Sportul, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 6925-6952)

1972-01-24 / nr. 6945

Nr. 6945 A Plenara Comitetului federal O IMPORTANTĂ HOTARIRE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA ANTRENORILOR vătam ieri, în materialul in­formativ asupra Plenarei Co­mitetului federal, că punctul cel mai important, cel mai dezbătut, de pe ordinea de zi l-a constituit Hotărîre­a cu privire la îm­bunătățirea activităţii antrenorilor echipelor divizionare şi ai centrelor de copii şi juniori. O revenire asupra acestei chestuni ni se pare oportună, mai ales că Hotărirea A POST ADOPTATA cu precizarea că în unele prevederi de detaliu ale acestui document, Bi­roul federal mai trebuie să inter­vină, aducînd — în termen de o lună şi după o largă consultare a tuturor factorilor interesaţi — modificările sugerate de unii membri ai Comite­tului federal. Prezentînd un referat pe această temă, tov. Ion Siclovan, Vicepreşe­dinte al F.R.F., a arătat că din cei 1790 de antrenori aflaţi în evi­denţa federaţiei, 5 sunt antrenori fe­derali, 61 lucrează în aparatul orga­nizatoric, 14 activează in străinătate, 508 sunt antrenori activi la cluburi, asociaţii sau centre de juniori, iar 1208 nu duc nici un fel de activitate legată de această profesie. Şi aceas­ta în condiţiile existenţei a circa 2 000 de secţii de fotbal afiliate la F.R.F. ! Nici sub raportul acoperirii reale a procesului de instruire pe te­ritoriul ţării, lucrurile nu stau mai bine , e suficient să arătăm că in Bucureşti sunt 537 de antrenori, în timp ce în judeţul Vîlcea sunt 7, in Tulcea 2, iar în Botoşani numai unul ! Colegiile judeţene de antre­nori lucrează slab ; mai mult chiar, in 22 de judeţe activitatea colegiilor locale este — practic — inexistentă. Cazurile de instabilitate, cele de promovări spectaculoase dar nefon­date (de la calitatea de jucător, di­rect la aceea de antrenor principal sau secund de Divizia A), de eludare a muncii de calificare, de pregătire neunitară sau de slabă activitate profesională, de abateri de la disci­plină (tocmai din partea celor care ar trebui să fie un exemplu), de numire a unor antrenori cu ultima categorie de clasificare la crima unor formaţii divizionare A, de ră­­mânere în urmă — a unor antrenori ,,cu nume“ — faţă de noutăţile me­todice, toate acestea sunt suficiente pentru a justifica reglementările a căror necesitate se făcea acut re­simţită. Despre ce este vorba, în fond ? Incepînd cu acest an, antrenorii vor fi împărţiţi în următoarele gru­pe : GRUPA ANTRENORI FEDERALI; GRUPA A (antrenori principali de Divizia A) ; GRUPA B (antrenori de Divizia B, antrenori secunzi de „A“ şi antrenori la centrele de copii şi ju­niori) ; GRUPA C (antrenori de Di­vizia C). Pentru atestarea In fiecare din a­­ceste grupe, Hotărirea impune cri­terii cumulative de : categorie de cla­sificare (de exemplu : pentru antre­nori federali, categoria I ;pentru an­trenori de grupa A, categoria I sau a II-a, etc) ; de lucru efectiv la di­verse eşaloane divizionare şi — în fine — de absolvire a cursurilor cen­trale de perfecţionare. După cum se vede, aceste grupe nou create nu modifică regulile de clasificare (dimpotrivă chiar, por­nesc de la­ ele!) ele nefăcînd altceva, în fond, decit să precizeze categoriile de funcţii pe care un antrenor le poate ocupa în raport cu nivelul său profesional, cu stagiul său in activi­tatea practică şi cu participarea la cursurile de reciclare prezente, de altfel, în toate sectoarele vieţii noas­tre economice şi sociale. Ideea de bază care a stat deci la baza acestei reglementări este aceea că NU SE POATE CONFERI DREPTUL DE A LUCRA ÎN VÂRFUL PIRAMIDEI VALORICE A FOTBALULUI NOS­TRU, DECIT ACELOR CADRE TEH­NICE CARE ÎNDEPLINESC ANUMI­TE CONDIȚII CERTE, CARE LE PROBEAZĂ CAPACITATEA PROFE­­SIONALA. O dată