Sportul, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7430-7459)
1973-06-10 / nr. 7439
Paga 2-a CONFESIUNILE UNEI ANTRENOARE DE... RUGBY! ,Am jucat şi eu rugby!" ,Cultiv curajul, cinstea, urăsc minciuna" • Zilnic, circa 7 ore pe stadioane De necrezut şi totuşi adevărat ! La noi în ţară există o antrenoare de rugby. Şi nu puţini sunt aceia care auzind de ea, se îndoiesc că... s-ar pricepe, intr-adevăr, la rugby — sport prin excelenţă bărbătesc. Cei ce trăiesc în lumea acestei discipline o cunosc însă pe profesoara de educaţie fizică Mariana Lucescu şi ştiu cum lucrează. Duminică 3 iunie, ea a înregistrat un succes care-i confirmă valoarea în această direcţie : echipa Şcolii sportive nr. 2 Bucureşti, pe care o antrenează, a cîştigat titlul de campioană republicană , la juniori. — Cum aţi ajuns la... rugby? — am întrebat-o. — Intîi, reţineţi că sînt absolventă a I.E.F.S. cu specializarea rugby. In al doilea rind, să ştiţi că... am jucat şi eu rugby. In urmă cu ani, mergeam la antrenamente de stadionul Progresul unde venea actualul conf. univ. Nicolae Pădureanu cu studenţii ce se pregăteau pentru specializarea rugby. Se făceau „minte“ şi eu cu încă o colegă — Niculina Ionescu — jucam chei. Cu viteza mea reuşeam să marchez încercări. Cam de pe atunci m-am îndrăgostit de acest sport. — Sînteţi cunoscută ca un vajnic grădinar ce sădeşte de ani în inimile copiilor pasiunea pentru rugby... — Ba, am început de prin 1963, an in care mă aflam la Şcoala generală nr. 65 din comuna Pantelimon. Cite talente am găsit aici, pentru toate sporturile, este de necrezut ! Aici am început să formez primii rugbyşti. A urmat apoi trecerea la Şcoala sportivă nr. 2 Bucureşti, unde Mariana Lucescu a lucrat în continuare pentru depistarea şi formarea de tineri jucători în această disciplină. Lucrînd cu copiii care abia împlineau 10 ani, antrerioarea a reuşit performanţe de toată lauda. Cu echipele sale de 7, 8 şi 10, a cîştigat toate competiţiile la care participa. Iar in acest an, formaţia şcolii sale a cucerit „Cupa şcolilor sportive" şi titlul de campioană republicană la Juniori. Interesant de arătat este că mulţi dintre rugbyştii formaţi de ea — numărul lor este de ordinul sutelor — sunt azi şi jucători In divizia A : Ţaţa, Achim, Cioarec, Dumitru (Steaua), Ilie, Iordănescu (Sp. studenţesc), Lazăr, Bujor, Bidirel (Gloria) ş.a. — Cum reuşiţi să le explicaţi copiilor jocul ? — Simplu : jucînd şi eu cu ei Cind văd că unii sint mai fricoşi, că evită contactele fizice. Intru un joc. Şi-l plachez, fără menajamente. Astfel ii ambiţionez, îi formez. Dacă se vaită sau se feresc, le rănesc amorul propriu spunîndu-le: „Nu eşti nici cît o femeie. Mai bine să ne laşi. Noi lucrăm numai cu bărbaţi“. — Se spune că „aveţi ochi“ în depistarea lor. Cum îi selecţionaţi ? — Mi-au venit mii de copii cerîndu-mi să-i primesc la rugby. Pe cine am oprit ? Mai intîi mă uit la ei, fiind foarte important să-mi inspire încredere figura lor, să-mi pară dezgheţaţi. Calităţile pe care pretind să le aibă sunt în ordine : inteligenţă, calităţi motrice, gabarit. Fără inteligenţă nu se poate juca rugby bine. Interesant de remarcat este faptul că majoritatea copiilor trecuţi prin „mina" Marianei Lucescu ştiu rugby, au clarviziune in joc şi o bună condiţie fizică (evoluţia din finală este o dovadă). Fiindcă antrenoarea nu face rabat la însuşirea elementelor de tehnică, la pregătirea fizică. Zilnic, stă