Sportul, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7430-7459)

1973-06-10 / nr. 7439

Paga 2-a CONFESIUNILE UNEI ANTRENOARE DE... RUGBY! ,Am jucat şi eu rugby!" ,Cultiv curajul, cinstea, urăsc minciuna" • Zilnic, circa 7 ore pe stadioane De necrezut şi totuşi adevărat ! La noi în ţară există o antrenoare de rugby. Şi nu puţini sunt aceia care auzind de ea, se îndoiesc că... s-ar pricepe, intr-adevăr, la rugby — sport prin excelenţă bărbătesc. Cei ce trăiesc în lumea acestei dis­cipline o cunosc însă pe profesoara de educaţie fizică Mariana Lucescu şi ştiu cum lucrează. Duminică 3 iunie, ea­ a înregistrat un succes care-i confirmă valoarea în această direcţie : echipa Şcolii sportive nr. 2 Bucureşti, pe care o antrenează, a cîştigat titlul de campioană repu­blicană , la juniori. — Cum aţi ajuns la... rugby? — am întrebat-o. — Intîi, reţineţi că sînt absol­ventă a I.E.F.S. cu specializarea rugby. In al doilea rind, să ştiţi că... am jucat şi eu rugby. In urmă cu ani, mergeam la antrenamente de stadionul Progresul unde venea actualul conf. univ. Nicolae Pădu­­reanu cu studenţii ce se pregăteau pentru specializarea rugby. Se fă­ceau „minte“ şi eu cu încă o co­legă — Niculina Ionescu — jucam ch­­ei. Cu viteza mea reuşeam să marchez încercări. Cam de pe atunci m-am îndrăgostit de acest sport. — Sînteţi cunoscută ca un vajnic grădinar ce sădeşte de ani în ini­mile copiilor pasiunea pentru rugby... — Ba, am început de prin 1963, an in care mă aflam la Şcoala gene­rală nr. 65 din comuna Pantel­imon. Cite talente am găsit aici, pentru toate sporturile, este de necrezut ! Aici am început să formez primii rugbyşti. A urmat apoi trecerea la Şcoala sportivă nr. 2 Bucureşti, unde Ma­riana Lucescu a lucrat în continua­re pentru depistarea şi formarea de tineri jucători în această disciplină. Lucrînd cu copiii care abia împli­neau 10 ani, antrerioarea a reuşit performanţe de toată lauda. Cu echipele sale de 7, 8 şi 10, a cîştigat toate competiţiile la care participa. Iar in acest an, formaţia şcolii sale a cucerit „Cupa şcolilor sportive" şi titlul de campioană republicană la Juniori. Interesant de arătat este c­ă mulţi dintre rugbyştii formaţi de ea — numărul lor este de ordi­nul sutelor — sunt azi şi jucători In divizia A : Ţaţa, Achim, Cioarec, Dumitru (Steaua), Ilie, Iordănescu (Sp. studenţesc), Lazăr, Bujor, Bi­­direl (Gloria) ş.a. — Cum reuşiţi să le explicaţi co­piilor jocul ? — Simplu : jucînd şi eu cu ei Cind văd că unii sint mai fricoşi, că evită contactele fizice. Intru un joc. Şi-l plachez, fără menajamente. Astfel ii ambiţionez, îi formez. Dacă se vaită sau se feresc, le rănesc amorul propriu spunîndu-le: „Nu eşti nici cît o femeie. Mai bine să ne laşi. Noi lucrăm numai cu băr­baţi“. — Se spune că „aveţi ochi“ în depistarea lor. Cum îi selecţionaţi ? — Mi-au venit mii de copii ce­­rîndu-mi să-i primesc la rugby. Pe cine am oprit ? Mai intîi mă uit la ei, fiind foarte important să-mi inspire încredere figura lor, să-mi pară dezgheţaţi. Calităţile pe care pretind să le aibă sunt în ordine : inteligenţă, calităţi motrice, gabarit. Fără inteligenţă nu se poate juca rugby bine. Interesant de remarcat este faptul că majoritatea copiilor trecuţi prin „mina" Marianei Lucescu ştiu rugby, au clarviziune in joc şi o bună condiţie fizică (evoluţia din finală este o dovadă). Fiindcă an­­trenoarea nu face rabat la însuşirea elementelor de tehnică, la pregă­tirea fizică. Zilnic, stă pe stadioane