alcătuite aceste grupe (care, intr-un fel, sunt similare loturilor pe divizii alcătuite în cazul arbitrilor), se vor da publicităţii listele de dis­ponibilităţi pentru fiecare grupă iar cluburile nu vor putea contacta (şi angaja) decit antrenori din grupa care corespunde eşalonului divizionar în care ele activează. Este o modali­tate de lucru pe care o apreciem pozitiv, pentru că ea vine să curme unele practici (nu de largă întinde­re, dar — cert — existente) în care angajarea antrenorilor devenea ade­sea o ,,tîrguială“ ascunsă, guvernată de principii nu din cele mai aproa­pe de etica sportivă. Nu intrăm în amănuntele fiecărui paragraf al hotărîrii, care — de alt­fel — va fi dată integral publicită­ţii. Reţinem însă faptul că unii din membrii Comitetului federal au făcut sugestii privind : durata încheierii contractelor între club şi antrenor (prevăzută la 3 ani), introducerea unor contracte provizorii pe 1 an, in cazul antrenorilor noi, introduce­rea rezultatului practic al muncii printre criteriile de atestare în gru­pă etc. în orice caz, Hotărirea a fost a­­doptată in TOATE DOMENIILE DE FOND (împărţire pe grupe , modali­tăţi de angajare şi funcţionare, în scopul stabilităţii in munca tehnică, organizarea cursurilor de reciclare), rămînind să mai fie precizate — cum spuneam — doar unele elemen­te de detalii (durată, termene). In îmbunătăţirea activităţii antre­norilor de fotbal din ţara noastră, această reglementare adoptată de Comitetul federal este chemată să joace un rol important. Pentru că ea pune capăt arbitrarului promovează capacităţile tehnice reale şi stimu­lează continua ridicare a nive­lului profesional al antrenorului. Radu URZICEANU AMBIŢIILE JUCĂTORILOR TÎRGOVIŞTENI De cîteva zile, fotbaliştii de la Metalul Tîrgovişte au pus stăpînire pe locurile din jurul modernului hotel „Ciucaş", din pitoreasca staţiune montană Tuşnad-Băi. Oamenii aflaţi aici la odihnă îi văd cotidian pe jucătorii din Tîrgovişte făcînd curse, escaladind pante sau exersînd dife­rite teme din programul de pregă­tire. In timp ce băieţii antrenorului Nicolae Tătaru, aflat în aceste zile peste hotare, lucrau cu multă poftă sub conducerea secundului Eugen Popescu, am înfiripat o discuție cu el. — După comportarea avută astă­­toamnă, srin sentimentul că echipa noastră e mai puternică decit altele. Numai conjunctura nefavorabilă de la începutul campionatului, cînd am pierdut totuși un meci ciștigat pe teren cu 3—1, ne-a tăiat elanul, dar ne-am recăpătat rapid încrederea. La ora actuală ne aflăm pe locul 5 în clasament, în urma Sportului studenţesc, S. N. Olteniţa, Progresul Bucureşti şi Politehnica Galaţi (la egalitate de puncte cu ultimele două formaţii). Cei din jurul echipei noas­tre consideră că cele 6 puncte care ne despart de lideră nu constituie un handicap de nerecuperat, pentru că tinerii I. Stăncescu, Gh. Dumitru,­­ Grigore, M. Ţepeluş şi ceilalţi au dovedit o mare capacitate de luptă şi de realizare. — Medicul Gh. Untea cu părere are ? — Toţi băieţii sunt sănătoşi tun. Le-am indicat un volum de antre­nament în continuă creştere. După fiecare şedinţă de pregătire, pulsul jucătorilor este bun, examenele me­dicale arată că ei au resurse pentru îndeplinirea obiectivelor propuse în primăvară. Interlocutorii ne-au anunţat apoi noutăţile din lotul metalurgiştilor, indicînd numele portarului Gh. Ilin­­ca, ale lui Dumitru Economu şi Ion Vintilă, jucători care inspiră multă încredere conducerii tehnice. Primele antrenamente au ca scop îmbunătăţirea pregătirii fizice ge­nerale, cultivîndu-se în acelaşi timp şi elementele tehnice prin jocuri pe teren redus. Se va trece treptat­­treptat la un program susținut de pregătire tehnică, tactică și de omo­genizare, primul meci de verificare fiind planificat la 9 februarie cu F. C. Argeș. SATMAREANU