Steagul Roşu, aprilie 1957 (Anul 4, nr. 933-957)
1957-04-02 / nr. 933
Pag. 2-a Mai multă atenţie Seminarului permanent! Nu încape îndoială că membrii biroului comitetului raional de partid Videle, ştiu cit este de necesar ca pe lingă seminarul permanent să fie atras un colectiv puternic. De altfel, din planurile de muncă şi din hotăririle elaborate de comitetul raional cu privire la învăţămîntul de partid, rezultă că la îndeplinirea sarcinilor pentru îmbunătăţirea activităţii cercurilor şi cursurilor de partid s-a avut în vedere şi colectivul seminarului permanent. Intr-un plan de măsuri întocmit recent se arată printre altele că „în ajutorul propagandiştilor şi cursanţilor se vor organiza consultaţii colective de către membrii biroului comitetului raional, instructorii teritoriali şi colectivul de pelîngă seminarul permanent“. Măsura este foarte bună, dar fiind vorba aci despre colectivul seminarului permanent trebuie arătat că, din păcate, după cum afirmă tov. Armand Eidinger, directorul seminarului, un aserrenea colectiv de fapt nu există. A existat însă... preocupare pentru organizarea lui. (Nu credem că propagandiştii şi cursanţii din raionul Videle sunt mulţumiţi numai cu atît). Intr-adevăr de la începutul lunii decembrie 1956 a fost prezentat biroului comitetului raional un proiect de organizare a seminarului permanent. Un proiect foarte amănunţit. S-a prevăzut constituirea unor colective care să se preocupe de pregătirea propagandiştilor din fiecare formă de învăţămînt. Un alt colectiv urma să se ocupe de problemele de metodă, de studierea experienţei propagandiştilor. Proiectul a ţinut seama şi de alte probleme ale propagandei de partid: organizarea de consultaţii, propaganda prin lecţii şi conferinţe, întărirea legăturii învăţămîntuilui de partid cu practica construcţiei socialiste, etc. Pentru ca acest proiect să poată fi transpus în viaţă, trebuiau în primul rînd aleşi oamenii necesari. Or, selecţionarea acestora nu este o treabă uşoară. Fiind o treabă mai dificilă, organizarea colectivului de pe lingă seminarul permanent a fost amînată. Au trecut săptămîni, au trecut luni. După cum este firesc au intervenit sarcini noi: campania electorală, pregătirile pentru campania agricolă de primăvară. Organizarea colectivului de pe lîngă seminarul permanent n-a mai constituit obiectul unei discuţii. Nu de mult comitetul raional a analizat într-o plenară felul cum s-a desfăşurat Învăţămîntul de partid. Dacă analiza a scos la iveală existenţa unor deficienţe în acest domeniu, acestea se datoresc în mare măsură activităţii slabe a seminarului permanent. Lipsa unui colectiv bine organizat a împiedicat seminarul permanent să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile. . Cu toate acestea nici la această plenară nu s-au luat hotărîri în vederea rezolvării problemei. Poate că tovarăşii din biroul comitetului raional au gîndit că organizarea seminarului permanent nu mai este actuală, de vreme ce peste puţin timp se va încheia anul şcolar în învăţămîntul de partid. Bineînţeles că un asemenea mod de gîndire este greşit. Se impune ca fără intîrziere biroul comitetului raional de partid din Videle să ia măsurile necesare în vederea bunei organizări a seminarului permanent. Munca politica în brigada de tractorişti Tractoare executind alături — iată un tablou care în acesta zile îţi apare des în faţa ochilor cind străbaţi raioanele regiunii noastre. Totuşi cînd am văzut cele două tractoare lucrînd pe tarlaua întinsă m-am oprit din drum. Duduitul tractoarelor se auzea uniform, semn că motoarele funcţionau bine. Am admirat mai ales