Sportul, februarie 1972 (Anul 28, nr. 6953-6981)

1972-02-01 / nr. 6953

Nlr. 6953 Pe agenda Biroului Colegiului central al antrenorilor PREOCUPĂRI MAJORE ANCORATE IN ACTUALITATE Aşa cum am mai anunţat, în ziua de 28 ianuarie s-au desfăşurat la sediul F.R.F. lucrările primei şedin­ţe de lucru a biroului noului Cole­giu central al antrenorilor, organ executiv în sarcina căruia este pre­văzută aducerea la împlinire a tu­turor hotărîrilor cu privire la mun­ca profesională, angajarea, promo­varea şi perfecţionarea pregătirii antrenorilor din ţara noastră. Discuţiile purtate pe marginea re­gulamentului de funcţionare şi a planului de muncă din primul se­mestru al acestui an au scos în evi­denţă, pe de o parte, oportunitatea cu care s-a trecut de astă dată la acţiunea de reglementare a unei ac­tivităţi ce se impunea de mai multă vreme ancorată temeinic la reali­tăţile prezentului, iar pe de altă parte grija şi simţul de răspundere care caracterizează intenţiile condu­cerii federaţiei în vederea rezolvă­rii principalelor probleme legate de munca antrenorilor. Care sunt aceste probleme ? Ne vom referi, în mod succint, la cîte­­va dintre ele, de strictă actualitate şi importanţă majoră, pe care pre­şedintele F.R.F., tovarăşul Mircea Angelescu, prezent la şedinţa Birou­lui colegiului central, le-a recoman­dat, plecînd de la ideea realizării unei concordanţe obligatorii şi ple­nare între conţinutul muncii antre­norilor şi cerinţele mereu crescînde de dezvoltare a fotbalului nostru pe plan internaţional. Este vorba, în primul rînd, de a­­sigurarea unui cadru organizatoric corespunzător desfăşurării — în lu­mina şi a ultimelor hotărîri a comi­tetului federal — examenelor de promovare, programate la începutul lunii martie. Şi cînd spunem acest lucru ne gîndim — avînd în vedere şi învăţămintele anilor precedenţi — la alegerea unor tematici legate, în principal, de PRACTICA şi nu de teoria jocului de fotbal ; la ne­cesitatea luării în considerare şi a rezultatelor muncii de instruire a an­trenorilor într-o anumită perioadă , la exigenţa sporită pe care o recla­mă astăzi­­un examen de avansare profesională. In al doilea rînd — respectînd şi o ordine cronologică a acţiunilor înscrise în planul de măsuri al co­legiului — se impune problema îm­părţirii actualului corp de antrenori, pe grupe, potrivit criteriilor de a­­testare prevăzute în hotărîrea re­cent adoptată de comitetul federal. In această idee, discutarea propu­nerilor cu privire la confirmări și întocmirea listelor în termenul pre­văzut pentru grupele de antrenori federali, A și B, constituie, în an­samblu, o activitate de mare răs­pundere. O dată realizat acest lucru, in­clusiv rezolvarea eventualelor litigii care vor rezulta cu acest prilej, problema care trebuie să se înscrie în continuare pe agenda preocupă­rilor majore ale colegiului central este aceea a noului regulament al antrenorului de fotbal. Acesta tre­buie să reprezinte, aşa cum reco­manda şi preşedintele F.R.F., un pas înainte faţă de trecut, incluzînd de astă dată tot ceea ce este nece­sar pentru o dimensionare reală a importanţei şi rolului acestei profe­siuni în cadrul mişcării sportive din ţara noastră. Aceasta înseam­nă că o dată cu actualizarea obli­gatorie a normelor de calificare, clasificare, încadrare şi promovare, să fie puse în evidenţă şi noile drepturi şi îndatoriri ale antrenoru­lui de fotbal în luminii obligaţiilor care revin astăzi fotbalului nostru pe plan internaţional. In sfîrşit, problema perfecţionă­rii pregătirii profesionale a antreno­rilor — preocupare de altfel cu ca­racter permanent a colegiului. Ea presupune o eşalonare pe grupe şi programarea cursurilor în funcţie şi de calendarul competiţional, pre­­tinzînd în acelaşi