Sportul, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 7729-7754)

1974-04-27 / nr. 7752

Pag. a 2-a SPORTUL ŞI BARBARISMELE Mulţumind Luizei Seche pentru in­teresul pe cere-l arată terminologiei sportive, ne simţim datori s-o ajutăm in efortul ei de a Înţelege particulari­tăţile acestui domeniu. In nr. î/1974 al revistei .Presa noas­tră“, dr. Luiza Seche publică un am­plu articol consacrat „englezismelor terminate In -ing folosite in presă". Capitolul „Sport“ ocupă aproape ju­mătate din partea demonstrativă, sunt înşirate substantivă de sorginte en­gleză terminate In -ini care au obţi­nut naturalizarea prin uz in limba­jul sportiv românesc : camping, car­ting, doping, dribling, presing, trening etc. Se găsesc in această culegere şi termeni a căror candidatură la înce­tățeniră nu se justifică prin folosirea unici Său­rări ili­cită o publicaţie, la cheremul unor autori iubitori de neo­­logitm­ă, găti să nu apăteze. In­cheiată categorie intră camping ( trailer sau caravaning­­inutile, cită vreme avem termenul mult mai apropiat înţelege­rii neserie : rulotă), clipping (din hooked pe gheaţă), forcing (mai alea la box), heading a» *Q«a»1), eehsting a,*&fr. tău sîts5»»~î nise aaamanaa barb­altima. tu cel puţin «ouă ocezh sin ten taai «avoMl a teaa aorsoiurile ie rigoara BawHag nu asOa — «una gawgM» au* toam — nn Uwiiltnnil cvrSnților popi­ce sau popicărie. Cel cărora sportul le este mai familiar ştiu că bowlin­­gul, cu bilele sale cu găuri pentru priză şi cu 10 popice de ţintă, se deo­sebeşte — ca disciplină sportivă — de jocul de popice, care are bile pline şi doar 9 obiecte de ţinu­t. Aşadar, de cuvîntul bowling este nevoie pentru a desemna un anumit sport, de necon­­fundat cu altul ! Sporting, pe care L. Seche l-a cău­tat, evident fără a-l găsi, printre sub­stantivele din dicţionare, este cel mai uzual dintre adjectivele terminologiei sportive engleze, însemnînd sportiv. „Gală de sporting" (pe care autoarea pare să-l fi auzit Intr-o emisiune TV) este o oricură­e formulare irațională. In schimb, firm­a Sporting-club de la un club al tineretului­ stă mai aproa­pe de realitate, nu numai prin sens, ci şi prin tradiţie. De pildă „The Spor­ting Club“, de Thomas McGaine, este unul din cele mai cunoscute romane modemne (1998) ale literaturii ameri­cane. Aşadar, nici glnd ca aici să fie vorba de vreo „formaţie creată pe teren romăneac* In privinţa necesităţii şi posibu­l ţă­i de a evita unii termeni străini limbajul sportiv, discuţia rămlns fireşte deschisă, fiindcă rezolvarea nur ita veni numai de la Ungvigd­, că de In­tor porţii in sport. Victor BANCIULESCU MARELE STEEPLE-CHASSE DE LA PARDUBICE Marele steeple-chasse de la Par­dubice se aleargă pe distanţa de 6 900 m, cu 29 obstacole, dintre care unul foarte dificil, numit „ma­rele Taxis“. Ele este constituit din­­tr-un bulfiş natural de 1,60 m Înălţime şi 1,50 m lărgime, urmat de un şanţ cu apă de 5 m lungi­me şi adînc la bază de 2 m, cu o pantă uşor înclinată către margi­nea exterioară. O altă dificultate este „bancheta Irlandeză“ (obst. nr. 5) avtnd Înălţimea gi lărgimea de ctte 3 m şi fiind precedată de un mic şanţ. Riviera are 4,50 m lun­gime şi este situată In contrapantă (obst. nr. 17). în realitate, marele steeple-chasse de la Pardubice este o cursă din categoria crosurilor, dar se diferen­ţiază prin aceea că obligă caii să dezvolte încă din plecare o viteză maximă pentru că la numai 700 m de la start se află „marele Taxis“. Dacă se aleargă cu o viteză de 780 — 850 m pe minut, sunt necesa­re 50—54 secunde pentru parcurge­rea acestor distanţe. La Pardubice, anul trecut, s-au aliniat 20 de participanţi. Şase cai au căzut la „marele Taxis“ şi alţii la diferite alte obstacole. Au ter­minat parcursul 9 cai, victoria re­­venindu-i calului condus de Chris­­tofor Collins (Anglia) jocheu de 1,83 m (!). La