măiestria cu care tractoriştii manevrau maşinile. Cu calm, cu siguranţă. Astfel am cunoscut brigada a 11 -a de tractorişti de la S.M.T. Videle, belul brigăzii este tov. Anghel Spetea. FI mi-a povestit lucruri interesante despre felul cum s-au pregătit tractoriştii în vederea campaniei agricole de primăvară, despre bucuria cu care au ieşit la cîmp, despre realizările pe care le-au obţinut în comuna Ruşii lui Asan. Tractoriştii s-au străduit să execute lucrări de buna calitate, aşa cum de altfel şi-au luat angajamentul, pentru ca şi recolta să fie bogată. Dorinţa brigăzii este ca şi anul acesta să fie fruntaşă în întrecerea socialistă. Tov. Anghel Spetea este candidat de partid şi ştie că are răspundere în ceea ce priveşte îndeplinrea sarcinilor de producţie ale brigăzii. El organizează în mod regulat scurte şedinţe de analiză a muncii. Convorbirile pe care le ţine cu membrii brigăzii în legătură cu aplicarea regulilor agrotehnice, îngrijirea tractoarelor şi maşinilor, realizarea de economii de carburanţi şi piese de schimb, ajută pe tractorişti în îndeplinirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă într-una din zile, la brigadă au sosit ziare. „Sosirea ziarelor este un eveniment. Noi le primim , destul de rar, deoarece nu este o preocupare în acest sens din partea organizaţiei de bază“ mi-a spus tov. Spetea. Tractoriştii au folosit prima pauză pentru a le citi în colectiv. Cu mult interes au citit declaraţia asupra politicii interne şi externe a guvernului, expusă de către tovarăşul Chivu Stoica în cadrul sesiunii Marii Adunări Naţionale. Tractoriştii au discutat pe marginea acestui document, exprimîndu-şi hotărîrea de a sprijini din toate puterile lor înfăptuirea politicii partidului şi guvernului. S. MARINO a==5=Informaţii de partid din raionul Videle MIOARA CORNELIU din Bucureşti ne întreabă ce se cuprinde în cîştigul asupra căruia se calculează ajutoarele de boală? RĂSPUNS: In acest cîştig se cuprind: salariul tarifar, plăţile pientru lucrările de acord, premiile ce se plătesc în cadrul sistemului premiat, precum şi alte accesorii cu caracter de continuitate a muncii, plătite din fondul de salarii şi realizate în cadrul programului normal de lucru. In acest cîştig nu se cuprind orele suplimentare, salariile personale, compensaţiile pentru concediul nefolosit, premiile şi recompensele individuale ocazionale, sumele ce se plătesc pentru cheltuieli de deplasare şi transferare, ajutoarele primite în cadrul Asigurărilor Sociale, precum şi orice alte plăţi ocazionale. Modificările de salariu ce au loc în perioada incapacităţii de muncă nu se ţin în seamă la calculul ajutoarelor. DUMITRU V. DUMITRU din satul Remuş comuna Turbatu raionul Giurgiu, ne întreabă: cum se revizuiesc deciziile prin care s-a acordat pensia de invaliditate şi care este situaţia sa dacă a fost pensionar de invaliditate timp de un an şi jumătate şi apoi i s-a sistat pensia. Menţionează că acum este din nou bolnav. RĂSPUNS: Deciziile pentru stabilirea dreptului la pensie de invaliditate sunt valabile pe un an pentru invalizii de gradul I şi II, iar pentru invalizii de gradul III sunt valabile 6 luni. După ce expiră aceste perioade şi după ce invalizii respectivi sunt revizuiţi medical de către comisiile medicale de expertiză a capacităţii de muncă, secţiunea de prevederi sociale urmează să dea noi decizii de pensionare, prin comisia pentru stabilirea pensiilor, pe perioade limitate şi în conformitate cu gradele de invaliditate stabilite. Pentru invalizii nerevizuiii medical de oficiu, deciziile de pensionare sînt definitive. In cazul dvs. revizuirea nu a