Steagul Roşu, aprilie 1972 (Anul 27, nr. 5953-5978)

1972-04-08 / nr. 5959

Simbătă 8 aprilie 1972 STEAGUL ROȘU Pag. 3 . . . ............. .... ____________ —- ' ... _________________________________________________ ———MWi——MB———MÉMM—!■ I—■ —I ■ H AU DE EDUCARE MORAl-CETATEWASCA A ELEVILOR Este caracteristică tim­pului nostru o explozivă dezvoltare a științei și tehnicii, de care se leagă nemijlocit creșterea fără precedent a volumului de informație. In același timp, asistăm la o tot mai accentuată legătură în­tre teorie și practică , niciodată științele n-au fost atit de bogate în a­­plicații practice și nici­­cînd atît de scurt inter­valul de la descoperirile științifice la aplicarea lor. La acestea se adaugă o nouă dimensiune deter­minată de construcția so­cialistă care cere o dez­voltare accelerată a u­­nei economii moderne, bazată pe aplicarea lor mai noi cuceriri­le­ale științei și tehnicii, pe o dezvoltare socială multi­laterală ce implică parti­ciparea amplă a maselor la creația istorică. în a­­cest context a crescut în mod hotărîtor rolul șco­lii ca principal factor de educare a tuturor cetățe­nilor, a întregii socie­tăți. Dar, așa cum subli­nia tovarășul Nicolae Ceaușescu, „în concepția noastră, educația socia­listă a maselor implică atît cunoașterea temeini­că a ceea ce este valo­ros în domeniul culturii, științei și tehnicii con­temporane, stăpînirea de­plină a profesiunii, cît și însușirea concepției filo­zofice despre lume și so­cietate a partidului nos­tru materialismul dia­lectic și istoric —, for­marea unei atitudini ce­tățenești înaintate“. Din sondajul efectuat pe această temă în nu­meroase școli generale și licee din județul nostru, a reieșit că tot mai mul­te cadre didactice au în­țeles că valoarea omului pe care școala îl formea­ză este în mod hotărîtor condiționată de cunoștin­țele și de inteligența lui, dar și de capacitatea lui bazată pe cunoașterea te­meinică a legităților care guvernează domeniile în care își desfășoară acti­vitatea, de capacitatea de a se manifesta cu adevă­rat creator. Se extinde astfel tot mai mult teza conform căreia pregăti­rea intelectuală nu repre­zintă prin ea însăși o va­loare socială. Ea devine o asemenea valoare nu­mai prin intermediul fac­torului moral­ moral-cetățenesc Profilul al o­­mului este factor hotărî­tor, care condiționează modalitățile de valorifi­care a pregătirii de ori­­ce fel. In majoritatea școlilor controlate s-a văzut că educația morală este în­țeleasă ca parte compo­­nentă a educației comu­niste, fiind orientată ast­fel în mod nemijlocit spre formarea profilului moral-cetățenesc al omu­lui și vizînd, deci, un aspect esențial al perso­nalității. înțeleasă ca parte h­otărîtoare a pro­cesului educațional, edu­cația moral-cetățenească a fost integrată organic în activitatea instructiv­­educativă, însoțind în­tregul proces­­ al formării elevilor de la primii pași, din unități preșcolare, pî­­nă la ultima clasă a șco­lii generale de 10 ani, a liceului sau facultății, deci pînă la integrarea deplină în viața socială. Diferitele elemente com­ponente și aspecte ale realizării educației mo­­ral-cetățenești au fost dezbătute în colectivele didactice de la multe școli, fie în cadrul con­siliilor profesorale, fie în comisii metodice sau în catedrele de speciali­tate. Pentru ca toate ca­drele didactice să înțe­leagă strîns legătura din­tre componentele educa­ției morale și pentru aprofunda modalitățile de a realizare a acesteia prin diferite obiecte de învă­­țămînt și activități orga­nizate cu elevii, directo­rii liceelor din Comă­­nești, Tg. Ocna, Liceul nr. 3 și Liceul „Lucrețiu Pă­­trășcanu" din Bacău, pre­cum și directorii unor școli generale din comu­nele Negri, Glăvănești, Cleja, Buhoci, Școala ge­nerală nr. 4 Buhuși, Școala generală nr. 1 Tg. Ocna, Școala generală nr. 5 Gheorghe Gheorghiu- Dej, ș.a., au dezbătut cu profesorii sau cu Învăță­torii diferite aspecte pri­vind clarificarea sarcini­lor educației moral-cetă­­țenești, a eficienței folo­sirii unor mijloace de realizare a acestora, po­trivit specificului claselor respective școlii, sau obiectelor de specialita­te. Astfel, la Școala ge­nerală Negri, la­ comisia metodică a învățătorilor, s-a discutat despre mij­loacele specifice de rea­lizare a educației moral­­cetățenești, la mici, iar pentru a clasele posibilități mai largi avea de a discuta cu elevii diferi­te probleme privind con­vingerile și atitudinile lor, s-a stabilit ca săptă­­mînal să se tină și la clasele I—IV cîte o jumă­­tate de oră de convorbiri etico-cetățenești, după o tematică stabilită în func­ție de specificul și rea­litățile concrete din fie­care clasă. La unele școli au fost dezbătute aspec­tele deosebite pe care le ridică predarea științelor sociale, iar în cadrul co­misiilor de diriginti s-au discutat sarcinile aces­tora pentru ca, în colabo­rare cu ceilalți factori educativi să realizeze mai bine educația moral-cetă­­țenească a elevilor. Obi­ectele „Educație cetate­­nească și „Constituția R.S.R.", care au fost in­troduse la clasele a Vl-a și a VlI-a (începînd cu trimestrul al Il-lea), deosebită importanță a,u în realizarea sarcinilor e­­ducative. Pentru preda­rea în bune condițiuni a științelor sociale, în mul­te școli s-au organizat cabinete care dispun de materiale diferite și de mijloace eficiente, biblio­grafii și fișe documenta­re pe teme, materiale sis­tematizate potrivit pro­gramelor stabilite (con­form indicațiilor date la instruirea lunară a aces­tor profesori), așa cum s-au și realizat la Liceul „Vasile Alecsandri", Li­ceul Tg. Ocna, Liceul Co­­mănești, Liceul nr. 3 din Bacău și la unele școli generale. Din controlul efectuat rezultă însă și faptul că la unele școli nu există suficientă preocupare pentru îmbunătățirea predării științelor sociale, iar unii profesori nu pre­gătesc în mod corespun­zător lecțiile de educație cetățenească, rezumîn­­du-se la folosirea materiale din presă, unor la dictarea consultațiilor din „Tribuna școlii“, u­­neori greu accesibile și cu caracter prea abs­tract pentru elevi, folosite prea puțin Sínt as­pectele concrete din școală și din localitate pentru ilustrarea unor i­­dei și norme de educație moral-cetățenească. în in­suficientă măsură se pre­ocupă unii directori de școli și profesori de ști­ințe sociale de organiza­rea, amenajarea și reali­zarea unor cabinete bi­ne concepute tematic și funcțional pentru a spo­ri prin folosirea lor efi­ciența predării științelor sociale. Realizarea sarcinilor e­­ducației moral-cetățenești se face prin predarea tu­turor obiectelor de învă­­țămînt și de aceea s-a urmărit ca toți profesorii și învățătorii să pună ac­cent pe latura educativă a fiecărei lecții în parte, pe folosirea întregului material specific obiectu­lui de specialitate, pentru formarea la elevi a unor concepții și convingeri hotărîtoare pentru contu­rarea personalității a­­cestora. Tot mai multi învăță­tori și profesori își concep lecțiile în așa fel incit elevul să a­­jungă singur, sub îndru­marea profesorului, la re­descoperirea unor adevă­ruri, prin cercetarea di­feritelor aspecte ale rea­lității, căutînd legături e­­sențiale, condiționări re­ciproce, cauzalități și de­­terminări multiple, pen­tru a trăi satisfacția „des­coperirii" legilor care stau la baza fenomenelor din natură și societate. Au fost însă și lecții ca­re s-au limitat numai la transmiterea unei sume de cunoștințe teoretice, fără să se stabilească le­gături între