Pardubice au concurat, cu ani în urmă, cu bune rezultate, şi că­lăreţii români. Desigur, ne-ar bucu­ra ca şi în viitor reprezentanţii noştri să-şi încerce forţele la re­numitul steeple-chasse de la Par­dubice. Felix ŢOPESCU IN PATRU RÎNDURI În timpul unui antre­nament, Toma Ovici și-a aruncat racheta peste tribună Gestul (ce-l regretă) A produs mirare : Nu orice rachetă Musai e să... zboare ! Nelu QUINTUS Popularitatea lui Cruyff După ce s-au plătit 25 000 de pe­setas pentru un tricou al lui Cruyff, alte două exemple vin să arate popularitatea de care se bucură în Spania fostul jucător al lui Ajax. Pentru o minge pe care se semna­se Cruyff, pusă la licitaţie de o in­stituţie de binefacere, s-a oferit suma de 30 000 de pesetas. Pe de altă parte, un simpatizant a confec­ționat o statuie a lui Cruyff din... ciocolată, figurina avînd înălțimea de 1,40 m. . PRIMUL ARBITRU LA LUPTE - PUBLICUL! După cum susţine o publicaţie a epocii („Carnetul sportiv“), primul titlu de „şampion“ al României a fost acordat în 1904 luptătorului polonez Zbisko Cziganiewicz de către... pu­blic, in unanimitate ! In anul urmă­tor, titlul i-a fost decernat „per acla­­mationem“ lui Lurich, învingătorul lui Zbisko. în 1906 se organizează mai multe „şampionate ale României“ unele la Circul Sidoli, iar altele la „Arenele Romane“ ; ultimele au fost comple­tate de primul „şampionat“ de luptă dreaptă românească (trintă) şi de de­monstraţii de jiu-jitsu. Organizato­rul întrecerilor la care învingătorii făceau „ocolul arenelor în bigă“, era autorul lui „Vlaicu Vodă“ , Alexan­dru Davila. Cel mai important „şampior­at“ a fost însă cel din 1908, de la Circul Sidoli, cind au fost prezenţi nu mai pu­ţin de trei campioni ai lumii : luptă­torul rus Ivan Podubnii (greco-ro­­mane), japonezul Ono (jiu-jitsu) şi, scoţianul Esson (cats and cats can).­ Cu această ocazie a fost editat şi un număr unic al unei reviste a lupte­lor (probabil ca program la circ !). In jurul anului 1900 devenise ce­lebru în Franţa „Ursul XIX“ (Ursul secolului 19), ploieşteanul San Ma­rino (Gheorghe Sandu Marin). Acesta avea o forţă intr-adevăr uluitoare, „jonglînd cu greutăţi de 100 kg“, ri­dicând cu mîinile 8 ponei. PICĂTURI . Jucătorii s-au „încălzit“ în cinci minute. Spectatorii, nici­ în nouăzeci. « Cu o înaintare lucidă și o a­­părare fermă, cîștigi orice meci. Dar cine pierzi, pînă să le ai. • Mica publicitate : „Cedăm doi atacanți centrali, pentnu un atacant ultracentral“. D. NEGREA ­ NUME CARE DOMINA „MARMURA“ DE LA MONTE CARLO: ILIE NASTASE „.Monte Carlo are o geometrie fascinantă şi ameţitoare în acelaşi timp. Oraşul respiră, parcă, abia spre Monte Carlo Country Club, acolo, spre acele 20 de terenuri de tenis suspendate între apele cris­taline ale Mediteranei şi înălţimile sure ale Alpilor Maritimi. ...Monte Carlo a intrat în lumea sportului alb din secolul trecut. De atunci, din 1897, acolo, în briza Mediteranei, se dispută turneul de la Monte Carlo, competiţie de pres­tigiu şi tradiţie. Şi istoria aceasta a tenisului de la Monte Carlo o poţi reface şi astăzi, uşor, la faţa locului. Pentru că Country Club are o memorie a sa, păstrată în marmură. La tribuna, centrală, la loc ferit de ploi, peretele lui Coun­try Club e un veritabil muzeu al tenisului. Dreptunghiuri de mar­mură anunţă cu litere mari pe cîş­­tigătorii de pînă acum ai turneului de la Monte Carlo. Cite o placă pentru fiecare învingător! Şi pri­ma finală s-a disputat în 1897 .