Steagul Roşu, aprilie 1966 (Anul 21, nr. 4092-4117)
1966-04-08 / nr. 4098
STEAGUL ROȘU Schimb de experiență privind plantarea și întreținerea viitor, organizat la CAP. Glavanești -Adjud. Și in regiunea noastră, relieful și climafectuarea lucrărilor ei culturale. Consiliul agricol regional, în colaborare cu redacția ziarului „Steagul roșu" a organizat recent la C.A.P. Glăvănești-Adjud un schimb de experiență cu demonstrații practice în cîmp. La schimbul de experiență au participat peste 100 specialiști, președinți și brigadieri din cooperativele agricole de producție din regiune care plantează în acest an suprafețe mai mari cu vie. în cele ce urmează redăm pe scurt însemnări pe marginea acestui schimb de experiența, accentuînd pe măsurile tehnico-organizatorice necesare înființării plantațiilor de vii și efectuării lucrărilor culturale, oferă condiții favorabile pentru extinderea plantațiilor cu vii pe suprafețe însemnate, în special, în raioanele Adjud, Bacău și Tg. Ocna. Plantațiile de vii înființate în ultimii ani, s-au dezvoltat normal și au început să intre parțial în producție dînd rezultate foarte bune. Merită evidențiată preocuparea pentru întreținerea plantațiilor tinere de vii a cooperativelor agricole de producție din Prisecani, Căbești, Glăvănești, Faraoani, Fruntești, Chetriș și altele.Documentele Congresului al IX-lea al P.C.R., pun în continuare un mare accent pe dezvoltarea sectorului hortiviticol, în lumina acestei sarcini, sub îndrumarea permanentă a Biroului Comitetului regional de partid și a Comitetului executiv al Sfatului popular regional. Consiliul agricol regional a întocmit un plan de dezvoltare în perspectivă a sectorului hortiviticol. La baza acestei acțiuni stă studiul de microraionare întocmit cu concursul unui număr mare de specialiști din regiune și de la institutele centrale. Pentru acest an cooperativele agricole de producție din regiune au sarcina de a planta cu viță de vie suprafața de 1.115 ha. Pînă în prezent s-au desfundat 1.100 ha, din care circa 950 ha din toamnă, trecîndu-se din plin la efectuarea plantatului, în scopul generalizării metodelor înaintate privind plantarea viței de vie și e- înainte și după înființarea plantațiilor în raioanele Adjud, Bacău și Tîrciu Ocna s-au plantat în ultimii ani circa 1.000 hectare de vie altoită, iar în cursul acestui an urmează a se mai planta 1115 ha. Pentru a veni în sprijinul viticultorilor ne propunem a prezenta pe scurt, principalele măsuri tehnicoorganizatorice privind organizarea noilor plantații, precum și măsurile legate de întreținerea plantațiilor tinere, a spus printre altele în expunerea sa tovarășul inginer I. COVRIG, vicepreședinte al Consiliului agricol regional, în legătură cu înființarea noilor plantații, o problemă la ordinea zilei este terminarea în cel mai scurt timp a amenajării terenului și finisării teraselor, după care trebuie trecut cu toate forțele la pichetarea terenului și plantarea propriu-zisă a viței de vie. Lucrări pregătitoare Organizarea teritoriului și efectuarea la timp și de calitate a lucrărilor antierozionale pe terenurile ce urmează a se înființa plantații noi trebuie să stea în centrul preocupării. Plantațiile noi sunt lucrări ce necesită mari investiții și se fac pe o perioadă de peste 40 ani. De aceea, înainte de a se trece la plantatul propriu-zis trebuie să se amenajeze, conform proiectului, terasele, drumurile și potecile necesare accesului în vii pentru executarea lucrărilor culturale și de exploatare. După amenajarea teraselor se trece la pichetat. Pichetatul se face pe curbe de nivel, urmărind linia terasei. Trasarea rîndurilor se face cu ajutorul unui marcator, pornind de la piciorul pantei și urmărind marginea benzii nedesfundate. In continuare, urmărim ca marcatorul să se alinieze după semnul lăsat de ultimul dinte. Distanța de 70—80 cm de la marginea benzii nedesfundate va fi lăsată atît în aval, cit și în amonte, respectiv în partea inferioară și în partea superioară a teraselor. La reușita unei noi plantații de vii, contribuie în mod direct timpul cînd se efectuează plantarea. Vița de vie se poate planta în tot cursul perioadei de