Viaţa Capitalei, septembrie 1949 (Anul 1, nr. 114-125)
1949-09-16 / nr. 114
Premierea gazetelor de perete IN SECTOUL S.T.B. GAZETA ATELIERELOR CENTRALE A LUAT PREMIUL I In sala cinematografului „Vergu”, a avut loc acum câteva zile, într’un cadru festiv, premierea gazetelor d® perete din Sectorul S.T.B. Mulţimea de muncitori şi funcţionari, veniţi la sărbătorirea acestei zile, a ocupat sala de spectacol până la ultimul loc. In stradă, răzbate muzica unei fanfare. Cei din sală cântă şi ei. Unii o acompaniază, alţii fredonează ca pentru sine, iar toţi laolaltă sunt cuprinşi de un nestăvilit entuziast». Momentul, pe care cu atâta nerăbdare l-au aşteptat cu toţii, iată-l sosţt!ir Cele trei gazete premiate, sunt expuse în primul plan al scenei, Încadrate in postav roşu şi puternic luminate de două reflectoare. Ri Siortwi sclă'irităţâi «le f»3*esă Din partea sectorului, tovarăşul Petre Alexandru deschide serbarea, făcând o analiză amănunţită a muncii presei din STB. Ocupându-se pe larg de activitatea diferitelor colective de presă, tovarăşul Alexandru aminteşte felul in care a apărut prima gazetă de perete a sectorului, cum şi-a îmbunătăţit zi de zi materialul, cum s’a desvoltat, cum a învins greutăţile, cum au fost însuşite învăţămintele Partidului şi, mai ales, cum a ajuns azi să fie premiată. „Presa locală S.T.K.-istă — ne spune tovarăşul Alexandru — treime să cucerească noi poziţii în domenii cu munca sale, trebue să lupte pentru lichidarea lipsurilor, iar colectivul te presă treime să muncească organizat, pentru atingerea de noi obiective”. Subliniind importanţa contribuţiei unei gazete de perete la evidenţierea înfăptuirilor în muncă, la sesizarea lipsurilor şi la remedierea lor, la educarea muncitorilor şi la stimularea activităţii lor din diverse domenii, tovarăşul Alexandru remarcă: — „După cum gazeta de tiraj oglindeşte viaţa clocotitoare a tuturor oamenilor muncii, de pe întreg cuprinsul ţării, tot aşa gazeta de perete d În fiecare unitate, îmbrăţişind preocupările cele mai variate de aci, cum ar fi, de o Vilă, viaţa de Partid, viaţa culturală, inovaţii, întreceri şi altele, reflectă specificul Întreprinderii respective, dând un preţios ajutor presei de tiraj, precum şi un real sprijin producţiei şi creşterii omului”. Mine depirte, tovarăşul explică cum, prin combaterea superstiţiilor şi a misticismului, demascând activitatea duşmanului de clasă şi educând oamenii muncii în spiritul vigilenţei proletare, prin articole scrise de cât mai mulţi corespondenţi, se va intări baricada Păcii. Expunerea tov. Petru Alexandru e urmărită cu multă atenţie. Ea a trecut în revistă noile realizări ale presei locale S.T.B. Deasemenea, tovarăşul s-a ocupat şi de unele deficienţe care au dăinuit în muncă, dar care, fiind criticate şi desbâtute in articolele gazetelor de perete, au putut fi îndepărtate, iar tovarăşii în cauză trăgând învăţămintele necesare, s’au putut îndrepta. Exemple dintr’acestea avemmulte. Ele confirmă importanţa unor articole critice privitoare la problemele cele mai de seamă ale fabricii sau instituţiei şi, mai ales, ele dovedesc progresul muncitorilor în ceea ce priveşte răspunderea colectivă şi personală faţă de maşină şi materialul dee lucru, faţă de producţie. Producţia e mărită cu ajutorul... unui articol Tovarăşull Dumitrache e mecanic la depoul Şerban Vodă. Aici piesele ajutătoare pentru frânat nu erau bine pregătite şi nu puteau fi imediat folosite. Expediate acolo unde era nevoie, ele trebuiau modificate, iar anumite operaţiuni ce complectau fabricarea, aduceau multă risipă de vreme. Tovarăşul Dumitrache nu s’a împăcat cu această lipsă. La început, nu ştia ce se facă. Gazeta de perete i-a dat însă speranţe, încetul cu încetul, a prins mai mult curaj şi, până la urmă, a luat creionul în mână, şi, după o zi de muncă, iată-l aşternând pe hârtia, desprinsă din caietul său de însemnări ,cuvinte puţine şi simple, dar adevărate şi sincere. Ele se