Sportul, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 7729-7754)

1974-04-26 / nr. 7751

Pag. 1 9­8 M «Bina juniorilor no prliojuloşto din nou préióntoreo unor réaliréri ín ji­mg, domeniuî Defhrilâţîi cu speranţe!« »portului de performanţa diri ţara noastră. Deşi preocuparea unităţilor sportive pentru depistarea, selecţia­­i Instruirea şi educarea elementelor cu perspective nu cunoaşte peste tot . Intensitatea cuvenita, succesele obţinute de unele cluburi şi asociaţii, de unele şcoli sportive, sunt Indiscutabile. Fireşte, nu lipsesc dificultăţile, Inerente acolo unde dorinţa de afirmare, de a munci mai bine şi cu mai mult spor nu pri­meşte suportul condiţiilor organizatorice şi materiale optime sau unde ele nu ‘ »frrt folosite In­stod Judicios — la maximum. Dar, relatările consemnează şi Interpretează tendinţa unor unităţi sportive de a ridica la un nivel cit mai înalt activitatea cu actualele mlădiţe, viitori candidaţi la medaliile campionate­lor balcanice, europene, mondiale şi ale Jocurilor Olimpice. PiUM­­ORN­­Ak aiTl PfRFDBMtmi­­­mm ORŞOVA-0 CONCURENŢA SERIOASĂ A... MILEI 23 însemnări despre o nouă pepinieră a sporturilor nautice Şcoala Sportiva din Oriova — care funcţionează in cadrul Liceu­lui Ştefan Plavăţ din oraşul dună­rean — are secţii de atletism, hand­bal, caiac-canoe şi canotaj acade­mic. Punctind rezultatele foarte bu­ne obţinute de secţia de handbal (prof. Ion Cer­ne­scu), care a promovat, la scurt timp după în­fiinţare, în divizia republicană de juniori, vom trece la secţiile de caiac-canoe şi canotaj, asupra că­rora vrem să ne oprim de această dată. Evaluînd la justa lor valoare po­sibilităţile excelente pe care le o­­feră sporturilor nautice splendidul lac de acumulare, forurile conducă­toare din Orşova au decis în sep­tembrie 73 înfiinţarea unor clase experimentele de caiac-canoe şi ca­notaj în cadrul Liceului din locali­tate. S-a stabilit ca trei clase (două a V-a şi una a XX-a) să fie desti­nate pregătirii caiaciştilor, coinoişti­­lor şi canotorilor, fiecare clasă fi­ind împărţită in trei grupe de cite 12 elevi. Dintre acestea, dou­ă gru­pe practică sportul padelei şi pa­puei, iar cea de a treia este desti­nată schifiştilor. La secţia caiac-canoe, sub condu­cerea profesorilor Manoilă Milicin şi Ion Şipoş, precum şi a soţiilor acestora (de asemenea profesoare şi foste sportive), activitatea se des­făşoară după un program riguros, cu pregătiri la bac — în timpul se­zonului rece — şi antrenamente in­tense, pe apă, de la prima rază de soare a primăverii. Secţia dispune de o bază materială excelentă — prin eforturile conjugate ale fede­raţiei de specialitate şi Ministeru­lui Educaţiei şi Invăţămîntului — m­aterializată in 100 de locuri bn îmbărbâţiUni, două şalupe, un bac (după reamenajare poate fi consi­derat printre cele m­ai bune din ţară !) şi o sală de forţă utilată cu toată aparatura necesară. Diin pă­cate, însă, nu există deocamdată un hangar corespunzător în care să fie păstrate ambarcaţiunile, dar in scurt timp va fi rezolvată şi a­­ceastă problemă. Cu condiţiile enu­merate, secţia de caiac-canoe de la Şcoala sportivă Orşova a început să dea roade, iar nume­­ca acelea ale lui Gerhard Vilcea, lise Swo­­boda, Carmen Voitec şi Erica Po­pov vor ajunge să fie cunoscute foarte bine în curînd, poate chiar în noul sezon care va începe la sfirşitu­l lunii. Secţia de canotaj are însă de re­zolvat multe probleme. Antrenorul Sergie Morariu, care a avut inliţia­­tiva înfiinţării acestei secţii şi care continuă să