantă competiţie cu­prinde în rîndurile ei pe cei mai buni atleţi bulgari. Este, cred, necesar să amintesc că In ultimii ani, datorită grijii statului nostru democrat popular, atletismul a în­registrat o rapidă dezvoltare. Re­­cordurile obţinute in acest timp au depăşit cu mult pe cele vechi, unii dintre atleţii noştri rentăreîn­­du-se printre cei mai buni din Eu­­ropa. ei*­ In numele delegației noastre doresc succes tuturor participanţi­lor la aceste grandioase i­itre­­tXLiC^

Next