timp o deosebi­tă atenţie în privinţa selectării şi prezentării materialului didactic. Iată, aşadar, citeva dintre sarci­nile imediate şi de mare interes cărora noul birou al Colegiului cen­tral al antrenorilor intenţionează să le asigure condiţiile unei reali­zări depline. Există în momentul de faţă toate temeiurile ca activitatea acestui organ operativ — în com­ponenţa căruia nu putem totuşi sa­luta, spre regretul nostru, prezenţa nici unui antrenor divizionar (! ?) — să cunoască rodnicia unor fru­moase împliniri. Prima sa şedinţă ne-a oferit în acest sens imaginea competenţei şi promisiunea unei munci de calitate, în viitor. Mihai IONESCU COMPLETAREA BIROULUI COLEGIULUI DIVIZIONAR A Ieri dimineaţă, la sediul F.E.F. s-a întrunit in prima sa şedinţă din acest an Colegiul cluburilor divizionare A, şedinţă la care a participat şi tov. Mircea Ange­lescu, preşedintele federaţiei. Au fost prezenţi delegaţii autorizaţi ai tuturor celor 16 echipe din Divizia A. In cursul acestei şedinţe Colegiul a completat biroul său în posturile rămase vacante, alegind pe tov. P. Rapaport ca vice-preşedinte şi pe tov. Em. Dobrescu, ca secretar. Membrii colegiului au luat in discuţie şi au făcut di­verse propuneri in legătură cu citeva probleme de ordin financiar ale secţiilor de fotbal, precum şi pe marginea sistemului de delegare a arbitrilor. STEAUA, IA PRIMA VICTORIE ÎN BRAZILIA: 2-0 CO PAULISTA SAO PAULO, 31 (­prin telefon). Simbătă după-amiază, în localitatea Jundiai, la 60 km depărtare de Sao Paulo, fotbaliștii de la Steaua au întîlnit pe stadionul Dr. Jamm­e Cindra, echipa locală Paulista, care activează în campionatul statului Sao Paulo. Pentru această întîlnire, echipa locală a fost întărită cu 4 jucători de la cunoscuta formaţie Corinthians. E vorba de fotbaliştii Diton, Dirceu Alvez, Suindi şi cu­noscutul Paulo Borges. In faţa a 25 000 de spectatori, pe un teren moale, datorită ploii care a căzut atît înaintea partidei cit şi în timpul ei, fotbaliştii români au desfăşurat cel mai bun joc al lor şi au obţinut victoria cu scorul de 2-0. Autorii golurilor: Tătaru (min. 60) şi Ion Constantin (min. 80). Steaua a dominat jocul, mai ales la mijlocul terenului, şi-a organizat mai bine atacurile şi, în sfîrşit, a reu­şit să marcheze primele sale goluri de la venirea în Brazilia. Formaţia oaspete, s-a dovedit mult mai acti­vă şi din rindurile jucătorilor ei am remarcat pe Hălmăgeanu, Şte­­fănescu, Tătaru şi Cristache. Arbitrul Arnaldo Folseca Carbal a condus următoarele echipe : PAULISTA : Luis Fernado — Ba­­iano, Diton, Colombo, Jair, Dirceu Alvez, Suindi, Paulo Borges, Aluisin, SeHo, Tota. STEAUA : Coman — Sătmăreanu, Smarandache, Hălmăgeanu, Crista­che, Ștefănescu, Vigu, Pantea, Tă­taru, Ion Constantin, Năstase (min. 46 Marcu). In continuarea turneului din Bra­zilia, Steaua va juca miercuri, la Campinas, localitate situată la 100 km de Sao Paulo, unde va intîlni echipa Guarani. De menţionat că simbătă, Guarani a întîlnit pe River Plata (din Buenos Aires), cu care a terminat la egalitate : 1—1. In ziua de 9 februarie, Steaua va juca cu C.F. Curitiba. în ziua de 13 februarie, jucătorii români vor reveni la București. După ce simbătă a întîlnit pe Pal­­meiras, echipa Ungariei a jucat du­minică la Rio, unde a terminat la egalitate, 2—2, cu Flamengo. Tot duminică, la Sao Paulo, Belo Hori­zonte a jucat cu Atletico Mineiro campioana Braziliei. Meciul s-a în­cheiat cu scorul de 2—2. Pedro VILLA PUZDERIE DE TINERI SCHIORI TALENTAŢI, SĂ AVEM ÎNSĂ RĂBDARE CU El Am urmărit cu deosebit interes activitatea micilor schiori în acest început de sezon. De pretutindeni ne sosesc veştile unei activităţi competiţionale ,,non stop“ fără pre­cedent. La Băişoara, Păltiniş, A­­zuga, Vatra