Sportul, iulie 1972 (Anul 28, nr. 7102-7132)

1972-07-04 / nr. 7105

I m ■ iii i n a Hin ii a m DEA 25A AHil A Mii I ___________________________| ZIAR AIL.CONSULTULUI NATIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT 4 PAGINI 30 BANI Marti 4 iulie 1972 CINCINALUL-ÎN PATRU ANI ŞI JUMĂTATE ŢĂRII - CANTITĂŢI CÎT MAI MARI DE OŢEL ŞI LAMINATE! REPORTAJ LA ZI, PE PLATFORMA INCANDESCENTA A SIDERURGIEI GALATENE PRINTRE FĂURITORII GIGANTULUI. Vizitînd în aceste zile şantierul furnalului de 1700 m.c., rămîi im­presionat de avintul creator, de entuziasmul harnicilor constructori care au înălţat acest al treilea co­los de oţel într-un timp mai scurt cu cinci luni faţă de primul fur­nal făurit aici, pe platforma „ce­tăţii de foc“ a siderurgiei gălă­­ţene. Pretutindeni, zeci de muncitori, de ingineri şi maiştri­­ preocu­paţi, ignorînd deseori orele de o­­dihnă — muncesc pentru a pune la punct ultimele detalii. Nimeni nu are timp de vorbe. Toţi ştiu un singur lucru : angajamentul luat faţă de partid va fi respectat ; Jur­nalul va produce cit mai repede licoarea incandescentă a primei şarje de fontă ! In ziua vizitei noastre, împreună cu Gh. Nicoliţă,­ secretarul Comi­tetului U.T.C. al întreprinderii de construcţii şi montaje siderurgice, am fost martorii unui eveniment de seamă : la ora 14, în vatra fur­nalului nr. 3 a fost aprins focul de uscare. Cu mare greutate, în zgomotul aparatelor de sudură, am reuşit — totuşi — să stăm de vorbă cu cîţi­­va dintre aceşti admirabili oameni care formează colectivele şantiere­lor 31 şi 61. Maistrul principal N. Dom, secretarul organizaţiei de partid a şantierului, ne mărturisea cu deosebită satisfacţie că oamenii au răspuns cu entuziasm chemării partidului, suplimentîndu-şi efor­turile pentru ca furnalul şi banda 3 aglomerare să fie rapid conec­tate la circuitul tehnologic al com­binatului. „Avem mulţi muncitori T. SIRIOPOL, coresp. judeţean (Continuare in pag. a 2-a) UN MARE ANIMATOR AL SPORTULUI UNIVERSITAR BĂNĂŢEAN Printre delegaţii din judeţul Ti­miş la Conferinţa Naţională a parti­dului a fost ales şi conf. univ. Petre Stanciu, rectorul Universităţii din Timişoara. Cunoscut ca un remarcabil om de ştiinţă, cercetător şi pedagog, el este, deopotrivă, un mare ani­mator al sportului studenţesc în oraşul de pe Bega. Fost jucător de fotbal la „Poli“ Timişoara — în anii studenţiei — Petre Stanciu continuă să îndrăgească şi să spri­jine efectiv mişcarea sportivă din Universitatea bănăţeană. Această cetate a ştiinţei şi culturii din ves­tul ţării, unde învaţă aproape 5000 de tineri, s-a afirmat puternic şi pe planul sportiv. Numai în actualul sezon, colecţia ei de trofee s-a îmbogăţit cu două titluri de campioni naţionali (hand­bal fete şi rugby) cu medaliile de argint ale pentatloniştilor, cu două titluri de campioni universitari la sporturile pe echipe (handbal fete şi baschet băieţi) şi trei la sportu­rile individuale, ceea ce reprezintă un bilanţ excelent La obţinerea acestor succese a contribuit şi activitatea plină de pasiune a rector­ului Universităţii. El cunoaşte îndeaproape evoluţia fiecărei echipe, participă la antre­namente şi întreceri, acordind o atenţie egală tuturor secţiilor, cre­­înd o atmosferă propice unei te­meinice munci de pregătire. Alegerea conf. univ. P. Stanciu ca reprezentant al Universităţii ti­mişorene la marele forum naţio-P­­ARCAN-coresp. judeţean (Continuare in pag. a 2-a) CERCURILE OLIMPICE