Sportul, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 7729-7754)
1974-04-27 / nr. 7752
Pag. a 2-a SPORTUL ŞI BARBARISMELE Mulţumind Luizei Seche pentru interesul pe cere-l arată terminologiei sportive, ne simţim datori s-o ajutăm in efortul ei de a Înţelege particularităţile acestui domeniu. In nr. î/1974 al revistei .Presa noastră“, dr. Luiza Seche publică un amplu articol consacrat „englezismelor terminate In -ing folosite in presă". Capitolul „Sport“ ocupă aproape jumătate din partea demonstrativă, sunt înşirate substantivă de sorginte engleză terminate In -ini care au obţinut naturalizarea prin uz in limbajul sportiv românesc : camping, carting, doping, dribling, presing, trening etc. Se găsesc in această culegere şi termeni a căror candidatură la încetățeniră nu se justifică prin folosirea unici Săurări ilicită o publicaţie, la cheremul unor autori iubitori de neologitmă, găti să nu apăteze. Incheiată categorie intră camping ( trailer sau caravaninginutile, cită vreme avem termenul mult mai apropiat înţelegerii neserie : rulotă), clipping (din hooked pe gheaţă), forcing (mai alea la box), heading a» *Q«a»1), eehsting a,*&fr. tău sîts5»»~î nise aaamanaa barbaltima. tu cel puţin «ouă ocezh sin ten taai «avoMl a teaa aorsoiurile ie rigoara BawHag nu asOa — «una gawgM» au* toam — nn Uwiiltnnil cvrSnților popice sau popicărie. Cel cărora sportul le este mai familiar ştiu că bowlingul, cu bilele sale cu găuri pentru priză şi cu 10 popice de ţintă, se deosebeşte — ca disciplină sportivă — de jocul de popice, care are bile pline şi doar 9 obiecte de ţinut. Aşadar, de cuvîntul bowling este nevoie pentru a desemna un anumit sport, de neconfundat cu altul ! Sporting, pe care L. Seche l-a căutat, evident fără a-l găsi, printre substantivele din dicţionare, este cel mai uzual dintre adjectivele terminologiei sportive engleze, însemnînd sportiv. „Gală de sporting" (pe care autoarea pare să-l fi auzit Intr-o emisiune TV) este o oricurăe formulare irațională. In schimb, firma Sporting-club de la un club al tineretului stă mai aproape de realitate, nu numai prin sens, ci şi prin tradiţie. De pildă „The Sporting Club“, de Thomas McGaine, este unul din cele mai cunoscute romane modemne (1998) ale literaturii americane. Aşadar, nici glnd ca aici să fie vorba de vreo „formaţie creată pe teren romăneac* In privinţa necesităţii şi posibul ţăi de a evita unii termeni străini limbajul sportiv, discuţia rămlns fireşte deschisă, fiindcă rezolvarea nur ita veni numai de la Ungvigd, că de Intor porţii in sport. Victor BANCIULESCU MARELE STEEPLE-CHASSE DE LA PARDUBICE Marele steeple-chasse de la Pardubice se aleargă pe distanţa de 6 900 m, cu 29 obstacole, dintre care unul foarte dificil, numit „marele Taxis“. Ele este constituit dintr-un bulfiş natural de 1,60 m Înălţime şi 1,50 m lărgime, urmat de un şanţ cu apă de 5 m lungime şi adînc la bază de 2 m, cu o pantă uşor înclinată către marginea exterioară. O altă dificultate este „bancheta Irlandeză“ (obst. nr. 5) avtnd Înălţimea gi lărgimea de ctte 3 m şi fiind precedată de un mic şanţ. Riviera are 4,50 m lungime şi este situată In contrapantă (obst. nr. 17). în realitate, marele steeple-chasse de la Pardubice este o cursă din categoria crosurilor, dar se diferenţiază prin aceea că obligă caii să dezvolte încă din plecare o viteză maximă pentru că la numai 700 m de la start se află „marele Taxis“. Dacă se aleargă cu o viteză de 780 — 850 m pe minut, sunt necesare 50—54 secunde pentru parcurgerea acestor distanţe. La Pardubice, anul trecut, s-au aliniat 20 de participanţi. Şase cai au căzut la „marele Taxis“ şi alţii la diferite alte obstacole. Au terminat parcursul 9 cai, victoria revenindu-i calului condus de Christofor Collins (Anglia) jocheu de 1,83 m (!). La Pardubice au