ll-UNUL DIN CEI PATRU OAMENI Al ..NOULUI VAL" După un singur sezon în divizia A, Alexandru Sătmăreanu, sau Săt­­măreanu II, cum e cunoscut in lumea fotbalului, a fost chemat îm­preună cu studenţii clujeni Ştefan, Creţu, Uifăleanu la lotul naţional, pentru turneul de iarnă. Salt neaş­teptat de rapid şi de spectaculos, fie numai şi ca fază de experi­ment. Salt neaşteptat chiar şi pen­tru Sătmăreanu II... — Am citit de două ori gazeta, în ziua cînd am apărut în „Spor­tul“ în lotul naţional. Am citit pentru că nu-mi venea să cred ... — N-ai visat niciodată lotul naţional ? — De visat am visat eu, cine nu Visează ?! Dar mă gîndeam că, dacă voi munci ca lumea, poate abia peste doi ani am să fiu chemat la „totul mare“. De altfel, cred că antrenorul Angelo Niculescu s-a gîndit să mă încerce, să vadă ce pot, iar dacă într-adevâr sînt în stare de ceva, dacă voi corespunde, atunci să mă oprească în lot şi să mâ rodeze pentru un debut care se va petrece mai tîrziu. — De ce crezi că acest debut se va petrece mai tîrziu ? — Pentru că vreau să fiu realist. Şi orice om realist va recunoaşte un lucru; cei doi fundaşi centrali ai naţionalei, Lupescu şi Dinu, au jucat şi joacă foarte bine, ceea ce înseamnă că e foarte greu să iei, curînd, locul cuiva. — Vorbind şi de Lupescu şi de Dinu, să înţeleg că îţi convi­ne oricare din cele două posturi de fundaş central ? — Am jurat „central“ şi pe stînga şi pe dreapta. Dacă se va pune, însă, problema să debutez în na­țională, atunci cred că pe partea dreaptă îmi pot face intrarea. De­oarece Lupescu, în excelentă for­mă sportivă în ultimii trei ani, nu va mai rezista la infinit... E o lege firească a vieții. De asta Cred eu că nea Angelo se gîndește la Un rodaj. — Fii sincer, cînd ai venit, in vară, de la Crişui, nu ţi-a fost teamă că nu vei prinde echipa la Dinamo, că vei aştepta des­tul de mult pe banca rezerve­lor? — Dacă îmi era teamă, nu mai veneam. Eram conştient de preten­ţiile diviziei A, mai ales într-o echi­pă ca Dinamo, dar toate acestea m-au stimulat,­­m-au­ ambiţionat. — Crezi că numai ambiţia te-a ajutat să joci 14 etape (cu Cri­ştii n-ai vrut tu!) în campionat şi să debutezi în Cupa campio­nilor europeni ? — Dacă aş crede aşa ceva, ar în­semna să fiu un îngîmfat, să nu recunosc, din orgoliu, că integrarea unui jucător din divizia B în divi­zia A depinde de foarte mulţi fac­tori. Depinde de seriozitatea nou­lui venit, de felul în care e primit­ în noul mediu (eu am fost primit foarte bine, fiind ajutat să mă acomodez repede), de şansă... — Care a fost şansa ta" — Şansa mea Cea mare s-a nu­mit antrenorul Nicuşor, care a avut multă încredere în mine, şi Nunweiller III, omul lingă care am învăţat foarte multe şi voi mai învăţa, sînt sigur cel puţin tot atî­tea. — După primul tău sezon bucureştean, crezi că mulţumiri­le întrec instatisfacţiile, sau in­vers ? — Acum să vorbim mai bine de insatisfacţii, pentru ca în viitor să vorbim mai mult de mulţumiri. Mă nemulţumeşte, în primul rînd, lo­cul echipei în clasament. Apoi, mai am mult de lucrat în direcţia Vi­tezei, a execuţiilor tehnice, a cize­lării jocului meu. — Sătmăreanu­­, se spune că eşti un jucător dur. Ce crezi ? Dar cit se poate de sincer! — NU sunt un jucător dur. Se exagerează! Adevărul e ca eu joc în forţă, ca am gabarit mare, iar la noi foarte mulţi atacanţi sunt firavi. Şi la contactul cu mine se dezechilibrează. Lumea, care, de regulă, ţine cu cel mai... mic, mă fluieră, arbitrul e influenţat şi el, mai sunt influenţaţi şi unii cronicari, şi de aici o întreagă atmosferă. Dar eu nu joc dur, vă repet! Cînd in­tru, intru la minge, niciodată cu intenţia de a faulta. Joc în forţă. Aţi văzut pe Feyenoord cum a ju­cat. In forţă, angajament fizic to­tal... Dacă echipele noastre ar juca aşa, atunci eu n-aş mai fi atît