natură, so­cietate și concepția ma­terialist-dialectică, fără să-i determine pe elevi ca ei înșiși să ajungă la anumite generalizări de ordin filozofic și practic. Unii profesori lasă ca a­­ceste cerințe să fie reali­zate la lecțiile de științe sociale, fără a face legă­turi interdisciplinare, co­relări și asociații, cunoștințele studiate între la diferite obiecte. Uneori se urmărește doar repro­ducerea de către elevi a unor cunoștințe teoretice, fără a se vedea în ce măsură acestea au gene­rat convingeri și atitu­dini. Așa se și explică aspectele contradictorii constatate la unii elevi care, deși învață bine, totuși, în afara Școlii, do­­ved­esc concepții­­ și­­ ati­­tud­in­i n­ecor­ispunză+oiist­, manifestări mistice și­ re­­trograde. Pentru a înțe­lege corect esența cesului educațional, pro­sal impune ca întreaga ac­tivitate instructiv-educa­­tivă să pornească de la ideea că formarea con­cepției științifice despre lume este temelia pe ca­re se construiește profi­lul moral al elevului, ea constituind sistemul cel mai larg și mai cuprin­­zător de convingeri mo­rale. Această concepție oferă sensul și perspecti­va atitudinii față de rea­litate, avînd un rol hotă­rîtor în realizarea con­științei și conduitei mo­­rale. Sînt numeroase lec­țiile în care am consta­tat că se realizează mai mult etapa informaționa­lă, în care elevii sunt in­troduși de pe poziții cog­­nitive în lumea valorilor morale, se dau cunoștin­țe și fapte despre pa­triotism și umanism, des­pre spirit colectivist și responsabilitate dar mai puțin se socială, reali­zează trecerea la etapa a doua de înțelegere și trăire afectivă, pe baza căreia să se asigure fina­litatea procesului educa­țional — formarea con­vingerilor, a atitudinilor și a trăsăturilor de voin­ță și caracter. Convinge­rile morale se formează numai pe baza cunoaște­rii esenței principiilor și normelor moralei comu­niste, dar nu trebuie ui­tată latura aplicativă normei în viața socială.­­ Elevul trebuie să vadă în norma morală expresia unei cerințe interne pri­vitoare la conduită, nu­mai în acest fel informa­ția etică devine parte componentă a convinge­rii, ajungîndu-se la o a­­deziune a elevului, atît intelectuală cît și afecti­vă, la valoarea principii­lor morale. Din sondajele comuniste­ efectuate rezultă că în multe școli cauza principală a unor insuccese în munca edu­cativă o constituie folo­sirea excesivă a tonului moralizator, a interdicții­lor și amenințărilor, în locul unui proces peda­gogic fundamentat pe ce­rințele psihologice ale interiorizării conștiinței morale și ale determină­­iii unei adeziuni conști­ente la o conduită mora­lă comunistă. Nu se ți­ne seama măsură de în­suficientă cunoașterea experienței morale a ele­vilor, stimularea lor pen­tru a-și exprima des­chis opiniile, gîndurile care-i frămîntă, de a lua atitudine față de proble­mele pe care le ridică re­lațiile din mediul școlar și din alte medii sociale în care-și petrec viața. Deseori, elevii sunt tratați ca un ansamblu nedife­­rențiat, fără individuali­zarea acțiunilor educati­­ve, nu se respectă princi­piul tratării individuale a elevilor în munca educa­tivă; nu se folosesc discu­țiile libere cu caracter e­­tic, confruntările de idei și opinii ale elevilor des­pre ceea ce cred ei că e bine și ceea ce este bun în realitate. Nu în su­ficientă măsură s-a în­țeles că educația poli­tică înseamnă nu numa cunoașterea și înțelege­rea politicii partidului și statului nostru, ci în mod deosebit formarea de convingeri politice, de atitudini și sentimente, hotărîrea de a participa cu întreaga capacitate in­telectuală și fizică la pro­gramul țării noastre, pe drumul socialismului și comunismului. Sarcini deosebite vin tuturor cadrelor re­di­dactice și în privința for­mării la elevi a atitudinii civice înaintate. In aceas­tă direcție se constată că, de multe ori, totul se re­duce la unele sfaturi și recomandări privind cu­noașterea și respectarea normelor și regulilor de comportare civilizată. Se impune, insă, ca procesul complex al formării con­vingerilor morale să cu­prindă și cultivarea de­­prinderilor comportamen­tului civic, exprimat prin tinuta îngrijită și Cuvi­incioasă, prin grija de a cunoaște ..