mai operat deoarece s-a constatat faptul că între timp v-aţi însănătoşit. Dacă ulterior v-aţi îmbolnăvit din nou urmează să faceţi o nouă cerere de pensionare pentru invaliditate, în cazul cînd sunteţi salariat. Dacă nu sînteţi salariat această cerere poate fi introdusă numai în cazul cînd aţi ieşit din cimpul muncii valid şi aţi contractat o invaliditate, în termen de cel mult un an*de la încetarea plăţii ajutorului sau activităţii salariate. ZĂVOI ZENOBIA din comuna Tunari raionul Snagov ne întreabă: o familie înfiază un copil. Ulterior moare copilul înfiat şi tatăl care l-a înfiat. Cine moşteneşte avutul tatălui decedat, soţia acestuia, sau fraţii şi surorile copilului înfiat care a decedat? Dar după moartea soţiei tatălui decedat? RĂSPUNS: In cazul ridicat de dvs. soţia celui decedat, respectiv tatălui care a Înfiat copilul are drept la moştenire asupra avutului rămas de la soţ. Din partea celui înfiat, care a decedat şi el ar avea drept urmaşii acestuia, dacă ar exista. In lipsa lor au drept de moştenire asupra părţii celui înfiat, fraţii şi surorile acestuia. In cazul cînd ar deceda şi soţia, fraţii şi surorile celui înfiat, au de asemenea drept asupra părţii acestuia, întrucît conform art. 692 din Codul Civil, copilul înfiat căruia i s-ar fi cuvenit partea respectivă, a decedat fără a fi renunțat sau acceptat moștenirea respectivă. Cronica filmului Aportul creatorilor filmului „Rîpa dracului“ apare destul de evident în ceea ce priveşte tema, noutatea ei. Pentru prima oară un film autohton ne transpune în mediul muncitorilor forestieri, dezvăluindu-ne aspecte mai puţin cunoscute. Pe fondul muncii creatoare, în mijlocul unei naturi aspre, gata să-şi reverse puternicele dezlănţuiri ni se prezintă o ciocnire ce se anunţă la început destul de dramatică : un soţ părăsit în noaptea nunţii şi pornit pe panta răfuielii — chiaburul Grigore Bălţat, un erou cu temperament vulcanic şi colţuros, de im orgoliu nemăsurat — Florinte Darian, conducătorul unei brigăzi de tăietori şi, în sfîrşit, Tudor Padale, tinărul şef de sector, iată, cele trei personaje principale care se vor înfrunta pe parcurs pentru că iubesc aceeaşi femeie, pe Anica, mireasa nefericită, fugită în noaptea nunţii de lingă mirele bătrîn şi sosită aci pe şantier ca să înceapă o viaţă nouă. Intenţia creatorilor a fost să sublinieze cîteva idei de o însemnătate majoră. Pe de o parte, ei au urmărit să releve frumuseţea muncii tăietorilor de lemne, eroismul şi avîntul lor, lupta cu greutăţile, alături de viaţa lor plină de tumult, nelipsită de asprimea unor caractere formate în mijlocul acestei naturi sălbatice. Pe de altă parte, filmul abordează tema prieteniei, a relaţiilor de dragoste. Din acest punct de vedere noua realizare pare ceva mai echilibrată faţă de alte producţii anterioare asemănătoare cînd viaţa era sărăcită de conţinut prin platitudini şi schematism. Asigurarea unei corelaţii cît de cît mai corespunzătoare între problemele muncii şi dragostei, între viaţa socială şi cea intimă a eroilor, dă filmului în anumite părţi ale sale o notă veridică, îi sporeşte în acest sens autenticitatea şi-i face mai clar mesajul: triumful dragostei curate asupra pornirilor instinctive, asupra concepţiei retrograde a celor care mai socotesc că iubirea poate fi cumpărată. Ca imagine, filmul oferă cîteva lucruri interesante : plute înfruntînd viitoarea apelor repezi de munte, construirea unui baraj proiectată pe cadrul înviorător al peisajului de munte, tabloul cu munca tăietorilor sau cu dezlănțuirile oarbe ale naturii, cînd furtuna se revarsă cu furie asupra pădurii. Imaginile care