repaus, începînd din toamnă, cu condiția ca temperatura să nu fie sub 0 grade și pînă tîrziu primăvara. Timpul de plantare este strîns legat și de anotimpul cînd se face desfundatul terenului. în practica de pînă acum sînt folosite mai mult plantările de primăvară, care trebuie executate cît mai timpuriu — adică de îndată ce solul permite a se începe muncile în vie. S cînd desfundatul terenului s-a făcut spre sfîrșitul iernii, iar solul, mai ales pe terenurile argiloase, reține multă apă, plantatul se face mai tîrziu. De asemenea, cînd la facerea gropilor se observă că apare un exces de apă pe fundul acestora, plantatul trebuie amînat pînă cînd nivelul apei din gropile de control, se coboară sub adîncimea de plantare. Dacă vitele se plantează într-un sol cu exces de apă și mai ales dacă acest sol este de natură argiloasă, rădăcinele putrezesc și pier treptat, iar peste vară, se usucă și lăstarii. în asemenea terenuri, plantatul se face mai tîrziu, după data de 1-10 mai, lăsînd terenul să se zvînte. Tehnica plantării Plantarea vitelor se face pe echipe, respectîndu-se o anumită ordine. La plantarea vitelor în gropi, echipa lucrează cu 3 oameni, dintre care unul face gropi, al doilea plantează și al treilea mușuroiește vitele. Adîncimea gropilor se face la 45 cm și lățimea 35-40 cm. Punctul de altoire va fi situat la nivelul pămîntului. Pe terenurile în pantă și dacă există pericol de eroziune, vitele se plantează cu punctul de altoire la 5-8 cm sub nivelul solului. Dimpotrivă în depresiuni, unde există pericol de colmatare, plantarea vitelor se face la 5-8 cm deasupra nivelului solului, astfel ca punctul de altoire să nu fie îngropat, de pămîntul adus, cu timpul, din deal. După ce s-a călcat a doua oară pămîntul în jurul viței, se adaugă la fiecare groapă cîte 2-3 kg de gunoi de grajd bine descompus. Pentru a nu provoca mucegăirea vitelor, așezarea gunoiului de grajd se face astfel, ca să nu ajungă în contact direct cu vița. Se udă apoi cu 5-10 litri de apă, după care groapa se astupă complet cu pămînt, facîndu-se deasupra mușuroi. Mușuroaiele vor avea înălțimea de 5-8 cm deasupra cordiței, cînd aceasta a fost tăiată la 2 ochi. Cînd întreținerea viei în primii ani Lucrările de întreținere a plantațiilor de vii, in primul an după plantare, au drept scop să asigure de la început condiții cît mai bune pentru creșterea rapidă a vitelor. Mai ales dezvoltarea punctului de altoire prin Copoitul regulat ca și apărarea tinerei plantații împotriva dăunătorilor, trebuie să constituie preocupare deosebită. La acestea se adaugă îngrijirea și consolidarea lucrărilor de amenajare, completarea golurilor și înlocuirea impurităților în plină vegetație prin metoda vitelor de la ghivece. Lucrările de îngrijire a vitelor în primul an de la plantare constau în regatul lăstarilor, copcitul și îngrijirea punctului de altoire, apărarea contra bolilor și dăunătorilor. Efectuarea acestor lucrări necesită grijă deosebită din partea viticultorilor, deoarece unele din ele sunt hotărîtoare pentru soarta plantației. Copoitul se execută de două ori pe vară, primul în luna iunie și al doilea la sfîrșitul lunii iulie sau începutul lunii august. Operația se execută pe timp noros, dimineața ori spre seară, evitîndu-se lumina intensă de la amiază, deoarece lăstarul fraged este sensibil la arșița soarelui. După primul copcit se reface mușuroiul. După copcitul al doilea nu se mai reface mușuroiul, în ceea ce privește lucrarea adîncă în primul an după plantare (sapa mare) se execută manual sau mecanic, iar prașilele de vară ori de cîte ori este nevoie (de cel puțin 5-7 ori pe vară) și la adîncimea de 5-8 cm. De asemenea, se execută mulcirea solului — cu paie sau pleavă — în special în zonele secetoase. Aplicarea îngrășămintelor se face odată cu udatul în următoarele doze: 50 g fosfat, 30 g azotat, 20 g sare de potasiu la 10 litri de apă. Această cantitate se administrează la 1-2 butuci. Lucrările din primul an se încheie toamna cu mușuroirea vitelor, lucrarea adîncă a solului și instalarea spalierilor. Lucrarea adincă de toamnă se face după ce s-a terminat mușuroitul {îngropatul) vitelor. Această lucrare se