Steagul Roşu, aprilie 1966 (Anul 21, nr. 4092-4117)

1966-04-08 / nr. 4098

STEAGUL ROȘU Schimb de experiență privind plantarea și întreținerea viitor, organizat la CAP. G­lavan­ești -Adj­ud. Și in regiunea noastră, relieful și clima­fectuarea lucrărilor ei culturale. Consiliul agricol regional, în colaborare cu redacția ziarului „Steagul roșu" a organizat recent la C.A.P. Glăvănești-Adjud un schimb de experiență cu demonstrații practice în cîmp. La schimbul de experiență au parti­cipat peste 100 specialiști, președinți și brigadieri din cooperativele agricole de producție din regiune care plantează în acest an suprafețe mai mari cu vie. în cele ce urmează redăm pe scurt în­semnări pe marginea acestui schimb de experiența, accentuînd pe măsurile tehni­­co-organizatorice necesare înființării plantațiilor de vii și efectuării lucrărilor culturale, oferă condiții favorabile pentru extinde­rea plantațiilor cu vii pe suprafețe însem­nate, în special, în raioanele Adjud, Bacău și Tg. Ocna. Plantațiile de vii înființate în ultimii ani, s-au dezvoltat normal și au început să intre parțial în producție dînd rezultate foarte bune. Merită evidențiată preocuparea pentru întreținerea plantații­lor tinere de vii a cooperativelor agri­cole de producție din Prisecani, Căbești, Glăvănești, Faraoani, Fruntești, Chetriș și altele.­­Documentele Congresului al IX-lea al P.C.R., pun în continuare un mare accent pe dezvoltarea sectorului hortiviticol, în lumina acestei sarcini, sub îndrumarea permanentă a Biroului Comitetului regio­nal de partid și a Comitetului executiv al Sfatului popular regional. Consiliul agri­col regional a întocmit un plan de dez­voltare în perspectivă a sectorului hortivi­­ticol. La baza acestei acțiuni stă studiul de microraionare întocmit cu concursul unui număr mare de specialiști din re­giune și de la institutele centrale. Pentru acest an cooperativele agricole de producție din regiune au sarcina de a planta cu viță de vie suprafața de 1.115 ha. Pînă în prezent s-au desfundat 1.100 ha, din care circa 950 ha din toamnă, tre­­cîndu-se din plin la efectuarea plantatului, în scopul generalizării metodelor îna­intate privind plantarea viței de vie și e- înainte și după înființarea plantațiilor în raioanele Adjud, Bacău și Tîrciu Ocna s-au plantat în ul­timii ani circa 1.000 hectare de vie altoită, iar în cursul acestui an urmează a se mai planta 1115 ha. Pentru a veni în sprijinul viticulto­rilor ne propunem a prezenta pe scurt, principalele măsuri tehnico­­organizatorice privind organizarea noilor plantații, precum și măsurile legate de întreținerea plantațiilor ti­nere, a spus printre altele în expu­nerea sa tovarășul inginer I. CO­VRIG, vicepreședinte al Consiliului agricol regional, în legătură cu în­ființarea noilor plantații, o problemă la ordinea zilei este terminarea în cel mai scurt timp a amenajării te­renului și finisării teraselor, după care trebuie trecut cu toate forțele la pichetarea terenului și plantarea propriu-zisă a viței de vie. Lucrări pregătitoare Organizarea teritoriului și efec­tuarea la timp și de calitate a lu­crărilor antierozionale pe terenurile ce urmează a se înființa plantații noi trebuie să stea în centrul preo­cupării. Plantațiile noi sunt lucrări ce necesită mari investiții și se fac pe o perioadă de peste 40 ani. De aceea, înainte de a se trece la plan­tatul propriu-zis trebuie să se a­­menajeze, conform proiectului, tera­sele, drumurile și potecile necesare accesului în vii pentru executarea lucrărilor