O ACŢIUNE STIMULATIVĂ Uliii ŞI HOTĂRÂTOARE PENTRU PROGRESUL ATUULUI Nu mai ştim precis a cui a fost ideea „cercurilor olimpice“, acţiune însemnată a atletismului, pentru descoperirea şi urmărirea atentă a celor mai merituoşi dintre tineri, dar important este faptul că tran­spunerea ei în practică a fost în­cununată de succes. In 1968, la J. O. de la Ciudad de Mexico, doi elevi deţinători ai celui de al cin­cilea cerc olimpic, Cornelia Popescu şi Csaba Dósa, au fost selecţionaţi şi trimişi să concureze, alături de elita mondială a atletismului, la cea de a XIX-a Olimpiadă. Chiar şi numai acest fapt a creat o emulaţie deosebită în rîndurile şcolarilor-atleţi, pentru care ten­taţia cercului cinci şi, implicit, po­sibilitatea de a putea lua parte la J.O. le-a înzecit eforturile în pre­gătire. Unele dintre recentele re­zultate ale campionatelor republicane ale juniorilor pot fi considerate şi drept consecinţă a ... .a cercului cinci“. In această ordine de idei, se cu­vine subliniat faptul că debutanţii de la Ciudad de Mexico, Cornelia Popescu şi Csaba Dósa, au cucerit medalii de argint la trecutele cam­pionate continentale de la Helsinki, Cornelia, numărîndu-se şi in acest an, in ciuda faptului că a fost multă vreme accidentată, în „plu­tonul“ fruntaş al săritoarelor în Înăl­ţime. Pentru această a XX-a ediţie a J.O. normele echivalente cercului cinci au fost cîntărite cu toate grija, pentru a răspunde, de fapt la cele două cerinţe fundamentale, să aibă o valoare ridicată în raport cu re­zultatele înregistrate pe plan mon­dial, dar, în acelaşi timp, să fie stimulative şi accesibile posibilită­ţilor tinerilor noştri atleţi. Pînă în prezent, cinci juniori au îndeplinit cerinţele celui de al cin­cilea cerc olimpic, ei puţind fi luaţi în discuţie pentru selecţia echipei noastre. Este vorba de Radu Gavri­­laş (7178 p la decatlon), Gheorghe Ghipu (1:49,0 pe 800 m), Roxana Vu­­lescu (1,78 m la înălţime), Eleonora I­onoranu (11,6 s pe 100 m şi 24,1 s pe 200 m), şi Mariana Nedelcu (13,8 s pe 100 mg). Pînă la sfîrşitul acestei luni şi alţi tineri pot aspira cu justificată încredere la îndeplinirea cerinţelor stabilite : Dorel Cristudor la 100 m (10,5 s-normă 10,4 s), Nicolae Onescu la 1500 m (3:50,3—3:48,0), Cornel An­ton la prăjină (4, 75 m-4,80 m), Marin Iordan la greutate (16,81 m- 17,50 m), Tudor Stan la ciocan (62,12 m-65,00 m), Éva Zörgő la su­liţă (51,68 m-52,00 m), Liliana Leau la 400 m (55,0—54,5). Iată clar că, în timp ce pentru J.O. din 1968 doar puţini dintre ju­niorii noştri visau şi aspirau, în ace­laşi timp, la participarea olimpică, după patru ani numărul şi valoarea tehnica a tinerilor candidaţi sunt mai mari, ceea ce nu poate fi de­cit în folosul atletismului, sport în care satisfacţiile se lasă extrem de greu cucerite !... prof. NICOLAE MARASESCU , antrenor federal • O completare ce dă justificate speranțe pentru viitoarele confruntări­ • Preluarea —un capitol deficitar • In nici un moment, adversarul nu trebuie subapreciat In cadrul pregătirilor pe care re­prezentativa de volei a României le efectuează în vederea participării cu succes la turneul de calificare pen­tru Olimpiadă — ce se va desfă­şura în Franţa la începutul lunii august — şi (sperăm) pentru între­cerile decisive de la München, re­cent încheiata competiţie de la Szombathely (Ungaria) a însemnat un important test de verificare a potenţialului echipei. Trebuie precizat, de la bun În­ceput, că cea de a doua ediţie a „Cupei Tungsram“ nu a avut carac­terul unui „turneu amical“, ci fie­care formaţie participantă (R. D. Germană, România, Cehoslovacia, Ungaria) s-a angajat în luptă cu toate forţele, ceea ce a făcut ca în toate partidele jucătorii să fie soli­citaţi din toate punctele de vedere. In ce măsură au trecut voleibaliştii români peste acest „obstacol ?