concurat, cu ani în urmă, cu bune rezultate, şi călăreţii români. Desigur, ne-ar bucura ca şi în viitor reprezentanţii noştri să-şi încerce forţele la renumitul steeple-chasse de la Pardubice. Felix ŢOPESCU IN PATRU RÎNDURI În timpul unui antrenament, Toma Ovici și-a aruncat racheta peste tribună Gestul (ce-l regretă) A produs mirare : Nu orice rachetă Musai e să... zboare ! Nelu QUINTUS Popularitatea lui Cruyff După ce s-au plătit 25 000 de pesetas pentru un tricou al lui Cruyff, alte două exemple vin să arate popularitatea de care se bucură în Spania fostul jucător al lui Ajax. Pentru o minge pe care se semnase Cruyff, pusă la licitaţie de o instituţie de binefacere, s-a oferit suma de 30 000 de pesetas. Pe de altă parte, un simpatizant a confecționat o statuie a lui Cruyff din... ciocolată, figurina avînd înălțimea de 1,40 m. . PRIMUL ARBITRU LA LUPTE - PUBLICUL! După cum susţine o publicaţie a epocii („Carnetul sportiv“), primul titlu de „şampion“ al României a fost acordat în 1904 luptătorului polonez Zbisko Cziganiewicz de către... public, in unanimitate ! In anul următor, titlul i-a fost decernat „per aclamationem“ lui Lurich, învingătorul lui Zbisko. în 1906 se organizează mai multe „şampionate ale României“ unele la Circul Sidoli, iar altele la „Arenele Romane“ ; ultimele au fost completate de primul „şampionat“ de luptă dreaptă românească (trintă) şi de demonstraţii de jiu-jitsu. Organizatorul întrecerilor la care învingătorii făceau „ocolul arenelor în bigă“, era autorul lui „Vlaicu Vodă“ , Alexandru Davila. Cel mai important „şampiorat“ a fost însă cel din 1908, de la Circul Sidoli, cind au fost prezenţi nu mai puţin de trei campioni ai lumii : luptătorul rus Ivan Podubnii (greco-romane), japonezul Ono (jiu-jitsu) şi, scoţianul Esson (cats and cats can). Cu această ocazie a fost editat şi un număr unic al unei reviste a luptelor (probabil ca program la circ !). In jurul anului 1900 devenise celebru în Franţa „Ursul XIX“ (Ursul secolului 19), ploieşteanul San Marino (Gheorghe Sandu Marin). Acesta avea o forţă intr-adevăr uluitoare, „jonglînd cu greutăţi de 100 kg“, ridicând cu mîinile 8 ponei. PICĂTURI . Jucătorii s-au „încălzit“ în cinci minute. Spectatorii, nici în nouăzeci. « Cu o înaintare lucidă și o apărare fermă, cîștigi orice meci. Dar cine pierzi, pînă să le ai. • Mica publicitate : „Cedăm doi atacanți centrali, pentnu un atacant ultracentral“. D. NEGREA NUME CARE DOMINA „MARMURA“ DE LA MONTE CARLO: ILIE NASTASE „.Monte Carlo are o geometrie fascinantă şi ameţitoare în acelaşi timp. Oraşul respiră, parcă, abia spre Monte Carlo Country Club, acolo, spre acele 20 de terenuri de tenis suspendate între apele cristaline ale Mediteranei şi înălţimile sure ale Alpilor Maritimi. ...Monte Carlo a intrat în lumea sportului alb din secolul trecut. De atunci, din 1897, acolo, în briza Mediteranei, se dispută turneul de la Monte Carlo, competiţie de prestigiu şi tradiţie. Şi istoria aceasta a tenisului de la Monte Carlo o poţi reface şi astăzi, uşor, la faţa locului. Pentru că Country Club are o memorie a sa, păstrată în marmură. La tribuna, centrală, la loc ferit de ploi, peretele lui Country Club e un veritabil muzeu al tenisului. Dreptunghiuri de marmură anunţă cu litere mari pe cîştigătorii de pînă acum ai turneului de la Monte Carlo. Cite o placă pentru fiecare învingător! Şi prima finală s-a disputat în 1897 .... ...Ultimele trei plăci aveau acelaşi nume, în ziua cînd am vizitat Country Club-ul. Era 14 aprilie, ziua ultimei finale. Plăcile acelea de marmură repetau acelaşi nume: Ilie Năstase, jucătorul român care a cîştigat finalele din 1971, 1972 şi 1973, cu dezinvoltură şi talent distins. In marmura de la Monte Carlo era trecut numai numele învingătorului ultimelor trei finale, dar cei mai