urmăresc căderea brazilor parcă ar înălţa o simfonnie acestei munci, iar unele cadre realizate în pădure, cînd lumina parcă este pulverizată printre copaci, creează o atmosferă de feerie şi evocă sugestiv poezia acestui peisaj. Cu toate acestea, multe inegalităţi în ceea ce priveşte rezolvarea plastică a imaginii fac notă discordantă în film. Există numeroase cadre filmate plat, din unghiuri neinteresante, care nu valorifică creator elementele peisajului şi sînt lipsite — ceea ce este foarte important — de detaliile de prim plan. „Rîpa Dracului“ rămîne pentru spectatori o operă neîmplinită. Cauza principală trebuie căutată în primul rînd în deficienţele scenariului semnat de Dragoş Vicol care nu a reuşit să asigure pe întregul parcurs al filmului şi mai ales în a doua sa parte o justă evoluţie atît conflictului cît şi caracterelor. Se resimte îndeosebi profilul liniar, schematismul vizibil al unor personaje, dezorientarea în ceea ce priveşte înfăţişarea relaţiilor dintre acestea tocmai pentru faptul că sînt puse uneori să acţioneze artificial. Evident, că portretele eroilor au şi multe lucruri valoroase, sînt scene în care ei apar destul de convingători. Toma Dimitriu în Florinte Damian are momente destul de dramatice, redate cinematografic, aproape numai pe graiul mut al mimicii feţei, eroul lui St. Ciubotăraşu, pontatorul Manolache, deşi este destul de artificial în scenariu, impresionează sala numai datorită interpretării. Tot aşa, într-o măsură mai mică, Titus Lapteş (Bălţat) şi Dana Comnea (Anica). Dar nu despre aceasta este vorba aci. Ci de faptul că scenaristul a surprins uneori destul de palid viaţa, nu a asigurat conflictului forţa emoţională a unor detalii artistice dintre cele mai semnificative. Pe cine îi va emoţiona, de pildă, felul cum este înfăţişată dragostea Anicăi cu Tudor, situaţia dificilă în care se afla eroina ca urmare a faptului că de ea se îndrăgosteşte, cu patimă fierbinte însuşi conducătorul brigăzii! Este vorba aci de o anumită gradare care lipseşte conflictului. Felul în care începe şi se desfăşoară idila celor doi eroi, trebuia mai atent pregătit. Nici Tudor şi nici Anica nu sînt stăpîniţi de sentimentul ce-i încearcă, nu se trădează în anumite clipe, fie cînd muncesc, fie cînd sînt singuri sau atunci cînd ar putea să-şi făurească visuri. Dragostea lor merge pe coordonate banale. Anicăi îi lipseşte exaltarea fetei îndrăgostite, sensibilitatea, gingăşia, dacă vreţi. Am văzut-o pe această fată mai mult în pădure şi la locuinţa ei. Iată două cadre care n-au lipsit din film. Dar unde-i clubul, unde-i şcoala de calificare, ce fel de oameni sînt şi cum lucrează ei aici, unde nici nu se pomeneşte de existenţa întrecerii socialiste, unde tehnica se limitează doar la fierăstrăul electric, unde nu pătrunde o carte sau un ziar, unde nu se aude măcar un difuzor de radio ? Ne surprinde uimitor faptul că autorii filmului au prezentat uneori atît de vag realitatea, transformările ivite în viaţa muncitorilor, relaţiile noi statornicite între ei, însuşi felul în care este prezentat chipul moral al acestor eroi înaintaţi este destul de şters. De pildă, eroul principal, Florinte Damian. Despre el se sugerează numai că este un muncitor capabil, înaintat, cel mai bun tăietor din sector. Dar ce argumente vin în sprijinul acestor calităţi ? Nimic. Dimpotrivă, Florinte se întrece cu băutura, subapreciază munca femeilor, dă dovadă de egoism cînd îşi părăseşte brigada. Ba, pe deasupra, manifestă şi cinism cînd, aflînd de prăbuşirea lui moş Biga în prăpastie, răspunde : „Să vedem pe cine o să mai trimită acolo şeful de