face la o adîncime de 20-22 cm. Lucrarea adîncă a solului toamna într-o vie tînără este una din condițiile esențiale care contribuie la o bună creștere și dezvoltare a vitelor și punerea lor rapidă pe rod. Combaterea larvelor de cărăbuși care provoacă stricăciuni la rădăcină și la lăstari se face pe cale chimică prin prăfuirea cu Hexatox. După normele cunoscute se combate viermele sîrmă, manacidiumul și păianjenul roșu. Pregătirea plantației pentru iernat se face prin mușuroiul vitelor toamna (înălțimea mușuroiului 25-30 cm), iar intervalul dintre rînduri se ară la o adîncime de 20-22 cm. Lucrările de întreținere a unei plantații în al doilea an după plantare se deosebesc de acelea ale plantațiilor de vii ajunse pe rod. Aceasta se datorește faptului că vița este încă plăpîndă și nu are scheletul dezvoltat. Din această cauză muncile se execută cu deosebită grijă. Tăierea de primăvară a vitelor în al doilea an se face în cepi sau verigi pe rod. Tăierea în cepi se face atunci cînd există o plantație puțin reușită, cu creșterea slabă în primul an, cu cordițele subțiri sub 5-6 cm grosime la bază. în acest caz, tăietorul alege 1-2 cordițe plasate pe direcția rîndului, opuse una alteia, și lasă din ele cîte un cep cu 2-3 ochi mai proeminenți. Dacă cepii au poziții diferite pe verticală, acela care este așezat mai sus poate fi ceva mai lung de 3-4 ochi, iar cel interior mai scurt, de 1-2 ochi, proiectîndu-se astfel de la început în mod diferențiat viitoarele verigi de rod. Cînd vitele au avut în primul an o dezvoltare mai bună și au fost plantate cu cordițele fasonate la 10- 12 cm, din care s-au dezvoltat lăstari puternici, avînd grosimea de peste 5-6 mm la bază, tăierea se face în verigă de rod, adică se lasă o cordiță și un cep. Cordița poate avea 6-8 ochi, iar cepul 2-3 ochi; în acest din urmă caz, via poate rodi începînd din al doilea an după plantare. Punerea rapidă pe rod, începînd din anul al doilea, nu dăunează plantațiilor tinere, ci dimpotrivă, le întărește, mărindu-le volumul, ajutînd astfel la ocuparea mai devreme a spațiului ce se rezervă vițelor prin distanțele de plantare. Susținerea vițelor în al doilea an după plantare, se poate face pe picheții din anii precedenți sau pe araci cu care se tutorează fiecare butuc, în parte, or pe spalieri. Lucrările solului se execută in condiții aproape identice cu acelea din anul 1 după plantare, cu excepția primei lucrări adinei de primăvară, cînd aratul se face la cormană, în brazde răsturnate spre mijlocul rîndului. Prașilele se execută mecanic sau manual la adîncimea de 5-8 cm. Dintre lucrările de îngrijire a vitelor fac parte plivitul lăstarilor de prisos, precum și legatul lăstarilor. Primul legat se execută imediat după plivit cînd lăstarii au 10-12 frunze. Stupitul se aplică în anul al II-lea numai lăstarilor lacomi, iar celor roditori, li se aplică numai în caz excepțional cînd se remarcă un dezechilibru vizibil în creșterea și dezvoltarea butucului tînăr. Copilitul se face după ce copilii au apărut la subțioara frunzelor de pe lăstarul principal și au 5-6 frunze. Spre deosebire de practica veche, copilii nu se suprimă în întregime și nici nu se ciupesc la o frunză, ci la 5-6, menținîndu-se ,în chip de călărași pe lăstar. Cîrnitul este operația de suprimare a vîrfurilor la toți lăstarii cu rod și fără rod și la toți copilii. El se face către sfîrșitul verii la intrarea strugurilor în pîrgă. Scopul cîrnitului este să oprească creșterea cu 10-15 zile mai devreme, să îndepărteze vîrfurile tinere care consumă și nu au timp să ajungă la maturitate. Copoitul se repetă și în cursul anului al doilea de două ori. O dată în luna iunie și a doua oară la sfîrșitul lunii iulie — începutul lunii august, cînd punctul de altoire se lasă descoperit în bătaia soarelui. Combaterea dăunătorilor în anul al doilea se execută cu aceeași regularitate și după aceleași procedee tehnice ca și în anul I, îngropatul de la sfîrșitul anului al doilea se deosebește de simpla mușuroire care se aplică toamna în primul an de plantare. în al doilea an vitele au o creștere mai mare, lăstarii ajungînd în unele cazuri pînă la 1,5—2 m. Din lăstari se lasă