Sportul, iunie 1971 (Anul 27, nr. 1277-1306)

1971-06-11 / nr. 1287

Mr. 1287 (6721) Post-scriptum la etapa a XXVII-a AUTORUL PIERDERII UNUI PUNCT DE CĂTRE FARUL S TUSIERUL SBERCEA După ceasul nostru (și al sta­dionului), mai era un minut pină­­la terminarea meciului „U“ Cluj ~ Farul. După cronometrul arbi­trului I. Ritter (care a prelungit partida cu aproape 4 minute, deși în teren nu s-a petrecut decit o întrerupere de joc de circa 1—2 minute, clnd a fost eliminat Gh­ir­­ca), partida se afla în minutul 8,'î. Atunci, arbitrul de linie A. Sbercea a comis greşeala ce avea să ducă la înscrierea golului vic­toriei de către gazde. La o minge Înaltă au sărit M­­unteanu şi F­e­­işa. Ei se aflau cu faţa spre «arbi­trul de centru şi cu spatele" la tuşier. Dar, A. Sbercea a semna­lizat fault comis de Piesa. I. Rit­ter, nepregătit, a ezitat, a vrut să dicteze infracţiune săvirşită de Munteanu — ceea ce ar fi fost mai aproape de adevăr, deşi faza nu se cerea întreruptă —, s-a luat, după direcţia steagului de la linie, şi l-a penalizat pe Pleşa, dictind lovitura liberă cam la 30 de metri, lateral. A executat Creţu, iar Adam, profitind şi de defectuosul plasament al apără­torilor adverşi, a reluat direct în gol, răpind constănţenilor punctul pe care-l meritau cu prisosinţă. Lată unde poate duce o greşeală de arbitraj, ce părea la un moment dat neînsemnată. Iată unde poate duce neatenţia de o fracţiune de secundă a ar­bitrului de centru, care a fost indus in eroare de colegul de la linie. (Al. C.). O PARTIDĂ CU SCÎNTEI !... ...şi tu noi „clienţi“ ai comisiei de disciplină Culmea ! Tocmai partida de la Petroşani, considerată, ini­ţial, printre cele mai „liniştite”, avea să-i scoată peri albi ar­bitrului N. Petriceanu ! Ea a debutat „exploziv“, ajungind, treptat, la o temperatură ma­ximă. „Tonul“ l-a dat Crin­gaşu, recalcitrant şi excesiv de violent in atacuri, şi, a­poi, pe urmele sale au­­călcat Tonca, Grozea, Gruber, Caramalis şi Stocker. îngrijorat de această stare de lucruri, observatorul fe­deral, B. Pătruţescu, a convocat la pauză antrenorii şi căpita­nii de echipă, cerindu-le să instaureze calmul printre ju­cători. Intervenţia sa n-a avut insă nici un rezultat. Dimpo­trivă. La reluare, jocul s-a a­­prins şi mai rău, iar după în­scrierea golului lui Naidin, ges­tul lui Mocanu a aruncat un chibrit aprins în această atmo­sferă explozivă... Totul a pornit de la cartona­şul galben pe care arbitrul Petriceanu i l-a arătat lui Mo­canu, drept urmare a unui şir de proteste şi vociferări. Mo­canu, căpitan de echipă şi com­ponent al lotului naţional, in loc să se potolească, a conti­nuat să protesteze, pornind spre tuşă, cu intenţia de a părăsi terenul. (Gestul lui Dan — minus tricoul dezbrăcat — este luat ca exemplu !) în cele din urmă, Mocanu s-a liniştit, şi-a reluat locul în teren, dar ati­tudinea sa a contaminat pe alţi coechipieri. Urmarea ? Cringaşu a primit imediat sanc­ţiunea cartonaşului galben. In min. 73, Grozea şi-a ieşit şi el din pepeni, începînd să vocife­reze la un fault sancţionat de o lovitură liberă, şi cum era la prima abatere, arbitrul Pe­triceanu i-a arătat şi lui car­tonaşul galben. Apoi, in se­cundele următoare, cu viteza unui prestidigitator, N. ■ Petri­ceanu a făcut să apară şi car­tonaşul roşu pentru acelaşi Grozea. Mocanu şi Bădin s-au rugat de arbitru să-l ierte, mo­­tivînd : „duminică avem meci cu Steaua !", dar N. Petriceanu a rămas ferm pe