de la 9 la 13 şi de la 16 la 19. Nu putem să nu mai amintim şi de ţinuta sa elegantă din timpul fina­lei. Spre deosebire de alţi antre­nori care în asemenea ocazii se agită, aleargă pe marginea tere­nului dînd indicaţii sau admones­­tîndu-şi elevii, Mariana a stat li­niştită pe bancă, deşi rugbyştii ei erau încleştaţi într-un joc foarte greu. I-a lăsat în pace întrucît, după cum ne spunea, ei ştiau foarte bine cum trebuie să joace şi nu mai aveau nevoie să fie dădăciţi. Nu este şi aceasta o dovadă a si­guranţei antrenoarei, a seriozităţii cu care îşi pregăteşte elevii ? Modesto FERRARIN! Entuziasm şi recunoştinţă... Şcoală şi sport. Iată un subiect despre care nu putem spune că ar fi inedit. Aspecte din viaţa tumul­tuoasă a tineretului studios, surprin­se în amfiteatre, în laboratoare, ca şi pe terenurile de sport şi-au gă­sit loc deseori în paginile ziarului nostru. Mai rar, insă, ni s-a oferit prilejul să relatăm fapte ca acelea pe care le vom reda în rindurile de mai jos... Suntem­ In curtea Liceului nr. I din Miercurea Cluj (Liceu care, In anul 1968, şi-a serbat trei secole de existenţă şi a cărui echipă de ho­chei s-a calificat in prima divizie a campionatului naţional !). Este recreaţie. In jurul nostru, larma obişnuită. Ceva mai retraşi, băieţii prof. Emeric Mezei. Întreaga clasă a XI-a, 30 de elevi la număr, toţi hocheişti, este aduna­tă In curte. Vorbeşte Mezei. Subiec­tul pare captivant. Cind şi cind in­tervine cite un elev. Da, discuţia este intr-adevăr interesantă. S-au anunţat, iar acum se dezbat condi­ţiile de participare la cea de a III-a tabără, de vară, a clasei de ho­chei, de la Lacul Sf. Ana. Proiecte? Cu adevărat frumoase. Din nou vor fi instalate pe marginea lacului cor­turile. Zece la număr. In mijlocul lor va trona, „gigantul“, cortul cu o capacitate de 40 de persoane. Aici se va amenaja bucătăria. „Bucăta­rul şef“, Emeric Mezei, şi-a stabilit de pe acum ajutoarele. Cite­­ patru in fiecare zi. Mereu altele. Toţi bă­ieţii, fără excepţie, trebuie să­ în­veţe să gătească. Cine ştie ? De data asta, cămara va trebui improvizată Intr-o... groapă, nu ca anul trecut cind, instalată intr-un colţ. In cor­tul gigant, a dat iama In ea un... urs. Atunci, ursul a păgubit băieţii de 24 de pachete de unt. Pe toate le-a mincat Provizia taberei pe şase zile... Teodor Gherman va trebui neapă­rat să adauge bagajului său chita­ra. Seara, în jurul focului, melodi­ile ce picură din strane au un far­mec ca nicăieri altunde. Şi nu tre­buie uitate nici mănuşile de box. După hochei, a doua pasiune a ele­vilor dintr-a XI-a­­este boxul, iar prof. Mezei a găsit de cuviinţă că sportul cu mănuşi le dezvoltă voi­nicilor săi forţa. Astfel, boxul a fost inclus in programul de antre­nament, de vacanţă, al hocheiştilor, alături de alergările de fond în ju­rul lacului, de probele de sprint. în tabăra de la Lacul Sf. Ana va în­cepe pregătirea propriu-zisă a elevi­lor pentru noul sezon competiţional de hochei. ★ Straşnici mai sunt aceşti 30 de elevi ai, lui Mezei ! In componenţa de astăzi sunt din clasa a IX-a, din 1070. Atunci s-a înfiinţat, la Liceul nr. 1 din Miercurea Ciuc,­ clasa spe­cială a hocheiştilor. Şi tot atunci, Mezei, profesorul de educaţie fizică, a fost numiii antrenorul şi diriginte­le clasei. Ce a urmat ? O suită de succese la sport şi la Învăţătură, de-a dreptul excepţionale.