adresau tovarăşilor cu vina, atât de convingător încât n’a durat mult timp şi bidoanele pentru frână erau livrate în bune condiţiuni, fără ca, prin refacerea lor să mai reclame o preţioasă şi inutilă pierdere de timp. Dar macaraua dela fierărie, care a zăcut părăsită două luni de zile, nu s’ar fi distrus complect, dacă un articol critic n'ar fi ajutat-o să iasă din sâni ? Mult timp, piesele grele erau transportate cu braţele Acum, drept recunoştinţă că a fost salvată dela... ruginire macaraua inlocueşte singură ei or lura nenumăraţi muncitori. Nici ciocanele de aburi n’ar fi făcut azi atâta larmă şi treabă dacă n’ar fi avut instalat motorul dela polizorul tocilă, uitat o bună perioadă de timp, nu nu ştiu ce ungher. Tot un articol l-a pus în mişcare şi pe acesta. Acum îl vezi cerând, în duduitul maşinii, cât mai multe piese pentru fabricare, cât mai mult ajutor din partea tovarăşilor din atelier, pentru a depăşi împreună cu ei normali Iată, aşadar, cum rolul unei gazete de perete se aseamănă uneori cu acela al unui ziar de tiraj. Gazeta de perete înlesneşte muncitorilor să ridice probleme, să le desbată în articole expozitive sau critice, să se documenteze pentru aceasta, să cuprindă un cuvinte cât mai clare şi mai convingătoare, cele ce vor să spună şi deasemeni dă prilej unei masse largi de corespondenţi să participe activ la îmbunătăţirea gazetei şi să-şi ridice in acelaş timp nivelul culturii -ideologic prin desvoltare a tuturor preocupărilor gazetei. Prin educarea şi mobilizarea oamenilor muncii din fabrică, gazeta de perete îşi desăvârşeşte rolul. Astribuirea premiilor Gazeta Atelierelor Centrale a luat premiul I. Numărul premiat, închinat însemnătăţii zilei de 25 Septembrie, zi in care se împlinesc cinci ani de la apariţia legală a „Scânteii”, este intitulat „Să întâmpinăm „Ziua Scânteii” ! Responsabilul acestui colectiv de presă e tovarăşul Cristoiu. El primeşte cu multă bucurie premiul şi mulţumeşte cu recunoştinţă Partişi să consulte, cu şi mai sporită râvnă, numeroasele cărţi obţinute ca premiul pentru ca viitoarele rezultate în munca de presă să fie şi mai bune. Premiul doi a fost luat de colectivul de presă al depoului Şerban Vodă, pentru gazeta „Zori Noi”. Iar depoul Panduri a luat premiul trei, pentru gazeta de perete „Pandurul”. Insirgnele de menţiune au fost Împărţite şi zece menţiuni. Gazetele depourilor : „Bucureştii Noi”, „Splai”, „Tei” şi celelalte au primit „insigna de menţiune” pentru străduinţele depuse de colectivele de presă respective, pentru mărirea procentajului de corespondenţi, pentru îmbogăţirea materialului cu numeroase şi variate articole — toate preocupate de îmbunătăţirea generală a gazetei. * Sărbătorirea zilei de premiere a gazetelor de perete la S.T.B., s-a încheiat cu reprezentarea piesei „Aniversarea”. Bucurându-se de un succes deosebit, atât prin interpretarea vie a personajelor cât şi prin îngrijită punere în scenă a lucrării dramaturgului maghiar Temesa Sándor piesa „Aniversarea” e centrată în jurul marilor probleme ce frământă ţărănimea noastră muncitoare. dului pentru cinstea şi încrederea pe care i-o acordă lui şi colectivului său de presă, prin înmânarea unui dar atât de preţios. Peste 40 de volume, dintre cele mai valoroase cărţi ale literaturii române şi sovietice, cărţi de ideologie sau cărţi de cultură generală, vor îmbogăţi acum biblioteca Atelierelor Centrale, dând cititorilor şi corespondenţilor de aici posibilitatea să se documenteze La depoul S. T. B. din Şerban Vodă, un articol din gazeta de perete, a determinat scoaterea din şanţ a unei macarale ce zăcuse părăsită acolo două luni de zile. Mtuaraiul: Mulțumesc că m’ai scăpat tfiui ghiarde rubinii... n comuna Mărgineni a judeţului Prahova mai dăinuia, acum cât,ava vreme, o cooperativă de consum cu emblema Robert Owen, prefăcută într’o simplă cârciumă şi o firmă la adăpostul căreia îşi puteau face, nestingherit, afacerile mai mult sau mai puţin veroase, stâlpii