mulţi dintre cei prezenţi ştiau că în acele meciuri Ilie Năstase învinsese, cronologic, pe Tom Okker, Fr. Pala şi B. Borg. La 14 aprilie, în acest an, asistenţa de la Country Club aştepta o a patra victorie consecutivă a lui Ilie Năstase, ceea ce ar fi reprezentat un record al participărilor de după război. Ilie Năstase a fost, însă, obosit şi a ratat a patra „marmură" în faţa rodhezianului Andrew Pattison, blondul de 1,93 m! Imediat după ultima finală, acolo, în vestiarele de deasupra micului muzeu în aer liber, în timp ce învingătorul era singur, singurel, iar toate microfoanele şi pixurile îl căutau, avide, pe Ilie Năstase, chiar sub duş, am avut sentimentul că cei mai mulţi regretau ratarea recordului. Nu ştim ce anume, poate demnitatea lui Ilie Năstase, poate francheţea sa, poate „talentul său de geniu sclipitor“ — cum îl prezenta programul concursului — toate acestea ne-au făcut, însă, să credem că tentativa recordului va continua !... ...In marmura de la „muzeul“ terenului din Monte Carlo, alături de numele fraţilor Doherty, cei care au triumfat între anii 1897— 1906 (!), alături de un alt englez, Wilding, şi el performer al primilor ani ai acestei competiţii, in proba de simplu figurează şi românul N. Mişu, câştigătorul turneului în 1919. Numele ţării noastre mai figurează, apoi, şi in dreptul învingătorilor la, dublu-bărbaţi, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, campioni în 1971, Ilie Năstase şi spaniolul J. Gisbert, cei mai buni in finala de anul trecut. ...La Monte Carlo marmura pură așteaptă numele altor învingători !... Mircea M. IONESCU ...Monte Carlo Country Club, cu trei sferturi de oră înaintea ultimei finale. Andrei Rădulescu (dreapta) — preşedintele Colegiului central de arbitri — și Ion Voinescu (stînga) — unul din antrenorii naţionalei de juniori — au venit de la Cannes pentru a-l vedea pe Ilie Năstase. Şi, e foarte firesc să se fi discutat foarte mult despre... fotbal, din moment ce marele nostru tenisman jucase în copilărie fotbal Intr-una din echipele clubului bucureştean Steaua, uneori chiar sub îndrumarea lui Voinescu ! Foto : Mircea BATRINU ^9 Un document rar în fondul Muzeului Sportului Românesc Generalul-colonel (r) Paul Teodorescu, fost comandant al Academiei Militare, ajuns acum la venerabila vîrstă de 86 de ani, a donat Muzeului sportului românesc un document de o deosebită valoare : certificatul eliberat de „CLUB ALPIN FRANÇAIS“ (7 Rue la Boétie, Paris 8) prin care se atestă că în luna august 1921, „maiorul Paul Teodorescu, din armata română (care făcea stagiul la un corp de vînători alpini, ca absolvent al Şcolii Superioare de Război de la Paris, — n.n.) a efectuat ascensiunea Morţi Blanc-ului, atingînd 4.807 nt“, după cum reiese din controalele scriptice ale subcentrului Grenoble. Predind documentul tînărului profesor N. Postolache, directorul Muzeului, generalul Paul Teodorescu a ţinut să releve că locul acestui certificat, mârturie , a spiritului cutezător român, şi astfel manifestat pe înălţimile Mont Blanc-ului, este acolo, un muzeu, unde trebuie să fie un îndemn pentru noile generaţii, şi nu în sertare personale. Gestul venerabilului pionier sportiv este, totodată, un îndemn şi pentru alţi veterani care deţin „piese rare“ din istoricul sportului românesc, să le îndrepte, spre locul de cunoaştere şi preţuire publică, autentice mesaje educative în spiritul suflului nou care animă, deopotrivă, tineretul şi cadrele mature ale sportului de la noi, Muzeul Sportului Românesc bucurîndu-se de un larg interes printre vizitatorii străini și din țara noastră V. FIROIU □ RĂSPĂR DUMITRU IONESCU. SLANIC. Care este situaţia lui Dumitriu III Nici un car, nici în căruţă, nici în teleguţă. El n-a primit încă dezlegare de la Rapid pentru altă echipă, iar conducerea tehnică