de mult condamnat. Ceea ce nu mă opreşte, însă, să reafirm că trebuie să-mi cizelez jocul, îmi trebuie mai mult calm, mai multă fineţe în execuţie. Faptul că am fost chemat la lotul naţional mă obligă să muncesc de două ori m­ai mult ca pînă acum, în toate direcţiile, şi să greşesc de două ori mai pu­ţin. Pentru că nu vreau să scap această ocazie, oferită cu doi ani mai devreme decit visam eu. ...Sătămăreanu II, unul din cei patru oameni ai noului val din acest an n-a împlinit încă 20 de ani. II va împlini in martie, după ce se va întoarce cu totul naţional din turneul de peste Ocean.„ Mircea M. IONESCU „Ora pregătirilor“ - SECVENŢĂ PETROLUL. (Urmare din pag. 1) cea Dridea, plecat în schimb de experienţă în R.F.G.), s-au lansat într-o primă cursă de 5 000 de me­tri. Crîngaşu, Bădin, Mihai Ionescu, Nae Ionescu, Moraru, Gruber, Din­­cuţă, Grozea şi mai tinerii lor co­legi Adrian Minăstire, Iordache, Co­­zarec, Dobre, Doru Nicolae şi Ră­­dulescu — am dat doar o parte din nume — încercau să ţină pas cu „capul de coloană“ (Iuhasz), care mai tîrziu avea să fie acuzat că a tras prea tare- o spuneau, desigur, cei ce încă n-au înţeles că perioada aceasta poate fi un adevărat suport de pe care Petrolul poate pleca în evadarea din subsolul clasamentului. Au urmat apoi etape de 1 000—1 500 metri, pînă la consumarea „porţiei zilei“, pe care antrenorul Ilie Oană o şi bifase dinainte ca şi realizată. Şi anticiparea sa n-a fost o... aventură. „Cine nu rezistă aici, la Sinaia, nu poate prinde echipa“. O ştie toată lumea, aşa că raba­turi în program nu se pot face. Pe­troliştii parcurg zi de zi kilometri întregi. Asta, pînă în prînz, căci după amiază sînt luate în primire micile haltere şi corzile, ustensilele aduse de acasă pentru dezvoltarea forţei. Şi cînd planul, pe care antrenorul Ilie Oană ne-a invitat să-l consul­tăm, va fi realizat sută la sută, Petrolul va trece la jocuri. Chiar în această săptămînă, Joi va intîlni pe Carpaţi Sinaia, sîmbătă, probabil, va juca cu Farul, la Ploieşti. Nu, nu e prea devreme. Nu e vorba de nici o grabă. Petrolul, care un tur întreg n-a găsit formula ideală de echipă, are nevoie de jocuri­­şcoală pentru omogenizare. Tinerii, în care conducerea tehnică îşi pune atîtea speranţe, trebuie să se inte­greze organic în ansamblul forma­ţiei. A venit timpul. O integrare în cadrul ideii de joc, desigur. Pen­tru că moral, sufleteşte, nu sunt... probleme. Cei tineri se simt aici de parcă sunt de cînd lumea împreună cu cei mai vechi. De pildă, acest Doru Nicolae, venit de curînd de la „onoare“, din campionatul Capi­talei. Băieţii îl iubesc, l-au luat aproape de ei. Probabil­ s-a înţeles necesitatea coeziunii sufleteşti, fac­tor important în bătălia care va urma. Ce va fi un retur ? Nimeni nu spune vorbe mari. Dar toată „ta­băra“ petrolistă e conştientă că va fi greu. întrecere dîrză, un glumăr pentru depărtarea de zona aceea care... miroase a retrogradare. ★ O grupă de „mînji“ şi „speranţe“ petroliste, cu Taporea, cu cei doi componenţi ai lotului U­ E.F.A. — Angelescu şi Istrătescu — şi nişte necunoscuţi (deocamdată), fraţii Cră­ciun, Bizinichi, a rămas la Ploieşti, unde băieţii îşi împart timpul între şcoală sau facultate şi... antrenamen­tele conduse de Gheorghe Pahonţu. Pe­ două fronturi, Petrolul trăieşte în aceste zile febra pregătirilor de care se leagă atîtea şi atîtea spe­ranţe. Că se vor împlini sau nu, vom vedea. Totul depinde de aceşti jucători, care s-au angajat să dobîndească reabilitarea. Toţi sunt conştienţi că poartă tricouri ale căror culori le-au apărat nume prestigioase ale fotbalului nostru, şi aceasta implică o răspundere şi mai mare. N. R. Simbătoi, antrenorul Ilie Oană ne-a anunţat că medicul şi ma­sorul echipei petroliste se află, îm­preună cu­ lotul, la Sinaia. Aşadar, şi sub acest aspect, fotbaliştii ploieş­­teni au asigurate condiţiile unei bune pregătiri. CAMPIONI ABSOLUŢI - ATLETII DINAMOVIŞTI (Urmare din pag. 1) nului 1971 — să reţinem recordul de... recorduri realizat de foarte tî-» nărul mărşăluitor Iulian Călineaţă. Are 15 ani şi în 1971 a stabilit... 