regimului trecut, notabilii comunei. Locuitorii știau doar că acea cooperativă exista de multe decenii, c’a fost întemeiată înaintea lor, și nu se dumireau dece purta acel nume străin pe care n’au isbutit să-l rostească cumsecade. Ca Ironie, în preajma acelei cooperative se afla închisoarea Mărgineni, în care erau zăvoriţi mulţi deţinuţi politici, propovăduitori ai unei cooperaţii socialiste. Se pare că un vizionar, pe vremuri, încântat de teoriile socialistului-utopist Robert Owen, isbutise să strângă in jurul său un mănunchiu de ui ‘azaţaiuaşu, us îsiu ,vreo chip demonstrativ, acea cooperativă, dându-i numele precursorului în cooperaţie, întemeietorii cooperativei au dispărut, dar emblema a rămas să acopere matrapazlâcurile excrescenţelor comunei. Lucrul acesta s’a petrecut cam pretutindeni unde asemenea încercări cooperatiste s’au manifestat sub trecutul regim. Pentrucă, in organizaţia capitalistă, orice întreprindere capătă întipărirea regimului, deci şi cooperaţia, care „se transformă într’un instrument al dominaţiei capitalului financiar” — cum spunea Lenin. Numai după ce puterea politică şi cea economică se află in mâinile clasei muncii,care, in condiţiunile dictaturii proletariatului — căreia îi corespunde regimul nostru de democraţie populară, — toate instituţiile în legătură cu economia ţării îşi schimbă caracterul în lupta pentru construirea socialismului. „Visurile vechilor cooperatori — spunea Lenin— conţineau multă fantezie. Ele apâreau adesea ridicol de fantastice. In ce consta, însă, acest caracter fantastic? In faptul că oamenii n’au înţeles însemnătatea esenţială, fundamentală, a luptei politice duse de clasa muncitoare pentru răsturnarea dominaţiei exploatatorilor. La noi, această răsturnare s’a produs şi acum multe lucruri cari păreau fanteziste, romantice şi naive în visurile vechilor cooperatori, devin o realitate pipăibilă şi evidentă”. Intr’adevăr, dela instaurarea regimului sovietic, cooperativele in U.R.S.S. au luat un puternic avânt, crescând pe zi ce trecea. Peste 200.000 de întreprinderi cooperative de consum sunt răspândite astăzi pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice, aprovizionând cu mărfuri de bună calitate și eftine, peste 40 milioane de membri. Cooperativele se înmulţesc la noi in chip satisfăcător, luând ca exemplu realizările din Ţara Socialismului. Din Iniţiativa Partidului şi sub miliardul Comisiei de Organizare a Cooperaţiei, ele se purifică de elementele rele, necinstite şi afaceriste şi aleg în conducerea lor numai oameni dovediţi cinstiţi şi destoinici Oamenii muncesc cu râvnă pentru propăşirea cooperativei lor. E impresionant devotamentul oamenilor dela ţară cari, mai peste tot unde s’au întemeiat cooperative, şi-au luat felurite angajamente in vederea susţinerii cooperativei lor. Ei transportă gratuit mărfurile cooperativei, femeile fac curăţenia generală a localului, ş.a.m.d. Sătenii din comuna Tiscut, jud. Timiş, şi-au luat angajamentul să doneze materialele necesare pentru construirea localului cooperativei şi să contribue prin muncă voluntară la clădirea lui. In diferite alte comune din judeţele Gorj, Tutova, etc., locuitorii s’au angajat să procure, fără plată, lemnele necesare pentru construirea cooperativei şi alţi locuitori ce pricep meseria de tâmplari sau fierari, au făgăduit să execute voluntar acele lucrări. Pe zi ce trece, ţăranii capătă tot mai mult conştiinţa că este vorba de o cooperativă a lor menită să le înlesnească traiul şi să-i ferească de jaful şi exploatarea tuturor lipitorilor. Se naşte, între dânşii, o solidaritate de clasă, o tovărăşie purceasă din interesele lor comune. Astfel, ţăranii cooperatori din comuna Tomnatic, jud. Timiş, s’au angajat să facă transporturi cu căruţa, din venitul cărora să se poată acoperi partea socială a câtorva săteni mai săraci. Dirijate de Comisia de Organizare a Cooperaţiei, instituită în acest scop de Partidul Muncitoresc Român, cooperativele