a feroviarilor, se pare, nu mai contează pe el. In rest, ştiu ceea ce ştiţi şi dv., şi anume, că Dumitriu II nu joacă. I. GHINESCU, COMUNA BOTENI. Un catren (la care se vor... ralia toţi iubitorii tenisului de masă din ţara noastră), pornind de la evoluţia fete teor noastre la C.E. : Trei medalii ne-aţi adus, Fetelor, ştacheta sus ! Noi medalii să aveţi, Să mai daţi şi la.. . băieţi ! RICA BOGDAN, COMUNA GRECEŞTI. Evident, un caz ca al dv. nu se întâlneşte in fiecare zi : să fii din judeţul Dolj şi să-ţi bată inima pentru Poli Timişoara ! Dar, din moment ce anii de studenţie i-aţi petrecut pe malurile Begăi, vă înţeleg. Deci, vreţi să intraţi în corespondenţă cu „numeroşii — plini de fair-play — suporteri ai acestei echipe“. V. TOMA, BUCUREŞTI. Din nou un atac la adresa sportivilor cu plete. (Vă felicit, în orice caz, că aţi avut succes în munca de lămurire dusă cu cei doi băieţi ai dv) . Cînd se planifică timpul Pentru pregătirea lor, Antrenorii să prevadă Şi ore la... coafor. COSTEL HADULESCU, CLUJ. Există un asemenea rezultat : Universitatea Cluj — Dinamo 5—0. El a fost înregistrat la Cluj, în returul campionatului 1967—68. Să ştiţi Că şi în tur, la Bucureşti, a cîştigat tot Universitatea: 4—2! Ce frumoase sunt, uneori, amintirile... NELU TRIFU, BUCUREŞTI. Mă bucură reuşita dv. Ea este în întregime a dv., eu neavind nici un fel de merit. TOADER BOJA, BRAZI. La sport, in general, şi la fotbal, în special, îşi găseşte o perfectă aplicare proverbul : „Să nu spui «hop, pînă n-ai sărit groapa !“. Totuşi, datorită avansului pe care îl are şi forţei de joc de care dă dovadă Olimpia Satu Mare, aleasa inimii dv. dintre echipele Diviziei B, oferă multe garanţii suporterilor ei, că va promova în Divizia A. De fapt, este vorba de o... reîntoarcere, după aproape patru decenii, aceeaşi Olimpie (bineînţeles, Insă, cu alţi... jucători) figurînd printre cele 20 de echipe, împărţite In două serii, care au luat parte la campionatul Diviziei A, ediţia 1937—1938. Echipa din Satu Mare s-a clasat atunci pe ultimul loc din prima serie, în care au mai jucat (le amintesc in ordinea clasamentului final) Raţiei, Amefa, Victoria Cluj, Chinezul Timişoara, Phoenix Baia Mare, Unirea Tricolor, C.A.O. şi C.U.I.G. Brăila. CONSTANTIN COJOCARU, CONSTANŢA, stadionul din Sao Paulo, cu cele 120 000 de locuri ale sale, se numără printre marile „cetăţi“ ale fotbalului din lumea întreagă. Capacitatea lui este, totuşi, departe de aceea a „Maracanei” din Rio de Janeiro, care poate cuprinde aproape 200 000 de spectatori. Cu populaţia unui oraş. Şi nu dintre cele mici ! MAXIMILIAN NEAGU. BRAILA. Potrivit regulamentului, căderea unui boxer la podea nu este punctată în favoarea adversarului lui. Totuşi, nu numai spectatorii, ci şi judecătorii nu rămîn indiferenţi la knock-downuri, astfel că este mai indicat pentru boxeri să-şi găsească alt loc de... odihnă, decit la podea. ( Ilustraţii N. CLAUDIU ) Sportul O trompetă care a incetat să mai cînte Trompeta lui Tudorică a amuţit pentru totdeauna. Figură pitorească a stadioanelor bucureştene, nelipsit de la meciurile rapidiştilor, pe care i-a iubit ca pe trompeta sa. „Tudorică“ (Ion Tudor, cum am aflat, abia acum, că se numea) a fost una din „piesele“ savurate ale galeriei bucureştene, a maselor de anonimi care prin freamătul lor dau şi mai mult farmec spectacolului sportiv. A murit „Tudorică“. Trompeta lui nu va mai răsuna pe stadioane, amintind echipei favorite că o inimă tremură pentru ea, că-i aşteaptă victoria. Desigur, însă, că nu va trece mult timp și, din rîndurile iubitorilor de fotbal va apare — ca pe toate stadioanele din lume — un alt „șef al galeriei“, entuziast, original, neobosit... PAGNOL DESPRE BOX Zilele trecute, a încetat din viaţă celebrul dramaturg, cineast şi romancier francez Marcel