­­ Cum poate fi, de pildă, numit alt­fel faptul că, din această primăva­ră, echipa clasei a XI-a a Liceului nr. 1 din Miercurea Ciuc şi-a cîş­tigat dreptul de participare In pri­ma divizie a campionatului naţional de hochei, in care joacă formaţiile Diinamo şi Steaua din Bucureşti ? în sezonul competiţional 1972-1973, bă­ieţii lui Mezei au cucerit titlul de campioni orăşeneşti, apoi de cam­pioni judeţeni , iar in final au de­venit campioni naţionali de juniori. Participind în campionatul de ho­chei, Divizia B, aici, tot ei, au ocu­pat primul loc In grupă, iar in me­ciul de baraj cu formaţia Avintia Gheorghieni — pentru promovarea In Divizia A — elevii clasei a Xl-a au înscris adversarilor lor şapte go­luri, în timp ce propriul portar a scos doar de trei ori pucul din poar­tă... Succesul clasei a XI-a a fost săr­bătorit de profesorii şi elevii liceu­lui cu fastul cuvenit Era şi firesc. Satisfacţia a fost generală. Expe­rienţa cu clasa specială de hochei a reuşit. Iar reuşita, ca să nu rămî­­nă un caz izolat, a determinat ca alte şi alte clase speciale de hochei să ia fiinţă la Liceul nr. 1. Aici, clasele de hochei au intrat, parcă, pe... bandă rulantă. Hocheiul are asigurate la acest liceu toate premi­sele unei dezvoltări impetuoase, aşa cum nu a cunoscut pînă în prezent nicăieri în ţară. Pentru dezvoltarea lui, elevii liceului muncesc, se an­trenează, şi cu toţii învaţă bine. Dar, iată că se apropie vacanţa şi, deocamdată, clasa specială, campio­nii, se pregătesc şi ei să o intim- Pune... ’­e fr . I Gheorghe ŞTEFANESCU V­ARIETĂŢI 9 MARATON... IN FAMILIE Soţia campionului olimpic de mara­ton de la München, americanul Frank Shorter, pare să respecte cu sfinţe­nie angajamentul luat in faţa ofiţeru­lui stării civile : „Unde vei fi tu, acolo voi fi şi eu...“ Ca atare, ea îşi urmează soţul nu nu­mai la concursurile la care acesta participă, dar nu pregetă să-l Însoţeas­că şi la... antrenamente, alergind cot la cot cu campionul olimpic pînă a­­proape de jumătatea cursei ! Clţiva ziarişti japonezi, sosiţi in S.U.A. pentru a filma antrenamente­le lui Shorter, au rămas uluiţi de vita­litatea soţiei acestuia, de competenţa cu care discută despre maraton, de rea­lismul sfaturilor pe care le împărtă­şeşte campionului în timpul istovitoa­relor antrenamente. Unul dintre ei a scris, cu o evidentă admiraţie : „Dacă femeile ar avea drep­tul să participe la maraton, doamna Shorter ar fi — neîndoios — prima recordmană mondială a acestei probe“. De remarcat că Mary Shorter n-a făcut niciodată sport c­u performanţă ! COLECŢIONARUL — RECORDMAN... După părerea autorizată a specialiş­tilor, colecţia de cărţi de şah a pensionarului Pavel savtaov din Chi­şinău este cea mai completă „biblio­tecă“ particulară de acest gen din U­­niunea Sovietică, pe alocuri ea puţind rivaliza cu fondul bibliografic pe pro­fil al... Academiei U.R.S.S. 1 Numai 18 cărţi li lipsesc pasiona­tului colecţionar din toate ediţiile de şah tipărite In limba rusă in ultimii 3M de ani, marea im mindrie cposti­tuind-o „Manualul de Învăţare“, pu­blicat in 1824, la Petersburg, in numai două sute de exemplare de cunoscutul precursor al şahului rus, A. Petrov. După cit se pare, exemplarul pe care il deţine Savinov este unul din cele două care s-au mai păstrat, celălalt — conţinind autograful editorului — aflîndu-se in Casa memorials Fuskin din Leningrad. Fost profesor de istorie şi — în tim­pul liber — istoric al mişcării şahiste din Uniunea Sovietica, Pavel Savinov se ocupă in prezent de răspîndirea sportului minţii in rindul elevilor, fiind animatorul