­... ...Ultimele trei plăci aveau ace­laşi nume, în ziua cînd am vizitat Country Club-ul. Era 14 aprilie, ziua ultimei finale. Plăcile acelea de marmură repetau acelaşi nume: Ilie Năstase, jucătorul român care a cîştigat finalele din 1971, 1972 şi 1973, cu dezinvoltură şi talent dis­tins. In marmura de la Monte Carlo era trecut numai numele în­vingătorului ultimelor trei finale, dar cei mai mulţi dintre cei pre­zenţi ştiau că în acele meciuri Ilie Năstase învinsese, cronologic, pe Tom Okker, Fr. Pala şi B. Borg. La 14 aprilie, în acest an, asistenţa de la Country Club aştepta o a patra victorie consecutivă a lui Ilie Năstase, ceea ce ar fi reprezentat un record al participărilor de după război. Ilie Năstase a fost, însă, obosit şi a ratat a patra „mar­mură" în faţa rodhezianului An­drew Pattison, blondul de 1,93 m! Imediat după ultima finală, acolo, în vestiarele de deasupra micului muzeu în aer liber, în timp ce în­vingătorul era singur, singurel, iar toate microfoanele şi pixurile îl căutau, avide, pe Ilie Năstase, chiar sub duş, am avut sentimen­tul că cei mai mulţi regretau ra­tarea recordului. Nu ştim ce anu­me, poate demnitatea lui Ilie Năs­tase, poate francheţea sa, poate „talentul său de geniu sclipitor“ — cum îl prezenta programul con­cursului — toate acestea ne-au fă­cut, însă, să credem că tentativa recordului va continua !... ...In marmura de la „muzeul“ te­renului din Monte Carlo, alături de numele fraţilor Doherty, cei care au triumfat între anii 1897— 1906 (!), alături de un alt englez, Wilding, şi el performer al primi­lor ani ai acestei competiţii, in proba de simplu figurează şi ro­mânul N. Mişu, câştigătorul turneu­lui în 1919. Numele ţării noastre mai figurează, apoi, şi in dreptul învingătorilor la, dublu-bărbaţi, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, campioni în 1971, Ilie Năstase şi spaniolul J. Gisbert, cei mai buni in finala de anul trecut. ...La Monte Carlo marmura pură așteaptă numele altor învingă­tori !... Mircea M. IONESCU ...Monte Carlo Country Club, cu trei sferturi de oră înaintea ultimei finale. Andrei Rădulescu (dreapta) — preşedintele Colegiului central de arbitri — și Ion Voinescu (stînga) — unul din antrenorii naţionalei de juniori — au venit de la Cannes pentru a-l vedea pe Ilie Năstase. Şi, e foarte firesc să se fi discutat foarte mult despre... fotbal, din moment ce marele nostru tenisman jucase în copilărie fotbal Intr-una din echi­pele clubului bucureştean Steaua, uneori chiar sub îndrumarea lui Voinescu ! Foto : Mircea BATRINU ^9 Un document rar în fondul­­ Muzeului Sportului Românesc Generalul-colonel (r) Paul Teodo­­rescu, fost comandant al Academiei Militare, ajuns acum la venerabila vîrstă de 86 de ani, a donat Muzeu­lui sportului românesc un document de o deosebită valoare : certificatul eliberat de „CLUB ALPIN FRANÇAIS“ (7 Rue la Boétie, Paris 8) prin care se atestă că în luna august 1921, „maiorul Paul Teodorescu, din armata română (care făcea stagiul la un corp de vînători alpini, ca absolvent al Şcolii Superioare de Război de la Paris, — n.n.) a efectuat ascensiunea Morţi Blanc-ului, atingînd 4.807 nt“, după cum reiese din controalele scriptice ale subcentrului Grenoble. Predind documentul tînărului profe­sor N. Postolache, directorul Muzeu­lui, generalul Paul Teodorescu a ţi­nut să releve că locul acestui cer­tificat, mârtu­rie , a spiritului cuteză­tor român, şi astfel manifestat pe înălţimile Mont Blanc-ului, este a­­colo, un muzeu, unde trebuie să fie un îndemn pentru noile generaţii, şi nu în sertare personale. Gestul venerabilului pionier sportiv este, totodată, un îndemn şi pentru alţi veterani care deţin „piese rare“ din istoricul sportului românesc, să le îndrepte, spre locul de cunoaştere şi preţuire publică, autentice mesaje educative în spiritul suflului nou care animă, deopotrivă, tineretul şi cadrele mature ale sportului de la noi, Muzeul Sportului Românesc bucu­­rîndu-se de un larg interes printre vizitatorii străini și din țara noastră V. FIROIU □ R­ĂSPĂR DUMITRU IONESCU. SLANIC. Care este situaţia lui Dumitriu II­I Nici un car, nici în căruţă, nici în teleguţă. El n-a primit încă dezlegare de la Ra­pid pentru altă echipă, iar conduce­rea tehnică a