Pagnol, membru al Academiei Franceze. Piesa sa „Domnul Topaze“ l-a făcut cunoscut în rîndurile dramaturgilor francezi, precum el însuşi l-a lansat în cinematografie pe vestitul comic Fernandel. Marcel Pagnol a fost un mare iubitor al sportului şi în special al boxului. De la el ne-a rămas o splendidă caracterizare a pugilismului : „Boxul e compus din concepte putindu-se rezuma în cele trei calităţi care onorează cel mai mult condiţia umană : inteligenţa, curajul şi sănătatea fizică”. □□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□ Sportul a fost acreditat de mult in vastul arsenal al mijloacelor de educaţie, de ridicare a nivelului ţie conştiinţă soţialistă a maselor, al tineretului mai cu seamă. Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 28 februarie —2 martie 1973 subliniază in mod pregnant aceasta trăsătură, insistind asupra necesităţii promovării cu fermitate în rîndurile sportivilor a dragostei şi stimei faţă de munca, a spiritului de cinste, a eticii şi echităţii. Caracterul permanent, continuu, fără pauze, întreruperi sauvacanţe , reprezintă una din trăsăturile definitorii ale acestei activităţi. . .... ... Fără indoiala, in procesul amplu, lung şi anevoios, desfăşurat în zonele gingaşe şi invizibile ale conştiinţei, s-au obţinut unele progrese, pe care le putem sesiza, chiar dacă domeniul se exclude unităţilor de măsură tradiţionale. Dar, elogiind aspectele pozitive, cu forţă de exemplu, făcîndu-le cunoscute, pentru generalizarea unor experienţe bune, nu trebuie să ocolim neajunsurile (destul de multe) care mai persistă, frîne in calea realizării integrale a programului trasat de partid mişcării sportive. Asemenea idei iși propune să dezbată rubrica noastră. EXEMPLUL VETERANULUI La 35 de ani, hocheistul Dezideriu Varga continuă să fie unul dintre cei mai buni jucători ai ţării, pilonul echipei sale de club — Steaua — şi al „naţionalei“ ! Sezonul recent Încheiat ne-a prilejuit, nu o dată, să consemnăm excedentele lui evoluţii în meciurile din cadrul Diviziei, In partidele internaţionala, In jocurile grupei B a campionatului mondial. Varga sfidează, parcă, trecerea timpului, etalează o tinereţe tulburătoare, este stimat li iubit Care să fie secretul acestei longevităţi, fentr-o disciplină attt de grea, caracterizată printr-o uriaşă solicitare fizică fi un efort nervos cu nimic mai ■căzut 7 Răspunsul la această întrebare ete uşor de dat, dacă alături de „Varga-sportivul“ il vom aşeza pe „Varga-omul“, cel de toate zilele, fără cască, cresă şi apărători. Frivindu-l astfel, vom avea imaginea revelatoare a unui bărbat matur, serios, îndrăgostit cu toată fiinţa lui de un sport, care cutează timpuriu frunţile şi înăspreşte privirea, socotind că o asemenea iubire trebuie dovedită nu prin vorbe ci prin muncă permanentă şi dăruire nelimitată. Veteranul echipei începe antrenamentele primul şi le încheie ultimul,, iar risipa ee energie pe care o face este de-a dreptul impresionantă. Fidelitatea faţă de sport se manifestă la Dezideriu Varga printr-o viaţă disciplinată, lipsită de orice excese, pe care şi-a impus-o de bună voie, prin comportarea ireproşabilă pe gheaţa patinoarelor şi în societate, în activitatea profesională şi în familie, ca soţ şi tată. In intimitate, Deju este un om foarte agreabil, care iubeşte muzica, lectura, este gata oricînd să viseze, să asculte, sau să povestească lucruri interesante, avînd o tolbă adîncă de aduceri aminte dintr-o activitate sportivă de performanţă care a trecut de pragul a două decenii. Este, fără îndoială, demn de toată admiraţia cum acest eminent sportiv a reuşit să găsească deplinul său echilibru interior şi drumul drept în marele labirint al vieţii. A făcut-o prin muncă, prin educaţie, dar, mai ales, printr-o mare autoexigenţă, fiind permanent propriul