coardele de rod, care pot ajunge în anul al treilea la 10-12 ochi, sau de 40-50 cm lungime. Coardele nu pot fi protejate, în condiții de climat rece cu ierni grele, decit acoperite cu pămînt, prin îngroparea lor totală. Viitoarele coarde de rod au deci nevoie să fie protejate împotriva gerului prin acoperire cu pămînt suficient, în anul al treilea tăierea se face lăsîndu-se 1-2 verigi de rod, în funcție de vigoarea butucului. în rest lucrările de întreținere se execută întocmai ca în anul al doilea de la plantare. Aplicînd în mod diferențiat, in funcție de condițiile pedoclimatice din fiecare unitate, aceste reguli de ordin tehnic precum și măsurile pentru o tot mai bună organizare a muncii și cointeresarea materială a țăranilor cooperatori, vom asigura obținerea unor rezultate economice superioare din noile plantații de vii, plantații care vor înnobila dealurile regiunii noastre. Pe deal la „Dămăcușca" Privim împrejurimile. Se profilează in stingă și dreapta terasele executate in anii de după cooperativizare. Oaspeții cer explicații de la gazde, in legătură cu lucrările de terasare. Binevoitor, inginerul GHEORGHE ANGHEL de la cooperativa agricolă Glăvănești, raionul Adjud, scosind din buzunar un carnețel, le răspunde : — Aceasta este, putem ace, miniatura viitoarei podgorii. Aici, e punctul „Dămăcușca", locul unde ne găsim acum, înainte de cooperativizare pe acest teren nu se producea mai nimic, cu trei ani in urmă versantul care-1 vedeți, început să capete o nouă a înfățișare. Sute de țărani cooperatori, cu tîrnacoae și cazmale, tractoriști cu puternice buldozere au început o largă acțiune pentru amenajarea acestor terenuri in terase continue și plantarea lor cu viță de vie nobilă. Și astfel, în anul 1963 au fost plantate primele 4 ha, iar restul de 30 hectare în anul următor Terasele, după cum vedeți, au lățimi diferite. In partea de jos 12,60 m, iar ultima terasă de sus 3,60 m, înălțime constantă și platformă orizontală. Poziție bună, versant sudic, expunere spre soare. Prin amenajarea terenului în terase, solul și-a schimbat radical însușirile fizice și biologice. Din compact a devenit afînat, permiabil pentru apă și aer — condiții favorabile dezvoltării viței de vie. Ne oprim la una din terasele plantate in anul 1963. O intervenție : — Ce lucrări au executat în primăvara acestui an în vis ? Răspunsul îl dă brigadierul viticol GHEORGHE I. PETRE. — In primul rînd dezgropatul viței nobile. Această lucrare am grăbit-o pe motiv că orice întîrziere duce la clocirea mugurilor și deci la pierderi de ochi. — Tăiatul viei se execută separat și diferit ? — Desigur, după situația existentă la fiecare soi și în fiecare parcelă în parte. In general, această lucrare se face lăsînd un număr de coarde, cepi corespunzători cu vigurozitatea plantației. Dar după cum vedeți tăierile viței de vie se cer completate cu celelalte lucrări de îngrijire — înlăturarea lăstarilor lacomi, copcitul, prășitul, stropitul contra dăunătorilor etc. Oaspeții veniți din Cleja și Chetriș, Secueni și Valea Seacă din raionul Bacău, Lehancea și Cobești, Răchitoasa și Benești, din raionul Adjud, se opresc, își notează, fac schimb de păreri între ei, calculează efectele economice ale tinerei plantații de vii de pe dealul „ Dămăcușcăi", cordița se taie la 10-15 sau 20 cm, mușuroiul se aduce aproape de vîrf uneori lăsîndu-se chiar la cordițele de 15-20 cm cîte 1-2 ochi neacoperiți. Intr-un an mai mult decît în patru Viticultura devine una din ramurile de seamă ale economiei raionului Bacău. „De la lucrări izolate de terasare și plantare a viței nobile s-a trecut la acțiuni de mare amploare, spunea în cuvîntul său inginerul IOAN CAINARU, șeful secției hortiviticole a Consiliului agricol raional Bacău. Dacă în 1962 existau doar șapte cooperative agricole care aveau plantată viță de vie nobilă, în prezent, numărul acestora se ridică la 36. Numai anul acesta vor fi plantate peste 500 hectare de vie nobilă cu circa 160 hectare mai mult ca în toată perioada anilor 1962—1965. Pe dealurile însorite ale Rusenilor, Horgeștilor, Chetrișului, Răcăciunilor se vor întinde zeci de hectare de vii din cele mai valoroase