pe stadioane de la 9 la 13 şi de la 16 la 19. Nu putem să nu mai amintim şi de ţinuta sa elegantă din timpul finalei. Spre deosebire de alţi antrenori care în asemenea ocazii se agită, aleargă pe marginea terenului dînd indicaţii sau admonestîndu-şi elevii, Mariana a stat liniştită pe bancă, deşi rugbyştii ei erau încleştaţi într-un joc foarte greu. I-a lăsat în pace întrucît, după cum ne spunea, ei ştiau foarte bine cum trebuie să joace şi nu mai aveau nevoie să fie dădăciţi. Nu este şi aceasta o dovadă a siguranţei antrenoarei, a seriozităţii cu care îşi pregăteşte elevii ? Modesto FERRARIN! Entuziasm şi recunoştinţă... Şcoală şi sport. Iată un subiect despre care nu putem spune că ar fi inedit. Aspecte din viaţa tumultuoasă a tineretului studios, surprinse în amfiteatre, în laboratoare, ca şi pe terenurile de sport şi-au găsit loc deseori în paginile ziarului nostru. Mai rar, insă, ni s-a oferit prilejul să relatăm fapte ca acelea pe care le vom reda în rindurile de mai jos... Suntem In curtea Liceului nr. I din Miercurea Cluj (Liceu care, In anul 1968, şi-a serbat trei secole de existenţă şi a cărui echipă de hochei s-a calificat in prima divizie a campionatului naţional !). Este recreaţie. In jurul nostru, larma obişnuită. Ceva mai retraşi, băieţii prof. Emeric Mezei. Întreaga clasă a XI-a, 30 de elevi la număr, toţi hocheişti, este adunată In curte. Vorbeşte Mezei. Subiectul pare captivant. Cind şi cind intervine cite un elev. Da, discuţia este intr-adevăr interesantă. S-au anunţat, iar acum se dezbat condiţiile de participare la cea de a III-a tabără, de vară, a clasei de hochei, de la Lacul Sf. Ana. Proiecte? Cu adevărat frumoase. Din nou vor fi instalate pe marginea lacului corturile. Zece la număr. In mijlocul lor va trona, „gigantul“, cortul cu o capacitate de 40 de persoane. Aici se va amenaja bucătăria. „Bucătarul şef“, Emeric Mezei, şi-a stabilit de pe acum ajutoarele. Cite patru in fiecare zi. Mereu altele. Toţi băieţii, fără excepţie, trebuie să înveţe să gătească. Cine ştie ? De data asta, cămara va trebui improvizată Intr-o... groapă, nu ca anul trecut cind, instalată intr-un colţ. In cortul gigant, a dat iama In ea un... urs. Atunci, ursul a păgubit băieţii de 24 de pachete de unt. Pe toate le-a mincat Provizia taberei pe şase zile... Teodor Gherman va trebui neapărat să adauge bagajului său chitara. Seara, în jurul focului, melodiile ce picură din strane au un farmec ca nicăieri altunde. Şi nu trebuie uitate nici mănuşile de box. După hochei, a doua pasiune a elevilor dintr-a XI-aeste boxul, iar prof. Mezei a găsit de cuviinţă că sportul cu mănuşi le dezvoltă voinicilor săi forţa. Astfel, boxul a fost inclus in programul de antrenament, de vacanţă, al hocheiştilor, alături de alergările de fond în jurul lacului, de probele de sprint. în tabăra de la Lacul Sf. Ana va începe pregătirea propriu-zisă a elevilor pentru noul sezon competiţional de hochei. ★ Straşnici mai sunt aceşti 30 de elevi ai, lui Mezei ! In componenţa de astăzi sunt din clasa a IX-a, din 1070. Atunci s-a înfiinţat, la Liceul nr. 1 din Miercurea Ciuc, clasa specială a hocheiştilor. Şi tot atunci, Mezei, profesorul de educaţie fizică, a fost numiii antrenorul şi dirigintele clasei. Ce a urmat ? O suită de succese la sport şi la Învăţătură, de-a dreptul excepţionale. Cum poate fi, de pildă, numit altfel faptul că, din această primăvară, echipa clasei a XI-a a