Steagul Roşu, octombrie 1958 (Anul 13, nr. 1769-1795)

1958-10-14 / nr. 1780

A V f NIc 1.780 (8.259) MARȚI 14 OCTOMBRIE 1958 4 pagini 20 bani una prieteniei româno­­sovietice a devenit una din perioadele cele mai intense de activitate în toate sec­­­­toarele vieții noastre culturale. F­iecare săptămînă din acea­stă lună ne oferă prilejul de-a cu­noaște nici aspecte din realitatea so­vietică, ele a învăța din experiența oamenilor sovietici, care-și consacră munca și talentul cauzei slujirii po­porului lor și marii cauze a păcii in lumea întreagă. Săptămînă cărții sovietice care începe azi și care se desfășoară în fiecare an în cadrul Lunii prieteniei romîno­­sovietice, a fost și este nu numai un prilej minunat de a cunoaște cartea sovietică, care a devenit pentru prima dată în istorie o carte cu ade­vărat populară, accesibilă celor mai largi mase de cititori, ci și un imt­bold pentru editurile noastre și în spe­cial pentru editura „Cartea Rusă“ de a tipări cît mai multe lucrări literare și științifice sovietice, care sunt cerute de cititorii noștri. Revoluția rasă înfăptuită culta­­în țara noastră a schimbat radical și fizionomia cititorului român. El își dă perfect de bine sea­ma ca în țările ca­pitaliste cartea bur­gheză este un mij­loc de diversiune și dezarmare a oame­­iîtă vreme în Uniunea So­vietică și țările de democrație popu­­­lară cartea a devenit un propagator al ideilor celor mai progresiste ale contemporaneității, al ideilor marxism­­leninismului, un ajutor prețios al par­tidelor comuniste și muncitorești­ în educația comunistă a oamenilor mun­cii, unul din factorii cei mai de seama în construirea noii societăți. Mai mult decit atit, succesele , obținute, de către Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză și țările de democrație popu­lară, exercită o influență puternică și în rîndurile intelectualității progresiste din țările capitaliste, care caută în Cartea sovietică adevărul asupra rea­lității socialiste. Cit de prețuită este cartea sovietică în lumea întreagă, ne arata mai bine ca orice datele sta­tistice.­­­ In anul 1956 au fost publicate și cumpărate peste hotarele Uniunii So­vietice o sută de milioane de cărți de­­ autori ruși și sovietici. Cărțile scriitorilor ruși și sovietici sînt traduse în limbile majorității po­poarelor de pa globul pămîntesc, iar scriitori sovietici ca: Gorki, Mal­i­­kovski, Șolohov, Fadeev, Ostrovski Ehrenburg și mulți alții sunt bine cu­noscuți în lumea întreagă. Cartea­ sovietică slujind măreața cauză a progresului și culturalizării poporului, educă un gust estetic sănă­tos, dezvoltă și consolidează simțul dragostei față de patrie. Ea se edi­tează în Uniunea Sovietică în 111 limbi de către cele 200 de eddu­ri existente, care reușesc să scoată în fiecare minut peste 7500 de cărți. In cursul anului 1956, tirajul gene­ral al literaturii apărute a atins ci­fra de 1.107.000.000 exemplare. Unele popoare ale Uniunii Sovietie, care înainte de Marea Revoluție So­cialistă din Octombrie nu aveau nici măcar o scriere proprie, astăzi au și literatura lor națională. Așa se explică de ce alături de scriitorii ruși, de o mare popularitate se bucură și toți scriitorii de valoare din republicile sovietice frățești: ucrainenii Balait, Goncear și Riiski, bielorusul Kupala, cazahul Buezov, uzbecul Gafur Gu­­liam, letonul Lațiș, turcmenul Kerba­­baev, tătarul Musa Djalil, și alții. Dar dorința de cunoaștere a omulu­i sovietic nu se limitează numai la li­teratura patriei sale. Editurile sovie­tice au tipărit și tipăresc operele scrii­torilor progresiști din lumea întreagă. In anii puterii sovietice au fost editate în Uniunea Sovietică cărțile a două mii de autori, din diferite țări ale lumii. Un loc deosebit de important în planul editurilor