lucreze cu­ deosebită pasiune alături de elevii săi, ne spunea, fără fărsă modestie : „Eu mi-am luat încă o specializare (prof. Morariu are, de fapt, spe­cializarea gimnastică — n.n­.) doar ca să pot iniţia activitatea de ca­notaj din oraşul nostru. Aştept, însă, ca în curtind Orşova să pri­mească profesori, cu cunoştinţe vas­te în canotaj, dornici să ne ajute la creşterea unor sportivi talen­taţi­ de v doare". Pină la sosirea acestor specialişti, să vedem, însă, condiţiile in care lucrează schimiştii Semii sportive Orşova. La dispoziţia celor 36 de copii se află doar... , bărbi, dintre care una este o pseudo-ambarca­­ţiune, fiind de fapt o „universală“ transformată Intr-un 4+1E ade­vărat, şcoala a încheiat recent un contract cu CIL Reghin pentru ci­te la Schituri, dar acestea vor sosi abia la sfirşitul lunii iulie, aşa că pregătirile pentru campionatele re­publicane de juniori (programate în mai — la fond şi in august — In viteză) vor trebui să fie făcute tot pe bărcile de acum... şi sfirşit, notind numele elterve schifişti de perspectivă — Ana Ghebaură, Gheorghiţa Vlaicu, Po­­pă Borca, Cristina Bodnar şi In­­geborg Sebec — vrem să vorbim in cite­va cuvinte şi despre activi­tatea de yachting din Orşova. Din pasiunea fostului căpitan de vas, drum pensionar, Constantin Vulpescu, yachtingul a prins viaţă la Orşova, polarizind atenţia unui mare număr de copii. Pasionatul „lup de mare“ a construit — cu sprijinul unui timplar din­ oraş — 12 ambarcaţiuni clasa „Optimist“ infirnţind, totodată, un cerc de yachting la „Casa pionierilor“. Pen­tru yachtinenii care dovedesc ap­titudini deosebite, există posibili­tatea continuării activităţii de per­formanţă la asociaţia sportivă „Du­nărea“ (de pe lângă Şantierele na­vale Orşova), care ar trebui să a­­corde, însă, o mai mare atenţie a­­cestei discipline, cu atît mai mult cu cit­are la activ citeva rezulta­te promiţătoare la campionatele de juniori. Sporturile nautice cuceresc, deci, la Orşova tot mai mult interesul tineretului, iar realizările de pină a­­cum, ne dovedesc că într-un vi­itor destul de apropiat în sfera ma­rilor performanţe ale caiacului, ca­­niei şi schituiii românesc vor a­­pare tot mai m­u­lte nume ale Spor­­tivrilor orşoveni. Horia ALEXANDRESCU Secţia de handbal a Şcolii sportive nr. 3 Bucu­reşti, tînără şi pusă pe fapte mari, se afir­mă pe zi ce trece da­torită mai ales echipei masculine care activea­ză in divizia republi­cană a Școlarilor si ju­niorilor. Sub conduce­­rea antrenorului Gh­eor­­ghe Iornescu, echipa a reușit in ultimii ani re­zultate bune si foarte bune, printre care se numără calificarea în turneul final al campio­natului din 1971­—72, cu­cerirea „Cupei Munici­piului Bucureşti" (desfă­şurată acum citva timp In Capitală) şi selecţio­narea unui număr de 5 jucători in lotul repre­­zentativ de Juniori SI Bucureştiului. In pre­zent, formaţia Şcolii sportive nr. 3 luptă pentru cucerirea locului I în serie Şi, implicit, pentru calificarea in turneul final, unde do­rește să facă o figură frumoasă. lată-i in imagine pe cîțiva dintre jucătorii acestei echipe, împre­ună cu antrenorul Iber. Foto: F. FIRULESCU HANDBALIST!! DE LA SCOALA SPORTIVA NR. 3 BUCUREŞTI SE AFIRMA „Promoţia atleţilor juniori din acest an este mai valoroasă decit cea a lui Ghipu“... opinează antrenorul federal Nicolae Mărăşescu Atletismul te mai află în scurţă vacanţă care desparte sezonul indoor de cel în aer liber. De fapt, compe­tiţiile „afară“, au încăput, dar con­cursurile importante, chiar cele din