poziţie, pen­tru că, aşa cum avea să de­clare mai tirziu în prezenţa observatorului federal, Grozea a continuat să protesteze şi după avertizarea lui, folosind o expresie trivială. „Răfuielile’­ au continuat în teren, şi ime­diat am asistat la o violentă ciocnire . Naidina Cringaşu, din care primul s-a ales cu capul spart, iar al doilea cu o como­­ţie, fiind de altfel înlocuit cu Juhasz... ••■Şi iată cum o partidă spec­taculoasă n-a putut să primeas­că un bun calificativ, datorită unor gesturi nesportive... g. m. INSTANTANEE IEȘENE ...LA CABINE. După ce a­­nunţă formaţiile antrenorul N. Dumitrescu precizează cu zîm­­bet subtil „Jucăm, deci, fără Gornea, fără Axente, fără FI. Dumitrescu, înseamnă că, a­­cum, avem lot ?”. întotdeauna Dumitrescu III a fost un om de idei. Dacă ne amintim bine, fără lot, U.T.A. a ciştigat două campionate. Acum, U.T.A. nu va mai ciştiga campionatul. Dar U.T.A. rămîne campioana fair-play-ului, aceeaşi distinsă şi sportivă „tînără doamnă” de Pe Mureş. Aveau să o afirme cu toţii, arbitrii, jucătorii ieşeni, observatorul federal Gheorghe Ola. Gil Mărdărescu... DUPĂ MECI. N. Dumitrescu traversează terenul umăr la umăr cu Gil Mărdărescu şi-l felicită bărbăteşte şi sportiv „Ai fost mai bun!” • Un singur jucător trist printre ieşeni , Moldoveanu, care mai are încă o etapă de suspendare. Zice că ar fi mar­cat cel puţin un gol cu U.T.A., dacă ar fi jucat, dar şi aşa Tătaru nu va avea linişte : „îmi trebuie un gol la Braşov, tu penultima etapă, şi cîştig ti­tlul de golgeter!“ Jiule, ce ţi se pregăteşte în ultima etapă la Iaşi ! * Gil Mărdărescu e felici­tat pentru jocul intr-adevăr bun al fiului său. Din cite sa spune, a fost cel mai bun meci al lui Mircea Mărdărescu în divizia A. Gil, diplomat, cum 11 ştim, a replicat însă , de fiecare dată : „Echipa a făcut cel mai bun meci al său, acasă, în acest sezon". I. MIRCEA ETAPA A XXVII-a ÎN CIFRE • în actualul campionat al di­viziei A, după 27 de etape, s-au marcat 512 goluri, în etapa a 27-a s-au înscris 24 de goluri, cu o medie de 3 goluri de partidă. Marica (Politehnica Iași) a mar­cat în această etapă 3 goluri şi este al treilea jucător care a rea­lizat această performanţă în acest campionat (Tătaru — ,de două ori şi Braşovsch­i sunt ceilalţi doi performeri).­­ Cuperman a înscris în min. 43 al partidei Politehnica — U.T.A. al 500-lea gol al actualului cam­pionat. • Naidin, marcînd în ultimele două etape cite două goluri, a adus echipei sale 4 puncte de „aur“ şi în acelaşi timp a men­ţinut simetria . Jiul a acumulat 25 de puncte, înscriind... 25 de goluri • Cele mai mari note în aceas­tă etapă le-au primit jucătorii de la Politehnica și de la Rapid, fie­care cu un total de 87 p (cu o medie de 7,90), iar cele mai mici note le-a primit C.F.R. Timişoa­ra — 65 p (5,90). Cea mai bună apărare: Dinamo — 11 p (8.20); cea mai bună linie de mijloc : Politehnica (Mărdărescu 8, Si­mio­­naş 9) — 1.7 p (8,50), iar cele mai bune linii de atac : Jiul şi Politehnica, fiecare cite 32 p (8,00). • Iată­ ordinea primelor trei echipe în clasamentul „constant­­valoric“ după 27 de etape : 1. POLITEHNICA IAŞI 2 145 p (IA­­NUL 215), 2. Steagul roşu 2 113 p (Adamache 207), 3. „U“ Cluj 2 100 p (Creţu 193)... • Vă prezentăm oraşele c­are candidează cu şansele cele mai mari la ciştigarea „Trofeului Pet­­schovschi“ In acest campionat : 1. CLUJ 8,85, 2. Ploiesti 8,66, 3. Pe­troşani 8,50, 4. Constanta 8,46, 5. Bucuresti 8,42. Adrian