sovietice îl ocupă traducerile din operele scriitorilor din țările de democrație populară, scriitori care se bucură de un deosebit succes în rîndurile oame­nilor sovietici. In țara noastră, cartea sovietică fost cunoscută încă a irttV** înainte de primul război mondial. Ro­manul „Mama“ de M. Gorki, bunăoară, a fost tradus în 1910, iar între cele două războaie mondiale publicul romînesc a putut lua cunoștință (dar numai parțial și cîteodată inexact), de scriitorii sovie­tici apăruți în tălmăcire romînească (Gorki, Gladkov, Șolohov etc.). Con­tactul însă cu cartea sovietică pînă la 23 August 1944, rămîne sporadic. El se stabilește­ după eliberarea pa­triei noastre, cînd editura „Cartea Rusă" începe să editeze alături de scriitorii clasici ruși și scriitorii so­vietici. Astfel, cititorii romîni au pu­tut citi din poezia clasică rusă și sovietică, tălmăcită cu măiestrie de George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Al. Philippide, Mitiu Dragomir, Mi­ron Radu­ Paraschivescu etc., precum și din operele în proză a clasicilor ruși și sovietici care și-au găsit de asemenea traducători talentați în pana unor scriitori consacrați ca: Cezar Petrescu,­ M. Beniuc, Otilia Cazimir etc. *_ ’ ■*. ■ Editurile noastre, și în special „Cart­tea Rusă“, vor trebui să depună și pe viitor aceleași eforturi pentru îmbo­gățirea spirituală a oamenilor muncii din țara noastră, tipărind un număr din ce în ce mai mare de cărți so­vietice, care constituie un adevărat mesaj al păcii și prieteniei între po­poare. " '' Și numeroasele manifestări literare care se vor desfășura cu prilejul Săp­­tămîni cărții sovietice din luna acea­sta vor constitui încă un prilej deo­sebit de a cunoaște literatura popoare­lor Uniunii Sovietice și în­ special aspecte din ultimele realizări ale scrii­torilor sovietici. Sărbătorirea „Zilei petrolistului“ La Moinești și... In piața largă din fața clubului Mihail Eminescu — Lucăcești, zvonul unei mari veselii s-a putut auzi încă din zorii zilei. Petroliștii din Lucăcești, Moinești­ și Zemeș, numeroși cetățeni au început să se reverse spre acest loc, într-un fluviu nestăvilit. Strînși în grupuri, rostind calde toasturi, petroliștii se felicitau­ pentru succesele obținute în muncă, se felici­tau cu prilejul zilei lor. Cei ce au fost distinși cu ordine și medalii, cei ce au primit diplome și insigne de fruntași în producție erau înconjurați și felicitați. Ceva mai tîrziu, cînd soarele a împrăștiat răcoa­rea dimineții, s-au încins hore. In pași mărunți de dans sau în viitoarea­­ unor focoase sîrbe s-au înălțat strigături Ceasuri în șir veselia n-a contenit. In orele după-amiezii veselia a fost și mai mare. Membrii fanfarei au pus în arta lor tot focul, tot patosul de care au fost capabili. Horele au făcut să se prindă de mîini în același vîr­­tej sute de oameni. Afară, în aer liber, se petrecea. Alături la numai cîțiva pași în spațioasa sală de spectacole a clubului, iubi­torii de teatru se delectau vizionînd un frumos și interesant spectacol cu piesa: „O zi de odihnă“. In fața unui auditoriu numeros en­tuziaștii diletanți, muncitori și func­ționari petroliști au adus în scenă nu numai personaje și acțiuni. Au adus cu ei, ca pe un simbol, largile po­sibilități ale vieții contemporane, li­bertatea unei adevărate munci de crea­ție pusă în slujba celor mulți. în Moinești, pe terenul sportiv al schelei de extracție, jucătorii de vo­lei s-au întîlnit într-o aprigă dispu­tă pentru cîștigarea „Cupei petrolistu­lui“, inițiată de comitetul raional U.C.F.S. Schela Moinești­ a prezentat două echipe. Ele s-au întrecut cu e­­chipa întreprinderii de transpoarte-ex­­tracție și cu cea a întreprinderii baze și ateliere. In sala de jocuri a clu­bului­ „Mihail Eminescu“ s-au întrecut