sezonul de primăvară, evit încă de domeniul v­ litorului. Deocamdată, atleţii se pregătesc­ In perioada va­canţei Şcolare de primăvară, compo­nenţii lotului, republican de juniori s-au aflat pentru o scurtă perioadă în pregătire comună la Predeal. La sfîrşitul taberei de antrenament, l-am solicitat pe antrenorul federal Nico­lae Mărăşescu, cel care se ocupă de mulţi ani de coordonarea pregătirii tinerilor atleţi. Să ne răspundă la unele întrebări privind activitatea juniorilor în sezonul care se apropie. — V-am ruga să ne spuneţi, mai întii, care sunt concursurile importante din acest an ale at­leţilor juniori şi — totodată — care sunt obiectivele pe ca­re vi le-aţi propus. — în ordinea importanţei: Jocu­rile Balcanică de juniori (Vama 10— 11 august), concursul „Prietenia“ (Dresda 2—1 august), apoi tradiționa­lul triunghiular cu echipele R. D. Germane și Poloniei (in Polonia 11— 15 septembrie), întilnirile cu re­prezentativele Ungariei (Craiova, 17—18 august), Bulgariei (Pitești, 21 — 22 septembrie) și Grecia (Atena 25— 26 mai). Ne-am propus să ne clasăm pe primul loc la Jocurile Balcanice in c­eea ce priveşte numărul de tit­luri cucerite, să obţinem rezultate mai bune decit la ediţiile anterioare ale concursului „Prietenia“, să reali­zăm im punctaj strîns cu formaţiile R. D. Germane şi Poloniei, ţări cu o recunoscută forţă în atletismul mondial- Celelalte meciuri trebuie să le cîştigăm. — Anul trecut, Balcaniada Ju­­niorilor s-a desfăşurat la Bucu­reşti. Şi, cu toate că promoţia 1973 a fost una dintre cele m­ai bune pe care le-am avut — generația lui Ghipu, Cristudor, Megelea, Onescu — juniorii bul­gari ne-au întrecut. Acum nu-i mai avem pe Ghipu şi pe cei­lalţi amintiţi, iar Jocurile Bal­canice se vor dispuţi la Varna... — Eu­ aş spune chiar că promoţia anului trecut a fost cea m­ai valo­roasă . Oi, totuşi, cred că putem ciş­­tiga Jocurile Balcanice. La baza afir­­m­afiei stă valoarea în continuă creş­tere a unor autentice talente : Tu­dorel Vasile, Wilhelm Kraus, Gheor­­ghe Buruiană, Flria Toboc, Adrian Cailmerite, Carol ..Antal, Bedros Be­­dron­ao, Cornel Preda, Ion Matei, Nicolae Voicu, Georgel Costache, Ni­­cuting Lurigu, Elisabeta Bakalar, Vio­rica Neagu, Coculeana Bucataru, Doina Spinu, Mariana Nan. Toți pot levi campioni balcanici­­ — înseamnă că vom ivea o promoție mai valoroasă decit cea a lui Ghipu? — Da- Promoția 1974 va fi mai valoroasă decit cea a Iui 1973. Iar cea a Iul 1975 — anul campionatelor «•­uropene de juniori — mai bună dscit cea din acest an. Mergem Îna­inte ! Aș vrea să precizez că, dincolo de obiectivele pe care le-am smintit,­ stabilite pentru fiecare din­tre manifestările la care vom luă parte lii acest sezon, obiectivul prin­ Elisabeta Bakalar a fost, anul tre­cut, revelația probei de 800 m. In primul an de participare în ca­tegoria junioare­lor mari, ea poa­te alerga această distanţă in 2:05— 2:06 Foto : Petre NAGY — Cluj cipal la nivelul atletismului pentru juniori este realizarea unor perfor­mante de nivel international de către 72—15 juniori ift vederea pregătirii fondului valoric pentru campionatele europene de juniori din 1975 si pentru Jocurile Ol­topice de la Mon­treal. — Care sunt aceste speranţe, să le spunem de perspectivă deosebită . — I-am amintit între cei cu­ şansă la titlurile balcanice : Niculina Lunga, Doina Spinu, Elisabeta Bakalar, Cleo­patra Farcaş, W. Kraus, T. Vasile, A. Calimente, D. Oprea, P. Lenghel care vor fi juniori şi in 1975. Pină atunci mai pot apare şi alţii, acum necunoscuţi. Sâ nu uităm. O caracte­ristică a atletismului contemporan este ritmul accelerat al progresului. — Ii cunoaşteţi, probabil, pe cei „necunoscuţi“. Ei sunt necu­noscuţi marelui public, dar dv. ii aveţi, desigur, de acuta in evidenţă. Ne puteţi da citeva notac ? — Dobre Savenco (decatlon), Ni­culina Ilie (înălțime), Coloman Kon­­dorossi (disc), Ostafiu Cionca (semi­­fond), Constantin Corban (marş) şi alţii pe care acum nu-i cunosc nici eu... BILANŢ POZITIV DOAR PENTRU O PARTE DINTRE ANTRENORI­ DE POPICE­ ­ „Zestre" săracă • Măsuri salutare • Cu deprinderi greşite de la început • Delăsarea şi urmările ei • Mai mult curaj In promovarea cadrelor Vreme îndelungată, spor­tul popicelor a fost prac­ticat mai mult de către virstnici. Situaţia a deter­minat federaţia de specia­litate să ia of­­erta de mă­suri pentru creşterea vii­torilor performeri,­ impu­­nindu-se, prin , literă de regulament, Introducerea obligatorie a unui junior în echipele divizionare de seniori. Pentru impulsio­narea muncii de depistare şi formare a popicarilor de nâd­ejde, se preconizea­ză înfiinţarea, din această toamnă, a­­mul campionat republican rezervat for­maţiilor de juniori. Preocuparea pentru a­tra­gerea tineretului ,pe are­nele de popice este de­monstrată şi de desfăşura­rea concursurilor populare („cupa U.G.S.R.“, „cupa Ucenicului“ etc), deschise Începătorilor. Diversele ac­ţiuni Întreprinse In vede­rea angrenării tineretului într-o activiate compet­­­i­ţionălă organizată şi con­­­ tinuu au avut darul să r mărească treptat,­­ treptat,­­ rezervorul de cadre, la ora­­ actuală existînc­ peste 1 000­­ da juniori activi. Dar, au­­ aceşti tineri asigurate con­diţiile de pregătire neca­­i­sare consacrării? Citi din­­t­­re ei au progresat pe mă­­i­­ura capacităţilor lor ? Din păcate, bilanţul nu­­ este pozitiv pentru toţi an­ j trertorii, întrucît aceştia t­rasă mai mult pe seama­­ unor foşti jucători muzica j migăloasă de creştere a­­ juniorilor. Din această ca- r­u­ză, mulţi tineri pornesc­­ încă din start cu deprin- 1 (ieri greşite, care adesea­­ nu mai pot fi­­ remediate­­ pină la virsta senioratului.­­ Carenţele sunt şi urma- 1 rea delăsării manifestată­­ de unii juniori care, după­­ obţinerea unor rezultate­­ remarcabile, nu mai res­pectă programul d­e antre­nament, participă la două sau — în cel mai fericit caz — la trei şedinţe, de pregătire pe săptămina, Insuficiente pentru ridica­rea ştachetei la nivelul performanţelor actuale. Aşadar, antrenorii trebu­ie să acorde mai multă a­­tenţie schimbului de hai­ne; să-i pregătească cu de­plină conştiinciozitate pe­­ union pentru a-i putea promova în echipele de se­niori; să găsească mijloa­ce de stimulare pentru că locul de popice nu este atit de spectaculos ca sulte discipline care atrag ca un magnet fetele şi băieţii. De asemenea, este nevoie să se foloseasca la maxi­mum bază materială exis­tentă și să se formeze, intratiți ritm ipar susținut, cadrele tehnice capabile să rndrume paşii tinerilor pe drumul afirmării. Traian IOANIJESCU Sport in­ Întrecerile interne, a căror con­sistenţă valorică asigură primul şi cel mai puternic reazim pentru evo­luţia internaţională a hocheiştilor noştri, trebuie sa se bucu­re de atenţia şi consideraţia iubitorilor şi sprijinitorilor acestui sport, al că­ror ataşament se poate manifesta nu nun­ai in faţa televizoarelor sau doar în tribunele patinoarului bucureştean la orele derby-urilor şi ale evoluţiilo­r unor puter­nice echi­pe de peste hotare. Că lucrurile stau, din păcate, aşa