13 recorduri în probele de 3 000 la 10 km marş ! Cum spuneam, Insă, cu siguran­ţă că au fost şi multe alte momen­te care se cereau consemnate. PARTEA A DOUA (mai puţin strălucitoare) A BILANŢULUI Ne-am exprimat, fără rezerve, preţuirea pentru victoriile catego­rice obţinute de reprezentanţii clu­bului Dinamo în activitatea atle­tică internă a anului trecut. Este, însă, absolut necesar — mai ales avînd în vedere potenţialul uman, tehnic, organizatoric şi material al acestui club — să încercăm şi o evaluare a contribuţiei adusă de sportivii dinamovişti la îndeplinirea obiectivelor şi la reprezentarea de prestigiu a atletismului românesc la principalele competiţii internaţio­nale. Tot cifrele ne călăuzesc prin labi­rintul de probe, de suişuri şi cobo­­rîşuri pe care le urmărim din tri­bună, fără a le înţelege întotdea­una, ca acum, cînd se poate judeca „la rece“ şi cînd ambiţiile au În­depărtat clipele de profundă amără­­ciune, sau de fragile justificări, întîlnim, din capul locului, un decalaj valoric evident. CAMPIONII ABSOLUŢI AI ATLETISMULUI NA­ŢIONAL N-AU REUŞIT — in ciu­da umor rezultate (prea puţine, insă) excelente — SA SE IMPUNĂ ŞI PE PLAN INTERNAŢIONAL, într-un clasament al medaliilor şi punctelor Dinamo ocupînd doar locul III, după cluburile Steaua şi Rapid 1 în bi­­lanţul mondial al anului (primii 25 la fiecare probă) nu întîlnim decit numele Argentinei Mehis — clasată pe locul 0. Cum se explică această diferenţă î­tre rezultatele obtinu­te in compe­tiţiile interne şi cele realizate in marile concursuri internationale ale sezonului trecut . Suntem­ tentaţi, ca întotdeauna, să căutăm primele cauze în procesul de pregătire îndeosebi în munca antre­norilor. Le cunoaştem, însă, foarte bine competenţa şi pasiunea. Spu­nem acestea, gîndindu-ne, în primul rînd, la Al. Stoenescu — de 24 de ani „sufletul" acestei secţii — dar şi la ceilalţi tehnicieni, nu o dată elogiaţi pentru rezultate remar­cabile şi contribuţii importante la dezvoltarea atletismului nostru. Dar, au fost, oare, Valorificate la ma­ximum calităţile acestor antrenori, condiţiile pe care le au asigurate (printre altele, o bază sportivă ex­celentă, situată in prin centrul Bucu­­reştiului, ceea ce înseamnă foarte mult...) ? Credem că nu. Mai ales dacă avem In vedere probele de se­­mifond şi fond, In care se aşteap­tă de la antrenorii Mihai Tintorescu şi Zoltan Vamoş — două nume în­scrise, cu cîţiva ani in urmă, la Cotele valorice maxime ale atletis­mului nostru — să pregătească acei performeri de nivel internaţional, european şi olimpic de care ducem lipsă de atîta vreme. Ştim că nu este uşor. Îndeosebi la astfel de pro­be, dar ce anume este facil în atletism ? Altele ni se par, însă, a fi PRIN­CIPALELE EXPLICAŢII ALE DE­CALAJULUI de care aminteam şi — din păcate — ele au implicaţii mai largi, cu destul de puţine porţi de ieşire. PLUTONUL CELOR TREI... Dacă ne referim strict la perfor­manţele de nivel internaţional, cre­dem că trebuie pornit de la reali­tatea că atât la Dinamo, cit şi la Steaua, Rapid sau C.A.U., valoarea acestora este determinată de foarte mulţi ani de prezenţa şi evoluţia a cite doi-trei atleţi fruntaşi. Acum discutăm despre Dinamo... Secţia clubului din ştefan cel Mare cuprinde 80 de seniori, dar în lupta pentru afirmarea interna­ţională (Înţelegem prin aceasta ob­ţinerea unor rezultate de prestigiu) Dinamo conta în mod normal doar pe plutonul­ „de vîrf“, com­pus din Argentina Menis, Mihaela Peneş şi Leonida Caraiosifoglu. După cum se ştie, Argentina