feroviarilor, se pare, nu mai contează pe el. In rest, ştiu ceea ce ştiţi şi dv., şi anume, că Du­­mitriu II nu joacă. I. GHINESCU, COMUNA BOTENI. Un catren (la care se vor... ralia toţi iubitorii tenisului de masă din ţara noastră), pornind de la evoluţia fete­ teor noastre la C.E. : Trei medalii ne-aţi adus, Fetelor, ştacheta sus ! Noi medalii să aveţi, Să mai daţi şi la.. . băieţi ! RICA BOGDAN, COMUNA GRE­CEŞTI. Evident, un caz ca al dv. nu se întâlneşte in fiecare zi : să fii din judeţul Dolj şi să-ţi bată inima pen­tru Poli Timişoara ! Dar, din moment ce anii de studenţie i-aţi petrecut pe malurile Begăi, vă înţeleg. Deci, vreţi să intraţi în corespondenţă cu „nume­roşii — plini de fair-play — suporteri ai acestei echipe“. V. TOMA, BUCUREŞTI. Din nou un atac la adresa sportivilor cu plete. (Vă felicit, în orice caz, că aţi avut succes în munca de lămurire dusă cu cei doi băieţi ai dv) . Cînd se planifică timpul Pentru pregătirea lor, Antrenorii să prevadă Şi ore la... coafor. COSTEL HADULESCU, CLUJ. Există un asemenea rezultat : Universitatea Cluj — Dinamo 5—0. El a fost înre­gistrat la Cluj, în returul campiona­tului 1967—68. Să ştiţi Că şi în tur, la Bucureşti, a cîştigat tot Universi­tatea: 4—2! Ce frumoase sunt, uneori, amintirile... NELU TRIFU, BUCUREŞTI. Mă bucură reuşita dv. Ea este în între­gime a dv., eu neavind nici un fel de merit. TOADER BOJA, BRAZI. La sport, in general, şi la fotbal, în special, îşi găseşte o perfectă aplicare prover­bul : „Să nu spui «hop,­ pînă n-ai sărit groapa !“. Totuşi, datorită a­­vansului pe care îl are şi forţei de joc de care dă dovadă Olimpia Satu Mare, aleasa inimii dv. dintre echipele Diviziei B, oferă multe garanţii su­porterilor ei, că va promova în Di­vizia A. De fapt, este vorba de o... reîntoarcere, după aproape patru de­cenii, aceeaşi Olimpie (bineînţeles, Insă, cu alţi... jucători) figurînd prin­tre cele 20 de echipe, împărţite In două serii, care au luat parte la cam­pionatul Diviziei A, ediţia 1937—1938. Echipa din Satu Mare s-a clasat atunci pe ultimul loc din prima serie, în care au mai jucat (le amintesc in ordinea clasamentului final) Raţiei, Amefa, Victoria Cluj, Chinezul Timişoara, Pho­enix Baia Mare, Unirea Tricolor, C.A.O. şi C.U.I.G. Brăila. CONSTANTIN COJOCARU, CON­STANŢA, stadionul din Sao Paulo, cu cele 120 000 de locuri ale sale, se numără printre marile „cetăţi“ ale fotbalului din lumea întreagă. Capaci­tatea lui este, totuşi, departe de a­­ceea a „Maracanei” din Rio de Ja­neiro, care poate cuprinde aproape 200 000 de spectatori. Cu­ populaţia u­­nui oraş. Şi nu dintre cele mici ! MAXIMILIAN NEAGU. BRAILA. Po­trivit regulamentului, căderea unui boxer la podea nu este punctată în favoarea adversarului lui. Totuşi, nu numai spectatorii, ci şi judecătorii nu rămîn indiferenţi la knock-downuri, astfel că este mai indicat pentru bo­xeri să-şi găsească alt loc de... odih­nă, decit la podea. ( Ilustraţii­­ N. CLAUDIU ) Sportul O trompetă care a incetat să mai cînte Trompeta lui Tudorică a amu­ţit pentru totdeauna. Figură pitorească a stadioane­lor bucureştene, nelipsit de la meciurile rapidiştilor, pe care i-a iubit ca pe trompeta sa. „Tudorică“ (Ion Tudor, cum am aflat, abia acum, că se numea) a fost una din „piesele“ savurate ale galeriei bucureştene, a ma­selor de anonimi care prin frea­mătul lor dau şi mai mult far­mec spectacolului sportiv. A murit „Tudorică“. Trompe­ta lui nu va mai răsuna pe stadioane, amintind echipei fa­vorite că o inimă tremură pen­tru ea, că-i aşteaptă victoria. Desigur, însă, că nu va trece mult timp și, din rîndurile iu­bitorilor de fotbal va apare — ca pe toate stadioanele din lu­me — un alt „șef al galeriei“, entuziast, original, neobosit... PAGNOL DESPRE BOX Zilele trecute, a încetat din viaţă celebrul dramaturg, cineast şi ro­mancier francez Marcel Pagnol, membru