ne-am convins nu e­e mult, când la Bucureşti a avut loc turneul final al campionatului de juniori, o în­trecere care în loc să fie un prilej de sărbătoare a tineretului din a­­cest sport, o veritabilă paradă a viitoarelor vedete ale hocheiului nostru, a fost, de fapt, o competiție anostă, consumată într-un teribil a­­nonimat și la un nivel de medio­critate absolut alarmant. De altfel, un bilanţ sumar al disputei celor mai bune formaţii de juniori din ţara noastră (pentru că in ultimă instanţă aşa ar putea fi numită în­­trecrea...) s-ar prezenta în felul următor: echipe puţine (patru la nunher), forfalturi, in schimb, în­grijorător de multe (proporţia este de 33 la sută, din şase finaliste două absentinoi : Metalul Rădăuţi şi Dunărea Galaţi !), un barem teh­nic atît de scăzut, înncît calificativul de nemulţumitor poate fi considerat drept îngăduitor, o crasă lipsă de disciplină, favorizată şi de necu­noaşterea regulamentului. Cam a­­cesta este tabloul turneului final al campionatului de juniori, o dis­pută care — repetăm — ar fi tre­buit să ne îngăduie o perspectivă ceva mai optimistă, a viitorului a­­cestui sport. Victoria a revenit, echipei bucu­­reştene Constructorul (antrenor Gh. Niţă) care a avut un minim phis de omogenitate valorică faţă de principala Sa adversară, formaţia Şcolii sportive din Miercurea Ciuc (antrenor L. Daradics) clasată, în cele din­ urrm­ă, pe locul secund. Lupta dintre aceste două principale candidate la tricourile şi medaliile de campioni s-a tranşat, de fapt, încă din prima etapă a returului, deci cu două zile înainte de­­jocu­rile finale, ceea ce a ocazionat în­registrarea în ultima etapă a unor rezultate „curioase“, ultima clasată. Steaua, învingi­nd Constructorul (11—5­­), ceea ce ar fi adus această formaţie pe locul III, dacă... Dacă in jocul Ce a urmat nu S-ar fi a­doptat aceeaşi „manieră“, Liceul nr. I Miercurea Ciuc cîştigînd surprin­zător în faţa Sc. sportive din Mier­curea Ciuc (5—3). Cu alte cuvinte, după ce nu am avut parte de nici o satisfacţie de ordin spectacular, valoric, sau al perspectivei celor puţini, prezenţi în tribunele pati­noarului „în căutarea.... hocheiului pierdut“, ne-a mai fost dat să asis­tăm şi la astfel de momente peni­bile. Ca să nu mai vorbim de frec­ventele accente de brutalitate, de­generate, nu o dată în busculade­­ generale, aşa cum a fost cazul în partidele Constructorul.­— Sc. sjibr­­tivS Miercurea CiuC şi Constructo­rul — Liceul nr. 1 Miercurea CiuC. Ar mai fi încă multe de spus în legătură cu acest si­mculaert­ de tur­neu final al unui Campionat repu­blican de juniori. Ne oprim însă aci. Nu înainte de a solicita fede­raţiei de specialitate o analiză se­rioasă a activităţii secţiilor de ju­niori .Steaua a prezentat doar 11 jucători în afara celor doi portari. Constructorul abia încropea două schimburi ca lumea. Dinamo era cit pe aci să-şi desfiinţeze secţia, iar la Miercurea Ciuc realizările can­titative, nu pot acoperi imensele lacune de ordin calitativ­, a pro­ductivităţii muncii antrenorilor din acest sector de activitate, al rapor­tului dintre sumele cheltuite şi rea­lizările practice, în folosul hocheiu­lui nostru. Nu de alta, dar la toam­nă, cînd se va fotfica un alt­ lot ere juniori,­ o Să fie o problemă în ce priveşte completarea locurilor... Dacă dorim ca de activitatea lotu­lui de juniori să beneficieze şi prima garnitură a ţării ! Călin ANTONESCU ] 0 G\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\V PERSPECTIVELE HOCHEIULUI DIN TARA NOASTRĂ SE SITUEAZĂ SUB NIVELUL CONDIŢIILOR CREATE ÎN ULTIMII ANI Pe tr­argintea turneului final al campionatului republican de juniori Hr, 7751 SUFLUL CALD AL TRIBUNEI... A­nglie. — Franța 5—2 I 4 ,, „. , 3 Aceste cuvinte Introductiva ar putea *9 pară bizar* pentru ^ profilul unei tablete la o pagină despra Juniori, car late despr* 0 ca # vorba, pentru a lămuri lucrurile. . 