sector“. Autorii n-au ştiut să găsească detalii revelatoare pentru transformarea eroului. In ceea ce priveşte pe Tudor Badale, acesta este construit după reţeta tipică a eroului idealizat: el este sufletul şantierului, el salvează Construcţia de primejdia închisorii buştenilor, tot el este acela care porneşte în fruntea plutelor, etc. Conceput fără nici o slăbiciune în caracterul şi temperamentul său, eroul nu rămîne decît o simplă schemă. Este adevărat că nici actorul Nicolae Mavrodîn nu a depus străduinţe ca să salveze, cel puţin prin joc, personajul. In film nu se aude nici un cîntec de voioşie, nu-şi au locul momentele de destindere, scenele vesele din viaţa muncitorilor, creindu-se o atmosferă prea apăsătoare. Folosirea contrastului, alternarea scenelor dramatice cu cele luminoase, antrenante, ar fi dat mai multă viaţă filmului. Şi regizorul Jean Mihail ar fi putut să dea dovadă de mai multă fantezie, să îmbine mai creator elementele componente ale filmului, să dea un caracter mai spectaculos scenelor din final, în care s-au strecurat destule neclarităţi. Uneori montajul defectuos suferă din pricina ritmului static, alteori întretăierile de planuri îi surprind pe actori parcă nepregătiţi, cu feţele neluminate de gînd. Deficienţele scenariului ca şi scăderile regiei, interpretării pe alocuri şi al muzicii (compozitor Mircea Chiriac) au umbrit în mare parte realizarea unei opere valoroase. Totuşi, apariţia filmului „Rîpa Dracului“ a fost cu atît mai necesară, cu cît vine să promoveze o temă cu totul nouă, să amintească în acelaşi timp de sarcina de onoare ce revine tuturor creatorilor din domeniul acestei arte : aceea de a-și uni mai des eforturile în vederea realizării operelor legate de actualitatea zilelor noastre. MIHAIL GOSPODIN „RIPA DRACULUI” O scenă din film. STEAGUL’ ROŞU Cercetătorul „AURULUI ALB" Poate că n-aţi răsfoit niciodată un carnet de cimp ! Nici eu n-am avut prilejul să cunosc aşa ceva, pină zilele trecute. Carnetul aparţine aspirantului Zenovie Stănescu şi cu permisiunea lui voi concentra şi explica in cele ce urmează însemnările şi observaţiile complexe... ...Un tinăr înalt, cu ochi senini vizitează pentru prima oară în primăvara anului 1952 cimpurile nemărginite ale Taşkentului învestmlntate cu plantele firave de bumbac. Tînărul e Zenovie Stănescu, îl însoţesc academicianul Kanaş şi cercetătoarea Arinmnova. Aci, în mijlocul „aurului alb“, printre oamenii sovietici, Zenovie Stănescu şi-a început■ însemnările în carnetul său de cîmp. Studentul român învăţa şi făcea cercetări la Institutul pentru cultura bumbacului din Taşkent. II frămlntau tot felul de gînduri şi căutări. Printre cultivatori şi savanţi, un cîmp şi laborator, primea tot felul de sfaturi şi indicaţii ştiinţifice. Cu toate acestea, cită deosebire intre soluţiile ştiinţifice şi îndrumările primite in zilele de studiu şi cercetările proprii pe care doreşte să le facă în viitor, chiar pe pămîntul ţării sale, în condiţiile deosebite de sol şi climă . Reîntors în ţară, Zenovie Stănescu îşi continuă cercetările în cadrul aspirantura. In carnetul său de cîmp, apar primele observaţii proprii cu privire la lucrările necesare obţinerii seminţelor hibride de bumbac, îşi stabileşte un cîmp de cercetare la Moara Domnească in raionul Brăneşti. Pe o parcelă care cuprinde doar 120 de plante, Zenovie Stănescu este şi cultivator şi tehnician şi cercetător ştiinţific. In carnetul de cîmp inlăneştc dotaţii scurte, grafice şi cifre comparative, indicaţiile precise pe zile şi ore ale perioadelor de Insăminţare, Incolţire, creştere, polenizare, etc. Aşa cum le găseşti aşternute