­legile statului nostru­ și de a respecta normele. conviețuirii so­ciale, ale eticii și ech­ită­­­tii›o.stfiste.-prim­ altiftcii­­­:n­o­i demna și­ respectuoa­­­sa pe care" trebuie'''să" o aibă permanent în școa­lă și în afara școlii, pe stradă, în familie, în so­cietate. Din rezultatele obținu­te pînă în prezent se poate aprecia că marea majoritate a cadrelor didactice din județul nostru, sub permanentă a îndrumarea organiza­țiilor de partid, se stră­duiesc ca prin întreaga lor activitate să consti­tuie exemple demne de urmat și să realizeze sar­cinile complexe ale mun­cii educative puse în fa­ța școlii de documentele Plenarei C.C. al P. C. R. din 3-5 noiembrie 1971, urmărind în mod deose­bit elementele esențiale ale educației moral-cetă­­țenești, pregătirea elevi­lor la nivelul cerințelor societății socialiste mul­tilateral dezvoltate. Prof. Iulian GHIȚA,­­ inspector șef la Inspectoratul școlar județean în atenția tuturor cadrelor didactice 4 Numeroși cercetători vorbesc în ultimul timp de așa-numita reconside­rare a vîrstelor mici, pornind de la realitatea — acceptată astăzi una­nim — că în evoluția in­telectului copiilor au in­tervenit mutații impre­sionante. Copii de 5 ani au aflat deja — grație televiziunii — că „inva­datorii se de­zin­te­grea­­ză“ și că „dezintegrarea înseamnă des­com­pu­ne­­re“. Școlari din primele cl­ase știu să reprezinte grafic structura unui a­­tom simplu, sau pome­nesc cu aerul cel mai fi­resc despre microscop, laboratoare, agregate, turbine, hidrocentrala etc, mirîndu-se adeseori de... „ignoranța adulți­lor". Sursele acestei in­formări miraculoase ? Te­leviziunea, în primul rînd. Exemplele de acest fel, foarte variate și ex­trem de numeroase, tre­buie să atragă atenția „triunghiului educațio­nal" PĂRINTE-ÎNVĂȚĂ­­TOR-PROFESOR DIRI­GINTE. Cu atît mai mult cu cît canalul informațio­nal TV contribuie nu nu­mai la îmbogățirea subs­tanțială a limbajului, ci și la satisfacerea curio­zității multilateral expri­mate a copiilor, la marea multilaterală for­— în timp relativ scurt — a personalității acestora. In plus, televiziunea mai are un avantaj: oferă copiilor și adolescenților cea mai complexă cale de cunoaștere a lumii în ansamblul ei și, totodată, cel mai perfecționat ghid — cel puțin pînă acum — în orientarea școlară și profesională a elevilor. Se impune, însă, neapă­rat, remarca: UN GHID PE CARE ELEVUL TRE­­­BUIE „SĂ-L RĂSFOIAS­CĂ­ ÎMPREUNĂ Cu­ E­­DUCATORUL, fie că a­­­cesta e ÎPFPSl din părinți, unul din­­ profesori, sau dirigintele clasei. Toc­mai, acest „SĂ RĂSFOIM ÎMPREUNĂ" face moti­vația rîndurilor de mai jos. Am discutat cu nume­roși profesori , diriginti, t­oți cu o vechime de cel puțin șase ani in învăță­­mînt, și ne mărturisim și acum surprinderea ge­nerată de concluziile lor : într-adevăr — spuneau —, profesorului diriginte îi revine primul rol în orientarea profesională a elevilor, dar acest pro­ces e atît de complex încît pur și simplu nu mai găsim timpul nece­sar. Această „criză de timp a profesorilor dirigint preocupă numeroase co­lective didactice. De re In primul rînd, DATORI­TA ÎNȚELEGERII GRE­ȘITE — IN UNELE ȘCOL­I A ROLULUI CE REVI­NE DIRIGINTELUI ÎN O­RIENTAREA PROFESIO­NALĂ A ELEVILOR. Dirigintele este princi­palul factor în acest