culturale și de exploatare. După amenajarea teraselor se tre­ce la pichetat. Pichetatul se face pe curbe de nivel, urmărind linia tera­sei. Trasarea rîndurilor se face cu ajutorul unui marcator, pornind de la piciorul pantei și urmărind mar­ginea benzii nedesfundate. In con­tinuare, urmărim ca marcatorul să se alinieze după semnul lăsat de ul­timul dinte. Distanța de 70—80 cm de la mar­ginea benzii nedesfundate va fi lă­sată atît în aval, cit și în amonte, respectiv în partea inferioară și în partea superioară a teraselor. La reușita unei noi plantații de vii, contribuie în mod direct timpul cînd se efectuează plantarea. Vița de vie se poate planta în tot cursul perioadei de repaus, începînd din toamnă, cu condiția ca temperatura să nu fie sub 0 grade și pînă tîrziu primăvara. Timpul de plantare este strîns legat și de anotimpul cînd se face desfundatul terenului. în practica de pînă acum sînt fo­losite mai mult plantările de primă­vară, care trebuie executate cît mai timpuriu — adică de îndată ce so­lul permite a se începe muncile în vie. S cînd desfundatul terenului s-a fă­cut spre sfîrșitul iernii, iar solul, mai ales pe terenurile argiloase, re­ține multă apă, plantatul se face mai tîrziu. De asemenea, cînd la face­rea gropilor se observă că apare un exces de apă pe fundul acestora, plantatul trebuie amînat pînă cînd nivelul apei din gropile de control, se coboară sub adîncimea de plan­tare. Dacă vitele se plantează în­­tr-un sol cu exces de apă și mai ales dacă acest sol este de natură argi­­loasă, rădăcinele putrezesc și pier treptat, iar peste vară, se usucă și lăstarii. în asemenea terenuri, plan­tatul se face mai tîrziu, după da­­ta de 1-10 mai, lăsînd terenul să se zvînte. Tehnica plantării Plantarea vitelor se face pe echi­­­pe, respectîndu-se o anumită ordi­ne. La plantarea vitelor în gropi, e­­chipa lucrează cu 3 oameni, dintre care unul face gropi, al doilea plan­tează și al treilea mușuroiește vi­tele. Adîncimea gropilor se face la 45 cm și lățimea 35-40 cm. Punctul de altoire va fi situat la nivelul pă­­mîntului. Pe terenurile în pantă și dacă există pericol de eroziune, vi­tele se plantează cu punctul de al­toire la 5-8 cm sub nivelul solului. Dimpotrivă în depresiuni, unde exis­tă pericol de colmatare, plantarea vitelor se face la 5-8 cm deasupra nivelului solului, astfel ca punctul de altoire să nu fie îngropat, de pămîntul adus, cu timpul, din deal. După ce s-a călcat a doua oară pămîntul în jurul viței, se adaugă la fiecare groapă cîte 2-3 kg de gu­noi de grajd bine descompus. Pen­tru a nu provoca mucegăirea vitelor, așezarea gunoiului de grajd se face astfel, ca să nu ajungă în contact direct cu vița. Se udă apoi cu 5-10 litri de apă, după care groapa se astupă complet cu pămînt, facîn­­du-se deasupra mușuroi.­­ Mușuroaiele vor avea înălțimea de 5-8 cm deasupra cordiței, cînd a­­ceasta a fost tăiată la 2 ochi. Cînd întreținerea viei în primii ani Lucrările de întreținere a planta­țiilor de vii, in primul an după plan­tare, au drept scop să asigure de la început condiții cît mai bune pen­tru creșterea rapidă a vitelor. Mai ales dezvoltarea punctului de alto­ire prin Copoitul regulat ca și apăra­rea tinerei plantații împotriva dău­nătorilor, trebuie să constituie preocupare deosebită. La acestea se­­ adaugă îngrijirea și consolidarea lu­crărilor de amenajare, completarea golurilor și înlocuirea impurităților în plină vegetație prin metoda vi­telor de la ghivece. Lucrările de îngrijire a vitelor în primul an de la