“ Dacă avem în vedere că ei au învins mai uşor, totuşi, decit arată scorul echipa R. D. Germane, campioană mondială, că au depăşit fără dificulătţi deo­sebite formaţia Ungariei şi că au cedat, după un start foarte bun, in meciul cu vicecampioana europeană, reprezentativa Cehoslovaciei, şi că au ratat cîştigarea trofeului datorită unui singur set pierdut In ejus. ţ®­putem spune că sportivii noştri au avut, în ansamblu, o comportare bună. Desigur, interesează mai puţin rezultatele (fireşte fără a le nega importanţa) şi mai mult modul­­cum s-au achitat cai 12 voleibalişti de sarcinile avute. Aşa cum remarcau şi specaliştii gmer.U­­* SaprofealMi­ dispunem de o garnitură tînără, cu jucători foarte talentaţi, capabili de rezul­tate foarte bune, dar lipsiţi de experienţă suficientă (cu excepţia cîtorva) şi de o bună stare psihică de concurs. Jocul în 3 viteză, pasele derulante, blocajul agresiv, mobilitatea în linia a doua şi o bună condiţie fizică, au fost elementele determinante in ob­ţinerea victoriilor. Atunci cînd Sta­­mate sau Oros au pus în valoare Emanuel FÂNTANEANU (Contu­lu­are in pag. 1a rubrică) Bartha în atac, încearcă să de­păşească blocajul efectuat de unul din jucătorii ce­hoslovaci. (Fază din meciul Ro­mânia — Ceho­slovacia, de la Szombathely) DUPA TURNEUL DE LA SZOMBATHELY cu SPERANŢELE INTACTE, VOLEIBALIŞTII ROMÂNI NU SUNT ÎNCĂ SCUTIŢI DE MUNCĂ Intre jocurile sportive, rugbyul s-a lansat în România pe locul al doilea, imediat după fotbal. După ani grei de căutări şi activităţi desfăşurate sub semnul empiris­mului, inerente, de altfel oricărui început, iată organizat şi întîiul campionat, în 1914. In acel an, in analele „ovalului“ românesc apare înscris numele primei campioane : Tenis Club Român. De atunci s-au desfăşurat 55 de campionate ! Desigur, nu ne propunem ca în rîndurile de faţă să vorbim des­pre prima campioană, ci despre a 55-a, ultima, UNIVERSITATEA din Timişoara. Aceasta deoarece avem de-a face cu o performanţă deose­bită, unică in felul ei. Să ne ex­plicăm. Pentru prima dată o for­maţie din ţară curmă supremaţia absolută a Capitalei, aducînd pro­vinciei inai posibilul titlu, după lungi tentative care au depăşit cinci decenii. In acest interval, glo­ria cununilor de lauri şi-au împăr­ţit-o în exclusivitate, cluburile bu­­cureştene. Dacă ar fi să prezentăm un bilanţ retrospectiv, ele s-ar clasa in următoarele ordini : 1—2. ex-aequo : Tenis Club Român şi Griviţa Roşie cu cite 11 titluri ; 3—4. Stadiul Român şi Steaua cu cite 7 cununi de lauri ; 5. Sportul studenţesc — 6 ; 6. Dinamo — 5 ; 7. Viforul Dacia — 4;8. P.T.T. — 2; 9—10 A.N.E.F. şi Universitatea Ti­mişoara cu cite un titlu (ultima fi­ind, după cum se vede, singura „intrusă“ în această exclusivitate bucureşteană). Cum a fost posibil acest fapt ? — s-au întrebat, desigur, mulţi dintre cititorii noştri, spectatori oarecum neavizaţi la piesa care s-a jucat în două acte şi 22 de tablo­uri. Ei bine, deznodămîntul este — socotim noi — normal, iar pentru cunoscători, lucrurile nu apar chiar atît