VASILESCU Etapa, vazuta de NEAGU RADULESCU — Cinta un marinar la proră... Arbitri­­l meciurilor etapei a XXVIII-a, din 13 iunie, Dinamo~'Univ.I, Craiova; EM. VLAICULESCU, ajutat la linie de M. Marineni şi M. Moraru (toţi din Ploieşti) ; C.F.R. Cluj­­— Steagul roşu: A. PIRVU, ajutat de I. Hrisafi şi R. Buzdan­­ (toţi din Bucu­reşti) ; Petrolul — Steaua : S. MU­­REŞAN (Turda), ajutat de G. Vereş şi A. Pop (ambii din Cluj) ; Farul — U.T.A. : G. POPO­­V­ICI, ajutat de G. Vasilescu II şi I. Simion (toţi din Bucu­reşti) ; I. Progresul — fiul : T. STA­NEV (Bulgaria), ajutat de O. Calagherovici şi G. Iliescu (am­bii din Braşov) ; C.F.R. Timişoara — „U” Cluj: V. PADUREANU, ajutat de M. Bică şi A. Munich (toţi din Bucureşti) ; F. C. Argeş — Rapid : O. ANDERCO (Satu Mare), aju­tat de C. Silaghi şi V. Trifu (ambii din Baia Mare) ; Sport Club Bacău — Poli­tehnica: A. BENTU, ajutat de G. Dragomir şi N. Cătănoiu (toţi din Bucureşti). Măsuri ale comisiei centrale de competiţii şi disciplină a F.R. Fotbal In şedinţa ţinută aseară, comisia centrală de competi­ţii şi disciplină a luat urmă­toarele măsuri legate de aba­terile unor jucători la ulti­mele meciuri : — Grozea (Petrolul) — sus­pendat o etapă pentru pro­teste la deciziile arbitrului; — Pop (Rapid) — avertis­ment pentru joc periculos ; — Varga (C.S.Mig Reşiţa) — mustrare pentru proteste la deciziile arbitrului; — Vitelaru şi Huţanu (am­bii de la Fulgerul Dorohoi) — suspendaţi pe cite 6 luni pen­tru lovirea arbitrului de linie şi, respectiv, a unui adversar­­ — Curoian şi Iordache (am­bii de la Minerul Baia Sprie) — suspendaţi pe cîte 3 etape pentru lovire reciprocă (făcînd parte din aceeaşi formaţie au crezut că pot schimba pumni între ei, fără să-i deranjeze nimeni !). Tot aseară, comisia a anali­zat cauzele­­ nedisputării me­ciului dintre echipele de tine­­ret-rezerve „U‘­‘ Cluj — Fa­rul, consemnînd rezultatul de 3—0 (forfait) în favoarea Uni-* versitatii Cluj. Miercuri s-au dezlănţuit energii deosebite (Urmare din pag. 1) Mai ales că ploieştenii sunt atinşi de o anemie serioasă, pe care ei, jucătorii, vor s-o compenseze prin nervozitate, durităţi şi nesportivitate. Că „U” Craiova a pierdut un punct acasă în faţa ceferişti­lor clujeni nu ne miră, fi­indcă acolo dezbinarea sapă cam de mult, în faţa unei conduceri incapabile să anime jucătorii şi pe antrenori. Iar C.F.R.-ul se mişcă binişor, aşa cum a făcut mereu în a­­cest campionat, cu toate că e o trupă de caporali şi sergenţi. Cu totul imprevizibil a fost eşecul Steagului roşu, pe teren propriu, după ce acum cîteva zile călcase peste Rapid cu atîta demnitate. Dar cum în campionatele noastre rezul­tatele bazate pe amabilitatea gazdelor au devenit aproape la fel de frecvente ca şi lo­viturile de colt, nu mai ştii cînd e albă sau cind e nea­gră. Fiindcă anchete se fac, dar numai in cazul echipelor de copii şi juniori. Este foar­te posibil ca performanţa lui S.C. Bacău să fie onestă, ca şi alte rezultate din această etapă sau din altele, dar mor­bul la care ne-am referit e­­xistă. Ca de obicei, Farul a jucat din nou în deplasare cu vitejie, inteligenţă şi for­ţă. Păcat de gestul lui Ghirca şi de greşelile arbitrilor Sber­­cea şi Ritter, care au permis pînă şi înscrierea unui gol din ofsaid. Nu de alta, dar stu­denţii clujeni joacă bine la ora actuală şi pot ciştiga şi singuri. Cuplajul interbucureştean a fost încordat, iar derbyul a stors publicul de puteri, scal­­dindu-l