plantare constau în regatul lăstarilor, copcitul și îngri­jirea punctului de altoire, apărarea contra bolilor și dăunătorilor. Efec­tuarea acestor lucrări necesită grijă deosebită din partea viticulto­­­rilor, deoarece unele din ele sunt hotărîtoare pentru soarta plantației. Copoitul se execută de două ori pe vară, primul în luna iunie și al doilea la sfîrșitul lunii iulie sau în­ceputul lunii august. Operația se e­­xecută pe timp noros, dimineața ori spre seară, evitîndu-se lumina in­tensă de la amiază, deoarece lăsta­rul fraged este sensibil la arșița soa­relui. După primul copcit se reface mușuroiul. După copcitul al doilea nu se mai reface mușuroiul, în ceea ce privește lucrarea adîn­că în primul an după plantare (sa­pa mare) se execută manual sau mecanic, iar prașilele de vară ori de cîte ori este nevoie (de cel pu­țin 5-7 ori pe vară) și la adînci­mea de 5-8 cm. De asemenea, se e­­xecută mulcirea solului — cu paie sau pleavă — în special în zonele secetoase. Aplicarea îngrășămintelor se face odată cu udatul în următoarele do­ze: 50 g fosfat, 30 g azotat, 20 g sare de potasiu la 10 litri de apă. Această cantitate se administrează la 1-2 butuci. Lucrările din primul an se încheie toamna cu mușuroirea vitelor, lucra­rea adîncă a solului și instalarea spalierilor. Lucrarea adincă de toamnă se fa­ce după ce s-a terminat mușuroitul {îngropatul) vitelor. Această lucrare­­ se face la o adîncime de 20-22 cm. Lucrarea adîncă a solului toamna în­­tr-o vie tînără este una din condi­țiile esențiale care contribuie la o bună creștere și dezvoltare a vite­lor și punerea lor rapidă pe rod. Combaterea larvelor de cărăbuși care provoacă stricăciuni la rădă­cină și la lăstari se face pe cale chi­mică prin prăfuirea cu Hexatox. După normele cunoscute se combate viermele sîrmă, mana­cidiumul și păianjenul roșu. Pregătirea plantației pentru ier­nat se face prin mușuroi­ul vite­lor toamna (înălțimea mușuroiului 25-30 cm), iar intervalul dintre rîn­­duri se ară la o adîncime de 20-22 cm. Lucrările de întreținere a unei plantații în al doilea an după plan­tare se deosebesc de acelea ale plan­tațiilor de vii ajunse pe rod. Aceasta se datorește faptului că vița este încă plăpîndă și nu are scheletul dezvoltat. Din această cauză muncile se execută cu deosebită grijă. Tăierea de primăvară a vitelor în al doilea an se face în cepi sau verigi pe rod. Tăierea în cepi se face atunci cînd există o plantație puțin reușită, cu creșterea slabă în primul an, cu cordițele subțiri sub 5-6 cm grosime la bază. în acest caz, tăietorul alege 1-2 cordițe plasate pe direcția rîndului, opuse una al­teia, și lasă din ele cîte un cep cu 2-3 ochi mai proeminenți. Dacă ce­­pii au poziții diferite pe verticală, acela care este așezat mai sus poa­te fi ceva mai lung de 3-4 ochi, iar cel interior mai scurt, de 1-2 ochi, proiectîndu-se astfel de la început în mod diferențiat viitoarele verigi de rod. Cînd vitele au avut în primul an o dezvoltare mai bună și au fost plantate cu cordițele fasonate la 10- 12 cm, din care s-au dezvoltat lăs­tari puternici, avînd grosimea de peste 5-6 mm la bază, tăierea se face în verigă de rod, adică se la­să o cordiță și un cep. Cordița poa­te avea 6-8 ochi, iar cepul 2-3 ochi; în acest din urmă caz, via poate rodi începînd din al doilea an după plan­tare. Punerea rapidă pe rod, înce­pînd din anul al doilea, nu dăunea­ză plantațiilor tinere, ci dimpotrivă, le întărește, mărindu-le volumul, ajutînd astfel la ocuparea mai devre­me a spațiului ce se rezervă