de... surprinzătoare. Performan­ţa timişorenilor înseamnă, pentru acei care au urmărit îndeaproape campionatul, un rezultat firesc, în­­tr-atît s-a îmbunătăţit jocul lor (ca şi de altfel, al secundanţilor lor, studenţii de la Institutul de mine din Petroşani), slăbind în acelaşi timp, trebuie s-o spunem, şi pute­rea de foc a clasicului triumvirat bucureştean, cîndva imbatabil, for­mat din celebrele Griviţa Roşie, Steaua şi Dinamo. Nouă, explicaţia ni se pare, deci, simplă. Ea constă în faptul că anul acesta echipele din provincie au făcut, după mul­te acumulări cantitative, acel atît de aşteptat salt de calitate. Tea­ncurile Universităţii Timişoara şi Ştiinţei Petroşani au dominat cam­­­pionatul, situîndu-se pe rind în frun­tea clasamentului. In final ele şi-au permis chiar luxul de a se detaşa... 1. UNIVERSITATEA Timişoara 22 18 0 4 383.141 98 2. Ştiinţa Petroşani 23 36 2 4 231.115 56 3. Dinamo Bucureşti 22 14 2 6 306:161 12 4. Steaua Buc. 22 13 4 5 341:153 52 5. Griviţa Roşie 22 11 4 7 291:226 48 Clasamentul final, este edificator în privinţa forţei de joc a celor Dimitrie CALLIMACHI Continuare în pag. a 3-a) Foto : DAN ŢARAN - Timişoara LA TERMINAREA CAMPIONATULUI DE RUGBY, TITLUL IN VITRINA CELEI MAI BUNI ECHIPE: UNIVERSITATEA TIMISOARA! IN SPECTACOLUL DE ÎNCHIDERE A SEZONULUI... HULA „COMPETIŢIEI K.O.“ IA ACCEPTAT SURPRIZA... • Diferenţa de valoare şi-a spus cuvintul # fiul are satisfacţia atingerii unei performanţe nesperate Finala celei de a 35-a ediţii a „Cupei României“ a pus faţă în faţă două personaje deosebit de interesante. Deoparte Rapidul, marea specialistă a competiţiei. K.O. din anii dinaintea războiului şi în acelaşi timp echipa cea mai capricioasă în ultimele două de­cenii, incapabilă, pînă acum, să-şi valorifice măcar o dată, şansele în cucerirea preţiosului trofeu. De cealaltă par­te, fiul, apariţie inedită Intr-o asemenea împrejurare, o formaţie fără veleităţi, dar tenace, outsiderul de la care mulţi aştep­tau, unii chiar anticipau, surpriza. Privită prin prisma poziţiilor in clasament la sfîrşitul acestui cam­pionat, a ultimelor rezultate şi, e­­vident, a formei sportive, partida finală părea echilibrată, iar promi­siunile unui joc, cel puţin dispu­tat, dacă nu şi de calitate, erau justificate. Cu atît mai mult, cu cit, cu puţine zile mai înainte, „li-le“ antrenat de Eugen Iordache eliminase, la Piteşti, puternica e­­chipă a dinamoviştilor bucureşteni, în timp ce feroviarii giuleşteni se cam chinuiseră in compania divi­zionarei B. Metalul. Pe teren Insă, ceva ce a hotărît soarta întâlnirii şi victoria nu a mai fost ca in alte situaţii (referin­du-ne în special la păţaniile Rapi­dului) factorul subiectiv, imponde­rabil. De astă dată, valoarea co­lectivă şi individuală, a fost aceea care a stabilit învingătorul, elimi­­nînd fără echivoc, surpriza. A cîş­­tigat astfel echipa care, în ansam­blul ei, avea la activ mai multă experienţă, posibilităţi mai mari de a se impune şi care, în plus, înt mod concret, superioritatea formaţiei din Ciuleşti s-a mani­festat pe trei planuri. Tactic, in primul rind, prin angajarea la mij­locul terenului a unor forţe capa­bile să depună un travaliu mai bo­gat în conţinut şi de calitate. Aici, în zona de construcţie a jocului, triunghiul rapidist Dumitru — An­­gelescu — Codreanu a fost mai o-Cotormani şi Libardi sau Mul­­ţescu. Pe de altă parte şi circulaţia' jucătorilor, cu şi fără minge, s­a Mihai IONESCU