cercului de şah de la Casa pionierilor din Chişinău. SFÎRŞITUL MECIULUI FLUIERAT DE... PRIMAR ! Intr-un mod original s-a Încheiat, nu de mult, meciul de hochei din campio­natul elveţian dintre Lugano şi Chaux de Fontis întrerupt in repetate rin­­duri de intervenţia suporterilor celor două echipe, confruntarea — decisivă pentru stabilirea Ierarhiei finale In prima ligă — F 'rea fără sfirşit, jucă­torii celor două formaţii mai mult.. • parlamentînd decit patinînd ! ! In cele din urmă, primarul oraşului Lugano a apărut pe gheaţă, oprind desfăşurarea aşa-zisului joc, graţie u­­nei prevederi a legislaţiei locale care prevede suspendarea oricărei distracţii publice cu începere de la ora 11 noap­tea. Căutind să afle, a doua zi, cît de fundamentată a fost intervenţia pri­marului, ziariştii au constatat că ono­rabilul șef al Consiliului municipal a­­vusese dreptul să oprească meciul, ba­­zindu-se pe o lege votată la Lugano­va... secolul al xvii-iea­n Sportul Mulţi rivali cu suprafaţă Deseori gh­idesc aşa : Decit cu Berceanu in faţă E mai bine sub saltea!... MMtiTNK MKL In această primăvară, bogată în jocuri internaţionale, care au anga­jat toate reprezentativele ţării noas­tre, începînd cu lotul A şi sfîrşind cu cel de juniori, un tînăr şi talen­tat fotbalist, care avea şanse mari să se numere printre selecţionabili, a fost nevoit să schimbe verdele gazonului, atît de drag lui, cu ecranul televizorului, privind cu nostalgie şi regret la evoluţiile al­tor fotbalişti. Este vorba de Vasile Aelenei, atacantul echipei Steaua, care în etapa a lll-a a returului, in meciul cu Jiul de la Petroşani, a avut neşansa să suporte consecin­ţele unei fracturi a tibiei picioru­lui sting la o intrare mai dură, dar involuntară, a unui fundaş advers. S-au scurs două luni, perioadă de timp în care acest fin dribler stă cuminte acasă, cu piciorul imobi­lizat în gips şi numără ca un şco­lar zilele care au mai rămas pînă ce se va dispensa de nedorita „jambieră albă“. Supus de curând unui control radiologic sub directa supraveghere a doctorului Dumi­tru Tomescu, s-a constatat că frac­tura lui Aelenei merge spre vinde­care, căluşul format fiind o dovadă în acest sens. Totuşi, ca măsură de precauţiune, el trebuie să stea încă imobilizat aproximativ trei săptă­­mîni. Abia la sfîrşitul lunii iunie sînt speranţe să poată începe un program special, care va cuprinde exerciţii fizice, de reeducare a pi­ciorului, pentru revenirea la normal a muşchiului atrofiat. Pe Aelenei îl aşteaptă cu nerăb­dare iubitorii fotbalului. Il aşteaptă şi Valentin Stănescu, antrenorul e­­chipei naţionale, cel care i-a acor­dat credit deplin, selecţionlndu-l în lotul reprezentativ, atunci, cu pu­ţine zile înaintea stupidului acci­dent. Spectatorii îl aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare cu care şi el... aşteaptă reîntâlnirea cu ei. Gheorghe NERTEA FRAZE... • Recordul mondial la suliţă a­­parţine Soarelui. Aruncă suliţe la milioane de kilometri depărtare. • Ori de cite ori juca o partidă de şah cu albele, se enerva. Pasă­mite, vedea negru in faţa ochilor. • Cei doi înotători au terminat cursa bras la bras. • De ctte ori juca prost, tribuna i se părea... tribunal. • Câsătorindu-se, gimnasta renun­ță să mai concureze la inele. • Golul lui umplu inimile supor­terilor. V. D. folk AVENTURA LA VIDRARU O «Mural« de sfirşit da săptămână, ta pete uit da păstrăvi, începe, de fipt la începutul săptămânii 1 luni — informaţii de 1« cel care eu