vițe­lor prin distanțele de plantare. Susținerea vițelor în al doilea an după plantare, se poate face pe pi­­cheții din anii precedenți sau pe a­­raci cu care se tutorează fiecare butuc, în parte, or pe spalieri. Lucrările solului se execută in condiții aproape identice cu acelea din anul 1 după plantare, cu excep­ția primei lucrări adinei de primă­vară, cînd aratul se face la corma­­nă, în brazde răsturnate spre mijlo­cul rîndului. Prașilele se execută mecanic sau manual la adîncimea de 5-8 cm. Dintre lucrările de îngrijire a vi­telor fac parte plivitul lăstarilor de prisos, precum și legatul lăstarilor. Primul legat se execută imediat du­pă plivit cînd lăstarii au 10-12 frun­ze. Stupitul se aplică în anul al II-lea numai lăstarilor lacomi, iar celor roditori, li se aplică numai în caz excepțional cînd se remarcă un dez­echilibru vizibil în creșterea și dez­voltarea butucului tînăr. Copilitul se face după ce copilii au apărut la subțioara frunzelor de pe lăstarul principal și au 5-6 frun­ze. Spre deosebire de practica ve­che, copilii nu se suprimă în între­gime și nici nu se ciupesc la o frun­ză, ci la 5-6, menținîndu-se ,în chip de călărași pe lăstar. Cîrnitul este operația de supri­mare a vîrfurilor la toți lăstarii cu rod și fără rod și la toți copilii. El se face către sfîrșitul verii la intra­rea strugurilor în pîrgă. Scopul cîr­­nitului este să oprească creșterea cu 10-15 zile mai devreme, să înde­părteze vîrfurile tinere care consu­mă și nu au timp să ajungă la ma­turitate. Copoitul se repetă și în cursul a­­nului al doilea de două ori. O dată în luna iunie și a doua oară la sfîr­șitul lunii iulie — începutul lunii august, cînd punctul de altoire se lasă descoperit în bătaia soarelui. Combaterea dăunătorilor în anul al doilea se execută cu aceeași re­gularitate și după aceleași procedee tehnice ca și în anul I, îngropatul de la sfîrșitul anului al doilea se deosebește de simpla mu­­șuroire care se aplică toamna în primul an de plantare. în al doilea an vitele au o creștere mai mare, lăstarii ajungînd în unele cazuri pî­nă la 1,5—2 m. Din lăstari se lasă coardele de rod, care pot ajunge în anul al treilea la 10-12 ochi, sau de 40-50 cm lungime. Coardele nu pot fi protejate, în condiții de climat rece cu ierni grele, decit acoperite cu pămînt, prin îngroparea lor tota­lă. Viitoarele coarde de rod au deci nevoie să fie protejate împotriva ge­rului prin acoperire cu pămînt su­ficient, în anul al treilea tăierea se face lăsîndu-se 1-2 verigi de rod, în func­ție de vigoarea butucului. în rest lu­crările de întreținere se execută în­tocmai ca în anul al doilea de la plantare. Aplicînd în mod diferențiat, in funcție de condițiile pedoclimatice din fiecare unitate, aceste reguli de ordin tehnic precum și măsurile pentru o tot mai bună organizare a muncii și cointeresarea materială a țăranilor cooperatori, vom asigura obținerea unor rezultate economice superioare din noile plantații de vii, plantații care vor înnobila dealurile regiunii noastre. Pe deal la „Dămăcușca" Privim împrejurimile. Se profilează in stingă și dreapta terasele exe­cutate in anii de după cooperativizare. Oaspeții cer explicații de la gaz­de, in legătură cu lucră­rile de terasare. Binevoi­tor, inginerul GHEOR­­GHE ANGHEL de la co­operativa agricolă Glă­­vănești, raionul Adjud, scosind din buzunar un carnețel, le răspunde : — Aceasta este, putem ace, miniatura viitoarei podgorii. Aici, e punctul „Dămăcușca", locul unde ne găsim acum, înainte de cooperativizare pe