al Academiei Franceze. Piesa sa „Domnul Topaze“ l-a fă­cut cunoscut în rîndurile drama­turgilor francezi, precum el însuşi l-a lansat în cinematografie pe ves­titul comic Fernandel. Marcel Pagnol a fost un mare iubitor al sportului şi în special al boxului. De la el ne-a rămas o splendidă caracterizare a pugilis­­mului : „Boxul e compus din con­cepte putindu-se rezuma în cele trei calităţi care onorează cel mai mult condiţia umană : inteligenţa, curajul şi sănătatea fizică”. □□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□ S­portul a fost acreditat de mult in vastul arsenal al mijloacelor de educaţie, de ridicare a nivelului ţie con­ştiinţă soţialistă a maselor, al tineretului mai cu seamă. Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 28 februarie —­2 martie 1973 subliniază in mod pregnant aceasta tră­sătură, insistind asupra necesităţii promovării cu fermitate în rîndurile sportivilor a dragostei şi stimei faţă de munca, a spiritului de cinste, a eticii şi echităţii. Caracterul permanent, continuu, fără pauze, întreruperi sau­­vacanţe , reprezintă una din trăsăturile definitorii ale acestei activităţi. . .... ... Fără ind­oiala, in procesul amplu, lung şi anevoios, desfăşurat în zonele gingaşe şi invizibile ale conştiinţei, s-au obţinut unele progrese, pe care le putem sesiza, chiar dacă domeniul se exclude unităţilor de măsură tradiţionale. Dar, elogiind aspectele pozitive, cu forţă de exemplu, făcîndu-le cunoscute, pentru generalizarea unor experienţe bune, nu trebuie să ocolim neajunsurile (destul de mu­lte) care mai persistă, frîne in calea realizării integrale a pro­gramului trasat de partid mişcării sportive. Asemenea idei iși propune să dezbată rubrica noastră. EXEMPLUL VETERANULUI La 35 de ani, hocheistul Dezi­­deriu Varga continuă să fie unul dintre cei mai buni jucători ai ţării, pilonul echipei sale de club — Steaua — şi al „naţiona­lei“ ! Sezonul recent Încheiat ne-a prilejuit, nu o dată, să consem­năm excedentele lui evoluţii în meciurile din cadrul Diviziei, In partidele internaţionala, In jocu­rile grupei B a campionatului mondial. Varga sfidează, parcă, trecerea timpului, etalează o ti­nereţe tulburătoare, este stimat li iubit Care să fie secretul acestei longevităţi, fentr-o disciplină attt de grea, caracterizată printr-o uriaşă solicitare fizică fi un efort nervos cu nimic mai ■căzut 7 Răspunsul la această întreba­re ete uşor de dat, dacă alături de „Varga-sportivul“ il vom a­­şeza pe „Varga-omul“, cel de toate zilele, fără cască, cresă şi apărători. Frivindu-l astfel, vom avea imaginea revelatoare a unui bărbat matur, serios, îndră­gostit cu toată fiinţa lui de un sport, care cutează timpuriu frunţile şi înăspreşte privirea, socotind că o asemenea iubire trebuie dovedită nu prin vorbe ci prin muncă permanentă şi dăruire nelimitată. Veteranul echipei începe antrenamentele primul şi le încheie ultimul,, iar risipa e­e energie pe care o face este de-a dreptul impresionantă. Fidelitatea faţă de sport se manifestă la Dezideriu Varga printr-o viaţă disciplinată, lipsi­tă de orice excese, pe care şi-a impus-o de bună voie, prin comportarea ireproşabilă pe gheaţa patinoarelor şi în socie­tate, în activitatea profesională şi în familie, ca soţ şi tată. In intimitate, Deju este un om foarte agreabil, care iubeşte mu­zica, lectura, este gata oricînd să viseze, să asculte, sau să po­vestească lucruri interesante, a­­vînd o tolbă adîncă de aduceri aminte dintr-o activitate spor­tivă de performanţă care a tre­cut de pragul a două decenii. Este, fără îndoială, demn de toată admiraţia cum acest emi­nent sportiv a reuşit să găsească deplinul său echilibru interior şi drumul drept în marele labi­rint al vieţii. A făcut-o prin muncă, prin educaţie, dar, mai ales, printr-o mare autoexigen­ţă, fiind permanent propriul şi incoruptibilul