fost duminică la lacul Vidraru (Argeş), I« păstrăv. Indiferent de cantitatea şi can­ftatea informaţiilor adunate, marţi Încep tatonările în ceea ce pri­veşte maşina «i care ne vom depla­sa ; acestea continuă şi miercuri, iar noi suntem siguri că doctorul merge cu maşina; vineri am pus totul la punct In ceea ce priveşte nălucile şi alte momeli artificiale, dar sâm­bătă, la prinz, am şi plecat. Conduce doctorul, pe autostradă şi nici nu ştiu cind am ajuns la baraj. O scurtă formalitate la bri­gada silvică şi ni se dă voie să pes­­cuim In lacul de baraj, cu autoriza­ţie legală , ni se explică unde se află cabana In care vom putea Înnop­ta etc. Şi am purces la treabă... Dar pînă să ne montăm lansetele pînă am ales lingurile sau alt soi de nă­luci potrivite păstrăvilor, «oarele a trecut peste munte. ...în zori, am „făcut ochi“, cu toţii, cam In acelaşi timp. Repede — re­ped«, ne-am luet cela trebuitoare şi, cind tocă nu pălise Caia« Lactee, «ram pe malul lacului — Nu mă mai due pe caiactee, ho­tărăște doctorul, mormăcind. — Bine faci, că n-are cine să conducă pînă le București. O conso­lăm într-un fel. Aruncăm, de pe mal, tot felul de Ungurii și woblere. Nimic insă, nici un păstrăv nu vrea să le guste. Insistăm. Nimic. — Am o idee ! — strigă tot docto­rul. Știam că Welle lui sint năs­truşnice, dar le acordăm oarecare credit... — Na ! S-a dus dracului ! — te la­mentează doctorul. — Ce s-a dus ? — Ideea mea și borcănelul cu ca­pac găurit... — Era ceva de.. Weea asta ? — glumesc. — Era!, strigă el. Dacă eşti în sta­re să scoţi de la cei 8—10 m adîn­­cime borcănelul cu capacul crestat, prindem păstrăvi!... Am plonjat In lac, am scos borcă­­nelul cu capacul crestat in care eraiu bucăţelele de pline şl peştişori verzui. Am pus In cirlig un peştişor verde şl am cules şi roadele Iniţiativei 1 A trebuit să mă străduiesc să ajung la aproximativ 12—14 m adâncime, ca să descurc firul pe care un păstrăv de aproximativ 3 kg 11 Incur­oase Intr-un ciot, după ce înghiţise peşti­şorul verde, cu cirlig cu Cot.. Pînă pe la prinz lucrurile s-au desfăşurat cam aşa­­ inginerul arunca cu lan­seta şi agăţa un păstrăv sau o cioa­tă, eu plonjam in lac ca si eliberez năluca din cioată, sau să conving păstrăvul să nu se mai ascundă prin răgulit, iar doctorul extrăgea, prin operaţie, cîrligele din cavitatea bu­cală a păstrăvilor. Ultima „operaţie“ pe care a făcut-o a fost aceea cu respiraţia artificială. Mi-a făcut-o mie. Ştiţi, cind plonjezi în apă şi te loveşti cu capul, de ceva tare, să presupunem un ciot din lacul Văra­­ru, nu e chiar atît de simplu... Seara ne-am înapoiat osteniţi, arşi de soare, dar cu trofee remarcabile — păstrăvii.. IUE CARCEI URĂRILE NOASTRE! Consemnăm totdeauna cu plăce­re, evenimentele fericite din viaţa sportivilor noştri. De data aceasta, „eroina” rondurilor de faţă este voleibalista Mariana Popescu, com­ponentă de bază a echipei Dinamo şi a reprezentativei naţionale, care a cucerit anul acesta titlul de cam­pioană balcanică. Alături de ea, Alexandru Ionescu, electronist la Studioul cinematografic Bucureşti, un fidel suporter al formaţiei din şos. Ştefan cel Mare şi, fără îndo­ială, al voleiului. Ieri la prinz, Mariana şi Alexan­dru s-au prezentat în faţa ofiţeru­lui de stare civilă, pronunţind, în prezenţa colegilor de echipă,­­ a prietenilor şi a rudelor, un hotărît „DA“. Să Ie urăm tinerilor căsătoriţi via­ţă lungă, fericită, casă de piatră şi Marianei să se numere şi de aici încolo