în cadrul aceleiași competiții un nu­meros grup de jucători de tenis de masă. Sportivii de la schela de extracție Moinești au cîștigat două trofee, am­bele cupe la volei și la tenis de masă. Disputele sportive, spectacolul de tea­tru, petrecerea din piața orașului Lu­căcești,­ au făcut ca ziua petrolistu­lui să fie deosebit de veselă pînă seara tîrziu. D. BUZNEA ...la Onești Petroliștii rafinăriei nr. 10 Onești au sărbătorit „Ziua petrolistului“ în cadru festiv. La adunarea festivă care a avut loc la căminul cultural din Onești au­­ participat sute de rafinari. Cu acest prilej tovarășul inginer Gheorghe Pe­tre, directorul rafinăriei, a vorbit des­pre însemnătatea zilei petrolistului. In cadrul adunării festive un nu­măr de 9 rafinori au fost distinși cu­­ insigna de fruntași pe ramură, iar 18 tovarăși au primit diplome de onoare din partea comitetului de întreprin­dere. Printre cei cărora li s-au în­­mînat insigna de fruntaș se află: Va­sile Dobre, operator la C.T., inginerul Nicolae Eclemea, Ion Ilie și Sima Nicolae operatori la D.A.V. și alții. In încheierea festivității formațiile artistice ale rafinăriei au prezentat un bogat program de cîntece, recitări și dansuri. După-amiază, un numeros grup de muncitori au plecat în excursie la Slă­­nic șl ,Tg. Ocna. - ■A­ctuLSL litenteeu TDäLc&u­ciziaL Expunere pe teme internaționale Adunare cetățenească Cu ocazia Lunii prieteniei romîno­­sovietice în dimineața zilei de du­minică 12 octombrie a.c., în sala ci­nematografului „Tineretului“ a avut loc o conferință cu tema: „Raportul de forțe pe plan internațional dintre cele două lagăre“. A vorbit conferențiarul universitar Gheorghe Canta din Bucu­rești. Cei peste 200 de participanți au urmărit cu un deosebit interes expu­nerea. rr-­>.*. După conferință a redat filmul so­vietic „Ultima întîlnire”. Intre manifestările ce au avut loc duminică în orașul Bacău se numără și adunarea cetățenească pe care au organizat-o comitetul de luptă pentru pace din sectorul de cartiere „Nicolae Bălcescu“, la Casa ofițerilor. Președinta acestui comitet a vorbit despre: „însemnătatea internațională a mișcării contemporane pentru pace“. .Vorbitoarea a subliniat aportul poporu­lui român în grandioasa luptă pentru apărarea păcii. Luînd cuvîntul, numeroși cetățeni și-au manifestat hotărîrea de a-și spori eforturile în lupta pentru apăra­rea păcii. Cei peste 200 de participanți au ascultat apoi versuri pentru pace reci­tate de elevi ai unei școli elementare din cartier. Se pregătesc pentru faza regională a concursului „ Vasile Alecsandri Formația corală a complexului viață în repertoriu vor fi introduse C.F.R., care la concursul „Vasile A­ bucăți noi, care se află în pregătire,­lecsandri", faza raională s-a clasat pe pe acestea amintim „Steluța“ de primul loc, se pregătește acum intens pentru faza regională, in această pri­­nastie Alecsandr. Ședinț­a Cenaclului literar „George Bacovia“ Sîmbătă seara s-a desfășurat ședința­­ de lucru a Cenaclului literar „George Bacovia“ de pe lingă Casa regională a creației populare. Cu acest prilej a citit din versurile sale tovarășul Cris­tef or Vitenco („Cînta o cucuvea pe casă“ și „Pastel nocturn“).­­ Prima din poezii pleacă de la ve­chea superstiție a cărei netemeinicie poetul o dovedește prin realitățile vieții noi a țăranilor muncitori din țara noastră. Cea de a doua, „Pastel nocturn“, deși are imagini care vă­desc realele calități scriitoricești ale tovarășului Vitenco este mai puțin iz­butită datorită lipsei unui conținut de idei interesant. Poezia este lipsită de veridicitate și de o localizare, prin ima­gini, atât de necesară, deoarece în­­tr-unul din versuri poetul spune că peisajul este luat de pe valea Bistriței. Se mai poate obiecta, de asemenea, că autorul n-a