încep să corespundă rolului ce li s’a conferit, de a înlesni traiul locuitorilor, de a-i scăpa minghiarele speculanţilor şi a-i îndruma spre zările luminoase ale socialismului. In oraşe, cooperativele de consum şi aprovizionare îşi au importanţa lor, suplinind întreprinderile comerciale de Stat, aducând la îndemâna muncitorilor din fabrici şi uzine articolele de care aceştia au mai mare nevoie şi înlesnindu-i le aprovizionarea. Comisia de Organizare a Cooperaţiei sprijină activitatea lor, menită să contracareze specula cu alimentele. La Craiova, bunăoară, Comisia judeţeană a Org. Cooperaţiei a adus din judeţul Timiş o cantitate de 38.000 kgr. cartofi, cari au fost vânduţi, prin cooperativele muncitoreşti, cu cei 14 kgr., în loc de 30 de lei la cât il ridicaseră speculanţii. Nu mai puţin importante sunt cooperativele de producţie meşteşugărească, alcătuite din meseriaşi cinstiţi şi cu tragere de inimă pentru popor. Despre acestea ne vom ocupa mai la vale. Importanţa cooperativelor de aprovizionare şi consume precumpănitoare la ţară, unde specula a fost mai crâncenă şi unde condiţiile specifice sunt prielnice cooperaţiei. Dovadă cele citate mai sus, avântul cu care sătenii se alătură acum de cooperative. Prin cooperativele săteşti se valorifică produsele ţărăneşti cari în trecut erau la cheremul tuturor speculanţilor. Laptele, ouăle, brânza, carnea, arderea, fructele, sunt prin reperaţie , preţuite la adevărate lor valoare. Cooperativele se predau oraşelor, pentru cantine sau desfacere în pieţe, şi în schimb primesc produse orăşeneşti, industriale sau meşteşugăreşti, pentru uzul populaţiei rurale, la preţuri reduse. Acest schimb de produse contribue la cimentarea alianţei dintre muncitorii de la oraşe şi cei de la sate. Prin cooperativele lor, sătenii sunt aprovizionaţi cu pânzeturi, încălţăminte, haine, coase, seceri, cuie, ş. a. cu sprijinul şi prin îndrumarea Partidului Muncitoresc Român, multe cooperative săteşti au înfiinţat şi secţii de producţie , ateliere de fierărie, cişmărie, croitorie, etc. Ţăranii muncitori pot să-şi repare căruţele, să-şi potcovească caii, să-şi dreagă încălţămintea, în aceste ateliere, la preţuri cât se poate de reduse. Dintre aceste cooperative este dată ca pildă aceea din comuna Ştefăneşti, jud. Botoşani. Această cooperativă are 10 secţii de producţie: două fierării, o cişmărie, o croitorie, două grădini de legume şi zarzavat, două stâne şi două crescătorii de păsări Bineînţeles că secţiile de producţie de pe lângă unele cooperative săteşti — cari cu vremea se vor înmulţi şi generaliza, — sunt departe de a putea face faţă crescândelor nevoi ale populaţiei noastre ţărăneşti în desvoltare. Nădejdea ceamare este tot în industrie. Rolul acesta de aprovizionare a satelor, măreşte importanţa cooperativilor meşteşugăreşti, cari au căpătat şi ele un mare avânt în ultimul timp. Aceste cooperative de producţie meşteşugărească corespund in primul rând nevoilor ţării de a mări pe orice cale producţia generală, care este piatra de temelie a construirii socialismului. Ele grupează pe meseriaşii cinstiţi, eliminând pe speculanţi şi stimulând însuşirile virtuale ale oamenilor muncii, spiritul lor inventiv şi gospodăresc. Exemplul cooperativei „Mieii meseriaşi metalurgişti” din Bucureşti este vrednic să fie urmat de toţi meseriaşii ce înţeleg sensul împrejurărilor istorice prin cari trecem. In Iulie 1947, 12 meseriaşi tinichigii au înfăptuit această cooperativă. Până în luna octombrie n’au putut însă începe munca, deoarece nu aveau nici unelte, nici atelier, nici fonduri. După mari strădanii, au isbutit să ia cu chirie un mic local pentru atelier, au adus fiecare câteva scule și, aproape fără niciun ban, au început să lucreze, mai întâi lucrări mici de tinichigerie. In Mai 1948, au primit o mare comandă pentru fabrica de ghiată a Municipiului, pe care au efectuat-o la un preţ cu 20Q la sută mai ieftin decât meseriaşii particulari. Acest