Dornei, Petroşani, Re­şiţa, Sinaia, Predeal sau Poiana Braşovului întrecerile de copii ţin „capul de afiş“ al programului sportiv duminical. ..Cupa Speranţelor“ , desfăşurată la Sinaia, Buşteni şi Azuga (în trei faze) pentru probele alpine şi fond, are toate şansele de a deveni un mare „Criteriu naţional“ al schim­bului de mîine. In cursul desfăşu­rării ei a surprins mai mult decit plăcut prezenţa, alături de schiorii prahoveni, a celor din Braşov, Pia­tra Neamţ, Bucureşti şi Predeal, ceea ce denotă o optică sănătoasă în pregătirea copiilor. Circulaţia valorilor, permanentul contact cu Doina Frăţilă Cristian Voicu­­lescu şi Cristinel Bucur, trei au­tentice speranţe. Foto­. I MATEI­ Sinaia cei mai buni schiori, schimbul de idei şi experienţă între instructori, antrenori şi profesori constituie fermentul şi, în acelaşi timp, lian­tul atît de necesar unei munci co­lective de perspectivă. Tonică, mobilizatoare, avalanşa micilor schiori la porţile afiripării. Desigur, nu poate decit să ne bucure cuprinderea unei mase din ce în ce mai largi de copii în ac­tivitatea de instruire, ca şi calita­tea muncii reliefată de surprinză­torul nivel tehnic al multora. Ima­ginile alăturate vorbesc de la sine­ Din păcate, spaţiul nu ne permite nominalizarea celor mai talentaţi copii pe care i-am văzut şi nici a pasionaţilor lor îndrumători. Ar însemna, de altfel, să nedreptăţim pe mulţi. Important de semnalat este faptul că „tehnica modernă“, altădată accesibilă unui cerc re­­strîns, este astăzi la fel de bine predată într-o concepţie unitară în foarte multe părţi ale ţării, deci se merge pe un drum bun. Ne per­mitem citeva recomandări : este ştiut că un material de calitate (schiuri, bocanci) uşurează şi gră­beşte învăţarea schiului, iar in competiţii dă siguranţa şi eficaci­tatea necesară. H. Bonnet spunea că este mai util să antrenăm un sportiv oarecare pe schiuri bune, decit un schior bun pe un mate­rial prost. Pe cînd un material de cursă adecvat copiilor ? Schiul de azi este o disciplină complexă, caracterizată printr-un înalt grad de tehnicitate şi dina­mism, pretinzînd o permanentă a­­daptare la condiţiile în care se schiază, un simţ dezvoltat al echi­librului şi alunecării, o motrici­tate deosebită, pentru a nu mai aminti de acele aspecte care dau conturul unei individualităţi puter­nice. Atîta timp cit instruirea este ro­dul unei viziuni de ansamblu a­­supra acestor cerinţe, aspectul for­mativ şi, în ultimă instanţă, com­petitivitatea viitorului performeri sunt asigurate. Orice ignorare sau exagerare într-o direcţie sau alta are repercusiuni, mai puţin sesiza­bile în prezent, dar iremediabile mai tîrziu. Iată pentru ce recomandăm a­­celora prea captivaţi de eleganţa evoluţiei unor copii sau de ex­plozia calităţilor fizice a altora, să nu se grăbească. Succesul de mai tîrziu nu va surîde decit acelora care ştiu sâ aştepte a fi pregătiţi fizic şi tehnic, înainte de a se lansa în marea aventură a com­petiţiei. Răbdare colega­­ prof. ION MATEI im INVĂŢĂTURA, EDUCAŢIA $I SPORTUL (Urmare din pag. 1) examenul de bacalaureat (procen­taj, deci, maxim, neegalat pe toată raza judeţului), iar 70 la sută din­tre ei sunt astăzi încadraţi în dife­rite forme de învăţămînt superior; 7 elevi au fost cooptaţi, într-un sin­gur an, in lotul republican de ju­niori ; elevii liceului deţin pînă la această oră 25 de recorduri naţio­nale de juniori; în vitrina cu tro­fee a şcolii stau la loc de cinste 14 medalii de campioni republicani. Acestea ar fi doar nişte rezultate, seci, desigur, şi într-un fel imper­sonale, la o simplă enumerare. Ce se ascunde îndărătul lor, ce forţe tainice le imping în planul din faţă, ce efervescenţă de calitate stă la temelia simbiozei dintre sport şi învăţătură ? In