ales peisajul cel mai sem­nificativ din natura pe care a des­­cris-o. Discuțiile, la care au luat parte numeroși membri ai cenaclului, au scos în evidență valoarea emoțională a imaginilor izbutite ale poeziilor, su­bliniind însă deficiențele de conținut, pe care autorul s-a angajat să le re­medieze. Numeroși vorbitori au arătat în con­tinuare necesitatea ca toți condeierii băcăuani să-și îndrepte atenția către actualitate, către oamenii noi ai so­cietății noastre, care se cuvine să fie oglindiți în lucrările literare. In viitoarea ședință se vor citi și discuta versuri semnate de Mari, £ 1. Marini, -sOO ­Mc ceia despre munca In schimb­ul de noapte De la Zemeș pînă la sonda 393 a, de mers un drum destul de lung. Dască­­ ești admirator, al frumuseților naturii uiți și de oboseală­ și de peri­peții. Așezată în apropierea­­ unui­­ vîrf de coastă, sonda,­cu trupul ei falnic­, domină măiestos împrejurimile. De aici ai în fața ochilor o priveliște dintre cele mai încîntătoare. Zarea se pierde undeva departe prin văile Solonțului în timp ce în apropiere pădurea și poienile îți oferă un peisaj de o rară frumusețe. Mai că ești tentat să in­­vidiezi pe stăpînii acestor meleaguri. Dealtfel inginerul Moraru Traian, în timp ce ne îndreptam către sondă îmi spunea: • — Oi fi el orașul frumos. Eu însă prefer mai mult asemenea locuri. In mijlocul naturii mă simt cel mai bine. Decit anchilozat: într-un birou cu na­sul în hîrtii mai bine la sondă în t­­rovarășia aerului curat și a naturii, acesteia plină de sănătate. Păcat însă că n-am talent să fac pasteluri. Ceea ce m-a atras spre sondorie a fost în­tre altele și natura. La sondă liniștea patriarhală a îm­prejurimilor era tulburată doar de zgo­motul înfundat ce venea din adîncuri, de la turbină. In fața granicului, sondorul șef cu mina încleștată pe frîna granicului ur­mărea prăjina care se pierdea ușor în gaura sondei.­­ Trăiai parcă cu impre­sia că nu se întîmplă nimic, că totul stă pe loc. Numai zgomotul surd, înfundat îți vorbea despre faptul că jos la sute de metri în inima­­ pămîn­­tului sapa cu role mușca lacom din roca milenară. Pe Ion Hambic, brigadierul, l-am­ găsit scriind ceva în raportul sondei. Inginerul îmi povestise pe drum că sonda începuse programul cu 6 zile mai tîrziu decît era planificat. Motivul? Nu fusese gata la timp montajul in­stalației. Deci situația — am gîndit — nu poate fi decît proastă. Trecuse doar 8 zile de cînd brigada fura la sondă. Mă pregăteam să atrag aten­ția brigadierului că nu-i nevoie să înceapă cu justificări. El însă mi-a luat-o înainte. — Cum știu ce vă interesează. Si­tuația planului. Și răsfoi registrul de pe masă. In 8 zile am realizat planul pentru o jumătate de lună. Depășirea nu a­­pare însă mare întrucît a trebuit să recuperăm cele 6 zile cu care a în­tîrziat începerea forajului. C. ANDREESCU O inițiativă bună In cadrul clubului C.F.R. au luat ființă nu de mult două cercuri muzi­cale pentru copiii salariaților. Cei 35 de elevi înscriși au luat primele lecții de vioară și acordeon sub­ îndrumarea tovarășului Lascău Gheorghe. (Continuare în pag. 3-a) Petroliști decorați pentru merite deosebite Printr-un decret al Prezidiu­lui Marii Adunări Naționale a R.P.R., cu ocazia „Zilei petro­­­listului“, pentru merite deose­bite pe frontul activității de foraj, extracție și prelucrare a țițeiului, au fost distinși cu Ordinul Muncii clasa IIi-a ur­mătorii tovarăși: Măntescu I. Ion (schela extracție Zemeș), Mihai Călugăru (întreprinderea de foraj Moinești) și Gheorghiu N. Ion (rafinăria 10 Onești). Cu Medalia Muncii au fost dis­tinși : Coman Valeriu, pentru activitatea desfășurată în ca­drul trustulu de foraj Moi­nești, Cărăbuș Nicolae, schela de extracție Zemeș, Proho­­zescu Constantin, întreprinderea de