soiuri Cabernet, Fetească, Risling, Muscat Ottonel, Chasselas etc. Viile plantate în primii ani de la cooperativizare și care vor rodi anul acesta promit rod bogat. Dezgropatul viilor nobile, tăierile, ridicatul viilor pe araci și spalieri, aratul printre rînduri, stropitul împotriva bolilor — toate aceste lucrări executate la timp și în fiecare an au făcut ca plantațiile viticole din raionul Bacău să se dezvolte viguros“. Versanții pe care se întind acum cele peste 800 hectare de viță nobilă și-au schimbat înfățișarea. Cooperatorii i-au făcut roditori și tot ei îi vor face și mai roditori, căci au planuri mărețe. Pînă la finele cincinalului plantația de vie nobilă va crește în raionul Bacău la peste 4.000 hectare. Vineri 8 aprilie 1966 Punînd în valoare terenuri slab productive în raionul Adjud a luat o mare dezvoltare acțiunea de valorificare cît mai rațională a versanților, prin amenajarea și plantarea lor cu vii și pomi fructiferi. „Aceste lucrări — spunea în cuvîntul său inginerul VASILE DUMITRU, șeful secției hortiviticole a Consiliului agricol raional Adjud, au căpătat un ritm mai intens din anul trecut cînd s-au plantat peste 360 de ha cu vie, totalizînd în momentul de față suprafața de 2.018 ha. Cele mai mari suprafețe plantate în terase le au cooperativele agricole din Prisecani, Căbești, Buda, Benești, Slobozia, Frumușelu, Ursa și altele. Noi vom continua să mărim suprafața plantată cu viță de vie. Astfel, numai în primăvara acestui an vor fi plantate în raionul Adjud 520 ha cu viță nobilă. Cea mai mare parte va fi plantată pe terase, în teren desfundat încă din anul trecut. Suprafețe întinse vor fi plantate în cooperativele agricole de producție din Corbița (84 ha), Căbești (59 ha), Păunești (54 ha), Prisecani (54 ha), Cociu (44 ha). în acest sens, versanții din bazinele hidrografice ale Zeletinului și Berheciului vor fi în următorii ani un model de punere în valoare a terenurilor slab productive. Pentru buna reușită a plantațiilor viticole se lucrează în prezent la amenajarea și finisarea ultimelor terase. în cîteva zile bune de lucru această lucrare va fi terminată. O bună parte din materialul săditor a și fost asigurat (peste două milioane fire) și încă ceva... arpagic și cartofi. Da, arpagic și cartofi ce vor fi plantate printre rîndurile de viță de vie. Aceste culturi nu dăunează plantației și în final vor aduce venituri însemnate. Socot că în anul acesta va trebui să acordăm o atenție mai mare calității lucrărilor de terasare, plantare și întreținerea viilor. Aceasta cu atît mai mult cu cit anul trecut au fost cazuri cînd la Corbasca, Lichitișeni și Buda, s-a plantat viță de vie fără ca terasele să fie finisate în totalitatea lor. La unele cooperative agricole cum sunt cele din Slobozia, Benești și Burdusaci, prășitul și celelalte lucrări de întreținere s-au făcut cu multă întir CONCLUZII . Față de timp se impune urgentarea lucrărilor de amenajare a terenului și finisarea teraselor în vederea trecerii cu toate forțele la plantat.Pînă în prezent, deși terenul este desfundat pe întreaga suprafață planificată, terasele s-au finisat numai pe circa 700 ha, iar plantatul propriu-zis s-a efectuat doar pe 40 ha). « Trebuie grăbită acțiunea de aprovizionare cu material săditor și pregătirea acestuia în vederea plantării. » Calitatea lucrărilor și efectuarea lor în timpul optim este o cerință la ordinea zilei. In acest scop de mare importanță este instruirea temeinică a cooperatorilor care participă la lucrările pregătitoare și la plantatul propriu-zis al viței de vie. Specialiștii să se găsească permanent în mijlocul cooperatorilor controlînd calitatea lucrărilor, luînd măsuri operative de îmbunătățire a muncii. ■ O atenție deosebită să se acorde organizării procesului de producție în unitățile care au școli de viță. ra Pentru cointeresarea țăranilor muncitori din brigăzile hortiviticole în rezultatele muncii lor, este recomandat să se studieze și să se aplice un sistem corespunzător de retribuire suplimentară a muncii pentru lucrările executate în vie pînă la intrarea pe rod. Pagină realizată de : Petre CIOBANIȚA și Iulian CARACINSCHI Fotografii: C. BURSUC