printre cele mai bune jucă­toare. (EM. F.). PSEUDO-PUBLICITATE SPORTIVĂ PRIMESC în gazdă pentru cel puţin un an echipe din categoria superioară cu puncte puţine. Adresaţi : campiona­tul Diviziei B. JUCĂTOR rezervă Divizia A caut post titular Divizia B sau C ; prefer pro­vincia. Nae Navetistul — Loco. SCHIMB locul 15 in clasament cu loc ceva mai central. Adresaţi : Post-restant — Cluj. ANTRENOR capabil, pregătesc fun­­daşi-ofensivi pentru echipele cu înain­tare deficitară. Căsuţa poştală A. CAUT urgent golgeter. Poate fi şi cu lovituri de la li metri. Adresaţi : co­daşă — Regie. AURESC rachete de tenis. Adresa : Iile — România. PREDAU lecţii de înot cu­­caiacul clientului. Adresaţi : Fotbal Club — Jiu ;f; °- cm«1») .­­ Un nou test de perspicacitate oferit de colaboratorul nostru N. CLAUDIU. Descoperiţi cele şapte di­ferenţe dintre un desen şi altul (după cum se vede, unul dintre desene este inversat). Nr. 7439 APARIJII IN EDITURA STADION Legendele sportului De obicei, atunci cind se reeditea­ză o carte interesul manifestat de cronicari este mad limitat, avlnd In vedere că ei şi-au exprimat opiniile in momentul primei apariţii, totul redueîndu-se apoi la simpla înregis­trare a lansării ediţiilor următoare. In cazul cărţii lui Victor Bănciulescu, „Sport şi legendă“, aceas­tă, să-i zi­cem, regulă, nu mai poate fi aplica­tă. Şi nu din cauză că s-ar fi adus îmbunătăţiri substanţiale lucrării, ceea ce ar fi necesitat, eventual, un nou punct de vedere, ci pentru că permite­m prilejul este cît se poate de nimerit — o discuţie privind a­­cest sector de activitate al Editurii Stadion. Epuizarea ediţiei intîi con­firmă că publicul este interesat in a citi ci­ mai multă literatură spor­tivă. (Şi cartea „Sport şi legendă“ — bogat ilustrată — reprezintă un asemenea eveniment literar, chiar dacă lectorul nu citeşte o lucrare a­parţinind unul gen sau altul al lite­­railturii sau publicisticii, ci doar „cro­nici“ ale unor... meciuri de demult, cronici cuprinse, însă, in mari opere ale literaturii române sau universa­le, de la cîntecele populare la Iliada şi Odiseea). Or, în acest sector — nu negăm utilitatea lucrărilor de pură specia­litate — mai sunt multe de făcut: de la publicarea unor volume dedicate marilor sportivi (şi, din fericire, nu ducem lipsă de astfel de „eroi“) pînă la editarea unor cărţi asemenea celor semnate de Fănuş Neagu, Alexandru Mirodan, Mircea Radu Iacoban sau alţii. Fără îndoială, motivul renta­bilităţii trebuie să fie luat­ în con­siderare, dar avem convingerea că s-a făcut m­ică prea puţin atît în ceea ce priveşte sondarea publicului, cit şi popularizarea lucrărilor sportive. Învăţaţi sportul cu balonul oval *) Sport al curajului, al unor cali­tăţi definitorii pentru om, rugbyul poate fi­­(şi trebuie) învăţat de pe o vîrstă fragedă, pentru a se putea atinge cuhnile măiestriei. Ceea ce încearcă, de altfel, să demonstreze şi cunoscutul specialist René Chiriac in lucrarea „Mini rugby“. Dedicată an­trenorilor şi profesorilor de educaţie fizică, preocupaţi de probleme spor­tului cu balonul oval, autorul pune la Sndemina celor interesaţi un ma­nual foarte util, Însoţit de numeroase Chinograme. Rubrică redactata de Emanuel FANTANEANU •­ R. Chiriac, „Minhrugby*, Editura Stadion, 1973, 1X9 pag., 3 lei. RAspins, M. T., VALEA CHIOARULUL Să ştiţi că iubitorii fotbalului nu sunt obligaţi să scrie versuri, ori de cite ori cîştigă echipa favorită. Ne-am glndit, citin­­du-vă versurile, că poate nu ştiaţi a­­cest lucru... GHEORGHE NEAGU, SACELE. 