Continuare in pag. a 3-a) s-a folosit şi de mijloacele cele mogen, ziuar activ, mai inspirat şi mai potrivite pentru valorificarea mai eficace în acţiune, decit acele acestor posibilităţi, al oaspeţilor format din Codu — Finalul... finalei. Lupescu, căpitanul echipei rapidiste, cu preţiosul trofeu care va poposi in vitrina clubului din Giuleşti. Foto : Dragoş NEAGU astăzi încep Întrecerile campionatelor EUROPENE DE LUPTE ALE JUNIORILOR In localitatea Hvar (Iugoslavia) încep astăzi întrecerile campiona­telor europene de lupte greco-ro­­mane ale juniorilor. Competiţia, aflată la a doua ediţie, reuneşte tineri luptători din numeroase ţări, printre care Bulgaria, Cehoslova­cia, R. D. Germană, R.F. a Ger­maniei, Franţa, Iugoslavia, Polonia, România, Suedia şi Uniunea So­vietică. Din ţară noastră participă la această competiţie 7 juniori, printre care Mihai Boţilă (C.S. Pi­teşti), campionul european al ca­tegoriei cocoş, şi Roman Codreanu (Vagonul Arad), medalia de argint la grea. Vineri se vor inaugura confruntările continentale de lupte libere. Echipa campioană — Universitatea Timișoara. CONGRESUL LI . G. DE LA MAMAIA • România candidează la orga­nizarea grupelor A si B ale Campionatului mondial. In 1977 In cea de a patra zi a Congre­sului L.I.H.G. de la Mamaia, a fost discutată atribuirea marilor competiţii mondiale ale hocheiu­lui pentru anii următori. După cum am mai anunțat, în 1974 grupa A a C.M. se va des­făşura în Finlanda, iar grupa B, în Iugoslavia. In cazul cînd Fran­ţa nu va putea organiza grupa C, această obligaţie va reveni Finlandei. Pentru anul 1975, grupele A şi C au fost acordate federaţiei a­e specialitate din R.F.G., pentru grupa B casndideeza Japonia, ho­tărîrea definitivă urmînd a fi luată anul viitor, la Congresul L.I.H.G. de la Moscova. Grupele A şi C ale C.M. se vor desfășura în 1976 în Austria, grupa B, în Elveţia. Pentru anul 1977­ România și-a depus candidatura* la organiza­rea grupelor A şi B. Ho­tări­rea definitivă se va lua anul viitor la Congresul L.I.H.G. de la Moscova. In cadrul lucrărilor Congresului s-a decis înființarea un­ei Comisii antidoping. ATLEJI DIN FINLANDA, R.F. a GERMANIEI, GRECIA ŞI SUEDIA IA SIARTUl „INTERNATIONALE“ Pe adresa federaţiei române de specialitate au sosit ieri noi con­firmări de participare la cea de a XXI-a ediţie a Campionatelor in­ternaţionale de atletism ale Româ­niei, competiţie ce se desfăşoară sîmbătă 8 şi duminică 9 iulie in Capitală, concomitent cu „naţio­nalele“ seniorilor. Iată componenţa ultimelor loturi anunţate şi per­formanţele optime ale sportivilor : J’ţşjitti Kuukasjaervj (16,23 m la triplusalt) şi Antti Ra­­jamaeki (10,2 la 100 m) ; R. F. a GERMANIEI : Ameli Ko­losba (61,60 m la suliţă), Rosema­rie Klute (2:03,6 la 800 m), Anita Rotamüller (4:18,0 la 1500 m), Ger­da Ranz (4:20,2 la 1500 m), Christel Rosental (4:23,4 La 1500 m), Gunt­her Nickel (13,3 la 110 mg), Heinz Berkes (13,5 la 110 mg) ; GRECIA : Joanis Kousoulas (2,14 m la înălţime), Vasilios Papadimi­­trou (î.l. . la înfimne), Athana­­ sos Polychronakis (7,64 m Ta lun­gime), Kiriakos Onissiforou (46.9 la 400 m), Panayotis Gasparonaios (21,2 la 200 m), Theodores Tongas (5,00 m la prăjină), Joanis Kokoli­­os (1:50,3 la 800 m). Dionisis Bs­­baroutsis (1:51,4 la 800 fn), Stavros Montaftsidis (66,64 m la ciocan), Georgios Georgiadis (68,76 m la ciocan). Christos Kambitsis (58,28 m la disc) : SUEDIA: Inge Kijutáson (4:17,2

Next