foraj Zemeș, Tudoran Va­sile și Pralea Constantin, în­treprinderea de foraj Moinești, Mutoiu Gheorghe, rafinăria 10 Onești și Boișteanu V. Tudor, rafinăria nr. 8 Darmănești. Festivitatea înmînării deco­rațiilor a avut loc în ziua de sîmbătă 11 octombrie în sala clubului „Mihail Eminescu“ din Moinești, în prezența unui nu­meros public. MERE RUMENE Crește sectorul cooperatist al agriculturii în raionul Tg. Neamț Convingîndu-se de avantajele lucrării pămîntului în comun, un important număr de familii din satul Bălță­­tești raionul Tg. Neamț, au cerut să intre în întovărășirea „1 Mai“ din a­­cest sat. Adunarea generală a întovărășiților de aici, care a avut loc de curînd, a discutat cererile primite în ultimul timp și a aprobat primirea în înto­vărășire a unui număr de 107 familii care au adus cu ei, 65 ha., teren. Printre familiile nou înscrise se află și acelea ale lui Vasile Manolache, Ion Hanganu, Ilie Roban, Ilie Abageru etc. In prezent întovărășirea are 142 fa­milii cu 98 ha. teren. •k In apropierea orașului Tg. Neamț, lin­gă șoseaua Tg. Neamț-Grași, se află tarlaua întovărășirii „Tractorul“ din cartierul Tg. Neamț. Porumbul care a fost recoltat la timp a atras atenția tuturor trecătorilor. Era de toată fru­musețea, cu știuleți mari și sănătoși. După socoteala tehnicienilor ar fi o re­colta de peste 3.000 kg. la hectar. Dar în afară de această recoltă de porumb neîntîlnită în sectorul indivi­dual din împrejurimi, intovărășiții de aici au mai avut o tarla cu 8 ha. trifoi de sămînță, de pe­­ care a rezul­tat la treier o recoltă de 1.530 ,kg. tri­foi de sămînță de l­ună calitate. Va­­lorificînd cu sfatul acest produs, s’a încasat o sumă însemnată de bani. Fiind o sămînță de bună ca­litate, ei au mai primit și un spor (un premiu) de 10 la sută la suma încasată. . Exemplul recoltelor sporite de pe o­­goarele întovărășiților i-a făcut pe mulți țărani muncitori care stăteau la îndoială, să facă cerere pentru intrare în întovărășire. Acum cîteva zile, au fost primite încă 10 familii cu suprafața de­ 8 ha. Prin­tre noii întovărășiți se află frații Vasile și Ion Sorea, țărani cu gos­podărie mijlocie, Ion Diaconu, ,Vasile Jitu și alții. Alături de tarlaua întovărășirii „Trac­­torta“ se află și tarlaua întovărășirii „1 Mai“ din satul Brebea. Nu de mult, și în această întovă­rășire au fost primite încă 29 fami­­­­lii cu 19 ha. GH. APOSTOL’ 40 gospodarii agricole colective, 2 gospodării agricole de stat și Intovărășiri agricole au terminat însarmntările de toamnă Lupta pentru o recoltă bogată în­cepe odata cu arătura și însămfeți­­­ tul. De mare sporire a producției importanță pentru i la hectar este modul și în special timpul in căra se execută aceste lucrări. Conștienți de acest fal­t, munci­­torii, tehnicienii și inginerii din gos­podăriile agricole de stat și S.M.I.­­uri, colectiviștii, țăranii muncitori întovărășiți, cit și cei cu gospodă­ria individuală, da pa întreg cu­prinsul regiunii noastre, dau în a­­ceste zile batalia pentru termina­rea grabnică a însămîntărilor. Folo­sind Harare clipă bună efe­­ ueni 40 gospodării agricole colective, două gospodării agricole de stat („Vasile Roaită“ Șerbești-Bacău și G.A.S.­­Sănduieni-Tg. Ocna), și 202 înto­vărășiri au încheiat cu succes cam­pania insămînțărilor de toamnă. Acest fapt este foarte îmbucură­tor, deoarece un număr însemnat de unități agricole, socialiste din re­giune reușind să termine însămin­țările de toamnă în perioada op­timă, au pus o bază trainică viitoa­­rei recolte. De pildă, în raionul­­g. Neamț, toate cele 11 gospodării a­­gricole colective au terminat însă­­­­mînțatul griului de toamnă. Totuși, dacă ținem cont de faptul că timpul este destul de înaintat și că mai au de făcut semănături de toamnă mai mult de jumătate