0 In prima slmbâtă a lui aprilie, reprezentativa școlară da fotbal a An- D gliei a Învins selecţionata similară a Franţei cu scorul mai sus pre- 0 zentat. Meciul s-a disputat pe stadionul Wembley, In faţa a 50 000 de 0 spectatori. Veţi spune, poate, că nu e nimic extraordinar In faptul ca 0 50 000 de englezi se deplasează spre „citadela fotbalului” pentru a ur- 0 mări duelul a 22 de elevi. De acord cu dumneavoastră. Numai că aceasta 0 informație de loc spectaculoasă trebuie legată de un amănunt anterior.­­ Cu luni în urmă s-a jucat la Paris, pe stadionul Vinceimer, turul acestei 0 întâlniri de tradiție. Elevii francezi au pierdut meciul cu 0—5. Cronicarul 0 meciului nie transmite, însă, o știre mai revelatoare decit scorul. In tri- 0 banele stadionului Vincennes au luat loc... 100 de spectatori. Este evi- 0 dent că doar rudele pariziene ale copiilor au făcut drumul spre stadion. 0 Cele două cifre — 50 000 și 100 — sînt expresia perfectă a atitu- g dinii faţă de sport în general şi faţă de sportivul tînăr — în specia!. 0 Este absolut inutil să vorbim despre creşterea şi educarea adolescen-­­ tului sportiv pornind de la cifra celor 100 de parizieni care au făcut 0 deplasarea spre pădurea Vincennes. (E limpede pentru oricine că cei 0 100 de spectatori prezenţi în tribunele stadionului francez nu pot sfirni 0 zîmbetele spectatorilor noştri de fotbal, pentru simplul fapt că um­ even- 0 tual meci între reprezentativele şcolare ale României şi Iugoslaviei, disj 0 putat — să zicem — pe stadionul Republicii, n-ar atrage o cifră ^ mai mare). 0 Am putea să ne așteptăm la o întrebare : bine, dar ce impor- 0 tanța are numărul de spectatori în dezvoltarea sportivului de perfor- 0 manță adolescent ? 0 Recitind cele două scoruri ale dublei intîlnirî anglo-franceze, aflam 0 şi răspunsul direct. Copiii francezi au pierdut la Paris cu 5—0 pentru 0 că au avut efectiv sentimentul anonimatului, în faţa tribunelor goale. 0 Ei au avut sentimentul inutilităţii în faţa spectacolului oferit de am- 0 fiteatrul rece. în schimb, la Londra, suflul cald al tribunei Wembley-u- u lui a dincimîzat deopotrivă ambele echipe, ceea ce a făcut ca, în­­ cele din urmă, un raport de forțe exprimat prin acel 5-0) de la Paris 0 să devină mai strîns, în momentul în care a intervenit elementul mai 0 puțin palpabil, dar atît de hotărîtor al tribunei care ovaţionează şi 0 încurajează. 0 . O tribună plină are un rol educativ mult mai eficace decit pre- 0 ,­dicite fiscale ale unora dintre educatorii sportului, care, simţind şi ei 0 - povara anonimatului în munca grea cu adolescenţii, apelează, în 0 \ virtutea inerţiei, la formate fatalmente uzate, incapabile să înlocu: 0 : iască sprijinul înflăcărat al educatorilor din tribună, care, asemenea 0 ! celor 50 000 de pe Wembley, ştiu să dirijeze bătăile inimii şi să înno- 0 - bileze gustul sportiv, în viitoarea Unei lupte care stimulează cu adevă- 0 î rât — mai mult ca orice îndemn oral — energiile. 