Liceului nr. 1 din Miercurea Ciuc şi-a cîştigat dreptul de participare In prima divizie a campionatului naţional de hochei, in care joacă formaţiile Diinamo şi Steaua din Bucureşti ? în sezonul competiţional 1972-1973, băieţii lui Mezei au cucerit titlul de campioni orăşeneşti, apoi de campioni judeţeni , iar in final au devenit campioni naţionali de juniori. Participind în campionatul de hochei, Divizia B, aici, tot ei, au ocupat primul loc In grupă, iar in meciul de baraj cu formaţia Avintia Gheorghieni — pentru promovarea In Divizia A — elevii clasei a Xl-a au înscris adversarilor lor şapte goluri, în timp ce propriul portar a scos doar de trei ori pucul din poartă... Succesul clasei a XI-a a fost sărbătorit de profesorii şi elevii liceului cu fastul cuvenit Era şi firesc. Satisfacţia a fost generală. Experienţa cu clasa specială de hochei a reuşit. Iar reuşita, ca să nu rămînă un caz izolat, a determinat ca alte şi alte clase speciale de hochei să ia fiinţă la Liceul nr. 1. Aici, clasele de hochei au intrat, parcă, pe... bandă rulantă. Hocheiul are asigurate la acest liceu toate premisele unei dezvoltări impetuoase, aşa cum nu a cunoscut pînă în prezent nicăieri în ţară. Pentru dezvoltarea lui, elevii liceului muncesc, se antrenează, şi cu toţii învaţă bine. Dar, iată că se apropie vacanţa şi, deocamdată, clasa specială, campionii, se pregătesc şi ei să o intim- Pune... ’e fr . I Gheorghe ŞTEFANESCU VARIETĂŢI 9 MARATON... IN FAMILIE Soţia campionului olimpic de maraton de la München, americanul Frank Shorter, pare să respecte cu sfinţenie angajamentul luat in faţa ofiţerului stării civile : „Unde vei fi tu, acolo voi fi şi eu...“ Ca atare, ea îşi urmează soţul nu numai la concursurile la care acesta participă, dar nu pregetă să-l Însoţească şi la... antrenamente, alergind cot la cot cu campionul olimpic pînă aproape de jumătatea cursei ! Clţiva ziarişti japonezi, sosiţi in S.U.A. pentru a filma antrenamentele lui Shorter, au rămas uluiţi de vitalitatea soţiei acestuia, de competenţa cu care discută despre maraton, de realismul sfaturilor pe care le împărtăşeşte campionului în timpul istovitoarelor antrenamente. Unul dintre ei a scris, cu o evidentă admiraţie : „Dacă femeile ar avea dreptul să participe la maraton, doamna Shorter ar fi — neîndoios — prima recordmană mondială a acestei probe“. De remarcat că Mary Shorter n-a făcut niciodată sport cu performanţă ! COLECŢIONARUL — RECORDMAN... După părerea autorizată a specialiştilor, colecţia de cărţi de şah a pensionarului Pavel savtaov din Chişinău este cea mai completă „bibliotecă“ particulară de acest gen din Uniunea Sovietică, pe alocuri ea puţind rivaliza cu fondul bibliografic pe profil al... Academiei U.R.S.S. 1 Numai 18 cărţi li lipsesc pasionatului colecţionar din toate ediţiile de şah tipărite In limba rusă in ultimii 3M de ani, marea im mindrie cpostituind-o „Manualul de Învăţare“, publicat in 1824, la Petersburg, in numai două sute de exemplare de cunoscutul precursor al şahului rus, A. Petrov. După cit se pare, exemplarul pe care il deţine Savinov este unul din cele două care s-au mai păstrat, celălalt — conţinind autograful editorului — aflîndu-se in Casa memorials Fuskin din Leningrad. Fost profesor de istorie şi — în timpul liber — istoric al mişcării şahiste din Uniunea Sovietica, Pavel Savinov se ocupă in prezent de răspîndirea sportului minţii in rindul elevilor, fiind animatorul