primul rînd, nivelul cunoştinţelor la orele de curs, ope­rează ca o pîrghie pedagogică, per­fectă, condiţionînd participarea la competiţiile sportive. Cei 294 de elevi, cîţi ocupă astăzi băncile li­ceului şi sala de antrenament, ţin pasul (am văzut), sub impulsul unei exigenţe maxime, cu programa de învăţămînt, consolidîndu-şi cunoş­tinţele şi în orele de consultaţii obligatorii. Majoritatea lor locuind in internatul şcolii, luînd masa la cantina şcolii (gratuită), învăţînd laolaltă, antrenîndu-se împreună, îşi aduc, în mod obiectiv, la un numitor comun, preocupările şi e­­nergia lor juvenilă. Posibilităţile de canalizare a educaţiei acestor şco­lari pe direcţia cea mai fructuoasă sunt astfel mult amplificate. Aceasta nu presupune, desigur, că liceul şi-a săpat albia de astăzi, fără eforturi şi fără seisme. Au existat şi cazuri, singulare, ce e drept, de indisciplină şi mentalitate defectuoasă, dar au învins, în cele din urmă, exemplul colectiv, meto­da şi tactul pedagogilor. Iar acolo unde anomalia a mai trăit din re­surse regretabile, s-a intervenit prompt cu măsura severă a înde­părtării de colectiv­­ este cazul de­venit „clasic“ al elevului Constantin Grigoriu, înrăit pugilist de circum­stanţă, în ciuda unor calităţi certe pentru atletism. In alte ocazii, sita exigenţei a cernut de la sine ele­mentele slabe, fără forţa de a se alinia la un program comun de în­văţătură şi disciplină, retrăgîn­­du-se singure, in mod deliberat, din frontul de educaţie drastic al aces­tui liceu. Tărîmul educativ mai păstrează denivelări, se vorbeşte încă de elevul Gh. Radu, care a­­leargă pe distanţa de 400 m plat, mai repede decit... propria sa con­ştiinţă de elev şi sportiv. Dar Radu, se apreciază, a făcut totuşi un salt în această privinţă, vizibil, deşi nu complet, comparîndu-l cu el însuşi din ziua înscrierii la acest lăcaş de învăţămînt. .. .Am vizitat recent Liceul ex­perimental de atletism din Cîmpu­­lung Muscel, cu clădirea sa nouă, cu sala de sport, cu stadionul din vecinătate, cu terenul care aşteaptă începerea unei noi construcţii (o sală de atletism de 85 m lungime). In după-amiaza aceea de iarnă, in care aerul tremura parcă de atîta ger, marginea stadionului era inva­dată de elevi cu unelte in mîini. Directorul Gabriel Bădescu îi pri­vea aproape patern, în efortul lor colectiv şi voluntar de a căptuşi pista cu rumeguş. Un patent original, menit să substituie, pe vreme de iarnă, sala acoperită de atletism, aflată (deocamdată) în fază de proiect. Elevii erau încor­daţi şi serioşi, degajau elanul şi demnitatea conştiinţei că fac ceva util pentru societate, şi pentru ei înşişi. Nici poză, nici afectare, nici comoditate, nici plete, nici mină prematur ofilită. Era o explozie de sănătate pe cîmpul mănos al dato­riei împlinite. Sportul GÂNDINDU-TE LA COL­/V BELL... ŞI JUCĂTORII ÎŞI AU OBLIGAŢIILE LOR Treptat, echipele divizionare A şi-au început pregătirile in vede­rea returului campionatului şi la ora actuală au atins o etapă destul de avansată. Din informaţiile pe care le deţinem, rezultă că pretu­tindeni există o bună atmosferă de lucru, o preocupare în general se­rioasă, o vie dorinţă şi multă am­biţie pentru realizarea unei pregă­tiri cit mai solide, folosindu-se căile şi mijloacele convenabile fie­cărei echipe in parte, potrivit spe­cificului său. Este şi normal să fie aşa. Acum, in această perioadă — şi de aici rezultă importanţa ei maximă — se pun bazele comportării din cam­pionat şi, in primul rînd, se reali­zează pregătirea fizică necesară pentru valorificarea calităţilor teh­nice şi tactice. Evoluţia fotbalului în lume, nenumăratele echipe străi­ne şi meciuri văzute au demonstrat din plin ce importanţă are azi fon­dul unei pregătiri fizice ireproşa­bile