pe filele îngrijite ale carnetului. Îi dau impresia că toate aceste observaţii sunt pur teoretice, că reprezintă ceva abstract şi complex, greu de priceput. Desigur, că nu e uşor să pricepi limbajul ştiinţific al unui aspirant, dar formulele şi notaţiile nu-s deloc abstracte. Studiile teoretice începute pe băncile facultăţiidin Bucureşti şi continuate la Taşkent, şi-au găsit pe parcela experimentală de la Moara Domnească o îmbucurătoare aplicaţie practică. In anul 1954 aspirantul culege diferite seminţe, ce seamănă, şi apoi la răsărirea plantei polenizează planta de bumbac cu amestec de polen aparţinînd speciilor „Scanabimus“ şi „Ternatus" (Zămoşiţa). Aspirantul veghează zi şi noapte la căpătîiul celor 120 de plante. Termenul „veghează“ nu e deloc exagera! In „carnetul de cîmp“ găseşti mărturii semnificative care tărtăcesc în graiul cifrelor şi datelor laconice, neostenita luptă a tînărului cercetător, pentru obţinerea primilor bulgări de „aur alb", aşa cum ii văzuse şi-i mingîiase in palmă pe cimpurile Taşkentului. Ingrăşarea solului, notarea temperaturii pămîntului dimineaţa, la prinzui noaptea, lupta contra îngheţului şi bacteriilor, iată numai citeva din aspectele unei munci intense pe care in carnet le zărim simplificate la indicaţii de soiul acesta: „ora 9 dimineaţa sol 13°, ora 3 noaptea 50—15 mai 1955... încălzire bruscă... Amestecul de polen cu Ternalus dă rezultate excelente... 1956: noua săminţă hibridă de bumbac dă o plantă deosebit de viguroasă. Greutatea capsulei este mai mare decit cea obişnuită cu 7,5 la sută. Lungimea fibrei mai mare cu 7,1 la sută. Numărul de seminţe in capsulă, mai mare cu 16,4 la sută"... Aşa au fost aşternute în „Carnetul de cîmp“ al lui Zenovie Stănescu observaţiile făcute timp de trei ani pe parcela de experimentare a seminţei hibride de bumbac. Credeţi oare că însemnările din acest „carnet de cîmp“ alcătuiesc o simplă înşiruire de observaţii pentru un examen obişnuit în urma căruia se obţine doar un calificativ şi o diplomă ? Nu numai atît, însemnările acestea stau astăzi la baza unei ample lucrări ştiinţifice pe care Zenovie Stănescu o va preda curînd consiliului ştiinţific al I.C.A.R.-ului. Lucrarea conţine 250 de pagini şi fiecare observaţie ştiinţifică, fiecare rezultat obţinut la parcela de experimentare sunt autentificate cu fotografiile diferitelor fragmente ale plantei, cu diagrame, formule şi imagini microscopice. In urma unei asemenea lucrări, aspirantul primeşte un calificativ şi diploma de cercetător ştiinţific. Dar numai atit? Pot oare fi egale cu ceva: mulţumirea şi mindria aspirantului, că modestele lui cercetări contribuie la progresul ştiinţei româneşti, că din învăţătura şi munca lui pe o parcelă de experimentare de câţiva metri pătraţi, se vor bucura cultivatorii „aurului alb“ de pe toate ogoarele patriei? A. SIMOVICI Noile capsule de bumbac cercetate in laborator Lucrări în livadă Brigăzile din gospodăria agricolă colectivă din Slobozia-Mîndra raionul au şi in acest an mult de lucru. Campania de primăvară se desfăşoară cu intensitate în vederea asigurării unor recolte mari de cereale la hectar. Dacă însămînţările din urgenţa I-a s-au terminat, apoi mai e de lucru în livada de meri, calşi, şi pruni. In clişeu, brigadierul Ion Blea- Jă, ajutat de Ion Mehedinţii şi Fierea Bleajă stropesc pomii înmuguriţi cu soluţie împotriva dăunătorillor. Shafttw«« ppiumniii fitflul ip ceamai mmm KOSPODMIE COLECTIVA I O dată cu venirea primăverii, gospodăriile colective cunosc iureşul muncii harnice, aducătoare de noi izbînzi. Pînă în prezent gospodăriile colective sînt fruntaşe pe regiune