său judecător. Tinerii hocheişti nu au dorit de învăţat de la decanul lor de vîrstă şi, am spune noi, de ca­racter ! Valeriu CHIOŞB Tradiţia «crimei româ­neşti a fost minunat ono­rată de tinerii noştri „muş­chetari“ participanţi la edi­ţia 1974 a campionatului mondial al speranţelor. Du­pă cum se ştie, doi dintre ei, un floretist, Petru-Adal­­bert Kuki, şi u­n sabrer, Ioan Pop, au realizat per­formanţele maxime, cuce­rind MEDALIILE DE AUR! Misiunea de a reprezenta cu demnitate culorile pa­triei la marea întrecere de la Istanbul n-a fost uşoară, mai ales pentru Kuki. A­­juns în finală alături de marii favoriţi ai probei de floretă, francezul Franois Pietruszka, câştigătorul de anul trecut al competiţiei, şi trăgătorul vest-german Mathias Bahr, medaliat cu argint la C.M. din 1973, re­prezentantul nostru păstra, în pronosticurile specialişti­lor, şanse minime de reu­şită, cel mult perspectiva unei medalii de bronz, ceea ce ar fi constituit un mare succes. Şi totuşi, întrecerea de pe planşă a răsturnat calculele hîrtiei. Fiindcă sportivul român, aruncând în luptă nu numai talentul şi priceperea, dar şi întrea­ga sa ambiţie, dorinţa fier­binte de a aduce ţării o răsunătoare victorie, i-a întrecut pe puternicii săi adversari de o manieră care, aşa cum spunea pre­şedintele Federaţiei Inter­naţionale de Scrimă, Pierre Fery, „anunţă un viitor mare campion al seniori­lor“. Lucrurile s-au repetat, la fel de emoţionant, două zile mai tîrziu, în finala sabreritor. Şi aici reprezen­tantul ţării noastre Xoan Pop, avea de înfruntat ad­versari reputaţi, ca maghia­rul Gellert şi sovieticul Ki­­knadze, cei mai bine cotaţi la ora „mondialelor“, soco­tiţi că vor urca in această ordine pe podiumul învin­gătorilor. Şi, din no­i a intervenit o răsturnare de calcule ! Pop a dispus, mai intit, da Gellert cu 5—2, intr-un „asalt de kinogramă“, după aceea şi de Kiknadze, către încheierea disputelor pentru desemnarea campionului mondial, la acelaşi 6bor ! Alte trei victorii categorice — la 1 şi la 2 — aveau să completeze strălucitul bi­lanţ al tînărului sabrer ro­mân, neînvins în finala de la „Sergi Saray“. Victoriile lui Kuki şi Pop, modul impresionant în car, ei le-au obţinut, dăruirea de care s-au arătat capabili, atestă ataşamentul tineretu­lui nostru­ faţă de Patrie, dorinţa lui de a contribui, fără a precupeţi vreun efort, la creşterea presti­giului internaţional al României socialiste. Tiberiu STAMA RESORTURILE AUTODEPĂȘIRII Nr. 7752 ORGANIZAŢIA PIONIERILOR, LA UN SFERT DE VEAC DE EXISTENŢĂ (Urmare din pag. I) nale acţiuni de masă, care au culmi­nat cu­­ „Festivalul sporturilor de iar­nă“ de la Cîmpulung Moldovenesc. Ediţia de vară a „Cupei tineretu­lui“ a luat peste tot un start promi­ţător, incit este de aşteptat ca fina­lele judeţene, cit şi finala republica­nă să prilejuiască o puternică afir­mare a sportului pionieresc şi şcolar, să contribuie la depistarea unor copii talentaţi. Pentru Organizaţia pionierilor, pro­blema învăţării înotului de către co­pii a reprezentat o preocupare pri­mordială. Lansind acţiunea „Delfin“, ce vizează amenajarea unor bazine şi organizarea unor centre de iniţie­re, Organizaţia pionierilor se mîndreş­­te cu faptul că din 1970 şi pînă în prezent peste 30. 000 de copii au de­venit înotători. Acest fapt este expli­cabil şi prin existenţa a numeroşi instructori voluntari (1­200 numai în anul 1973), recrutaţi dintre părinţii copiilor, utecişti sau studenţi, în vederea cuprinderii pionierilor care îndrăgesc in mod deosebit unele ramuri sportive (dar nu au fost selec­ţionaţi în unităţile sportive speciali­zate), un rol deosebit îl joacă cercu­rile din cadrul şcolilor şi caselor de pionieri. Diferenţiate în 25 de profile, cele peste 2 500 de cercuri cuprind 150 000 de pionieri. Un rol important in dezvoltarea activităţii sportive de masă l-a jucat