cercului de şah de la Casa pionierilor din Chişinău. SFÎRŞITUL MECIULUI FLUIERAT DE... PRIMAR ! Intr-un mod original s-a Încheiat, nu de mult, meciul de hochei din campionatul elveţian dintre Lugano şi Chaux de Fontis întrerupt in repetate rinduri de intervenţia suporterilor celor două echipe, confruntarea — decisivă pentru stabilirea Ierarhiei finale In prima ligă — F 'rea fără sfirşit, jucătorii celor două formaţii mai mult.. • parlamentînd decit patinînd ! ! In cele din urmă, primarul oraşului Lugano a apărut pe gheaţă, oprind desfăşurarea aşa-zisului joc, graţie unei prevederi a legislaţiei locale care prevede suspendarea oricărei distracţii publice cu începere de la ora 11 noaptea. Căutind să afle, a doua zi, cît de fundamentată a fost intervenţia primarului, ziariştii au constatat că onorabilul șef al Consiliului municipal avusese dreptul să oprească meciul, bazindu-se pe o lege votată la Luganova... secolul al xvii-iean Sportul Mulţi rivali cu suprafaţă Deseori ghidesc aşa : Decit cu Berceanu in faţă E mai bine sub saltea!... MMtiTNK MKL In această primăvară, bogată în jocuri internaţionale, care au angajat toate reprezentativele ţării noastre, începînd cu lotul A şi sfîrşind cu cel de juniori, un tînăr şi talentat fotbalist, care avea şanse mari să se numere printre selecţionabili, a fost nevoit să schimbe verdele gazonului, atît de drag lui, cu ecranul televizorului, privind cu nostalgie şi regret la evoluţiile altor fotbalişti. Este vorba de Vasile Aelenei, atacantul echipei Steaua, care în etapa a lll-a a returului, in meciul cu Jiul de la Petroşani, a avut neşansa să suporte consecinţele unei fracturi a tibiei piciorului sting la o intrare mai dură, dar involuntară, a unui fundaş advers. S-au scurs două luni, perioadă de timp în care acest fin dribler stă cuminte acasă, cu piciorul imobilizat în gips şi numără ca un şcolar zilele care au mai rămas pînă ce se va dispensa de nedorita „jambieră albă“. Supus de curând unui control radiologic sub directa supraveghere a doctorului Dumitru Tomescu, s-a constatat că fractura lui Aelenei merge spre vindecare, căluşul format fiind o dovadă în acest sens. Totuşi, ca măsură de precauţiune, el trebuie să stea încă imobilizat aproximativ trei săptămîni. Abia la sfîrşitul lunii iunie sînt speranţe să poată începe un program special, care va cuprinde exerciţii fizice, de reeducare a piciorului, pentru revenirea la normal a muşchiului atrofiat. Pe Aelenei îl aşteaptă cu nerăbdare iubitorii fotbalului. Il aşteaptă şi Valentin Stănescu, antrenorul echipei naţionale, cel care i-a acordat credit deplin, selecţionlndu-l în lotul reprezentativ, atunci, cu puţine zile înaintea stupidului accident. Spectatorii îl aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare cu care şi el... aşteaptă reîntâlnirea cu ei. Gheorghe NERTEA FRAZE... • Recordul mondial la suliţă aparţine Soarelui. Aruncă suliţe la milioane de kilometri depărtare. • Ori de cite ori juca o partidă de şah cu albele, se enerva. Pasămite, vedea negru in faţa ochilor. • Cei doi înotători au terminat cursa bras la bras. • De ctte ori juca prost, tribuna i se părea... tribunal. • Câsătorindu-se, gimnasta renunță să mai concureze la inele. • Golul lui umplu inimile suporterilor. V. D. folk AVENTURA LA VIDRARU O «Mural« de sfirşit da săptămână, ta pete uit da păstrăvi, începe, de fipt la începutul săptămânii 1 luni — informaţii de 1« cel care