intr-o mare de e­­moţii. Progresul n-a mers rău, dar n-a reuşit să înfrîngă Stea­ua. O soartă ingrată vrea ca Progresul să retrogradeze a­­nul acesta, cind, în sfîrşit, are jucători tineri, capabili, cum n-a avut poate de cînd o ştiu, ea, această insulă la care a­­costau înainte toţi fotbaliştii în derivă. Peniţă Moldovea­nu a făcut lucruri remarcabile, în cîteva luni. A construit o echipă nouă, a adunat şi ceva puncte, dar e foarte greu să realizezi intr-un timp scurt obiective care de regulă sa resping. El a primit astă-iar­­nă o formaţie plafonată, ne­putincioasă, cu o situaţie de­plorabilă în clasament. As­tăzi, Progresul arată bine (cu două, trei excepţii), dar se va scufunda probabil, plătind greşelile anului trecut şi ale altor ani trecuţi. Deşi cu patru zile in ur­mă, Dinamo şi Rapid s-au aflat în situaţii jenante (în­vinse la Petroşani şi Bucu­reşti), miercuri, ele s-au în­fruntat cu două echipe de sol, incit eşti uimit de ciudatele metamorfoze care fac uneori aproape de neidentificat pe fotbaliştii noştri. Acum, jude­cind partida cu oarecare deta­şare, trebuie spus că spiritul ofensiv care a caracterizat pe rapidişti i-a ajutat să fie e­­chipa mai echilibrată şi mai în stare să domine. Practicînd a­­celaşi marcaj abuziv, care nu s-a dovedit o armă in stare să neutralizeze nici măcar ata­cul fiului, dinamoviştii s-au subordonat aproape tot timpul jocului giuleştenilor. Urmărirea deseori gratuită a atacanţilor adverşi a privat pe Dinamo de capacitatea ofensivă a liniei sale mediane, obligind-o să nu poată deveni periculoasă decit rareori şi să nu conteze cel mai adesea un atac decit pe zbaterile homerice ale lui Lu­­cescu sau pe momentele de dezlănţuire ale lui Dumitrache. Cu toate că practică acest stil de apărare, chipurile cel mai bun, Dinamo a primit miercuri gol, de la un atac mai mo­dest prin comparaţie cu al său. Şi cu toate că beneficiază în faţă de personalităţi deosebite, Dinamo n-a egalat decit in ex­tremis, fiindcă înaintaşii ei sunt obligaţi să lupte în condiţii de­osebit de grele, chiar dacă apă­rarea adversă nu are vreo ca­pacitate deosebită. Accidentul lui Nelu Nun­­weiller ne-a înfiorat pe toţi. Bine că nu e vorba de frac­tură, fiindcă aşa suntem­ siguri că Nunweiller III va mai apa­re în fata noastră, cu jocul său ferm și inteligent. In perioada de iritare maximă a coechipie­rilor săi Dumitrache a făcut un gest frumos, protejindu-1 pe Pop. Aplaudăm o atare ati­tudine. Finalul meciului a fost fascinant, pentru că după pri­mirea golului, Dinamo a în­ceput să atace vehement. Abia atunci s-a văzut ce puternică poate fi această echipă, cind începe să utilizeze o parte din însemnatul ei potențial, în sco­puri ofensive. CUPA DE VARĂ Pe toată perioada întreru­perii campionatului, Federa­ţia română de fotbal, în co­laborare cu A. S. Loto-Pro­­nosport şi comisiile judeţene de fotbal, organizează „Cupa de vară“ 1971, competiţie care va asigura cu meciuri româ­neşti programele concursuri­lor Pronosport. La această interesantă competiţie vor participa echi­­pe din campionatul diviziilor B şi C din ţara noastră. Iată în continuare componenţa primelor 8 grupe (care îşi vor disputa etapele la 4, 11 şi 13­­iuiie­­­.c.) ,­nfiruptul I­­. Minobradul Vatra Dornei, Rarăul Cîmpulung, Minerul Gura Humorului şi Foresta Fălticeni ; Grupa a II-a : C.F.R. Paşcani, Ceahlăul Pia­tra Neamţ, Victoria Roman şi Cimentul Bicaz ; Grupa a III- a : Textila