1) Iată rezultatele obţinute de echipa Vii­torul, alcătuită din foştii jucători ai lotului de juniori U.E.F.A. 1962, pină la desfiinţarea ei : 1—9 cu Dinamo, 2— 4 cu Steaua, 1—3 cu Ştiinţa Timişoa­ra, 0—0 cu Ştiinţa Cluj, 3—1 cu Farul, 7—1 cu Steagul roşu, 0—3, cu Petrolul, 3— 1 cu Rapid, 1—5 cu Progresul, 2—2 cu C.S.M.S. Iaşi, 2—2 cu U.T.A., 2—1 cu Dinamo Bacău, 2—3 cu Crişana Oradea şi 7—0 cu Minerul Lupeni. 2) In finala ediţiei 1966—67 a Cupei Ro­mâniei, Steaua a învins cu 6—0 pe di­vizionara C, Foresta Fălticeni, care eliminase unsprezecea Rapidului. 3) Da, in finala cu Steaua. Foresta Fălticeni a ratat o lovitură de la 11 metri, în minutul 90. Mă îndoiesc, totuşi, că, altfel, ar mai fi avut şanse să ega­leze ! IOAN MARCUS, SATU MARE. „După cum şti­m cu toţii, autorii golurilor 100, 200, 300 şi 400 au fost premiaţi de că­tre „Loto-Pronosport“. Dar, dacă golul al 500-lea va fi un autogol ? Autorul lui va primi un premiu pentru acest gol 7“. Asta ar fi culmea ! Dacă s-ar întâmpla aşa, ar ploua cu autogoluri. Nu vedeţi că şi nepremiate, se înre­gistrează destule ! Dar dacă s-ar da şi premii pentru treaba asta ! VASILE I. NEAGU, CIMPULUNG MUS­CEL. Bine au făcut prietenii dv. că v-au contrazis : mingea respinsă de portar, la executarea unui penalty, POATE FI RELUATA DE CĂTRE JU­CĂTORUL CARE A EXECUTAT LO­VITURA. Numai dacă mingea, la o lovitură de la 11 metri a lovit bara și a revenit în teren, ea trebuie să fie reluată de alt jucător decit cel care a executat lovitura. I. GHINESCU, COMUNA BOTENI. Unde aţi stat „ascuns“, in ultima vre­me ? Revederea este, in orice caz plăcută. Să ascultăm, întâi, catrenul prin care cinstiţi noua medalie pe care a cucerit-o, la lupte, Berceanu : Cu colecţia-i splendidă Meşterul Ion Corneanu Şi-a propus, cred, să deschidă „Expoziţia Berceanu !“ UN GRUP DE SPECTATORI DIN SATU MARE. Nu trebuie confundate rezultatele neaşteptate din fotbal (Stea­ua — Universitatea Craiova, Universita­tea Craiova — Steagul roşu) cu „sur­prizele“ de genul acelora pentru care, echipa dv. favorită, Olimpia, şi alte for­maţii, au fost penalizate la sfârşitul campionatului trecut. MARIUS MOGOŞ, CRAIOVA. „Rapid s-a pus la adăpost de o surpriză ne­plăcută. Dar, eu am aşteptat mai mult de la această echipă. De aceea, vă întreb : să mai ţin cu ea sau nu ?*• Intrebaţi-vă inima, nu pe mine ! De altfel, suporterului li stă bine cu su­ferinţa. Ca şi Îndrăgostitului... MARIN DAN GAVRIL, CONSTANŢA. Eu zic că se cuvine să mulţumim Ra­­dio-televiziunii pentru spaţiul pe care II acordă transmisiunilor sportive, în general, şi fotbalului, in special. Nu uitaţi că meciul Steaua — Universita­tea Craiova s-a desfăşurat in noc­turnă, deci, în afara orelor dinainte fixate pentru transmiterea etapei la radio. Şi, totuşi, s-a găsit posibilitatea să se transmită o bună parte din re­priza a doua a partidei. IONIŢA POTERAŞU, CLUJ. 1) Te­­nismanul Petre Mărmureanu a abando­nat activitatea competiţională, deve­nind antrenor. 2) Nu putem spune că jucătorii amintiţi de dv. n-ar putea figura şi ei în lotul naţional de fotbal. Să ştiţi, însă, că nu s-a mărit numărul jucătorilor. Tot în unsprezece, se joa­că ! R. TRAIAN, BUCUREŞTI. După cum aţi putut constata, nu publicăm jocuri de cuvinte încrucişate, acrostihuri, mo­­noverbe etc. Sunt informat, de altfel, că nici revista „Rebus­ nu şi-a­ propus a­­ste puţblice... cronici sportive ! Ilustraţii: N. CLAUDIU

Next