şi auxiliarul ei, foarte preţios, viaţa sportivă cu accent pe recu­perare, graţie căreia se menţine acest fond. Rezistenţa, forţa, viteza sunt calităţi indispensabile unui fotbalist şi ele se realizează şi se dezvoltă în această perioadă. Un jucător de la mijlocul terenului, de pildă, după interesantele rezul­tate ale unor cercetări la şcoala sportivă de la Köln, parcurge în­­tr-un meci 2000 m în alergare nor­mală, 700 m în alergare accelerată şi 300 m in alergare rapidă. Cum ar putea face faţă el la asemenea solicitări, dacă nu ar avea pregă­tirea necesară ? Fireşte, în pregătirea jucătorilor, un cuvînt hotărîtor îl au în primul rînd antrenorii. Dar cele mai fru­moase planuri de pregătire, cele mai cuprinzătoare conspecte, in­tr-un cuvint cele mai bune intenţii ar fi anulate dacă nu s-ar obţine şi ADEZIUNEA JUCĂTORILOR, participarea lor conştientă la rea­lizarea obiectivelor de instrui­re, individuală şi colectivă. Şi rindurile acestea lor li le adresăm, pentru că jucătorii sunt factori de­cisivi in această importantă perioa­dă in special, şi de-a lungul între­gului an, în general. Interesele e­­chipelor ale căror culori le vor a­­păra în campionat şi în partide in­ternaţionale, ca şi — mai ales — ale fotbalului nostru, ale echipelor naţionale, pretind din partea lor e­­forturi şi sacrificii îndeosebi acum. Poate că multora li se va părea nepotrivit exemplul de mai jos, dar noi tot vom recurge la el, la cel al jucătorului englez Colin Kell, considerat cel mai în formă fotba­list britanic. Revista ,.World Sports“ descrie într-unul din numerele sale cum și cit se antrenează Bell . „Dimineţile le începem cu o şe­dinţă intensă de alergări : o cursă pe 500 yards (n.r. : un yard = 0,91 m) pentru încălzire, apoi de patru ori 4­10 yarzi, de opt ori 220 yarz de trei ori 150 şi 50 yarzi. După amiaza este momentul antrenamen­tului la haltere : 45—50 exerciţi pentru muşchii abdominali, exten­sie pentru picioare cu o bară d 70 kg pe umeri, patru serii de des­făşurări pe bancă cu 70 kg, fie­xiuni cu 115 kg, precum şi lucri la bare paralele. Toate acestea pen­tru rezistenţă şi forţă... In general antrenamentele fizice grele au io la inceputul săptăminii. Spre sfîr­şitul ei se lucrează pentru tehnică joi este zi de repaus, pentru recu­perare în vederea meciului de sim­­bată". Am dat acest exemplu pentru conţinutui lui şi pentru caracteru său potrivit cu perioada actuală din activitatea fotbaliştilor noştri Să mai amintim că in afara antre­namentelor organizate, jucătorii en­glezi — şi nu numai ei — îşi fac timp şi pentru pregătire individual, voluntară, un fel de „supliment“ aşa făceau Voinescu, Petschovschi Constantin, Călinoiu, sau Szőke. Nu credem că mai este nevoie Suntem­ convinşi că şi din aceşte rînduri jucătorii noştri au înţele ce aşteptăm din partea lor, în ca­­drul obligaţiilor pe care le au faţă de fotbalul nostru. Petre GAJU Telul meu? DE DOUĂ ORI LA MÜNCHEN.. ...Alerga mult, se deplasa neînce­tat din „16 în 16“, în funcție de cerinţele jocului ; acum „distrugea“ printr-un tackling care lăsa dîră adîncă în zăpadă, acu’ îl vedeai la poarta adversă participînd la „un­­doi“-uri, după preceptul vechi de cind lumea în fotbal „dă-o şi du-te“. Şi toate astea d­intr-un simplu meci de antrenament, în faţa tribu­nelor goale, reci, neînsufleţite. Stai şi te întrebi : pentru ce acest uriaş travaliu de vreme ce Simionaş — căci despre el este vorba — este titular sută în sută pe postul său, la Politehnica Iași, pentru cine risi­pa de energie depuse în minutele­­supliment la antrenamentul de azi ? Voi afla, mai tîrziu, în cabina încălzită — adevărată binefacere pentru reporterul care a suportat două ore de ger — în acel colţ al băn­cii, sub dulăpiorul purtînd eticheta lui Simionaş. „Fac totul din pasiune, mi se destăinuie el. Departe de a-i socoti o corvoadă, eu sunt convins că antrenamentul îmi foloseşte în primul rînd mie, pregătindu-mă pentru joc. Şi apoi, ştiu că toate lecţiile noastre de pregătire se în­cheie cu un joc la două porţi. Ei bine, cind ni se aruncă balonul, în viitoarea disputei uit și de mine. Simt că mi-e ciudă cînd nea Gil fluieră pentru încheiere. Aș juca ore în șir...