şi incoruptibilul său judecător. Tinerii hocheişti nu au dorit de învăţat de la decanul lor de vîrstă şi, am spune noi, de caracter ! Valeriu CHIOŞB Tradiţia «crimei româneşti a fost minunat onorată de tinerii noştri „muşchetari“ participanţi la ediţia 1974 a campionatului mondial al speranţelor. După cum se ştie, doi dintre ei, un floretist, Petru-Adalbert Kuki, şi un sabrer, Ioan Pop, au realizat performanţele maxime, cucerind MEDALIILE DE AUR! Misiunea de a reprezenta cu demnitate culorile patriei la marea întrecere de la Istanbul n-a fost uşoară, mai ales pentru Kuki. Ajuns în finală alături de marii favoriţi ai probei de floretă, francezul Franois Pietruszka, câştigătorul de anul trecut al competiţiei, şi trăgătorul vest-german Mathias Bahr, medaliat cu argint la C.M. din 1973, reprezentantul nostru păstra, în pronosticurile specialiştilor, şanse minime de reuşită, cel mult perspectiva unei medalii de bronz, ceea ce ar fi constituit un mare succes. Şi totuşi, întrecerea de pe planşă a răsturnat calculele hîrtiei. Fiindcă sportivul român, aruncând în luptă nu numai talentul şi priceperea, dar şi întreaga sa ambiţie, dorinţa fierbinte de a aduce ţării o răsunătoare victorie, i-a întrecut pe puternicii săi adversari de o manieră care, aşa cum spunea preşedintele Federaţiei Internaţionale de Scrimă, Pierre Fery, „anunţă un viitor mare campion al seniorilor“. Lucrurile s-au repetat, la fel de emoţionant, două zile mai tîrziu, în finala sabreritor. Şi aici reprezentantul ţării noastre Xoan Pop, avea de înfruntat adversari reputaţi, ca maghiarul Gellert şi sovieticul Kiknadze, cei mai bine cotaţi la ora „mondialelor“, socotiţi că vor urca in această ordine pe podiumul învingătorilor. Şi, din noi a intervenit o răsturnare de calcule ! Pop a dispus, mai intit, da Gellert cu 5—2, intr-un „asalt de kinogramă“, după aceea şi de Kiknadze, către încheierea disputelor pentru desemnarea campionului mondial, la acelaşi 6bor ! Alte trei victorii categorice — la 1 şi la 2 — aveau să completeze strălucitul bilanţ al tînărului sabrer român, neînvins în finala de la „Sergi Saray“. Victoriile lui Kuki şi Pop, modul impresionant în car, ei le-au obţinut, dăruirea de care s-au arătat capabili, atestă ataşamentul tineretului nostru faţă de Patrie, dorinţa lui de a contribui, fără a precupeţi vreun efort, la creşterea prestigiului internaţional al României socialiste. Tiberiu STAMA RESORTURILE AUTODEPĂȘIRII Nr. 7752 ORGANIZAŢIA PIONIERILOR, LA UN SFERT DE VEAC DE EXISTENŢĂ (Urmare din pag. I) nale acţiuni de masă, care au culminat cu „Festivalul sporturilor de iarnă“ de la Cîmpulung Moldovenesc. Ediţia de vară a „Cupei tineretului“ a luat peste tot un start promiţător, incit este de aşteptat ca finalele judeţene, cit şi finala republicană să prilejuiască o puternică afirmare a sportului pionieresc şi şcolar, să contribuie la depistarea unor copii talentaţi. Pentru Organizaţia pionierilor, problema învăţării înotului de către copii a reprezentat o preocupare primordială. Lansind acţiunea „Delfin“, ce vizează amenajarea unor bazine şi organizarea unor centre de iniţiere, Organizaţia pionierilor se mîndreşte cu faptul că din 1970 şi pînă în prezent peste 30. 000 de copii au devenit înotători. Acest fapt este explicabil şi prin existenţa a numeroşi instructori voluntari (1200 numai în anul 1973), recrutaţi dintre părinţii copiilor, utecişti sau studenţi, în vederea cuprinderii pionierilor care îndrăgesc in mod deosebit unele ramuri sportive (dar nu au fost selecţionaţi în unităţile sportive specializate), un rol deosebit îl joacă cercurile din cadrul şcolilor şi caselor de pionieri. Diferenţiate în 25 de profile, cele peste 2 500 de cercuri cuprind 150 000 de pionieri. Un rol important in dezvoltarea activităţii sportive de masă