a­­cest teren nu se produ­cea mai nimic, cu trei ani in urmă versan­tul care-1 vedeți, început să capete o nouă a înfățișare. Sute de țărani cooperatori, cu tîrnacoa­­­­e și cazmale, tractoriști cu puternice buldozere au început o largă acțiu­ne pentru amenajarea a­­cestor terenuri in terase continue și plantarea lor cu viță de vie nobilă. Și astfel, în anul 1963 au fost plantate primele 4 ha, iar restul de 30 hectare în a­­nul următor Terasele, după cum vedeți, au lățimi diferite. In partea de jos 12,60 m, iar ultima terasă de sus 3,60 m, înălțime constantă și platformă orizontală. Poziție bună, versant su­dic, expunere spre soare. Prin amenajarea tere­nului în terase, solul și-a schimbat radical însușiri­le fizice și biologice. Din compact a devenit afînat, permiabil pentru apă și aer — condiții favorabile dezvoltării viței de vie. Ne oprim la una din terasele plantate in anul 1963. O intervenție : — Ce lucrări au­ exe­cutat în primăvara acestui an în vis ? Răspunsul îl dă briga­dierul viticol GHEORGHE I. PETRE. — In primul rînd dez­gropatul viței nobile. A­­ceastă lucrare am gră­bit-o pe motiv că orice în­­tîrziere duce la clocirea mugurilor și deci la pier­deri de ochi. — Tăiatul viei se exe­cută separat și diferit ? — Desigur, după situa­ția existentă la fiecare soi și în fiecare parcelă în parte. In general, a­­ceastă lucrare se face lă­­sînd un număr de coar­de, cepi corespunzători cu vigurozitatea planta­ției. Dar după cum ve­­deți tăierile viței de vie se cer completate cu ce­lelalte lucrări de îngrijire — înlăturarea lăstarilor lacomi, copcitul, prășitul, stropitul contra dăunăto­rilor etc. Oaspeții veniți din Cle­­ja și Chetriș, Secueni și Valea Seacă din raionul Bacău, Lehancea și Co­bești, Răchitoasa și Be­­nești, din raionul Adjud, se opresc, își notează, fac schimb de păreri între ei, calculează efectele eco­nomice ale tinerei plan­tații de vii de pe dealul „ Dămăcușcăi", cordița se taie la 10-15 sau 20 cm, mușuroiul se aduce aproape de vîrf uneori lăsîndu-se chiar la cordițele de 15-20 cm cîte 1-2 ochi neacope­riți. Intr-un an mai mult decît în patru Viticultura devine una din ramu­rile de seamă ale economiei raionu­lui Bacău. „De la lucrări izolate de terasare și plantare a viței no­bile s-a trecut la acțiuni de mare amploare, spunea în cuvîn­­tul său inginerul IOAN CAI­­NARU, șeful secției hortiviticole a Consiliului agricol raional Bacău. Dacă în 1962 existau doar șapte coo­perative agricole care aveau plantată viță de vie nobilă, în prezent, numă­rul acestora se ridică la 36. Numai anul acesta vor fi plantate peste 500 hectare de vie nobilă cu circa 160 hectare mai mult ca în toată pe­rioada anilor 1962—1965. Pe dealurile însorite ale Rusenilor, Horgeștilor, Chetrișului, Răcăciuni­­lor se vor întinde zeci de hectare de vii din cele mai valoroase soiuri Cabernet, Fetească, Risling, Muscat Ottonel, Chasselas etc. Viile plantate în primii ani de la cooperativizare și care vor rodi a­­nul acesta promit rod bogat. Dezgro­patul viilor nobile, tăierile, ridicatul viilor pe araci și spalieri, aratul printre rînduri, stropitul împotriva bolilor — toate aceste lucrări execu­tate la timp și în fiecare an au făcut ca plantațiile viticole din raionul Ba­cău să se dezvolte viguros“. Versanții pe care se întind acum cele peste 800 hectare de viță nobilă și-au schimbat înfățișarea. Coopera­torii i-au făcut roditori și tot ei îi vor face și mai roditori, căci au pla­nuri mărețe. Pînă la finele cincina­lului plantația de vie nobilă va