eu fost duminică la lacul Vidraru (Argeş), I« păstrăv. Indiferent de cantitatea şi canftatea informaţiilor adunate, marţi Încep tatonările în ceea ce priveşte maşina «i care ne vom deplasa ; acestea continuă şi miercuri, iar noi suntem siguri că doctorul merge cu maşina; vineri am pus totul la punct In ceea ce priveşte nălucile şi alte momeli artificiale, dar sâmbătă, la prinz, am şi plecat. Conduce doctorul, pe autostradă şi nici nu ştiu cind am ajuns la baraj. O scurtă formalitate la brigada silvică şi ni se dă voie să pescuim In lacul de baraj, cu autorizaţie legală , ni se explică unde se află cabana In care vom putea Înnopta etc. Şi am purces la treabă... Dar pînă să ne montăm lansetele pînă am ales lingurile sau alt soi de năluci potrivite păstrăvilor, «oarele a trecut peste munte. ...în zori, am „făcut ochi“, cu toţii, cam In acelaşi timp. Repede — reped«, ne-am luet cela trebuitoare şi, cind tocă nu pălise Caia« Lactee, «ram pe malul lacului — Nu mă mai due pe caiactee, hotărăște doctorul, mormăcind. — Bine faci, că n-are cine să conducă pînă le București. O consolăm într-un fel. Aruncăm, de pe mal, tot felul de Ungurii și woblere. Nimic insă, nici un păstrăv nu vrea să le guste. Insistăm. Nimic. — Am o idee ! — strigă tot doctorul. Știam că Welle lui sint năstruşnice, dar le acordăm oarecare credit... — Na ! S-a dus dracului ! — te lamentează doctorul. — Ce s-a dus ? — Ideea mea și borcănelul cu capac găurit... — Era ceva de.. Weea asta ? — glumesc. — Era!, strigă el. Dacă eşti în stare să scoţi de la cei 8—10 m adîncime borcănelul cu capacul crestat, prindem păstrăvi!... Am plonjat In lac, am scos borcănelul cu capacul crestat in care eraiu bucăţelele de pline şl peştişori verzui. Am pus In cirlig un peştişor verde şl am cules şi roadele Iniţiativei 1 A trebuit să mă străduiesc să ajung la aproximativ 12—14 m adâncime, ca să descurc firul pe care un păstrăv de aproximativ 3 kg 11 Incuroase Intr-un ciot, după ce înghiţise peştişorul verde, cu cirlig cu Cot.. Pînă pe la prinz lucrurile s-au desfăşurat cam aşa inginerul arunca cu lanseta şi agăţa un păstrăv sau o cioată, eu plonjam in lac ca si eliberez năluca din cioată, sau să conving păstrăvul să nu se mai ascundă prin răgulit, iar doctorul extrăgea, prin operaţie, cîrligele din cavitatea bucală a păstrăvilor. Ultima „operaţie“ pe care a făcut-o a fost aceea cu respiraţia artificială. Mi-a făcut-o mie. Ştiţi, cind plonjezi în apă şi te loveşti cu capul, de ceva tare, să presupunem un ciot din lacul Văraru, nu e chiar atît de simplu... Seara ne-am înapoiat osteniţi, arşi de soare, dar cu trofee remarcabile — păstrăvii.. IUE CARCEI URĂRILE NOASTRE! Consemnăm totdeauna cu plăcere, evenimentele fericite din viaţa sportivilor noştri. De data aceasta, „eroina” rondurilor de faţă este voleibalista Mariana Popescu, componentă de bază a echipei Dinamo şi a reprezentativei naţionale, care a cucerit anul acesta titlul de campioană balcanică. Alături de ea, Alexandru Ionescu, electronist la Studioul cinematografic Bucureşti, un fidel suporter al formaţiei din şos. Ştefan cel Mare şi, fără îndoială, al voleiului. Ieri la prinz, Mariana şi Alexandru s-au prezentat în faţa ofiţerului de stare civilă, pronunţind, în prezenţa colegilor de echipă, a prietenilor şi a rudelor, un hotărît „DA“. Să Ie urăm tinerilor căsătoriţi viaţă lungă, fericită, casă de piatră şi Marianei să se numere şi de aici încolo