Menis a confirmat integral aşteptările. Pentru Miha­ela Peneş, însă, 1971 a fost — după accidentarea sa — un an de tran­ziţie, marcat de o îmbucurătoare re­venire de formă, dar — obiectiv — fără succesele de altădată Cu Leo­­nida Caraiosifoglu lucrurile s-au pe­trecut aşa cum.. nu a dorit nici el, nici antrenorul lui. Animat de bune intenţii — creşterea rapidă a per­formanţelor — Caraiosifoglu a for­ţat excesiv pregătirea şi rezultatul a fost o pauză de aproape şase luni ! Rămasă astfel singură, Argentina Menis n-a putut face mai mult... Poate, dacă plutonul era complet ! PERSPECTIVE INTERNAŢIONALE ŞI­­ DE CE NU? — OLIMPICE Am subliniat şansele olimpice ale atleţilor Argentina Menis şi Mihaela Peneş. Ce se aşteaptă, însă, de la ceilalţi componenţi ai clubului care au cucerit titlul de campioni abso­luţi ai atletismului nostru pe anu­l 1971 ? Pornim de la concluzia că, în general, s-a realizat o creştere va­lorică la această secţie, unii dintre atleţii dinamovişti — Dinu Piştaru, F.Iona Vintilă, Adrian Gagea, dar şi alţii, realizind recorduri sau per­formanţe exprimind un progres evi­dent. Anul olimpic îndeamnă la auto­­depăşire şi aceasta este accesibilă multor atleţi dinamovişti, chiar dacă unii dintre ei nu vor îndeplini normele pentru J. O. de la Mün­chen. Nu numai noi, ci şi federaţia de Specialitate, alţi tehnicieni, esti­mează posibilitatea unor Salturi va­lorice care ar ridica foarte mult ștacheta atletismului românesc. Se apreciază , astfel că Elena Vintilă ar putea sări peste 6,50 m, că măr­şăluitorii au reale şanse pentru în­deplinirea normei olimpice (4 h 22,00 pe 50 km), că Ghe­orghe Dulgheru ar putea coborî la 31,7 pe 200­­i, iar Şerban Ioan (din acest an la Dina­mo) urca la 2,20 m, că Dinu Piştaru are rezerve pentru acel 5,20 fd­ cit reprezintă norma olimpică. Evident, sunt de aşteptat perfor­manţe îmbunătăţite şi de la alţi atleţi, care au acumulat, în ultimul timp, suficiente posibilităţi de afir­mare : Nicolae Nicolae, Vasile Paul, Ştefania Lesenciuc, Vasile Dumitres­­cu, Nicolae Mustaţă... Pentru că — să nu uităm — a în­ceput şi noul sezon competiţional al atletismului internaţional. Dinu Piştaru, aşa cum nu prea suntem­ obişnuiţi sa-l verbem... Foto : V. BAGEAC PROGRESUL BUCUREŞTI - SPARTAC VARNA 3-3 (1-2) Pe stadionul Energia din Munici­piul Gh. Gheorghiu-Dej în prezenţa a peste 2000 de spectatori, a avut loc meciul amical internaţional din­tre formaţiile Progresul Bucureşti şi Spartac Varna.. Jocul a plăcut, iar scorul de egalitate reflectă echili­brul de forțe ce a existat între cele două formații. GH. GRONZU, coresp. FARUL CONSTANŢA A JUCAT LA BUŞTENI Formaţia Farul Constanţa, a susţinut duminică la Buşteni, un meci de veri­ficare cu divizionara C, Caraimanul din localitate. Jocul, destul de interesant, s-a încheiat cu Victoria constănţenilor : 3—1 (1—1). Scorul a fost deschis de Btroe, de la localnici, in min. 20, apoi Antonescu a egalat cu 10 minute mai ttrziu. Tănase (min. 64) şi I. Constanti­­nescu (min. 72) au majorat numitul golurilor înscrise de constănţeni. V. ZBÂRCEA — coresp. A MULŢUMESC, DINULE A­ m auzit în ultimele zile, cu putere de obse­sie, că noi n-am ciştigat niciodată un meci în compania echipei Ungariei Sunt uimit de această afirmaţie. Eu nu-mi aduc aminte ca NOI să fi jucat vreodată împotriva «naţionalei» ungare. Nu vad, deci, cum am fi putut pierde". Aceste cuvinte au fost rostite de Cornel Dinu, acum o săptămînă. Și mi-au râmat în minte ca șutul lui Gento în partida cu Dinamo sau ca „trak­torul" lui Pole, pe Jalisco, la poarta lui­­ Viktor. De ce a ales Cornel Dinu, dintre atitea si atitea variante posibile, tocmai această fraza, care ar putea trece drept gestul unui frondeur ? În primul rînd, el a ales-o pentru simplul fapt că la data ultimului joc România — Ungaria (1958) avea 10 ani. Bineînţeles că Dinu n-a vorbit exclusiv în numele sau. El ştie foarte bine că Dumitru avea in ziua acelui meci de pomină doar 8 ani. Pină ,şi „bătrî­­nul" Dobrin, în ciuda formidabilei sale precocităţi, nu avea încă ghete de fotbal la ora meciului din '58, el limitîndu-se doar la nesfirşitele sale slalomuri tip Schranz, printre copacii de pe Marocana... Tri­­văilor. Aceste cuvinte de tip gordian mi se par foarte fireşti în gura celui mai temerar fotbalist român. Ele sunt, dacă vreţi, o directă la adresa scepti­cismului. Dinu cunoaşte bine evoluţia din ultimii ani a diferitelor curente sceptice care au minat fotbalul românesc. El a ascultat, vrînd-nevrînd, bocetele care au însoţit echipa noastră după Lisabona. El a tra­versat Tomisa cu urechile astupate, pentru a nu auzi diatribele care au urmat meciului cu Standard Liege. El a strîns pumnii, pe aeroportul Otopeni, pentru a-şi ascunde reacţia in faţa unor zîmbete de compătimire care însoţeau avionul de colind spre Guadalajara sau spre Cardiff. Dinu l-a petrecut pe Nelu Nunweiller în ziua in care acesta a plecat la Istanbul. Cei mai mulţi din­tre noi vedeam în Nelu un elefant murind pe malul „cornului de aur". Dar Nelu a revenit cu un tricou de campion. Dinu a ascultat răbdător ironiile celor care ve­deau în Pîrcălab şi Voinea — în numele scepticis­­mului­­ de rigoare — două rezerve permanente ,ga banca stadionului Jean Bouin din Nîmes. Dar tot el a citit, cu entuziasm, acum cîteva zile, declaraţia lui Kader Firoud, după victoria lui Nîmes, la An­­gouleme (3—0) : „Românii mei merg excelent şi reprezintă un pericol permanent pentru porţile ad­­verse". . Pentru aceste cuvinte foarte bine găsite, îţi mul­ţumesc, Dinule ! Tu ştii bine că cel mai puternic adversar al nostru în meciurile cu Ungaria ar fi prelungirea acestei stări de scepticism. Şi tu mai ştii, la fel de bine, că meciul acela, din 1958, a fost, de fapt, o victorie. Mulţumesc, Dinule­­ loan CHIRILA P.S. Citesc în „France Foot-ball" declaraţia lui Angelo Niculescu, făcută revistei franceze, la afla­rea tragerii la sorţi : „Aş fi preferat să jucăm cu Anglia... Trebuie să mărturisesc însă că doresc de multă vreme să întîlnim Ungaria, pentru a dovedi progresul și maturitatea echipei noastre. Vom juca primul meci la Budapesta. Cu atît mai bine". Dinu a fost și este jucătorul visat de antrenorul „tricolorilor''... I. Ch. Pag­­a 3-6 500 DE CANDIDAŢI LA EXAMENUL DE ARBITRI DE CATEGORIA I Plenara de ieri a Colegiului central al arbitrilor Ieri dimineaţă, Colegiul central al arbitrilor s-a întrunit, in­formaţie ple­nară, sub preşedinţia tov. Andrei Ră­­dulescu, pentru a lua în discuţie o serie de probleme din activitatea de arbitraj. La această şedinţă au parti­cipat şi tov. Mircea Angelescu, preşe­dintele Federaţiei române de fotbal, Ion Balaş, vicepreşedinte şi Florea Tănăsescu, secretar general. După ce a fost analizat arbitrajul din prima parte a campionatului, au fost­ luate in discuţie o serie de pro­bleme tehnice şi organizatorice, pri­vind viitoarea activitate de arbitraj. S-a hotărît, astfel, alcătuirea un­ui regulament de clasificare a arbitrilor din lotul A, în aşa fel Incit la sfîrşi­­tul campionatului să fie acordat, în baza celor mai juste criterii, titlul de CEL MAI BUN ARBITRU. Au fost stabilite măsurile organiza­torice necesare pentru examenul de arbitru de categoria I, la care se vor prezenta, în luna februarie, circa 500 de candidaţi. Colegiul central al arbitrilor a mai examinat problema haremurilor, a pre­zenţei arbitrilor români la meciurile Internationale etc. In turneul din brazilia STEAUA A SUFERIT O SEVERA INFRlNGERE: 0-7 CU PALMEIRAS! PAULO. 