Buhuşi, Mine­rul Comăneşti, Petrolul Moi­­neşti şi Trotuşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ; Grupa a IV- a: F. C. Galaţi, Dacia Galaţi,­ Progresul Brăila şi Unirea Tricolor Brăila ; Gru­pa a V-a­ Automobilul Foc­şani, Olimpia Rm. Sărat, Şoi­mii Buzău şi Metalul Buzău; SffiPMalîn­a JiEMallSfin­stanţa, I.M.U. Medgidia, Ci­mentul Medgidia şi Electrica Constanţa ; Grupa a Vil-a , Metalul Bucureşti, S.N. Olte­niţa, Dunărea Giurgiu şi T. M. Bucureşti ; grupa a VIII-a : Poiana Cîmpina, Ca­­raiman Buşteni, I.R.A. Cîm­pina şi Victoria Floreşti. Intr-unul din numerele viitoare vom prezenta şi pla­nificarea jocurilor în aceste prime 8 grupe ale ’„Cupei de vară”, ediţia 1971.’ Rubrică redactată de LOTOJ’RONQSPORT sigortul ■ a "In culisele şi pe marginea cuplajului... inainte, in timpul şi după meciurile de pe stadionul „23 August“ ...Mai este aproape o jumătate de oră pînă la meciul Steaua — Progre­sul. Şi totuşi, toată lu­mea — jucători, arbitri, spectatori, ziarişti — se află pe „baricade“. Un... intîrziat — Nae Tătaru. Comentează în fugă par­tida „cadeţilor“. Printre altele : „Prima greşeală a lui Peniţă este trimiterea la tineret a lui Sandu­ Mircea. A jucat fantastic băiatul acesta. A fost cu o clasă deasupra celor­lalţi“. ★ Partida a început... La 1-0 pentru Steaua, fundaşii „bancari” privesc toţi în pămint. Nimeni nu scoate o vorbă. La 2­1, Viorel Popescu imploră cerul, Dudu se face ghem pe iarbă, Măndoiu se re­pede la Manta : „De ce ieşi, mă, din poartă ? Nu ţi-a strigat toată lumea să stai acolo ? !“ Nervii încep să-şi spună cuivîntul... Mai rar o bancă a re­zervelor atît de tăcută ca aceea a Progresului. In timp ce alături, Constan­tin se agită la fiecare minge, aici nu se aud de­cit oftaturi şi, în răstimp, exclamaţiile în surdină ale masorului .­­idose... Pauză. Cabina militari­lor e „raiul” curioşilor. Cea a Progresului e în­cuiată. Optică diferită.­­ Covaci insistă­­ „Vreau siguranţă în apărare“, iar Constantin discută între patru ochi cu Iordănescu. În cealaltă cabină timp de 10 minute, nu auzim — de după uşă — decit fulgerele şi tunetele din tot universul, adunate în gura antrenorului Moldo­veana „Secundul” Colce­­riu a rămas pe culoar — „nu pot sta acolo, e prea strimt"... Se plimbă ici colo, nervos, şopteşte din cînd în cînd „Asta-i fot­balul ! Asta e, și pace”, își aprinde apoi o ţigară. O „bea" cu patimă... „Exact ca la Timişoara. Ei — cite ocazii, atâtea goluri. Noi..." 2—2 ! Tot Progresul salută golul. O sticlă cu apă minerală trece, pe rînd, de la Popescu — venit la margine — la Tudose, apoi la preşedin­tele clubului, Ion Sfetcu... Setea i-a stăpînit pe toţi 7. Pentru marele derby, aproape nimeni nu face pronosticuri. Doar Marin Bărbulescu („iese meci­­ul") şi Gelu Popovici — „1—1“ ( !), se încumetă. Aveau amîndoi să „cîş­tige“. Iar Bucurie la Rapid ! Nea­­gu^ a înscris. Antrenorul Cristescu e fericirea întru­chipată. Doar Răducanu e cumpătat: „Haideţi îna­poi...