din numărul întovărășirilor existente, pre­cum și multe gospodării agricole de stat și gospodării colective, aceasta stare de lucruri nu poate fi consi­derată ca satisfăcătoare. In raionul Piatra Neamț din 16 gospodării agri­cole colective nu au terminat însă­­mînțările decit 4, celelalte fiind mult rămase în urmă. Situații asemănă­toare sînt și în raioanele Roman și Bacău unde au executat însămînță­­ri!e numai jumătate din numărul gospodăriilor colective. In momentul de față în toate u­­nitățile agricole socialiste, cît și pe ogoarele țăranilor muncitori indivi­duali, recoltîndu-se culturile tîrzii, s-au creat toate condițiile ca însă­­mînțarea culturilor de toamnă să se termine în cel mai scurt timp. Vre­mea bună ne vine în ajutor, dar tre­buie folosită din plin fiecare clipă, deoarece prognoza timpului în vii­tor (a doua jumătate a lunii octom­brie) indică ploi și lapoviță. Organele de partid și de stat au datoria să mobilizeze toate forțele­­ pentru terminarea grabnică a însă­­mînțărilor de toamnă la termenul stabilit de Ministerul Agriculturii și Silviculturii. In împărăția mustului Intr-o recentă dimineață posomolită de toamnă am luat-o înspre Păunești, raionul Adjud. Pe drum am întîlnit mulți care se duceau intr-acolo: unii pe jos, alții cu căruța, alții cu ma­șina. Ceea ce era însă comun aproape tuturora era faptul că o porniseră la drum în tovărășia damigenelor. Odată intrat în sat mă frapează o serie de alte lucruri care fac parte din profilul bahic: panere, poloboace, căzi, de­re, lăzi cu sau pentru stru­guri aflate in căruțe, care își urmează sau își intersectează mereu traiecto­riile. Intr-o asemenea situație nu-i nevoie să ceri nici o lămurire, deoa­rece este lesne de înțeles că oamenii din partea locului îi mai cu seamă podgoreni, că-i in tot culesul viilor și scoaterea mustului dulce din ciorchinii de struguri mari, grei și frumoși, dă­ruiți de toamna cea bogată și slobodă la inimă! Fără îndoială că ar fi important de poposit la oricare din mustăriile pro­babil existente in ograda multora din cetățeni. Imi sînt arhi-cunoscute meto­dele oarecum primitive de „călcare a vinului“ și, întrucît sunt informat că in ultima vreme statul nostru democrat, popular a construit un modern centru de vinificare, o iau înspre Baza de vin-alcool din Păunești. Nu-i nevoie să intrebă­ n­ pe nimeni­ in legătură cu di­recția și sensul drumului, deoarece tovarășul Roman, șoferul nostru, cu­noaște perfect coordonatele locului și oprește mașina „la lac"­ ! Mică nedumerire! N-am­ motive să pun in dubiu fap­tul dacă am nimerit la adresă. Se ■cunoaște asta,, și după șirul lung de căruțe doldora cu struguri, care își așteaptă­ riadul să intre pe poartă I. Și totuși, inițial am­ o mică nedu­merire. S-ar părea că „am nimerit pe un șantier de­­ construcții I . Impresia asta mi-o creează niște muncitori, con­structori care sfidează, ploaia măruntă răzbind prin ceața deasă al lui oc­tombrie și-i­­ dau zor, cu lucrul, la o căsuță, durată în imediata ..apropiere a porții. Afla insă imediat despre „ ce-i vorba , și uite că, deși am­ pornit, să scriu despre struguri, și mult,­­totuși,­­sunt nevoit să­ notez ceva „ din­ domeniul construcțiilor. De fapt nu-i nimic contrariant in chestiunea asta ! Noțiu­nea de construcție este doar esențială in patria noastră in care se făurește­­ socialismul. Oamenii­ noștri trebăluiau la turna­rea acoperișului și la pregătiri pentru tencuieli la casa­ ch­iar cu două bas­cule. Aici se află greutatea căruțelor, care vin rind pe find încărcate cu struguri. Afla că la centrul acesta de vinificație a lucrat, incepind de la 16 iunie 1958, o brigadă de vreo 40 de constructori. Ce a făcut? Drumuri și platforme betonate in suprafață de vreo 2.200 m.p., racordări de apă pentru