l-a jucat şi generalizarea cupei „Tot înainte“, a unităţii de pionieri, acţiune menită să cointereseze activele pioniereşti în asigurarea unui calendar sportiv cit mai bogat şi contribuit, la nivelul grupelor şi detaşamentelor de pionieri. Decernarea titlului de „Detaşament sportiv fruntaş“ la finele anului şcolar determină o puternică emulaţie. In cadrul preocupărilor Organizaţiei pionierilor, turismul ocupă un loc de frunte, fiind integrat in programul politico-educativ. Pionieri români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi păşesc, cot la cot, călcindu-se şi reconfortîndu-se, învăţînd să cunoască şi să-şi iubească patria. Expediţiile „Cutezătorii“ (ajunse la a 5-a ediţie, cu peste 25 000 de participanţi), expediţiile nautice pe plute şi bărci, miile de cicloturişti care împânzesc şoselele cu caravane pioniereşti au permis o largă diversificare a mişcării turistice pioniereşti, cultivind la aceştia deprinderi de autoorganizare şi gospodărire, de orientare, de respectare a naturii. In ultima perioadă, prin grija şi sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, în majoritatea judeţelor au fost amenajate numeroase „sate de „vacanţă“ şi tabere in corturi. Deplasarea organizată a unor unităţi de pionieri, sub forma marşurilor, în care grupuri masive se încolonează sub faldurile drapelelor, cu toboşarii şi trompeţii în frunte, a devenit una dintre acţiunile îndrăgite şi frecvent folosite în cadrul activităţii pioniereşti. Luna aprilie a acestui an, declarată „Luna cintecelor, marşurilor şi muncii patriotice pioniereşti“, a fost martora unor numeroase asemenea acţiuni de masă (Bucureştiul oferind un exemplu deosebit) care culminează în perioada 28—30 aprilie cu organizarea în toate localităţile a „Marşului aniversării“. In acest an, activitatea sportiv-turistică pionierească este profund marcată de efortul întregii organizaţii, de a îndeplini angajamentele luate pe linia muncii patriotice. Răspunzind chemării pionierilor din jud. Brăila, pionierii din toată ţara s-au angajat să muncească în agricultură şi pe şantiere, să planteze pomi sau flori, să colecteze deşeuri etc. Pionierii şi-au propus, totodată, să amenajeze peste 4 500 de noi terenuri de sport, să construiască sute de bazine şi patinoare improvizate, să amenajeze in toate cartierele, în şcoli, piste aplicative.A început ultimul trimestru al acestui an şcolar. Decisiv pentru finalizarea efortului de a învăţa cu sirguinţă şi perseverenţă, acest trimestru va fi, totodată, un „laborator“ de pregătire a acţiunilor sportive şi turistice ce vor fi organizate de „Ziua pionierilor“ în vacanţa mare. Dedicate celor două mari evenimente social-politice pe care le sărbătoreşte întregul nostru popor, aceste activităţi de vacanţă vor demonstra dragostea şi ataşamentul pionierilor faţă de politica partidului, patriotismul lor înflăcărat, dorinţa de a participa la uriaşul efort de desăvârşire a construcţiei socialismului în ţara noastră. AMÎNAREA PRIMEI ETAPE LA MOTOCROS Din cauza timpului nefavorabil, etapa inaugurală a campionatului republican de motocros, care trebuia să se desfășoare duminică la Cimpina, s-a amînat pentru o dată ce va fi stabilită ulterior. PETE*** Intuim ipomeril cînd contextul general al mişcării noastre sportive, însuşi sensul acestei activităţi, este orientat spre comportarea cetăţenească ireproşabilă a tineretului stadioanelor, cind pretutindeni operează adine — in atitudine şi mentalitate — normele eticii şi echităţii socialiste, cind aceste elemente devin etalonul real al valorii unui Individ, două reprobabile manifestări ala unor fotbalişti de la C.S.U. Galaţi apar ca nişte grave ultrago-Faptele semnalate de corespondentul nostru tinturite şi, eu atit mai mult, nu avem dreptul să la ascundem. Nu de mult, intr-o seară, la