0 loan CHIRILA | ÎNTR-UN SINGUR AN... Sală de sport a Liceului 28... Asistam­ la antrenament pe maes­trul de Scrimă N Nicolae Marinescu. Lucrează aici cu „clasa“ sa, care aparține clubului sportiv Școlarul. Spadasini, prin excelență. Adică elevi de talia... baschetbaliștilor. Tineri de 14—15 ani au deja o înălţime care trece de 1,80 metri. Recordul îl deţine F­lorin Săvules­­cu­. La 15 ani şî 6 luni, a ajuns la 1,92 m. Un uriaş în devenire, ca şi toţi ceilalţi spadasini ai clubului sportiv Şcolarul. La capătul acestui antrenament, în timp ce Scrimerii au trecut la vestiare, răsfoim împreună cu an­trenorul documentele de planificare, notațiile sale asupra „clasei“. A­­proape fiecare filă ne oferă ele­mente de referință extrem de in­teresante. Spațiul nu ne îngăduie să le consemnăm integral. Așa că selectăm... Din cei 20 de spadasini care lu­crează sub „bagheta” maestrului Nicolae Marinescu,­­ se situează de pe acum în prim-plan Eugen Brebenţă, Florin Săvulescu, D­aniel Antohi Valentin Pora şi Ion Ma­­reş Prim-plan, DUPĂ tifl SINGUR AN DE PREGĂTIRE, înseamnă angajare în „bătălia“ pentru califi­carea în divizia B­­. Cei 5 sportivi de la clubul sportiv Şcolarul au în vizor din astfel de obiectiv. E­­fortul nu este uşor, se cere o in­tensitate maximă în procesul de instruire, dar cînd ai de refăcut un drum, bine bătătorit la un moment dat, dar stricat dintr-o inexplica­bilă nechibzuinţă (clubul sportiv Şcolarul a avut echipă de spadă în divizia A, dar care n-a rezis­tat în primul eșalon decit un an...), evident trebuie să muncești și mult și bine! Este ceea ce și-a propus, odată cu numirea sa în club, în toamnă, antrenorul Marinescu, teh­nician serios, sobru, care vorbește foarte puțin și — precum se vede — s-a angajat trup şi suflet­­într-o acţiune de mare responsabilitate. Până la atingerea obiectivului a­­m­intit, din altul intermediar, trei ■dintre elevii săi vor căuta să in­tre în finala pe ţară a juniorilor. Viitorii spadasini sunt elevii care s-au tot cernut din cei aproape 400, selectaţi din vacanţa mare a anului trecut şi pînâ acum. Cer­nerea a ţinut seama în primul rînd de gabarit, apoi de inteligenţa co­piilor, după aceea de avizul fami­liei şi al şcolii. Existind o mare uni­tate de vederi între familie, club şi şcoală, antrenorul şi-a putut or­­ganiza în mod ideal „clasa“. Iar rezultatele încep să se vadă. Ceva mai mult, pentru a nu mai avea surprize, pentru a exista o acoperire în timp, antrenorul Mari­­nescu pregătește concomitent­ui un ■ ■ al doilea eșalon de spadasini re­levi, începînd cu virsta de 10 ani, categorie din care , fac parte,­­d­e pildă, Marin Jilai, Mugur Vilcoviei, Dan Rădulescu, Dan Roşu şi Şer­ba­n Enescu. O operaţie similară se petrece şi în cazul floretiştilor din rindul că­rora se detaşează trăgătorul Adrian Iocan, talent autentic care a şi trecut un prim examen public — finalele ,campionatelor naţionale de copil. Lingă Adrian Ticah sint aş­teptaţi alţi copii la fel de talen­taţi, pe care antrenorul îi selec­tează din şcolile generale nr. 5 şi 172 şi­ de la Liceul nr. 24. O echipă de spadă, care să vi­zeze (cu şanse directe) divizia B, după numai un an de la selecţie și pregătire, să recunoaştem este un drum parcurs — fiind vorba de scrimă *— într-o viteză de-a drep­tul amețitoare ! Tiberiu STAMA P.S. Un post-scriptum care o­­glindește și o altă latură, la fel de importantă a muncii antreno­rului... Festivitatea împlinirii a 16 ani de existență ai clubului sportiv Şcolarul, care a avut loc în incin­ta clubului Dinamo, se prelungise cu circa 20 de minute. La termina­rea ei, spadasinul Eugen Brebeuţă s-a apropiat de antrenor cu rugă­mintea de a telefona părinţilor : — I-am spus talii că voi