pro­ces de mare importanță socială, dar nu e un fac­tor unic. Alături de el trebuie să fie întregul co­lectiv de profesori, di­rectorul școlii, părinții elevilor. In marea majo­ritate a școlilor, din ne­fericire, colectivul de profesori ai clasei — format din profesorii și dirigintele clasei respec­tive —* se întrunește doar ocazional, pentru a dis­cuta, a­proape în exclusi­vitate, cazurile de aba­­terei­ de­ la disciplina șco­lară. Or, „tocmai acestui „consiliu al clasei" ar trebui să-i revină sarcina orientării profesionale a elevilor, printr-o decizie colectivă (formulată pe baza analizei fișei peda­gogice, a observațiilor fiecărui profesor, a ca­racterizării făcută de di­riginte și a dorințelor ex­primate de familie). Fiecare profesor trebu­ie să fie un „furnizor de informații" pe marginea disciplinei respective: ce perspective are un elev care iubește fizica, sau matematica, chimia, lim­bile străine, geografia etc. Dirigintele, ajutîn­­du-i pe elevi sa se do­cumenteze independent (pentru aprofundarea in­formațiilor furnizate de profesori), trebuie să ră­­mînă în permanentă un Îndrumător, în adevăratul înțeles al cuvîntului, încercăm aici, fără avea pretenția că dăm a sfaturi, o delimitare a sarcinilor diriginte în profesorului profesională­i orientarea elevilor săi. Dincolo de numărul și importanța surselor de informare, dincolo de a­­glomerația profesiilor tu­nere, cu totul noi, neex­plicate suficient), orien­tarea profesională a ele­vilor înseamnă, în ultimă instanță, transpunerea în viată a dezideratului „o­­mul potrivit la locul po­trivit". Tocmai îndeplini­rii acestui deziderat tre­buie să se consacre diri­­­­gintele. Cunoscând ca ni­­­­meni altul adevăratele potențe, înclinațiile ger­­i­te (și nu presupuse) ale­­ elevilor din clasa sa, di­rigintele trebuie să inter­vină decisiv în cel mai important moment care precede opțiunea elevu­lui , lupta dintre motive. Pentru că alegerea unei profesiuni — ca orice ac­țiune voluntară complexă — presupune toate cele trei verigi principale ale actului de voință: apari­ția motivației, lupta din­tre motive și decizia. Dacă la apariția moti­vației concură toți fac­torii (și toate sursele) de informare — dirigintelui revenindu-i aici doar ro­lul de a stabili, împreună cu elevul și părinții a­­cestuia, modalitățile con­crete de acțiune pentru fiecare din cele citeva „preferințe" — în etapa luptei dintre motive di­rigintele ocupă primul loc. Aici — cum bine su­bliniau cîțiva profesori diriginți — „cu cît este mai ridicat nivelul dez­voltării psihice a unui elev, cu atît m­ai com­plexe și mai variate sînt formele sale de motiva­ție". Mai ales acum, cînd asupra elevilor acționea­ză atît de mulți­ factori, Dirigintele trebuie să-l a­­jute pe elev să compa­re în folosul său diferi­tele posibilități stau în față, să-și care-î cu­noască bine posibilitățile, să aprecieze urmările pe care le poate avea opțiu­nea. Din discuțiile purtate a reieșit și o altă situa­ție,­­ nu tocmai firească r orientarea profesională a elevilor intră în atenția diriginților mai ales în ultimele două clase de li­ceu, fiind neglijată în general — în clasele VII—VIII ale școlii gene­rale,­ adică tocmai în „primele clase de răscru­ce", cînd elevilor li se deschid două posibilități : să-și continuie studiile sau să intre în producție. Alți profesori diriginti le-au vorbit elevilor din clasele VII—’VIII despre ucenicie (forme, între­prinderile respective,­­perspective), despre pre­al* litate din județ? Repetăm, n-a stat în intenția noastră ‘ sâ al­­­­cătuim un ghid al profe­sorilor diriginti în acti­vitatea de orientare pro­fesională a elevilor. Am încercat să oferim doar citeva sugestii pentru o eventuală întîlnnire, la ni­vel