restaurantul „Casino“, inginerul (nota bana !) Viorel Tănăcescu, componentă formaţiei amintite, a provocat scandal, hoindu-se la bătaie cu... două femei, ospătară Aurica Mata! şi bufetiera Domniei Gimneaţa, pentru motivul că acestea n-au acceptat să Încalce regulile localului şi să-i servească numai băutură, fără gustare. După cum gete lesne de Închipuit, incidentul a fost din cale afară de penibil, inginerului i s-au vărsat în faţă, da către ospătară, rămăşiţele dintr-o sticlă de bere, acesta a fugărit-o pini la bufet şi aşa mai departe... A doua intimplare este de altă natură. Fotbalistul Eugen Nsţu (tot de la C.S.U.), prezent la masă cînd s-au petrecut cele relatate cu Tănăsescu, a fixat o intilnire la cofetăria „MaculRoşu“ cu antrenorul unei alte echipe gălăţene (pe care studenţii urmau s-o întîlnească peste câteva zile) şi la întrevederea secretă i-a propus ca, în schimbul unei sume de bani, să faciliteze victoria acestei formaţii. Se oferea, aşadar, spre vinzare... un meci ! Antrenorul a respins oferta şi a făcut cunoscute lucrurile conducerii secţiei de fotbal a C.S.U. Jucătorul Nan n-a mai fost inclus in formaţie la meciul cu pricina, iar ulterior — la prima şedinţă a biroului — a fost exclus definitiv din lot. O măsură justă, fără Îndoială ! Nutrim speranţa că aceste pete de pe fruntea sportului gălăţean vor determina — la toate nivelele — o reconsiderare a muncii de educaţie cu sportivii. In focul luptei pentru promovarea unei echipe locale in Divizia A, această sarcină de mare Însemnătate se pare că și cam fost lăsaţi pe un plan secundar. ACTUALITĂŢI DIN OINĂ FAZA PE MUNICIPIUL BUCUREŞTI A „CUPEI ROMÂNIEI11 SALONTA , „CUPA SPERANŢELOR" ŞI „CUPA CRAVATELOR ROŞII" în majoritatea judeţelor şi municipiilor se desfăşoară, în aceste zile, etape ale „Cupei României“ la oină, premergătoare fazelor de zonă. Sâmbătă şi duminică, pe terenurile complexului cultural-sportiv de la Lacul Tei şi Gloria s-a disputat etapa pemunicipiul Bucureşti. La întreceri au fost prezente 4 echipe: C.P.B., Universitatea, Gloria şi Dinamo. In prima zi s-au desfăşurat întîlnirile tur, iar în a doua zi cele ale returului. Rezultate din tur: In organizarea comisiei judeţene de specialitate, la Salonta, judeţul Bihor, s-au disputat două atractive competiţii de oină la startul cărora au fost prezenţi cei mai mici cinişti. „Cupa speranţelor“ a cuprins două serii a cîte 5 echipe fiecare. De remarcat faptul că, în afara echipei din oraşul gazdă, toate ★ ★ Au fost fixate localităţile unde se vor desfăşura etapele de zonă ale „Cupei României“. La Arad (11—12 mai) vor evolua reprezentativele judeţelor Timiş, Satu Mare, Sălaj, Bihor, Mureş, Hunedoara Maramureş, Gorj şi municipiul Bucureşti , la Focşani (1l—12 mai): Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Galaţi, C.P.B. — Dinamo 26—0; Gloria — Universitatea 11—6; Universitatea — Dinamo 13—2; C.P.B — Gloria 12—12; Gloria — Dinamo 12—6; C.P.B. — Universitatea 17—8; rezultate din retur: C.P.B. — Dinamo 12—2; Gloria — Universitatea 22—3; Universitatea — Dinamo 8—7; C.P.B. — Gloria 15—5; Gloria — Dinamo 13—11; C.P.B. — Universitatea 20—4. In urma acestor rezultate C.P.B s-a clasat pentru etapa de zonă de la Arad, iar Gloria va evolua la zona Focșani. celelalte au fost reprezentative ale comunelor judeţului : Petid, Valea lui Mihai, Talpoş, Popeşti, Curăţele, Sititelec, Sîimbăta, Vâşad. In seria I pe primul loc s-a situat echipa din Popeşti (antrenor prof. Ioan Caraba), iar în seria a II-a reprezentativa comunei Simbăta (antrenor Viorel Petre). ★ Brăila, Tulcea, Suceava şi Neamţ: Braşov (18—19 mai), Caraş-Severin, Bistriţa-Năsăud, Alba, Cluj Covasna, Harghita, Sibiu, Buzău, Teleorman, Călăraşi (18—19 mai), Mehedinţi, Dolj, Vîlcea, Olt, Argeş, Prahova, Constanţa, Dîmboviţa şi Ilfov.