“ Deși îmi place ce spune nu-1 su­pralicitez. Dimpotrivă... — Dacă la 21 de ani nu te dă­ruiești fotbalului cu pasiune, atunci cînd ? — La 21 de ani, am vreo nouă de cînd practic jocul ăsta, aşa în mod organizat... — De trei ani la Politehnica Iaşi, cu vreo doi ani înainte, la Bacău. Şi în rest ? — Patru ani la Roman, ca junior. — Spune-mi, te rog, la juniori pe ce post ai jucat ? — Tot mijlocaş, ca şi acum... — Un timp ai jucat şi altceva. Şi aripă stingă în „perioada Bacău“, şi fundaş dreapta, pare-se, chiar la Politehnica... — Da, dar foarte puţin. Eu la mijlocul terenului m-am simţit cel­­ mai bine. Şi cind am imbrăcat tri­coul cu nr. 11, eram doar o aripă falsă, tot spre mijloc trăgeam. — De ce te-a atras... mijlocul te­renului ? — Mi-a plăcut mereu să fiu în mişcare. De efort sunt capabil, aici am mai mult cîmp de acţiune. De doi ani, de cînd m-am fixat pe acte­­ post de mijlocaş strigă, mă simt tare bine, joc fără frică... — Ai vreun jucător preferat prin­tre mijlocaşii străini, vreun model ? — Am mai mulţi. Pe Beckenbauer, pe Overath, pe Gerson... — Ce-ţi place mai mult la ei ? — Faptul că sunt jucători com­pleţi. Acoperă zone mari, înghit ki­lometri într-un joc, au fantezie, au şi şut... — Şi printre mijlocaşii români ? — Pe Dumitru. Şi ei are tot: vine înapoi, nu le lasă la greu, protejea­ză perfect, scoate pase care-ţi tre­buie, scurtă, medie, lungă. Şi mai are ceva : cînd se află în posesia mingii, adversarul nu-i ghiceşte niciodată intenţia. Ah, ce n-aş da să fac într-o bună zi pereche cu eL.. — La Rapid ? — Nu, la naţională. De ce aş as­cunde-o... — La naţională e Radu Nunweil­­ler. Nu-ţi place . — Ba da, dar nu uitaţi că anul acesta Radu împlineşte 28 de ani. Mijlocaşul-piston este piesa care se uzează mai repede. Şi-apoi nu e musai ca visul meu să se realizeze acum. Abia am promovat la „olim­pici“. — Antrenorul Ola te preţuieşte. Nu de mult a declarat în ziar că în 1971 ai fost cel mai bun jucător al reprezentativei de tineret. — Am citit, m-am bucurat, se în­ţelege. Aş vrea să vă spun eui, oare­cum, mă simt creaţia dînsului. M-a adus, cu ani în urmă, la lotul de juniori U.E.F.A., după aceea m-a promovat în echipa de tineret a ţării şi, recent, la „olimpici“. — Cum s-ar spune, pe unde a trecut Gheorghe Ola l-a luat cu el şi pe Simionaş. — Ii sunt tare îndatorat. Voi fi demn, vă asigur, de preţuirea pe care mi-o acordă. Voi face tot ce depinde de mine pentru ca echipa pregătită de tovarăşul Ola să ajun­gă la München. Da, acesta este şi obiectivul pe care mi l-am propus : de două ori la München. — Cum, adică, de două ori ? — Nu v-am­ spus , în curînd voi bate şi la porţile echipei naţionale, care, după cum se ştie, atacă din toamnă şi obiectivul München. Vreau să fiu prezent la München de două ori, la ambele turnee finale. Mărturisit sau nu, fiecare fotbalist care se respectă îşi are un ideal, un ţel al lui pentru care luptă. Asta mă stimulează, mă ajută să escala­dez mai hotărît, mai uşor, piscurile performanţei sportive... G. NICOLAESCU Autoturisme la alegere în luna februarie Si în luna februarie 1972 continuă atribuirea de autoturisme — săptă­­mînal — la toate tragerile si con­cursurile obișnuite LOTO, PRONO­­EXPRES si PRONOSPORT. Autoturismele se acordă in cadrul valorii unitare a cîstigurilor în nu­merar, indiferent