fapt le-a atras şi alte comenzi importante ceea ce a făcut să fie nevoie de un al doilea atelier. N’aveau însă uneltele necesare. Atunci muncitorii noştri — ai căror număr se ridicase la 30 — s’au apucat să-şi facă singuri cea mai mare parte a sculelor In continuă desvoltare, cooperativa a mai închiriat alte câteva ateliere, înfiinţând noi secţii: de strungărie, turnătorie, ajustaj, nichelat, etc. Astăzi, cooperativa, are Tofi muncitori, fabricând, intre altele, aparate medicale, instrumente chirurgicase, Bohrmaschine pentru dentişti şi aparate pentru pneumotorax. Cu sprijinul Partidului şi Comisiei de Qrg, a Cooperaţiei, atelierele acestei cooperative au fost reunite într’un singur local încăpător. Muncitorii lucrează cu avânt crescând, depăşind normele de lucru cu 100 şi 150 la sută. Dată fiind importanţa de netăgăduit a cooperativelor de aprovizionare şi de producţie din oraşele şi satele noastre, se cuvine ca activitatea lor să fie sprijinită — ceea ce şi face cu prisosinţă Partidul şi Guvernul nostru — şi verificată, pentru ca in conducerea lor să nu se strecoare ele,mente rele, necinstite sau reacţionare, inlăturându-se neghina reacţionară sau chiarburească. Instrucţiunile ce se dau acestora au fost sintetizate de tov. Gh. Gheorghiu, Dej, in raportul său de la şedinţa plenară a P.M.R. din 3-5 Martie: „Cooperativele trebue să aibă o structură organizatorică bazată pe alegerea organelor de jos in sus, pe subordonarea organelor inferioare celor superioare, pe controlul de massă asupra organelor de conducere ale cooperativelor”. Astfel purificate şi consolidate, cooperativele vor corespunde menirii lor de a contribui în largă măsură la grăbirea construirii socialismului. A. Sălăjeanu Cooperaţia şi menirea ei VIAȚA CAPITALEI UN FIERBINTE APEL PENTRU PACE Numărul 36 al revistei „Temps nouveaux”, publică o scrisoare a celebrului scriitor sovietic C. Fechin, adresată unui american necunoscut — „fiu ştiu cine eşti — dar ştiu ca exişti şi-ţi creşti copiii muncind din greu pe pământul Americi. Eu ştiu deasemeni, că suntem şi unul şi celălalt cetăţeni devotaţi poporului şi patriei noastre, că preocupările noastre sociale sunt sănătoase şi că suntem conştienţi de demnitatea noastră de oameni, fiind gata oricând să spunem lucrurile pe nume". Scrisoarea face o analiză a situaţiei internaţionale, prezentând tendinţele şi demascând adevărata faţă a imperialiştilor, pe care aceştia, uneori, şi-o ascund cu grijă, sub masca „oilor blânde”, alteori, uitându-şi binecunoscuta lor prudenţă, îşi dau pe faţă scopurile lor mârşave. Iată, de pildă, ce scrie „Times Herald”: „In ciuda desminţirilor provenite din diferite surse, noi am elaborat un plan de a mări puterea anumitor divizii blindate S. S. germane şi de a le furniza hrană şi echipament american de prim ordin”. Astfel, conform unui vast plan bine meditat, o întreagă reţea de presă, infiltrează în Statele-Unite, fascismul, pentru a cărui distrugere s’a vărsat atâta sânge in ultimul război. Scrisoarea se termină cu o chemare la luptă pentru pace, alături de Uniunea Sovietică: „Uniunea Sovietică — scrie în concluzie Fedin — propune pacea și nu războiul care pentru toate popoarele lumii !— Noi credem în pace. Noi luptăm pentru ea, şi lupta noastră constă în organizarea rezistenţei împotriva instigatorilor la război.— Noi chemăm toate popoarele pentru a apăra pacea, fiindcă pacea este adevărata civilizaţie. Fiţi proprii voştri stăpâni, şi apăraţi-vă viitorul cu toate puterile, fiindcă viitorul nu poate fi posibil decât în cadrul unei păci universale”. Francezii votează Pacea! Apelul lansat de Comitetul Mondial a! Partizanilor Păcii, întru întâmpinarea zilei de 2 octombrie, ziua internaţională a păcii, a străbătut întreg pământul. In Franţa, zeci de mii de bărbaţi şi femei au votat pentru pace. Duminica trecută, 80.000 de buterine au fost depuse în urne. Votarea a durat 7 ore; la fiecare 36 secunde, s’a depus un buletin. Este demn