pivniță și cramă, vopsitorii la toate instalațiile (sanitare, electrice și de apă) completări la canalizare, etc. Rînduri despre nașterea modernă a mustului Am in față o clădire mare. In niște compartimente (cu aș fi înclinat să spun că­­ formează prispa casei), dar specialiștii in ale vinificației le denu­­m­esc buncăre, se descarcă strugurii. Aici, nimic prea deosebit. Ca să ve­dem mai mult trebuie să intrăm înă­untru, unde este o adevărată uzină. REPORTAJUL ZILEI Strugurii­ sunt preluați de o eura­­pompă unde ciorchinii sunt separați, iar bobițele zdrobite dimpreună cu mustul trec prin niște furtunuri la scurgăto­­rul rotativ unde se separă mustul rapac ce curge intr-un bazin de colec­tare. Descrierea nașterii moderne a mus­tului ar implica ea singură un spațiu mai­­ larg, și, fără îndoială, respecti­vele cunoștințe tehnice care, insă lip­sesc­ unui­ vizitator incidental, nncit, mă mulțumesc doar cu mențiunea că musturile din­­ bazinele de colectare sunt­­­ transversale cu ajutorul­ pompei electrice la căzile de­ decantare (unde se face soluție de dezinfectarea mustului cu­ o bioxid de sulf,, iar apoi după­­ limpezire, mustul, și drojdia se despart — primul pregătindu-se să­­ devină vin cu ajutorul­­ fermenților se­lecționați, iar a doua va fi dusă, la fabrica de rachiuri. In laborator . La­ o asemenea veritabilă uzină, la­­­boratorul este indispensabil. Intilnim aicii o tinără absolventă a școlii me­dii tehnice de industrie alimentară din Iași, ca­re o masă este un cilindru mnalt, capacitatea de un litru, plin cu must, in care este introdus un densi­­metru. O citire pe acest mic aparat l­a alta pe termometru, apoi examnarea unui tabel de corecție și a fost sta­­bilită cantitatea de zahăr la litrul de must, în funcție de care se calculează tăria .in. grade a vinului ce va rezulta prin fermentație naturală. Alte cîteva amănunte Crama propriu-zisă m-a impresionat in chip deosebit in special prin mă­­rimea căzilor cu­ o capacitate intre 3.600 și 7.000 litri.. Te ■ saturi parcă de must numai privindu-te! Fără să guști / Și ..totuși, ulterior am făcut și acest­­ lucru l îmi­ pare rău că nu pot decît să vă invit Ca să mă credeți pe cuvint că era foarte, bun­­ ! Dulcele... Cum n-am gustat niciodată un must in viața mea. Și limpede ce... cum rar am întîlnit / Dealtfel este cit se poate de firesc/ Aici vin numai struguri de viță nobilă. (Asta-i de fapt și una din noutățile fața de anul trecut). Mustul, oricit ar fi el de limpede, dulce și­­ bun la gust, și oricit de mult ai bea, n-are totuși darul să ți se urce la cap! Pentru asta trebuie să cobori in pivniță, unde se mai găsește vin vechi/ Nu de alta, dar din cu­­riozitate, pentru a-mi forma o imagine de ansamblu, am coborit și in pivniță. Fără explicația insoț­orilor, n-aș fi ghicit că am nimerit adresa, deoarece aici­ lipsesc cu desăvirșire butoaiele ! Sunt in schimb zeci de cisterne cu o capacitate de aproximativ 25.000 de litri fiecare . Doi dogari controlau col luminările dacă nu este bioxid de car­­bon și fixau portițele la una din gu­­rile de evacuare. Trecem mai departe și găsim un furtun in funcțiune. Aici era vorba de vin bătrân! Cunoscut sub denumi­rea de „Selecționat", dar mai buni decit uneori la „Macul Roșu“ sau la „Parcul Trandafirilor!“. Scurtă reflecție de încheiere Dacă prin absurd grecii antici care au creat nemuritoarele legende ar învia și ar poposi pentru o clipă la crama și in pivnița asta, nu l-ar mai pune pe Bachus să învețe pe oameni cum să cultive vița de vie și cum să facă vin din ciorchinii copți și grei, iar pe bătrânul și înțeleptul Sileniu nu l-ar mai încăleca pe un asin proptit pe un burduf de vin. Tehnica modernă și rezultatele știin­ței sunt puse și in slujba viticultu­rii. D. FINARU 1M

Next