la însămînţări şi arături. Cu ajutorul mecanizatorilor de la S.M.T., colectiviştii însămînţează culturile timpurii, îngraşă culturile de toamnă, pregătesc terenul pentru porumb, bumbac, sfeclă de zahăr. Anul acesta va fi pentru multe gospodării colective un an de largă dezvoltare a avutului obştesc, baza creşterii belşugului fiecărui colectivist Antrenate în întrecerea pentru titlul de „Cea mai bogată gospodărie colectivă“, numeroase unităţi socialiste şi-au propus să obţină recolte bogate şi venituri mari care să depăşească realizările de pînă acum. Angajamentele luate de cele 53 de gospodării colective care au răspuns pînă acum la chemarea lansată de G.A.C.Ceacu ilustrează din plin acest lucru. Urmînd exemplul gospodăriei colective din Ceacu, participanţii la înlelor. In numeroase gospodării colective printre care cele din Ceacu, Călăraşii Vechi, Pîrlita, Vasilaţi, Gheorghe Lazăr şi altele, există o serioasă preocupare pentru dezvoltarea multilaterală, pentru folosirea marilor posibilităţi ale muncii în comun în vederea obţinerii de recolte mari şi producţii sporite de legume, carne, lapte, lînă, miere, etc. Pe această cale au pornit în ultimul timp şi multe alte gospodării ca de pildă cele din Lăceni, Chirnogi, Poiana, Dobreni, Afumaţi etc. Acestea sînt rezultatele bunei gospodăriri a avutului obştesc, precum şi ale sprijinului primit din partea organelor raionale de partid şi de stat. Totodată însă, nu trebuie să neglijăm faptul că în fiecare raion există încă gospodării colective care nu primesc un sprijin permanent şi eficace în întărirea lor organizatorico-economică. Sînt comitete executive raionale ca cele din Brăneşti şi Urziceni, care ocolesc gospodăriile colective, nu acordă toată grija bunului mers al acestora. Cum poate fi explicat trecere, printre care gospodăriile colective din Călăraşii Vechi, Buzescu, Chirnogi şi din alte comune, şi-au propus să obţină recolte de 1.800-2.400 kg. grîu la ha. şi 3.500- 4.000 kg. porumb la ha. Colectiviştii au arătat şi calea pe care vor obţine asemenea recolte: aploarea regulilor agrotehnice. In mai toate răspunsurile primite se arată de pildă faptul că în acest an colectiviştii vor folosi sămînţa de porumb hibrid. Alte gospodării colective, cum sînt cele din Şoldanu, Albeşti şi Călăraşii Vechi, vor cultiva porumb irigat, ceea ce le va aduce însemnate sporuri de producţie îmbucurătoare este şi preocuparea pentru dezvoltarea multilaterală, pentru înfiinţarea şi lărgirea fermelor de animale şi în primul rînd a fermelor de vaci pentru lapte, porci îngrăşaţi, păsări, etc. Astfel, G.A.C. din Roseţi, Poiana, Lăceni, Săpunari, Socoale şi altele vor creşte mai multe vaci pentru lapte, iar G.A.C. din Bucu, Albeşti, Coşereni, Pîrlita, Vasilaţi, mai mulţi porci. In acest an, datorită politicii partidului şi guvernului de dezvoltare a sistemului de contractări şi achiziţii, gospodăriile colective vor obţine venituri mari prin vînzarea către stat a surplusului de cereale, prin cultivarea plantelor tehnice, prin creşterea şi ingrăşarea animafaptul că G.A.C. Pasărea, situată in apropiere de sediul comitetului executiv al sfatului popular raional şi al comitetului raional de partid Brăneşti, este lăsată în voia soartei în loc să fie îndrumată pe calea dezvoltării sănătoase ? Această gospodărie situată la mai puţin de 20 de km. de Bucureşti ar putea obţine venituri mari din cultura legumelor şi creşterea animalelor, dar aceste ramuri sînt neglijate. Aceasta face ca să se obţină venituri mici, iar colectiviştii să nu fie interesaţi în participarea la muncile obşteşti. întărirea organizatorico-economică