județean, a profesori­lor diriginti, în perioada vacanței. Ștefan OLTEANU Dialogul educator - elev, in procesul orientării profesionale Angajamentul elevilor din microcooperativa agricolă școlară­ Corbasca Imediat după ce a fost inaugurată microcooperativa a­­gricolă școlară din comuna Corbasca, cei peste 300 de elevi, membri ai acestei microcooperative, au dezbătut planul de producție, hotărind în unanimitate să nu pre­cupețească nici un efort pentru depășirea cifrelor cu­prinse în plan. Astfel — ne informează profesorul Corne­­liu Rebegea, directorul școlii generale din localitate —, elevii s-au angajat ferm în fața profesorilor, a părinți­lor și a conducerii C.A.P. Corbasca să obțină 3.500 kg porumb boabe la hectar, 23.000 kg sfeclă de zahăr și 17.000 kg cartofi. In prima zi de lucru, elevii au însămîn­­țat 2,5 ha (1 ha cartofi și 1,5 ha sfeclă de zahăr) din cele 5 ha puse la dispoziție de C.A.P. In plus, a fost pregătit restul terenului pentru însămînțatul porum­bului. La­­ început de vacanță , Liceul „Vasile Alecsandri", din municipiul Bacău, a fost recent gaz­da întîlnirii elevilor claselor a Xl-a cu tovarășul Victor ENĂȘOAE, se­cretar al Comitetului județean de partid, cu prilejul unei informări­ po­litice de sinteză privind principiile care stau la baza politicii externe a partidului nostru și relațiile Româ­niei cu statele lumii. în încheiere,­­ tovarășul Victor Enășoae a răspuns numeroaselor întrebări adresate de elevi cu privire la principalele eve­­­­nimente politice internaționale, nu­­­­mărul țărilor cu care România în­­­­treține relații de natură diplomati­că și economică, poziția României în rezolvarea principalelor probleme , care frămîntă lumea contemporană , etc. • Sub îndrumarea profesorului Romeo Bolea, elevii Școlii generale din comuna Izvoru Berheciului au plantat în prima zi de vacanță 5.000 puieți de salcîm. în aceeași zi, e­­levii din satul Băimac au plantat 1.100 puieți de stejar, în fondul O­­colului silvic Zeletin, iar colegii lor din satul Antohești au contribuit la acțiunile de regularizare a albiei piriului Berheci.­­ Membrii microcooperativei a­­gricole școlare de pe lingă Școala generală nr. 1 Săucești s-au organi­­­­zat în două brigăzi de lucru — bri­gada nr. 1 Săucești și brigada nr. 2 . I . Schi­ne­ni —, analizînd cu multă răs­'«sp.f*. toftnâen­e^sbicifiHe­­ ce­­­ revin fie­cărei brigăzi în realizarea și depă­șirea cifrelor inserate în planul de­­ .. .a producției al­ microcooperativei. In urma sfaturilor­­ primite de la ing.­­ Laurențiu Baciu și prof. Lucia Ma­­­­rin, elevii au început de îndată munca, angajîndu-se să încheie la termenul fixat toate lucrările pe cele 5 ha. care le-au fost repar­­­­tizate. • Răspunzînd chemării „Școala noastră, ca o floare", pionierii și școlarii din comuna Corbasca au tre­cut pe agenda lor de lucru nume­roase acțiuni de muncă patriotică. In primele zile ale vacanței, ei au plantat 8.000 puieți de salcîm, au a­­menajat parcul din fața școlii (peste 10.000 m­p), sădind pe alei peste 1.000 fire de trandafir și 250 plopi și tei. In plus, elevii și-au procurat 5 m­c de piatră și alte materiale, necesare construirii unui bazin de înnot, au construit o răsadniță cu peste 20 soiuri de flori, pentru a acoperi necesarul de 100.000 fire de flori car vor fi plantate în parcul școlii și de-a lungul drumurilor. Harnicii elevi din comuna Corbasca — ne informează profesorul Corne­­liu Rebegea, directorul Școlii din lo­calitate — lucrează în aceste zile la amenajarea bazelor sportive din co­mună. Un om este pregătit pentru muncă dacă are o calificare, adică pose­dă cunoștințe, priceperi și deprinderi care­ f­apt să îndeplinească fac activitate practică, utilă a societății. Calificarea, în­să, reprezintă