“ ★ Ultimele minute. Doru­ Popescu ratează, Costea ii sărută, nu plasă, pe Lu­­pescu... Mai sunt două minute. Rică pentru Lupescu „Fii atent, acum, Guiaî, că-mi place cum arată tabela”... Ultimul minut. F.galare. Necaz și extaz. Pe teren și pe margine. î’ăstines­­cu plînge — „Am pier­dut campionatul în ulti­mul minut”. Cheran plîn­ge și el. Lacrimi amare. Lacrimi de bucurie... Geo RAETCHI ★ ♦ Cristache șutează prin surprindere, deschizind scorul pentru Steaua. Fază din primul , de miercuri, al cuplajului interbucureştean. Foto : V. BAGEAO OPINIA ANTRENORULUI (Urmare din pag. 1) nul din Bratislava neînvinşi, deşi au fost la un pas de o asemenea performanţă. In urma acestui joc, care a înregistrat una din puţinele noastre comportări slabe (pen­tru că in fotbalul de perfor­manţă nu se poate­­juca ME­REU bine şi ciştiga permanent», multe comentarii au căutat să­ demonstreze că tactica impusă de antrenor ar fi fost cauza principală a jocului slab şi a infringerii suferite la Bratislava. Totul s-a rezumat la concepţia de joc, care concepţie este ac­ceptată sau, dacă vreţi, tole­rată, cind se obţineau victorii şi... criticată vehement la în­­frîngere. La Bratislava, pină în min. 88 concepţia a fost bună, dar în urm­a unei gre­şeli înlănţuite (de la Dum­itra­­che la Răducanu) ea a devenit falimentară. Sincer să fiu, nici mie nu mi-a plăcut jocul de la Bra­tislava, pentru că s-a jucat după o partitură străină de modul de a­cţiune de pînă a­­cum al echipei, determinată de spiritul de conservare al jucă­torilor şi de teama de a nu primi gol. Pentru a sublinia importanţa unui joc echilibrat in apărare şi atac, precum şi cota noas­tră mai ridicată decit a ceho­slovacilor, la acea oră, la „bur­sa fotbalului european”, am pregătit acest joc şi­ ara insistat chiar înainte de intrarea în teren, asupra faptului că nu am venit la Bratislava să jucăm in rolul „cetăţii asediate”, pen­tru că fotbalul se joacă deopo­trivă în atac şi în apărare şi aşa­ va trebui să jucăm şi noi! In concluzie, jocul a fost pierdut pentru că jucătorii s-au străduit mai puţin decit altă­dată să-l... cîştige, iar de la un timp se mulţumesc cu mi­nimum în joc, mentalitate ma­nifestată de altfel şi în cam­pionat. Eventualitatea unui 0-0 la Bratislava ar fi constituit pentru unii jucători suprema satisfacţie, atitudine care s-a reflectat şi în teren. Dar, în afara terenului nu se vede şi nu se aude totul , ca să se poată scrie. Să vă prezint însă pe scurt filmul ultimelor evenimente şi unele concluzii formale. După C.M. ’70, lotul repre­zentativ de fotbal s-a reunit foarte tirziu (după 4 luni) pen­tru a da posibilitate campiona­tului să se desfășoare cu re­gularitate. Primul joc interna­tional a fost cu Finlanda, la 11 octombrie 1970 (3—0) ; al doilea, cu Țara Galilor, in de­plasare, la 2 decembrie 1970 (0—2) ; al treilea cu Iugoslavia, la 21 aprilie 1971, tot în de­plasare (1—0). Ultimul, cu Ce­hoslovacia, tot în deplasare. (ft—1). Deci cinci jocuri inter­naţionale, dintre care patru în deplasare. Bilanţul 7 Două vic­torii, o egalitate şi două in­­fringeri. Părerea mea este că acest bilanţ nu este dezastruos, dacă ţinem ,­seama de deplasări şi de valoarea adversarilor. în trei dintre aceste partide (Fin­landa, Ţara Galilor şi Iugo­slavia) echipa a jucat bine, in spiritul jocului ofensiv, şi nu­mai in două partide a jucat slab, fiind dominată teritorial, lisind impresia că a premedi­tat un­­joc în apărare. Amintind aceste jocuri, voi căuta să răspund şi la unele întrebări care s-au pus privind progresul înregistrat de echipa naţionala, valoarea jucătorilor, reîmprospătarea lotului şi, mai ales, concepţia de joc a echi­pei României. Elementele de progres ale ec­hipei după Mexico ’70 sunt următoarele : — echipa a devenit mai ma­tură ; — capacitatea de efort este mai mare ; — jocul este mai omogen; — presingul, dublajul etc. se fac cu mai multă eficienţă ; — sarcinile de apărare