de subliniat numărul imens al mamelor care au ţinut să voteze şi continuă să voteze. Ele luptă pentru pace. Ele nu-şi vor lăsa pe fiii lor să devină carne de tun într’un război deslănţuit de trusturile yankee. Omagiul adus lui Henri Barbusse, luptător pentru pace La cimitirul Père-Lachaise, zeci de mii de cetăţeni, mutilaţi şi văduve de război, delegaţi ai vechilor combatanţi, în coloane nesfârşite, au salutat memoria marelui luptător pentru pace, Henri Barbusse, cu ocazia aniversării a 14 ani de la moartea sa In faţa mormântului aceluia care a scris puternicul rechizitoriu împotriva războiului, romanul „Focul”, a fost fixată o urnă, ce va primi voturile pentru pace ale cetăţenilor francezi. „Canalul Moscova-Volga" Conferinţa tov. Nicolae Ionescu, vicepreşedinte al ARLUS-ului Eri după amiază tov. Nicolae Ionescu, vicepreşedinte al ARLUS- ului şi membru în delegaţia ARLUS care a vizitat recent Uniunea Sovietică, a vorbit la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, despre: „Canalul Moscova —Volga”. Conferenţiarul a arătat că în 1931, Stalin a propus un plan grandios de reconstrucţie a Moscovei în cadrul căruia a iniţiat construcţia Canalului Moscova — Volga. Biroul Politic al Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice a aprobat la 1 iunie 1932 construcţia acestui canal care urma să fie terminat în patru ani şi opt luni. La începutul anului 1937, cei 128 km. ai canalului erau gata, iar la 1 Mai al aceluiaş an prima flotă cu vase de pasageri s-a oprit în faţa Kremlinului. Opt uzine hidro-electrice aşezate pe traseul canalului aprovizionează cu curent întreaga instalaţie, pompele canalului şi Capitala Uniunii Sovietice. In încheiere conferenţiarul a arătat că acest canal Moscova — Volga, reprezintă prin proporţiile sale grandioase şi prin marile foloase pe care le-a adus Moscovei şi Uniunii Sovietice un strălucit exemplu pentru construcţia canalului Dunărea — Marea Neagră, iniţiat de Partidul Muncitoresc Român. Gândirea materialist-dialectica în opera lui I. P. Pavlov Conferinţa acad. prof. Dr. A. Kreindier In cadrul manifestărilor pentru aniversarea a o sută ani de la naşterea marelui savant sovietic I. P. Pavlov, Institutul de Studii Româno- Sovietic anunţă conferinţa acad. prof. dr. A. Kreindier, cu subiectul : „Gândirea materialist - dialectică în opera lui I. P. Pavlov“. Conferinţa va avea loc Joi, 15 Septembrie, ora 19, la sediul central al Institutului, din Cal. Victoriei nr. 141. Viaţa de Partid Cu prilejul verificării, muncitorii de la „Industria Bumbacului fi" au demascat pe un provocator strecurat în Partid Prin faţa subcomisiei de verificare şi a unei numeroase asistenţe de tovarăşi au trecut muncitoare şi muncitori dela fabrica „Industria Bumbacului A”. — membri de Partid din 1945—1947, cari şi-au povestit cu sinceritate viaţa lor de muncitori. In povestirile lor, s’a reflectat puternic crunta exploatare pe care au suportat-o în trecut din partea patronilor. Apoi, feţele lor s’au înseninat de bucurie, când au arătat succesele obţinute de clasa muncitoare contra patronatului , dupâ desrpbarea ţării de către eroica Armata Sovietică, în urma luptei unite şi hotărîte la care au luat şi ei parte. Tov. Geamgeanu Daniel, muncitor cinstit şi fruntaş în producţie, şi-a povestit viaţa sa sbuciumată, din copilărie până la intrarea în Partid. El s-a încadrat în Partid, pentru că şi-a dat seama că este partidul clasei muncitoare care îi apără interesele. Munca de partid şi-o duce cu dragoste şi devotament. A organizat şi conduce un cerc de studiu individual al cursului scurt de istorie al P.C. (b) al U.R.S.R. Răspunde la chemarea Partidului ori de câte ori este nevoie. Iar toate sarcinile primite şi le-a îndeplinit cu cinste. In producţie a ajutat pe ceilalţi muncitori să-şi însuşească cunoştinţele profesionale, înfiinţând o şcoală de calificare, la care a predat recţiile respective. Au mai trecut prin verificare mai mulţi tovarăşi şi