de categoria la care a fost obţinut cîştigul (de o valoare cel puţin egală cu aceea a auto­turismului ales), felul biletului de care a fost realizat sau taxa de participare per variantă. Iată acum lista autoturismelor care stau la dispoziţia instigătorilor în luna februarie a.c. : DACIA 1300 (70 000 lei), DACIA 1100 (55 000 lei) si SKO­DA S100 (53 000 lei). Nu vă rămîne decit să jucaţi ş i dumneavoastră la tragerea Pronoex­­pres de mîine pentru a mutea obţine unul din cîştigurile amintite mai sus. Astăzi este ULTIMA ZI pentru pro­curarea biletelor. • Se aduce la cunoştinţa partici­panţilor sistemelor de joc Loto-Pro­­nosport din municipiul Bucureşti că un număr de 10 240 de cîştigători încă nu şi-au ridicat cîştigurile ce li se cuveneau în termen pe anul 1971, de la concursurile Pronoexpres, Prono­sport şi tragerile Loto. Cu acest pri­lej, reamintim că participanţii res­pectivi mai pot să-şi ridice cîştigu­rile numai de la Administraţia de Stat Loto-Pronosport - Centrala, Ca­lea Victoriei nr. 9, pe bază de cerere, timp de un an de la data tragerii sau concursului respectiv. CIŞTIGURILE CONCURSULUI PRONO­EXPRES NR. 4 DIN 26 IANUARIE 1872 Extragerea I : Cat. 2 : 2,30 variante a 31 429 lei ; Cat. 3 : 10.70 a 6 756 lei ; Cat. 4 : 47,50 a 1 522 lei ; Cat. 5 : 186,30 a 388 lei; Cat. 6 : 5 758,70 a 40 lei. Report cat. 1 : 871 736 lei. Extragerea a II-a : Cat. A : 1 varian­tă 85% a 100 000 lei și 1 (10%) a 40 000 lei ; Cat­­ : 8 a 10 363 lei ; Cat. C : 45,25 a 1 832 lei ; Cat. D : 2 260,80 a 60 lei ; Cat. E : 179,55 a 206 lei ; Cat. F : 3 320,40 a 40 lei. Report categ. A : 274 311 lei. Ciştigul de categ. A (25%) a revenit lui PETRE ŞERBAN din Bucureşti, care obţine astfel, la alegere,­­ autoturism şi diferenţa în numerar sau suma integrală. Rubrică redactată de LOTO-PRONO­SPORT. Pag­­a 3- PRIMELE JOCURI DE VERIFICARE ALE RAPIDULUI In cadrul pregătirilor pentru­­nou sezon competiţional, Rapidul va sus­ţine în această sâptămînâ primele jocuri de verificare. Astfel, miercuri­ pe stadionul Ciuleşti, începînd di la ora 11, feroviarii vor avea ca parteneri pe componenţii echipei de tineret-rezerve a clubului. Duminici 6 februarie, tot pe stadionul Giu- Ieşti, de la aceeaşi oră. Rapidul va juca în compania formaţiei bucureş­tene Electronica, din divizia C. REINTILNIRE CU TRICOLORII (Urmare din pag. 1) nul de primăvară că pregătirea fi­zică făcută cu dînsul a fost foarte bună“. ...Operaţiunea repartiţiei fiim încheiată, toată lumea urcă spn camere, în timp ce noi mai râmi­nem citeva minute cu antrenorii Angelo Nic­olescu care ne furnizea­ză programul pe întreaga săptămî­nă; astăzi după-amiază (n.r. ieri răspundem invitaţiei adresată de conducerea Liceului „23 August“ a cărui organizaţie de pionieri i va alege pe Dumit­rache, preşedin­tele ei de onoare; marţi: conta;: medical la centrul medico-sporit „23 August“; după­-amiază o uşoar mişcare pe unul din terenuri! anexă ale complexului ; miercuri două antrenamente — unul dimi­neaţa, celălalt după-amiază : joi joc la două poeţi cu echipa a tineret rezerve a clubului Dinamo vineri, dimineaţa antrenament uşor seara: vizionarea unui spectacol d teatru, probabil „Pisica sălbatecă in Teatrul Mic, simbătă, odihnă duminică , meci la Piteşti cu F. C Argeş. Ii mulţumim antrenorului Angel Niculescu, apoi transmitem, tele­fonic, redacţiei primele amănunţi pe ’72 de la prima convocare a to­tului reprezentativ. De ieri, ataca­rea principalului obiectiv pentu tricolori — jocurile cu Ungaria şi „sferturile“ Campionatului euro­pean — a început ! Iată lista celor 17 componenţi a lotului reprezentativ, reunit ieri la Bucureşti : Adamache, Ştefan,­­ portari , Creţu, Lupescu, Dinu Deleanu, Mocanu, Sătmăreanu II — fundaşi ; Dumitru, Radu