crește în raionul Bacău la peste 4.000 hectare. Vineri 8 aprilie 1966 Punînd în valoare terenuri slab productive în raionul Adjud a luat o mare dezvoltare acțiunea de valorificare cît mai rațională a versanților, prin amenajarea și plantarea lor cu vii și pomi fructiferi. „Aceste lucrări — spunea în cuvîntul său inginerul VASILE DUMITRU, șeful secției hortiviticole a Consiliului agricol raional Adjud, au căpătat un ritm mai intens din anul trecut cînd s-au plantat peste 360 de ha cu vie, totalizînd în momentul de față su­prafața de 2.018 ha. Cele mai mari suprafețe plantate în terase le au cooperativele agricole din Prise­­cani, Căbești, Buda, Benești, Slobo­zia, Frumușelu, Ursa și altele. Noi vom continua să mărim suprafața plantată cu viță de vie. Astfel, nu­mai în primăvara acestui an vor fi plantate în raionul Adjud 520 ha cu viță nobilă. Cea mai mare parte va fi plantată pe terase, în teren desfundat încă din anul trecut. Suprafețe întinse vor fi plantate în cooperativele agricole de producție din Corbița (84 ha), Căbești (59 ha), Păunești (54 ha), Prisecani (54 ha), Cociu (44 ha). în acest sens, ver­­sanții din bazinele hidrografice ale Zeletinului și Berheciului vor fi în următorii ani un model de punere în valoare a terenurilor slab producti­ve. Pentru buna reușită a plantațiilor viticole se lucrează în prezent la a­­menajarea și finisarea ultimelor te­rase. în cîteva zile bune de lucru a­­ceastă lucrare va fi terminată. O bună parte din materialul săditor a și fost asigurat (peste două milioa­ne fire) și încă ceva... arpagic și cartofi. Da, arpagic și cartofi ce vor fi plantate printre rîndurile de viță de vie. Aceste culturi nu dăunează plantației și în final vor aduce ve­nituri însemnate. Socot că în anul acesta va trebui să acordăm o atenție mai mare calității lucrărilor de terasare, plan­tare și întreținerea viilor. Aceasta cu atît mai mult cu cit anul trecut au fost cazuri cînd la Corbasca, Lichitișeni și Buda, s-a plantat vi­ță de vie fără ca terasele să fie fi­nisate în totalitatea lor. La unele cooperative agricole cum sunt cele din Slobozia, Benești și Burdusaci, prășitul și celelalte lucrări de în­treținere s-au făcut cu multă întir­ CONCLUZII . Față de timp se impune urgentarea lucrărilor de amenajare a terenului și fi­nisarea teraselor în vederea trecerii cu toate forțele la plantat.­­Pînă în prezent, deși terenul este desfundat pe întreaga suprafață planificată, terasele s-au finisat numai pe circa 700 ha, iar plantatul pro­priu-zis s-a efectuat doar pe 40 ha). « Trebuie grăbită acțiunea de aprovi­zionare cu material săditor și pregătirea acestuia în vederea plantării. » Calitatea lucrărilor și efectuarea lor în timpul optim este o cerință la ordinea zilei. In acest scop de mare importanță este instruirea temeinică a cooperatorilor care participă la lucrările pregătitoare și la plantatul propriu-zis al viței de vie. Specialiștii să se găsească permanent în mijlocul cooperatorilor controlînd calita­tea lucrărilor, luînd măsuri operative de îmbunătățire a muncii. ■ O atenție deosebită să se acorde or­ganizării procesului de producție în uni­tățile care au școli de viță. ra Pentru cointeresarea țăranilor mun­citori din brigăzile hortiviticole în rezul­tatele muncii lor, este recomandat să se studieze și să se aplice un sistem cores­punzător de retribuire suplimentară a muncii pentru lucrările executate în vie pînă la intrarea pe rod. Pagină realizată de : Petre CIOBANIȚA și Iulian CARACINSCHI Fotografii: C. BURSUC

Next