tovarăşe, cari, prin sarcinile primite şi duse la bun sfârşit şi-au arătat ataşamentul sincer faţă de clasa muncitoare, meritându-şi cu cinste totul în Partid. Printre ei se află şi tov. Nedelcu Maria, muncitoare harnică care, deşi văduvă cu mai mulţi copii, îşi face timp şi pentru muncile de partid, îndeplinindu-se conştiincios. Deasemenea a mai reieşit la verificarea tovarăşilor Marin Dumitru, Ionescu Alex., Ponomarenco Satir şi Gheorghe Const, că — în afară de unele lipsuri in ridicarea nivelului politic, sunt devotaţi şi sinceri clasei muncitoare, in faţa Partidului, ei şi-au luat angajamentul că vor lichida cu lipsurile ce le mai au, ridicându-şi pe cât posibil nivelul politic, pentru a putea fi şi mai de folos clasei muncitoare şi Partidului. Nu tot acelaşi lucru se poate spune şi despre Soare Dumitru. El n’a venit cu inima deschisă în faţa Partidului, aşa cum s’au prezentat ceilalţi tovarăşi. Fost legionar şi codiţă de topor al patronului, strecurat in Partid printr’o lipsă de vigilenţă, el a crezut că va putea ascunde în faţa Partidului activitatea sa antimuncitorească din trecut. Cu tot ajutorul dat de subcomisia de verificare şi de ceilalţi tovarăşi cari l-au cunoscut, el s’a menţinut un timp — pe poziţia greşită de-a induce în eroare Partidul- Dar până la unue, tovarăşii cari i-au cunoscut bine trecutul, l-au demascat, arătându-i adevărata lui fată de trădător al clasei muncitoare. La demascare, s’a constatat că a militat in partidul titelist, a instigat la grevă pe muncitorii din fabrică și a luptat în tot timpul contra Partidului, pe ascuns-Cu capul plecat, cu spinarea încovoiată de păcatele grele, Soare Dumitru s’a strecurat din sala de verificare ca un laş »,, ştiind bine că locul său nu este în Partidul clasei muncitoare. Prin demascarea trădătorului Soare Dumitru, tovarăşii membri de Partid şi sindicalişti de la fabrica „Industria Bumbacului A”, au dat dovadă de spirit de combativitate şi vigilenţă faţă de duşmanul de clasă, furişat vremelnic în Partid, întărindu-şi astfel şi mai mult rândurile, pentru a putea duce înainte lupta îndeplinirii şi depăşirii Planului de Stat, pentru ridicarea standardului de viață al poporului muncitor. M. Negreanu* îmbunătăţirea muncii sanitare in spitalele din Capitală (Urmare din pag eficace. Astfel, clinica chirurgicală a Spitalului No. 2 a introdus sistemul rotaţiei medicilor pe anumite perioade de timp, de la serviciile cu paturi la serviciile de consultaţii şi invers, ceea ce dă medicilor posibilitatea de a-şi îmbogăţi experienţa reuşind totodată să urmărească pe bolnavii consultaţi de ei mai departe, în timpul tratamentului. Rezultatele bune ale acestei metode au dus la extinderea ei la toate secţiile spitalului. O condiţie importantă pentru buna îngrijire a bolnavilor, este spiritul de colaborare precum şi conştiinciozitatea cu care înţeleg să muncească medicii şi personalul ajutător din cele mai multe spitale. Medici ca: Ionescu-Dorohoi, Victor Predescu şi Ştefan Fotin de la Spitalul de Stat No. 2 care prin munca lor neobosită aduc însănătoşirea cât mai grabnică a bolnavilor sunt numeroşi, şi în toate spitalele Capitalei. Ei au un rol important in munca pentru apărarea sănătăţii oamenilor muncii. De asemenea este neîndoilnic faptul că pretutindeni îngrijirea bolnavilor încape din ce în ce mai mult pe mâna unor surori de spital ca tovarăşa Ana Georgescu dela clinica chirurgicală a Spitalului No. 5, ca tovarăşa Ana Mihailovna dela Serviciul de Ortopedie al Spitalului No. 2 sau ca tovarăşele Olteanu Marieta, Gore Elena şi Jean Juan Maria dela Spitalul No. 3 (Colt«». Mentalităţi care mai persistă Educaţia burgheză a unora dintre medici, lipsa de disciplină a unei părţi din personalul auxiliar, dăunează încă bunului mers al muncii. Şi pentru a ne edifica asupra dificultăţilor care mai există, vom relata câteva cazuri concrete. Este ştiut că munca în colectiv dă în orice ramură de activitate roade dintre cele mai