se cu­nosc mai bine faţă de cele de atac. Dintre elementele deficitare, care sunt în atenţia noastră, putem enumera următoarele: — In atac nu s-a realizat per­fecţionarea jocului, situaţie care se reflectă în scorurile strînse, în numărul mic de goluri în­scrise. Aceasta se datorează şi mentalităţii jucătorilor de a nu se angaja la un efort susţinut şi de a se mulţumi cu mini­mum posibil : — Lipsa din componenţa ata­cului a doi jucători prin ex­celenţă combativi. Dar nici in echipele de club n­u avem jucă­tori care In mod evident să-i depăşească pe cei de la lot. Iată de ce l-am menţinut pe Neagu in echipă la Bratislava, deşi nu era în formă şi consi­der că am greşit. — Aprecierile dese şi de mul­te ori prea laudative apărute în presa sportivă i-au împău­nat pe unii jucători (Dinu, Ra­du Nunweiller, Răducanu, Du­­mitrache, Neagu, Sătmăreanu, Dobrin, Domide, Tătaru) influ­­enţîndu-le în mod vizibil com­portarea. Valoarea jucătorilor este a­­preciabilă, dar nu trebuie să facem din aceasta un mit. Să nu uităm că jucători buni şi chiar foarte buni am avut şi în trecutul apropiat, fără insă să fi reuşit alcătuirea unei e­­chipe naţionale sudate, care să aibă la bază o anumită con­cepţie de joc, cit de cit evi­denţă. Apreciez că am reuşit cu ac­tuala echipa naţională mai mult decit înainte şi aceasta datorită atît contribuţiei jucă­torilor, cit şi muncii perseve­rente de instruire, dar şi con­diţiilor bune asigurate pregăti­rii. Toate acestea însă se uită sistematic de către comentato­rii fotbalului. Actuala echipă naţională are o concepţie de joc, recunoscută la început peste hotare şi mai apoi şi la noi acasă. O concep­ţie echilibrată, adecvată cali­tăţilor jucătorilor noştri, care se aseamănă, în multe privinţe, cu aceea practicată în ţările cu fotbal avansat. Diferenţa între noi şi aceştia, ca de pildă Bra­zilia şi Anglia, constă în aceea că fotbaliştii acestor ţări o apli­că mai bine, datorită unui po­tenţial fizic superior, unor în­suşiri native şi unui fotbal cu o clasă superioară fotbalului nostru, în special la eşalonul campionatului. Atît eu­ cit şi ceilalţi antre­nori ne-am străduit să impri­măm­ fotbalului nostru şi echi­pei reprezentative un spirit o­­fensiv mai pronunţat, dar a­­ceasta nu depinde numai­­le antrenori. O mare importanţă o au deprinderile jucătorilor, pu­ternic formate, mentalitatea lor, şi un oarecare spirit de conser­vare. Apoi, trebuie luat în consideraţie şi adversarul, care şi el vrea să joace ofensiv şi se opune cu hotărîre, uneori încâlcind regula vienii, acţi­unilor sale ofensive. M-am în­trebat de multe ori dacă acest complex este luat în seamă a­­tunci cînd se are în vedere cri­tica jocului echipei naţionale. Concepţia de joc recomanda­tă echipei noastre nationale cere şi obligă pe fiecare com­ponent al ei la o activitate continuă in ambele faze ale jocului. Aplicarea ei pe teren depinde în mare măsură de pregătirea fizică a jucătorilor, cit mai complexă, dar care la ora actuală este pe cale de îmbunătăţire insă nu total re­zolvată. De aceea, jucătorii noştri trec dintr-o fază de apă­rare într-o fază de atac sau invers cu evidentă greutate, iar spre sfirşitul jocurilor el renunţă chiar la mişcarea de du-te-vino şi adoptă un joc sta­tic, cum de altfel au procedat şi la Bratislava. In fotbalul englez, italian, german sau sovietic, proble­ma deplinei capacităţi fizice este soluţionată. La noi, din păcate, există încă deficienţe