printre cele mai bune jucătoare. (EM. F.). PSEUDO-PUBLICITATE SPORTIVĂ PRIMESC în gazdă pentru cel puţin un an echipe din categoria superioară cu puncte puţine. Adresaţi : campionatul Diviziei B. JUCĂTOR rezervă Divizia A caut post titular Divizia B sau C ; prefer provincia. Nae Navetistul — Loco. SCHIMB locul 15 in clasament cu loc ceva mai central. Adresaţi : Post-restant — Cluj. ANTRENOR capabil, pregătesc fundaşi-ofensivi pentru echipele cu înaintare deficitară. Căsuţa poştală A. CAUT urgent golgeter. Poate fi şi cu lovituri de la li metri. Adresaţi : codaşă — Regie. AURESC rachete de tenis. Adresa : Iile — România. PREDAU lecţii de înot cucaiacul clientului. Adresaţi : Fotbal Club — Jiu ;f; °- cm«1») . Un nou test de perspicacitate oferit de colaboratorul nostru N. CLAUDIU. Descoperiţi cele şapte diferenţe dintre un desen şi altul (după cum se vede, unul dintre desene este inversat). Nr. 7439 APARIJII IN EDITURA STADION Legendele sportului De obicei, atunci cind se reeditează o carte interesul manifestat de cronicari este mad limitat, avlnd In vedere că ei şi-au exprimat opiniile in momentul primei apariţii, totul redueîndu-se apoi la simpla înregistrare a lansării ediţiilor următoare. In cazul cărţii lui Victor Bănciulescu, „Sport şi legendă“, această, să-i zicem, regulă, nu mai poate fi aplicată. Şi nu din cauză că s-ar fi adus îmbunătăţiri substanţiale lucrării, ceea ce ar fi necesitat, eventual, un nou punct de vedere, ci pentru că permitem prilejul este cît se poate de nimerit — o discuţie privind acest sector de activitate al Editurii Stadion. Epuizarea ediţiei intîi confirmă că publicul este interesat in a citi ci mai multă literatură sportivă. (Şi cartea „Sport şi legendă“ — bogat ilustrată — reprezintă un asemenea eveniment literar, chiar dacă lectorul nu citeşte o lucrare aparţinind unul gen sau altul al literailturii sau publicisticii, ci doar „cronici“ ale unor... meciuri de demult, cronici cuprinse, însă, in mari opere ale literaturii române sau universale, de la cîntecele populare la Iliada şi Odiseea). Or, în acest sector — nu negăm utilitatea lucrărilor de pură specialitate — mai sunt multe de făcut: de la publicarea unor volume dedicate marilor sportivi (şi, din fericire, nu ducem lipsă de astfel de „eroi“) pînă la editarea unor cărţi asemenea celor semnate de Fănuş Neagu, Alexandru Mirodan, Mircea Radu Iacoban sau alţii. Fără îndoială, motivul rentabilităţii trebuie să fie luat în considerare, dar avem convingerea că s-a făcut mică prea puţin atît în ceea ce priveşte sondarea publicului, cit şi popularizarea lucrărilor sportive. Învăţaţi sportul cu balonul oval *) Sport al curajului, al unor calităţi definitorii pentru om, rugbyul poate fi(şi trebuie) învăţat de pe o vîrstă fragedă, pentru a se putea atinge cuhnile măiestriei. Ceea ce încearcă, de altfel, să demonstreze şi cunoscutul specialist René Chiriac in lucrarea „Mini rugby“. Dedicată antrenorilor şi profesorilor de educaţie fizică, preocupaţi de probleme sportului cu balonul oval, autorul pune la Sndemina celor interesaţi un manual foarte util, Însoţit de numeroase Chinograme. Rubrică redactata de Emanuel FANTANEANU • R. Chiriac, „Minhrugby*, Editura Stadion, 1973, 1X9 pag., 3 lei. RAspins, M. T., VALEA CHIOARULUL Să ştiţi că iubitorii fotbalului nu sunt obligaţi să scrie versuri, ori de cite ori cîştigă echipa favorită. Ne-am glndit, citindu-vă versurile, că poate nu ştiaţi acest lucru... GHEORGHE NEAGU, SACELE. 