a gospodăriilor colective trebuie să constituie una din cele mai importante şi actuale preocupări ale organelor de partid şi de stat. Fiecare gospodărie colectivă trebuie să ajungă un exemplu viu al superiorităţii muncii în comun, care să arate ţăranilor muncitori avan- tajele gospodăriei socialiste. O gospodărie colectivă puternică şi înfloritoare convinge mai uşor ţăranii muncitori să păşească cu încredere pe calea agriculturii socialiste. Este necesar ca în fiecare gospodărie colectivă să se ducă lupta pentru recolte bogate şi venituri mari. Chemarea lansată de membrii gospodăriei colective „Gheorghi Dimitrov“ din Ceacu să însufleţească pe toţi colectiviştii din regiunea Bucureşti. Zilnic 200 piese peste plan Apropiata conferinţă U.T.M. a raionului 23 August, care se va ţine in zilele de 13—14 aprilie a.c., a stbilit entuziasm in rindul tinerilor din cadrul uzinelor „Vasile Roaită". Ei au hotărit să intimpine conferinţa cu realizări deosebite în producţie. Astfel strungarii din brigada condusă de utemistul Nicolae Tînfală, din atelierul lanţuri, s-au angajat să dea peste planul zilnic 200 piese și să economisească material aliat (bară rotundă) in cantitate de 200 kg. întrecerea între membrii brigăzii a început. In primele două zile cele mai frumoase rezultate le-au obţinut utemiştii Ivan A. Ivan, Tiberiu Rozenfeld, Marin State şi Gheorghe Stan. In ceea ce priveşte calitatea lucrului, maistrul I. Vlad şi controlorul de calitate Emil Marcus au de spus numai cuvinte de laudă. (I. MINCU) Deputatul îşi respecta angajamentul Cetăţenii care locuiesc in blocurile muncitoreşti din cartierul Ferentari, cu ocazia diverselor întilniri cu deputatul circumscripţiei, au propus efectuarea unor amenajări gospodăreşti la blocuri. Printre acestea se numără şi asfaltarea aleilor. Tovarăşul Aristide Ecotromu, ales deputat in această circumscripţie, s-a angajat ţaţă de locatari să-i sprijine în realizarea acestei propuneri. Şi faptele dovedesc că s-a ţinut de cuvint. Lucrările au început şi se desfăşoară cu repeziciune. In scurt timp aleile din faţa blocurilor şi a şcolii de 7 ani vor fi asfaltate. Au început de asemenea lucrările de plantare a pomilor. (ION ŞERBAN) Oboare fără haturi Comună cooperativizată La NIlfirgiI16dl Capítalei in întregime De curînd, comuna Eliza Stoenești din raionul Urziceni a fost cooperativizată In întregime. Ultimele cereri au fost primite zilele acestea. Peste 900 familii ale comunei, s-au convins că, fără haturi, munca este mai uşoară, iar roadele mai bogate. (M. PETROVICI) Rezultatele obţinute deprima întovărăşire agricolă înfiinţată In comuna Pantelimon, raionul 23 August, au determinat alte 35 familii de ţărani muncitori să-şi unească pămîntul. Noua întovărăşire „6 Martie“, deşi de curînd înfiinţată, a chemat la întrecere pe membrii primei întovărăşiri. Aceştia au răspuns cu drag frumoasei iniţiative. (P. BUZATU) în comuna Bălăceanca Alte trei întovărăşiri In comuna Bălăceanca a luat fiinţă o întovărăşire agricolă cu denumirea „1 Mai". Cele 30 familii care şi-au unit pămîntul pină in prezent au desfiinţat haturile pe o suprafaţă de 27,8 ha., pentru a lucra pămîntul in comun. Preşedinte al întovărăşirii a fost ales ţăranul muncitor Dumitru D. Ion. (M. AVRIGEANU) Alte 3 întovărăşiri agricole s-au înfiinţat în comunele Ţigăneşti, Calomfireşti şi Brinceni. Pe cele 3 ogoare fără haturi vor munci In comun anul acesta peste 100 familii care vor fi sprijinite îndeaproape de către staţiunile de maşini şi tractoare. In conducere au fost aleşi cei mai gospodari întovărăşiţi, care constituie un adevărat exemplu. (I. ALEXANDRU)