numai i­­postaza potențială, nu și realizarea ei, căci, uneori, cel calificat refuză să transforme posibilitatea în realitate. De aici rezultă că in­struirea trebuie sincro­nizată cu educarea omu­lui pentru muncă : el tre­buie să înțeleagă necesi­tatea muncii ca o condi­ție sine qua non a exis­­tenței societății și a in­dividului în cadrul ei; munca poate fi pentru toată lumea o plăcere, dar înainte de toate es­te o obligație morală și socială. Față de alte școli, în liceul pedagogic instrui­rea și educarea este fa­cilitată de faptul că ele­vii veniți aici manifestă ferm intenția de a se pre­găti pentru profesiunea de învățător și de a o practica după absolvire. In acest proces, limba și literatura română joacă un rol important, fiind instrumentul principal care mediază comunica­rea cunoștințelor, dobîn­­direa priceperilor și de­prinderilor, educarea sen­timentelor pozitive, al căror volum este cuprins în programa de învăță­­mînt. Programa, însă, oricît de bine ar fi ela­borată, nu poate anticipa iminentele transformări în cadrul obiectului res­pectiv, pentru a devan­sa pregătirea elevilor în raport cu nevoile școlii în anii următori, cînd actualii liceeni vor fi în­vățători. De asemenea, nu-i vom putea învăța tot ce se poate ști în le­gătură cu meșteșugul de învățător, pentru că și în­­vățămîntul, ca și cele­lalte sectoare economice și sociale, mai dinamice, este supus prefacerii, mo­dernizării, sincronizării cu revoluția științifică din țara noastră și de peste hotare. De aceea, credem, edu­carea elevilor noștri pen­tru munca de învățător, presupune, în primul rînd, stimularea interesului pentru autoperfecționare, sădirea convingerii că a fi un bun cadru didactic înseamnă a învăța și a te educa toată viata. Pau­­zele în acest proces duc inevitabil la ratarea pro­fesiei sau, în cel mai bun caz, la imitarea ser­vilă a unor modele de­pășite. O convingere fermă in acest sens se poate for­ma elevilor noștri nu nu­mai prin argumente teo­retice, ci mai presus de ele, prin exemplul perso­nal. Ei trebuie să vadă în profesorul lor un inova­tor, un căutător și un ex­­perimentator, ca, sa­rin­du-le, să le urmeze pil­da. In acest context se înscriu cîteva ale membrilor initiative catedrei de limba română de a restructura unele forme de muncă mai vechi. Printre acestea amintim : raționalizarea și îmbu­nătățirea procedeelor de scriere corectă, compu­nerile gramaticale, o mo­dalitate mai eficientă de organizare și conducere a discuțiilor elevilor pe marginea compunerilor, variante îmbunătățite ale unor tipuri de lecții la literatură, un experiment de predare a sintaxei. Vii­­torii învățători sesizează, faptul că lecțiile de di­ferite tipuri pot suferi modificări, îmbunătățir și în privința conținutu­lui, și a formei de orga­­nizare, lucru pe care el, pornind de la procedeele clasice, vor trebui să-l realizeze după termina­rea școlii, li ajutăm și cînd, în cadrul practicii pedagogice, cu elevii a­­nilor IV și V se organi­zează acțiuni de informa­re sau lecții deschise ca­re cuprind elemente de modernizare, de proble­matizare sau de desfășu­rare programată. Educarea prin și pen­tru muncă vizează și o direcție afectivă, care ia în considerare atitudinea față de muncă, precum și una intelectuală, referi­toare la calitatea­ muncii, stilul de muncă. Educarea afectivă are în vedere cultivarea unor atitudini de respect fată de omul muncii, față de efortul creator în general și de condamnare și dis­preț față de orice mani­festare de parazitism și impostură. Cum literatu­ra noastră este prin ex­celentă critică, le putem oferi elevilor mai puține modele pozitive, decit negative. în folclor se spune că „Munca scapă pe om de cei rele, de urît, de