Nunweil­­er, Anca — mijlocaşi; Lucescu Dembrovschi, Dobrin, Dumitrache Iordănescu, Uifăleanu — înaintaşi FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU FRUNTAŞELE DIVIZIEI C GLORIA BUZĂU (seria a V-a) Situaţia in clasament: 13 7 5 1 22- 5 19 p Evident, ca oricare dintre frun­taşele diviziei C, şi Gloria Buzău şi-a pus ca obiectiv pentru sezonul de primăvară calificarea pentru bara­jul categoriei secunde. In tur, bu­­zoienii au reuşit frumoasa perfor­manţă de a termina cele 13 etape cu o singură înfrîngere (la Sinaia, 0—1 cu Carpaţi, una dintre prin­cipalele pretendente la şefia seriei) In toamnă, Gloria a prestat un joc bun, a avut o linie ofensivă destul de productivă şi o apărare ermetică. Golgeterul echipei, Constantin Stan, care a înscris 9 goluri. Antrenorul Gloriei este maestrul sportului Petre Dragomir (fostul ju­cător al Petrolului). Jucătorii au fost disciplinaţi în jocurile din prima parte a campionatului, nesuferind nici o sancţiune, elimi­nare din joc. Lotul pentru retur arată astfel : Stelian, Ioniţă, Arghir — portari, Bodescu, Mănescu, Coman, Huţu­­leag, Nan, Stoica, Predescu, Sotir, — fundaşi, Badea, Toader, Bună­­ziua, Rusen, Bădin — mijlocaşi, Caloianu, Stan, Negoescu, Florea, Perianu şi Cramer — înaintaşi. Lo­tul­­cu cîţiva jucători mai „bă­­trîni“) are vîrsta medie de 25 de ani. In noul sezon atacul va fi, probabil, compartimentul forte al echipei întrucît a fost întărit cu Cramer, iar unul dintre cei mai eficace atacanţi, Negoescu (provenit de la o echipă judeţeană, Foresta Nehoiu) ameninţă serios poziţia de golgeter a lui Stan. Trebuie să mai amintim că la încheierea turului conducerea sec­ţiei a luat in discuţie comportare, tuturor jucătorilor şi acei care ai dat dovadă de lipsă de interes în pregătire, ca de exemplu, Caloian Perianu, Rusen, Etem au fost sancţionaţi. P. VRABIESCU — coresp FLACĂRA MORENI (seria a VI-a) Situaţia în clasament: 13 8 3 2 29-13 19p După mai bine de două decenii în divizia B, în campionatul 1971 — 1972 echipa petroliștilor din Moreni a ajuns în divizia C. Chiar din prima etapă în această a treia ca­tegorie a campionatului, Flacăra a pășit cu... stîngul, pierzînd cu 1—3 în faţa proaspetei promovate în C. Metalul Mija. înfrîngerea a ve­nit ca un duş rece, care i-a trezit din amorţeală atît pe jucători cit şi pe conducători. încet, încet însă Flacăra a revenit, situîndu-se în fruntea clasamentului. Conducerea tehnică a fost încredinţată din nou fostului antrenor al echipei Virgil Blujdea. Acum, suporterii din Mo­­reni sunt din nou optimişti şi au mare încredere în echipa lor, spe­­rînd să revină în divizia secundă. Lotul în tur a fost alcătuit din 20 de jucători : Stan (27 ani), Brebea­­nu (19), portari, Stăfănescu (18), Dumitran (32), Ungureanu (20), Con­stantin (20), Pană (24), Zdrenghea (24), Bar­ba (20) — fundaşi. Fl.Frin­­cu (33), Frăţilă (27), Tom­a (24), Do­bre (27) — mijlocaşi. Dănilă (28), Ilie (22), Petrescu (22), I. Frincu (22), Drăgan (28), Dinescu (19) şi Babeţi (19) — înaintaşi. „Vetera­nii“ Dumitran şi FI. Frincu au fost tot timpul turului oameni de bază ai echipei — nelipsind de la nici o partidă — şi au servit ca exemplu din toate punctele de ve­dere tinerilor. Mezinul Ştefănescu, crescut din formaţia de pitici, a fost şi el unul dintre cei mai buni jucători, fiind prezent şi el la toate meciurile de campionat în toamnă. Cei mai productivi atacanţi s-au do­vedit Stelian (9 goluri) şi Petrescu (7). Pentru retur, lotul va fi întărit cu cîţiva juniori proprii Numeroşii iubitori de fotbal din oraşul nostru au încredere în for­maţia lor. Un atu pentru primăva­ră : derbyul cu ocupanta locului II (Oltul Slatina —18 p) va avea loc la Moreni (in tur scorul a fost 0—0). GH­ILINCA — coresp.

Next