şi generalizarea cupei „Tot înainte“, a unităţii de pionieri, acţiune menită să cointereseze activele pioniereşti în asigurarea unui calendar sportiv cit mai bogat şi contribuit, la nivelul gru­pelor şi detaşamentelor de pionieri. Decernarea titlului de „Detaşament sportiv fruntaş“ la finele anului şco­lar determină o puternică emulaţie. In cadrul preocupărilor Organiza­ţiei pionierilor, turismul ocupă un loc de frunte, fiind integrat in progra­mul politico-educativ. Pionieri ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi păşesc, cot la cot, călcin­­du-se şi reconfortîndu-se, învăţînd să cunoască şi să-şi iubească patria. Expediţiile „Cutezătorii“ (ajunse la a 5-a ediţie, cu peste 25 000 de parti­cipanţi), expediţiile nautice pe plute şi bărci, miile de cicloturişti care îm­pânzesc şoselele cu caravane pionie­reşti au permis o largă diversificare a mişcării turistice pioniereşti, culti­­vind la aceştia deprinderi de autoor­­ganizare şi gospodărire, de orientare, de respectare a naturii. In ultima pe­rioadă, prin grija şi sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, în majoritatea judeţelor au fost ame­najate numeroase „sate de „vacanţă“ şi tabere in corturi. Deplasarea organizată a unor uni­tăţi de pionieri, sub forma marşurilor, în care grupuri masive se încolonea­ză sub faldurile drapelelor, cu tobo­şarii şi trompeţii în frunte, a devenit una dintre acţiunile îndrăgite şi frec­vent folosite în cadrul activităţii pio­niereşti. Luna aprilie a acestui an, declarată „Luna cintecelor, marşuri­lor şi muncii patriotice pioniereşti“, a fost martora unor numeroase aseme­nea acţiuni de masă (Bucureştiul o­­ferind un exemplu deosebit) care cul­minează în perioada 28—30 aprilie cu organizarea în toate localităţile a „Marşului aniversării“. In acest an, activitatea sportiv-tu­­ristică pionierească este profund mar­cată de efortul întregii organizaţii, de a îndeplini angajamentele luate pe linia muncii patriotice. Răspunzind chemării pionierilor din jud. Brăila, pionierii din toată ţara s-au angajat să muncească în agricultură şi pe şantiere, să planteze pomi sau flori, să colecteze deşeuri etc. Pionierii şi-au propus, totodată, să amenajeze peste 4 500 de noi terenuri de sport, să construiască sute de bazine şi pa­tinoare improvizate, să amenajeze in toate cartierele, în şcoli, piste aplica­tive.A început ultimul trimestru al a­­cestui an şcolar. Decisiv pentru fina­lizarea efortului de a învăţa cu sir­­guinţă şi perseverenţă, acest trimes­tru va fi, totodată, un „laborator“ de pregătire a acţiunilor sportive şi tu­ristice ce vor fi organizate de „Ziua pionierilor“ în vacanţa mare. Dedicate celor două mari eveni­mente social-politice pe care le săr­bătoreşte întregul nostru popor, a­­ceste activităţi de vacanţă vor de­monstra dragostea şi ataşamentul pionierilor faţă de politica partidului, patriotismul lor înflăcărat, dorinţa de a participa la uriaşul efort de desă­vârşire a construcţiei socialismului în ţara noastră. AMÎNAREA PRIMEI ETAPE LA MOTOCROS Din cauza timpului nefavorabil, etapa inaugurală a campionatului republican de motocros, care tre­buia să se desfășoare duminică la Cimpina, s-a amînat pentru o dată ce va fi stabilită ulterior. PETE*** Intuim ipomeril cînd contextul general al mişcării noastre sportive, însuşi sensul acestei activităţi, este orientat spre comportarea cetăţeneas­că ireproşabilă a tineretului stadioa­nelor, cind pretutindeni operează adine — in atitudine şi mentalitate — normele eticii şi echităţii socia­liste, cind aceste elemente devin eta­lonul real al valorii unui Individ, două reprobabile manifestări ala unor fotbalişti de la C.S.U. Galaţi apar ca nişte grave ultrago-Faptele semnalate de coresponden­­tul nostru tint­urite şi, eu atit mai mult, nu avem dreptul să la ascun­dem. Nu de mult, intr-o seară, la