şi ele se reflectă ca atare in jo­cul echipei nationale la care situaţia nu se poate schimba peste noapte. Iată deci şi alte cauze decit acelea de suprafaţă, la care ar trebui să ne gindim­, cauze care influenţează ritmul progresului fotbalului nostru. Sunt pe deplin convins că nu numai eu m-am gindit la si­tuaţia actuală în care echipa naţională reuşeşte mai mult de­cit echipele de club, în con­fruntările internaţionale ale a­­cestora. Lucru firesc pentru că echipa naţională reuneşte ceea ce este mai bun in fotbalul nostru. Sunt insă situaţii in al­te ţări în care echipele de club sunt extrem de puternice, frun­taşe in cupele europene, dar care nu au reuşit calificarea la C.M. şi nici performanţele echipei României. Nu mă gin­­desc de fel să trag spuza pe turta mea, dar probabil că mo­dul de a acţiona al federaţiei noastre şi al antrenorilor, la nivel de echipa naţională (de reţinut şi echipa olin pică) a avut o influenţă oarecare, pen­tru că nu mai mult cîntata şan­să şi aureolarea unor jucători nu sunt suficiente pentru a realiza mult sau foarte mult. In ultimul timp m-am în­trebat : de ce se pune, oare, cu atîta acuitate problema ope­­rării unor schimbări în efecti­­vul lotului reprezentativ, de îndată ce am şi chemat la lot, după C.M. ’70 jucători ca Vigu, FI. Dumitrescu, Anca, V. Ni­­culescu, Ianul, Ene Daniel. Mai valoroşi decit aceştia nu am găsit. Alti jucători talentaţi sunt discutabili, cum este cazul cu Iordănescu, jucător de certă perspectivă, dar încă fragil, cu multe accidentări. Şi el este in atenţia noastră, ca şi Năstase şi chiar Boc, pe care vom în­cerca să-l recuperăm. Scriu acum toate acestea de­oarece multe din preocupările noastre nu sunt publice,, uneori şi din vina noastră. Aş dori însă ca iubitorii fot­balului să cunoască faptul că suntem in permanenţă preocu­paţi de îmbunătăţirea jocului, că ştim cit mai avem de fă­cut, dar în acelaşi timp cu­noaştem şi dificultăţile din ca­lea noastră, că dăm atenţie jo­cului ofensiv şi o vom face cu toată grija în perioada care urmează, perioadă care cores­punde cu întîlniri pe teren pro­priu şi cu meciul în deplasa­re, cu Finlanda, pe care va trebui să-l ciştigăm, dacă vrem să obţinem calificarea. Deşi nu totdeauna condiţiile noastre de lucru şi starea de spirit în care activăm ş­i din­tre cele mai favorabile­­lesca sunt demobilizante, aât noi antrenorii, cit şi jucătorii încercăm, şi de multe ori reu­şim, să depăşim perioadele de criză, cum este şi cea pre­zentă. Sper să fim­ sprijiniţi, dacă cumva landurile de mai sus, sincere, au reuşit să e­­videnţieze situaţia de fapt a totului reprezentativ, mai bine decit pină în prezent. Clasamentul final interbucureștean • Rapid n-a cunoscut înfrîn­­gerea în întrecerea cu colegele din Capitală 1. Rapid 6 2 4 0 6—3 8 2. Dinamo 6 2 3 1 7—4 7 3. Progresul 6 1 3 2 5—7 5 4. Steaua 6 0 4 2 4—3 4 Pag. ä 3-a j Campionatul echipelor de tineret-rezerve 1. Petrolul 27 18 4­­ 51-24 40 2. „U“ Cluj 27 18 3 6 48—24 39 3. Steaua 27 16 6 5 46—29 38 4. Sport C. B. 27 14 6 7 46—23 34 5. Dinamo 27 12 8 7 34—18 33 6. F.C. Argeș 27 13 8 12 39—33 28 7. Politehnica 26 13 3 11 33—31 28 6. „U“ Craiova 27 8 11 8 33—39 37 9. Rapid 27 10 6 11 36—36 26 10. C.F.R. Tim. 27 S 6 13 26—34 34 11. Progresul 27 7 8 12 30-35 33 12. Steagul roșu 27 9 3 15 34—49 31 13. C.F.R. Cluj 27 7 6 14 24—43 20 14. U.T.A. 26 5 9 12 26—44 19 15­­­Jiul 27 8 3 16 30—43 19 16. Farul 27 5 3 19 19—50 13

Next