ajunge acasă la ora 7 jumătate... Nu vei fi, însă, decit pe la 8. N-am avut cu părinţii niciodată „probleme“ pe aceasta temă, aşa că... Despre un elev, un tînăr care că­ută să fie corect cu el însuşi, tildă de la o vîrstă foarte fragedă (nici 15 ani), care este învăţat să fie dis­ciplinat, se poate anticipa că va ajunge departe! Antrenament cu „clasa" de spadasini a antrenorului Nicolae Marinescu , de la clubul sportiv Şcolarul din Capitală Foto : Paul ROMOŞAN l­inii* »MJ1 11.txlhljl JLlxfcliJP.ilJJP » ■ 1 ■ ■ * ■ E II Vladimir MORARU LICEUL EXPERIMENTAL DE SCHI PREDEAL După exemplul Câmpulungului la atletism, al Bacăului la fotbal, al municipiului Gh. Gheorghiu-Dej la gimnastică, şi Predealul face experienţa unui liceu de schi, în al doilea an de existenţă, unitate menită să echilibreze, în soluţii optime, obligaţiile di­dactice, de cultură generală a elevilor cu înclinaţiile sportive cultivate în disciplinele schiului alpin şi nordic. Recrutînd prin examen pe cei mai autentici şcolari-schiori din Predeal, precum şi talentele remarcate de pe întreg teritoriul ţării cu ocazia con­cursurilor de schi pentru copii şi juniori, noua unitate şcolară dispune de aproape întreg rezervorul de speranţe al schiului, Ideea este excepţională, oferind garanţii de reuşită, iar alegerea localităţii — extrem de nimerita prin tradiţiile locale existente ■ •■«•■siBBHaiaa h­ a a pentru schi, prin apropierea faţă de punc­tele de antrenament, prin echiparea teh­nică a piftiilor cu mijloace mecanice de ur­care, ceea ce asigură o mare densitate a pregătirii, încadrarea cu profesori, proaspăt absol­venţi ai I.E.F.S. cu specializarea schi, cadre didactice entuziaste, precu­m şi înzestrarea materială periodică cu materiale şi echipa­ment specific au completat cadrul favora­bil pentru primele rezultate pe planul per­­form­anţei. Predealul a obţinut în acest se­zon numeroase locuri fruntaşe în concursu­rile de copil şi juniori, multe titluri naţio­nale atît la schiul alpin cît şi la cel nordic. Csaba Portik, Leonard Frăţilă, Aurelia Niţu, Dagmar Müller, Rodica Mititelu, Moise Gîr­­bacea, Ioan Moise, Gheorghe Dudu, Doina Frăţilă şi mulţi alţii, a căror enumerare ar fi prea lungă, au dovedit virtuţi de viitori campioni. Predealul a reînnodat — din acest sezon — cu o disciplină de mult abandonată, combinata nordică — asocia­ţia dintre alergarea pe schiuri şi săriturile de la trambu­lină — şi a pus bazele unor centre de pregătire pentru juniorii biatlo­­nişti. Rezultatele, deşi numeroase, dar o parte dintre ele prefigurînd autentice va­lori viitoare, ar fi putut fi însă chiar din acest sezon şi mai convingătoare, şi mai bo­gate. Pe planul întrunirii sportive, o insis­tenţă mai mare pe procedee specifice de concurs, într-un antrenament gradat pe di­ficultăţile majore (mai ales la probele al­pine) trebuie avută în vedere pentru iarna viitoare. Explozia­­de rezultate scontate tre­buie în mod nemijlocit ajutată cu un pro­gram de pregătire corespunzător. Şi, bine­înţeles, rezolvarea spaţiilor mai mari şi mai bune pentru internatul şcolii, pentru care există de mult şi soluţii şi aprobări de prin­cipiu, nepuse încă în aplicare. Ar fi păcat ca o idee şi o iniţiativă extrem de va­loroasă în conţinut şi perspective să se dilueze şi să se destrame din inconsecvenţe, din slăbiciuni sau întîrzieri. L.E.S. Predeal este de pe acum o unitate sportivă şcolară de performanţă, fruntaşă. Oricum, prima în perimetrul sportului şco­lar hibernal. Mihai BIRA , DIN START, MULTI CAMPIONI

Next