1) Iată rezultatele obţinute de echipa Viitorul, alcătuită din foştii jucători ai lotului de juniori U.E.F.A. 1962, pină la desfiinţarea ei : 1—9 cu Dinamo, 2— 4 cu Steaua, 1—3 cu Ştiinţa Timişoara, 0—0 cu Ştiinţa Cluj, 3—1 cu Farul, 7—1 cu Steagul roşu, 0—3, cu Petrolul, 3— 1 cu Rapid, 1—5 cu Progresul, 2—2 cu C.S.M.S. Iaşi, 2—2 cu U.T.A., 2—1 cu Dinamo Bacău, 2—3 cu Crişana Oradea şi 7—0 cu Minerul Lupeni. 2) In finala ediţiei 1966—67 a Cupei României, Steaua a învins cu 6—0 pe divizionara C, Foresta Fălticeni, care eliminase unsprezecea Rapidului. 3) Da, in finala cu Steaua. Foresta Fălticeni a ratat o lovitură de la 11 metri, în minutul 90. Mă îndoiesc, totuşi, că, altfel, ar mai fi avut şanse să egaleze ! IOAN MARCUS, SATU MARE. „După cum ştim cu toţii, autorii golurilor 100, 200, 300 şi 400 au fost premiaţi de către „Loto-Pronosport“. Dar, dacă golul al 500-lea va fi un autogol ? Autorul lui va primi un premiu pentru acest gol 7“. Asta ar fi culmea ! Dacă s-ar întâmpla aşa, ar ploua cu autogoluri. Nu vedeţi că şi nepremiate, se înregistrează destule ! Dar dacă s-ar da şi premii pentru treaba asta ! VASILE I. NEAGU, CIMPULUNG MUSCEL. Bine au făcut prietenii dv. că v-au contrazis : mingea respinsă de portar, la executarea unui penalty, POATE FI RELUATA DE CĂTRE JUCĂTORUL CARE A EXECUTAT LOVITURA. Numai dacă mingea, la o lovitură de la 11 metri a lovit bara și a revenit în teren, ea trebuie să fie reluată de alt jucător decit cel care a executat lovitura. I. GHINESCU, COMUNA BOTENI. Unde aţi stat „ascuns“, in ultima vreme ? Revederea este, in orice caz plăcută. Să ascultăm, întâi, catrenul prin care cinstiţi noua medalie pe care a cucerit-o, la lupte, Berceanu : Cu colecţia-i splendidă Meşterul Ion Corneanu Şi-a propus, cred, să deschidă „Expoziţia Berceanu !“ UN GRUP DE SPECTATORI DIN SATU MARE. Nu trebuie confundate rezultatele neaşteptate din fotbal (Steaua — Universitatea Craiova, Universitatea Craiova — Steagul roşu) cu „surprizele“ de genul acelora pentru care, echipa dv. favorită, Olimpia, şi alte formaţii, au fost penalizate la sfârşitul campionatului trecut. MARIUS MOGOŞ, CRAIOVA. „Rapid s-a pus la adăpost de o surpriză neplăcută. Dar, eu am aşteptat mai mult de la această echipă. De aceea, vă întreb : să mai ţin cu ea sau nu ?*• Intrebaţi-vă inima, nu pe mine ! De altfel, suporterului li stă bine cu suferinţa. Ca şi Îndrăgostitului... MARIN DAN GAVRIL, CONSTANŢA. Eu zic că se cuvine să mulţumim Radio-televiziunii pentru spaţiul pe care II acordă transmisiunilor sportive, în general, şi fotbalului, in special. Nu uitaţi că meciul Steaua — Universitatea Craiova s-a desfăşurat in nocturnă, deci, în afara orelor dinainte fixate pentru transmiterea etapei la radio. Şi, totuşi, s-a găsit posibilitatea să se transmită o bună parte din repriza a doua a partidei. IONIŢA POTERAŞU, CLUJ. 1) Tenismanul Petre Mărmureanu a abandonat activitatea competiţională, devenind antrenor. 2) Nu putem spune că jucătorii amintiţi de dv. n-ar putea figura şi ei în lotul naţional de fotbal. Să ştiţi, însă, că nu s-a mărit numărul jucătorilor. Tot în unsprezece, se joacă ! R. TRAIAN, BUCUREŞTI. După cum aţi putut constata, nu publicăm jocuri de cuvinte încrucişate, acrostihuri, monoverbe etc. Sunt informat, de altfel, că nici revista „Rebus nu şi-a propus aste puţblice... cronici sportive ! Ilustraţii: N. CLAUDIU