bune. Dar vechea mentalitate care îşi mai găseşte loc în atitudinile medicilor clinicii oftalmologice a Spitalului de Stat Nou (Colţea) crează aci o atmosferă de adversitate. Lipsa unor concepţii ştiinţifice înaintate, puse în slujba poporului muncitor, împiedică adesea colaborarea dintre medici. Medicii au uneori ieşii duşmănoase unul faţă de altul, refuzând, din motive individualiste, să conlucreze. De aici, bireînţeles, au de suferit neplăceri pacienţii. Am mai întâlnit prin spitalele cercetate de noi — Spitalul de Stat No. 2 (brâncovenesc), Spitalul de Stat No. 3 (Colţea), Spitalul de Stat No. 5 (Filantropia) — situaţii, cu răspândire destul de mare, în care medicii tratează pe surorile din spital şi pe supraveghetoare cu dispreţ şi superioritate, întrebuinţând tonul de comandă obişnuit în trecut. Favoritismul faţă de cetăţenii cunoscuţi de către medici, sau pentru cei veniţi cu recomandaţii, lipsa de interes pentru muncitorii suferinzi, aroganţa şi indiferenţa, iată greşeli de care se mai fac adesea vinovaţi unii dintre medicii spitalelor noastre. Astfel nu rareori se întâmplă ca doctoriţa Climescu, medic în clinica oftalmologică a spitalului Colţea, să consulte înaintea altora pe cei veniţi cu recomandaţii, sau să se preocupe în mod special de cei operaţi de dânsa ca fijodipi cunoscuţi, îndeobşte domni sau doamne „bine“. Doctoriţa Ionescu, de la Serviciul de Radiologie al Spitalului Colţea, nu se poate deshăra de obiceiul de a-şi recruta clienţii pentru cabinetul său particular, dintre bolnavii veniţi la spital, amânând lunile zile pe acei cari n’au cu’ ce-i plăti onorariul. Neorânduiala şi lipsa de disciplină delii Maternitatea aceluiaş spital au fost de multe ori obiectul criticii necruţătoare a ziarului de perete. Vânătoarea de posturi, Invidia, concurenţa cu adevărat negustorească, au provoca! In repetate rânduri reale scandaluri între medici) Şuhar Ana şi Segal Erna de la această Maternitate. O atitudine de neiertat este aceea a doctorului Mircea Crângu, de la clinica chirurgicală a spitaluli de Stat No. 5 (Filantropia). El a ignorat cu desăvârşire existenţa în salonul supraveghiat de el a bolnav»! Milner Toma, neveitoare textistă. Aceasta a stat timp de trei zile fără a primi îngrijirea trebuitoare înainte de intervenţia chirurgicală, căreia urma să fie supusă. Tot in acest spital, administraţia arată în unele drecţii dezinteres. Bolnavii operaţi nu au o îndemână o sonerie de care să se folosească la nevoe pentru a clema sora. Iar pentru a fi anunţate cele patru mese ale zilei, n’a fost găsit alt mijloc decât o toacă de metal, asurzitoare, care turbură liniştea atât de necesară celor suferinzi. Ca Spitalul de Stat No. 2 (Brâncovenesc) rămânând indiferent faţă de sârguinţa celorlalţi medici pentru buna îngrijire a bolnavilor, doctorul Stere Petraşinculela unul din serviciile de consultaţii ale spitalului îşi neglijează bolnavii, vine târziu la lucru. In timp ce oamenii îşi aşteaptă rândul la consultaţie, domnul doctor porneşte şuete interminabile cu vreunul din pacienţii-prielini. Tot astfel, surorile de spital sau îngrijitoarele, arată de multe ori faţă de bolnavi o neglijenţă totală având în acelaş timp faţă de medici sau faţă de cei cu „dare de mână“, atitudini servile. Drept este însă că asemenea exemple devin din ce în ce mai rare, datorită noilor concepţii care se aplică în munca sanitară, datorită creşterii conştiinţei politice şi profesionale a oamenilor muncii sanitare. Vechile năravuri, cu rădăcini adânci la unii medici ca şi în atitudinea unei părţi din personalul sanitar auxiliar, sunt din ce în ce mai rare, ele dispărând datorită muncii de ridicare a nivelului politic dusă de organizaţiile de Partid, datorită cursurilor de calificare profesională organizate de către Ministerul Sănătăţii pe lângă spitale şi policlinici, datorită exemplelor de conştiinciozitate şi devotament făţă de clasa muncitoare care apar necontenit. Grig, Dortiannu