23 (prin telefon). Sîmbătă, pe stadionul Palmeiras din localitate, Steaua a întilnit, în al doilea meci susţinut în Brazilia, cu­noscuta formaţie Palmeiras, In faţa căreia a suferit o grea înfrîngere cu scorul de 0—7 (0—3). Oaspeţii au avut o evoluţie sub orice critică, aş putea spune, catas­trofală. Palmeiras şi-a continuat dru­­m­ul ascendent. D­up­ă ce săptămînă trecută a Învins cu 4—0 pe Santos şi cu 3—0 pe Zelesnicear, Palmeiras a repurtat de data aceasta o victorie la un scor neaşteptat Succe­sul gazdelor se datoreşte evolu­ţiei foarte bune a liniei de atac, dar, nu-i mai puţin adevărat, Steaua a dat o replică surprinzător de slabă. Din punct de vedere fizic, bucureş­­tenii au dovedit o pregătire sufici­entă. Sub aspect tehnic, insă, ei au decepţionat, îndeosebi la pasele lungi. Românii au fost, de fiecare dată, „bătuţi" la mingile pe sus şi la ca­pitolul ofensiv. Echipa bucureşteană a dovedit lipsă de coeziune între compartimente. Ea a manifestat o adevărată debandadă pe teren, care a culminat cu autogolurile lui Sma­­randache şi Cristache.­­Golurile au fost marcate de Smarandache (min. 4. In propria poartă), Cesar (min. 16), Nei (min. 40), Fedatu (min. 50 şi 83), la ultimul gol o contribuţie deosebi­tă avînd şi fundaşul Cristache, Lei­­vinha (min. 85) şi Cristache (min. 90, din nou autogol). Partida de pe stadionul Palmeiras desfăşurată pe un timp ploios — a fost urmărită de 2 500 de spectatori, printre care s-a aflat şi antrenanţi echipei Ungariei, Ilovzski, care a venit să-i urmărească la lucru (n.n. ce lucru) pe Sătmăreanu şi Tătaru. Azi (n.r. duminică) Steaua va­­dea la Rio de Janeiro cu Vasco da Gama. In vederea continuării turneului fot­baliştilor români în Brazilia, se duc tratative pentru încă patru meciuri, cu America, cu formaţia din orăşelul San Pedro, cu Curitiba şi cu Guara­ni, din Campinas. Arbitrul Nilson Cartosu Bilb­a a condus următoarele formaţii : PALMEIRAS : Leon — Zecea, Pe­rora, Polaco, Celsin, Dudu (min. 46 Alfredo), Ademir, Edu, Lemv­nica, Ce­sar, Nei (min. 411 Fedatu). STEAUA : Haidu (min. 40 Coman) — Sătmăreanu, Smarandache, Ne­grea, Cristache, Vigu, Ştefănescu. Pantea (min. 46 Aelenei), Tătaru, Năstase, Marcu. Pedro VILLA în „Cupa speranţelor“ la mini-fotbal SPECTACOL ATRACTIV Iubitorii fotbalului din Capitală au avut posibilitatea să urmărească tim­p de două zile (sîmbătă şi duminică), în sala din şos. ştefan cel Mare, o inte­resantă competiţie de mini-fotbal, or­ganizată de clubul Dinamo, dotată cu „Cupa speranţelor". La startul acestei competiţii s-au aliniat patru formaţii bucureştene : dou­a divizionare C — Electronica şi Tehnometal — şi echipele de tineret Dinamo şi Steaua. Jocurile au fost in general atractive. Iată, pe scurt, filmul Întrecerii : Steaua (tineret) — Electronica 7—a (2—1). Jocul a fost in general la discreţia steliştilor în care lordănescu a făcut deliciul publicului. Autorii punctelor : Iordănescu 3, Rădu­­canu 2, Sumulanschii şi Pislaru, pentru învingători, respectiv: Marin şi Nichi­­for. Dinamo (tineret) — Tehnometal 6—2 (2—1). Cadeţii dinamovişti avînd în trio-ul Popescu­ (2) — Roşu (2) — Batacliu (2), trei buni realizatori, au obţintut o victorie comodă. Pentru În­vinşi au marcat Mitroi şi Vanea. Pentru locurile 3—4 , Electronica — Tehnome­­tal 6—3 (3—1). Meci cu mult angajament fizic. In forţă, fără prea multă tehnică­. Autorii golurilor : Ionescu (2), Nicolau (3), Ciuleanu şi Udroaică pentru învin­gători, respectiv Bogdan, Şerban şi Vanea, pentru Învinşi. Pentru locurile 1—2: Steaua (tineret) — Dinamo (tineret) 3—0 (1—0). Finala competiţiei a opus două bune echipe de cădeţi şi la capătul unui frumos spectacol fotbalistic, în care din nou a incintat acest excelent jucător care este Iordănescu, victoria a revenit pe merit echipei Steaua (antrenor Emerich Jenei) Cu Un scor de forfait (3—0) prin punc­tele înscrise de Pislaru, Iovănescu şi Micloş. AUREL PĂPĂDIE

Next