restaurantul „Casino“, inginerul (nota bana !) Viorel Tănăcescu, component­­ă formaţiei amintite, a provocat scandal, h­oindu-se la bătaie cu... două femei, ospătară Aurica Mata! şi bu­fetiera Domniei Gimneaţa, pentru motivul că acestea n-au acceptat să Încalce regulile localului şi să-i ser­vească numai băutură, fără gustare. După cum gete lesne de Închipuit, incidentul a fost din cale afară de penibil, inginerului i s-au vărsat în faţă, da către ospătară, rămăşiţele dintr-o sticlă de bere, acesta a fugă­rit-o pini la bufet şi aşa mai de­­parte... A doua intimplare este de altă natură. Fotbalistul Eugen Nsţu (tot de la C.S.U.), prezent la masă cînd s-au petrecut cele relatate cu Tănă­­sescu, a fixat o intilnire la cofetăria „Macul­­Roşu“ cu antrenorul unei alte echipe gălăţene (pe care studenţii urmau s-o întîlnească peste câteva zile) şi la întrevederea secretă i-a propus ca, în schimbul unei sume de bani, să faciliteze victoria acestei formaţii. Se oferea, aşadar, spre vin­­zare... un meci ! Antrenorul a respins oferta şi a făcut cunoscute lucrurile conducerii secţiei de fotbal a C.S.U. Jucătorul Nan n-a mai fost inclus in formaţie la meciul cu pricina, iar ulterior — la prima şedinţă a birou­lui — a fost exclus definitiv din lot. O măsură justă, fără Îndoială ! Nutrim speranţa că aceste pete de pe fruntea sportului gălăţean vor de­termina — la toate nivelele — o re­considerare a muncii de educaţie cu sportivii. In focul luptei pentru pro­movarea unei echipe locale in Divizia A, această sarcină de mare Însem­nătate se pare că și cam fost lăsaţi pe un plan secundar. ACTUALITĂŢI DIN OINĂ FAZA PE MUNICIPIUL BUCUREŞTI A „CUPEI ROMÂNIEI11 SALONTA , „CUPA SPERANŢELOR" ŞI „CUPA CRAVATELOR ROŞII" în majoritatea judeţelor şi munici­piilor se desfăşoară, în aceste zile, etape ale „Cupei României“ la oină, premer­gătoare fazelor de zonă. Sâmbătă şi duminică, pe terenurile complexului cultural-sportiv de la Lacul Tei şi Gloria s-a disputat etapa pe­­mu­­nicipiul Bucureşti. La întreceri au fost prezente 4 echipe: C.P.B., Universita­tea, Gloria şi Dinamo. In prima zi s-au desfăşurat întîlnirile tur, iar în a doua zi cele ale returului. Rezultate din tur: In organizarea comisiei judeţene de specialitate, la Salonta, judeţul Bihor, s-au disputat două atractive competiţii de oină la startul cărora au fost pre­zenţi cei mai mici cinişti. „Cupa spe­ranţelor“ a cuprins două serii a cîte 5 echipe fiecare. De remarcat faptul că, în afara echipei din oraşul gazdă, toate ★ ★ Au fost fixate localităţile unde se vor desfăşura etapele de zonă ale „Cupei României“. La Arad (11—12 mai) vor evolua reprezentativele judeţelor Timiş, Satu Mare, Sălaj, Bihor, Mureş, Hune­doara Maramureş, Gorj şi municipiul Bucureşti , la Focşani (1l—12 mai): Bo­toşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Galaţi, C.P.B. — Dinamo 26—0; Gloria — Uni­versitatea 11—6; Universitatea — Dinamo 13—2; C.P.B — Gloria 12—12; Gloria — Dinamo 12—6; C.P.B. — Universitatea 17—8; rezultate din retur: C.P.B. — Di­namo 12—2; Gloria — Universitatea 22—3; Universitatea — Dinamo 8—7; C.P.B. — Gloria 15—5; Gloria — Dinamo 13—11; C.P.B. — Universitatea 20—4. In urma acestor rezultate C.P.B s-a clasat pentru etapa de zonă de la Arad, iar Gloria va evolua la zona Focșani. celelalte au fost reprezentative ale co­munelor judeţului : Petid, Valea lui Mi­­hai, Talpoş, Popeşti, Curăţele, Sititelec, Sîimbăta, Vâşad. In seria I pe primul loc s-a situat echipa din Popeşti (antre­nor prof. Ioan Caraba), iar în seria a II-a reprezentativa comunei Simbăta (an­trenor Viorel Petre). ★ Brăila, Tulcea, Suceava şi Neamţ: Bra­şov (18—19 mai), Caraş-Severin, Bistri­­ţa-Năsăud, Alba, Cluj Covasna, Har­ghita, Sibiu, Buzău, Teleorman, Călă­raşi (18—19 mai), Mehedinţi, Dolj, Vîl­­cea, Olt, Argeş, Prahova, Constanţa, Dîmboviţa şi Ilfov.

Next