fapte rele și de neave­­re", de aceea „Munca e brățară de aur", iar „Le­nea e începutul tuturor răutăților", căci „Lenea e la om ca rugina la fier". Leneșul a devenit personaj literar, iar pa­raziții sociali formează în literatură adevărate galerii portretistice. Pa­­razitul nu e lipsit de e­­nergie, de inteligență, de cultură, cum s-ar putea crede, dimpotrivă, acesta este inventiv, perseve­rent chiar, adesea îmbra­că masca omului de trea­bă. Elevii sunt dirijați să înțeleagă că atitudinea parazitului este în esență antisocială. Numele lor pot fi diferite : ariviști, demagogi, profitori; îi u­­nește însă aceeași trăsă­tură, căci, așa cum spu­nea Eminescu, „numai banul îl vînează și cîșt­i­­gul fără muncă“. în con­turarea pozitivului, lite­ratura, din trecut sau cu temă din medii sociale a­­puse, recurge mai ales la negație, pentru că sem­­nele unui ideal de viață, a unor rînduieli drepte, erau greu de surprins în­­tr-o lume unde reușita era măsurată în bani, in avuție, nu în muncă și merite reale. Singura a­­titudine pozitivă era pe atunci negarea unei lumi nedrepte, după imperati­vul proletarului („Zdro­biți orînduiala cea crudă și nedreaptă....") sau ca Luceafărul care se izo­lează măreț, într-o suve­rană indiferență, „nemu­ritor și rece“; în literatu­ra actuală, eroii pozitivi par a fi mai numeroși. Printre aceștia se ivesc, ca expresie a luptătoru­lui pentru socialism, co­muniști sau muncitori, țărani, tineri intelectuali, la care ideea de muncă se confundă cu aceea a sacrificiului nelimitat, în sensul înțelesului adinc al legendei naționale „Meșterul Manole". Edu­cative sînt și pildele ma­rilor noștri scriitori, cînd reliefăm frumusețea e­fortului creator, dar greutatea lui, munca per­și­severentă pentru perfec­ționarea formei, de „a turna în formă nouă lim­ba veche și-nțeleaptă". Educația prin și pentru muncă nu exclude, ci presupune și formarea intelectuală, a stilului de muncă, care ritm, organizare, implică­ disci­plină, spirit creator, con­știinciozitate, alături de cîteva modalități de gîn­­dire (capacități). Prin activitatea sa zil­nică, profesorul de limba română contribuie la mo­delarea acestor trăsături și capacități. Acțiunile școlare se desfășoară u­­neori sub­ forma unor ti­pare (matrice). Acestea sînt niște structuri ca­re oferă posibilitatea co­mutării, potrivit particu­larităților individuale și­le elevilor; ele discipli­nează gîndirea, organi­zează informațiile, im­pun o anumită ordine și stimulează contribuția personală. Deci structura devine o modalitate de gîndire economică, uti­lizabilă în toate impreju­rările asemănătoare. Răs­punsurile orale și scrise, lucrările de control, com­punerile etc, sînt apre­ciate de profesorii noștri nu atît sub raportul can­tității de informatiii cît mai ales sub raportul preciziei, logicii, esteti­cii și, îndeosebi, al mă­surii în care elevul se desprinde de notițe, de manual și alte surse de informare și restructu­rează, reformulează cu­noștințele într-un chip nou, personal. Verificări­le ritmice, chiar dacă nu întotdeauna sînt con­semnate prin note, îl o­­bligă pe elev să evite munca în asalt, să se de­prindă cu ritmul și dis­ciplina în muncă. Astfel, în cadrul obiec­tului nostru, educația prin și pentru muncă es­te­ considerată sub aspec­tul formării elevilor. Ei trebuie învățați cum să învețe, cum să conducă, să se orienteze, să fie capabili să-și desăvîr­­șească singuri cunoștin­țele, să dea ascultare im­perativelor datoriei și conștiinței, în sfîrșit, să-și subordoneze profe­siei aptitudinile, gustu­rile, voința, perseveren­ța lor. Mihail ANDREI, Aurel JANNEASA, profesori la Liceul pedagogic­ Bacău literatura română, în contextul educației prin muncă și pentru muncă

Next