Steagul Roşu, ianuarie 1972 (Anul 24, nr. 7001-7024)

1972-01-15 / nr. 7011

Pag. a 2-a CA2 RĂSPUNSURI LA MATERIALELE PUBLICATE "Explicaţii" — care nu lămuresc nimic „Vor acţiona cu fermitate or­ganele tutelare?“ — iată o în­trebare, din multele posibile pentru toţi cei ce au reţinut si­tuaţia deloc roză în care se afla Fabrica de cărămizi- Urziceni la 19 octombrie 1971 cînd a fost publicat şi materialul la care ne vom referi în cele ce urmea­ză. Plecînd de la cele 1,5 mili­oane lei producţie nerealizată faţă de sarcinile primelor trei trimestre ale anului 1971, direc­torul fabricii, ing. Pompiliu Po­­pescu, schiţa cîteva elemente in­terne, cauze care explică (dar nu justifică !) indicele redus de utilizare a timpului de lucru în­registrat în activitatea perioadei mai înainte amintite. Analiza continua apoi, prin evidenţierea altor­ elemente care au influen­ţat negativ producţia fabricii , pasivitatea şi lipsa de iniţiativă a forurilor tutelare. Fără a face vreo referire di­rectă la această învinuire, răs­punsul Centralei industriale a ceramicei de construcţii şi a marmurei din M.I.M.C. înserează o serie de date menite să ne ducă la concluzia că lucrurile nu stau chiar aşa, că de fapt, „Centrala industrială a iniţiat în perioada anului 1971 o serie de acţiuni în sensul sprijinirii şi în­drumării activităţii colectivului fabricii", că „au fost detaşaţi specialişti din centrală şi din sector care au lucrat operativ în fabrică, reintroducând respecta­rea tehnologiei de fabricaţie, îm­bunătăţind reţeta de fabrica­ţie...“, că „s-a trecut la reorga­nizarea laboratorului întreprin­derii“, că „de asemenea, ...au activat în cadrul fabricii, spe­cialişti din C.I.C.C.M. care s-au ocupat îndeaproape de buna funcţionare a utilajelor, întocmi­rea unui program amănunţit de revizii şi reparaţii periodice a utilajelor...“ Frapant este că toate aceste măsuri datează din trimestrul I al anului 1971, adică exact din perioada in care, declară aceeaşi centrală, în acelaşi text, „reali­zările acestei fabrici s-au situat sub cota indicatorilor proiectaţi“, după ce în trimestrele anterioa­re (1989—1970) „fabrica şi-a rea­lizat şi depăşit indicatorii pro­iectaţi“. Sesizind această coinci­denţă, cunoscînd apoi şi faptul că după aceste detaşări, acţiuni, măsuri etc. indicele de utilizare a timpului de lucru n-a realizat creşteri în trimestrele următoa­re, nu putem conchide decît un singur lucru : iniţiativele centra­lei n-au avut eficienţa sconta­tă. Cit priveşte pasivitatea, aceas­ta ne apare din nou în gînd, după fiecare lectură a răspun­sului care, pe parcursul a nu mai puţin de 107 rînduri, nu a­­minteşte nimic despre faptul că „la doi ani de la darea în ex­ploatare a fabricii mai sunt în­că o serie de lucrări neexecuta­te de către constructor, cum ar fi transportoarele cu cablu pen­tru tractarea vagoneţilor, podul rulant de la preparare, A.M.C.­­cuptoare etc.“. Despre platfor­ma de beton pentru depozitul de macerare şi amenajarea le­găturii cu cariera de argilă se vorbește doar în treacăt, în sen­sul că centrala va sprijini fa­brica — dar cum ? — nu aflăm,­­în legătură cu accesul la sursa de materie primă sintem­ însă în posesia unor date concrete, furnizate de Consiliul popular judeţean Ilfov, care ne infor­mează că Institutul de proiec­tări al judeţului a reuşit să exe­cute documentaţia în luna de­cembrie 1971, peste plan şi cu un avans de 5 luni faţă de ter­menul iniţial stabilit­. In fine, ne exprimăm părerea de rău că Centrala industrială de utilaje şi piese de schimb a M.I.M.C. nu a răspuns încă in­vitaţiei ce i-am adresat-o cu prilejul publicării materialu­lui. De asemenea, nu ne-a sosit nici răspunsul „protagonistei“ — conducerea fabricii — de ca­re depinde în primul rînd asi­gurarea unei producții ritmice și de bună calitate. Nou din invăţămintul fără frecvenţă Abordînd problema completă­rii studiilor prin invăţămintul de cultură generală fără frec­venţă, articolul apărut în nr. 6945/1971 al ziarului nostru, ar­gumenta necesitatea înfiinţării unui asemenea centru şi în co­muna Frăsinet. In sprijinul a­­cestei propuneri se invocau nu­mărul mare al comuniştilor ce şi-au exprimat hotărîrea de a-şi completa studiile, precum şi po­sibilităţile obiective de a asigu­ra în comună buna funcţionare a unor astfel de cursuri. Mai lipsea doar... decizia Inspectora­tului şcolar judeţean. După cum ni se comunică, decizia a fost luată, înfiinţîndu-se de curînd cursuri fără frecvenţă şi la şcoa­la generală Dăneşti din comuna Frăsinet. Furnizîndu-ni-se şi alte date de interes general, adăugăm că numărul centrelor de învăţă­­mînt fără frecvenţă din judeţ a ajuns la 53. Numărul acestora va continua să crească dat fiind că, în baza unei recente indica­ţii a Ministerului învăţământu­lui şi Educaţiei, se pot organiza centre şi în comunele unde sunt cel puţin 30 de candidaţi. Aşa­dar, înscrierile continuă. NADIA CONSTANTINESCU V * IN­HIR­inii * 10 ianuarie 72" 12 februarie’72 In acest interval _ PUTETI CUMPĂRA LA PRETURIAVANTAJOASE PRODUSE DE ÎMBRĂCĂMINTE SI ÎNCĂLȚĂMINTE ____________DE SEZON____________ RECOM SPORT SPORT Echipa de fotbal Unirea Tricolor în atac frontal spre divizia B Vă mai amintiţi cum arăta clasa­mentul diviziei C, seria a IV-a la terminarea sezonului fotbalistic de toamnă ? Să vă reamintim primele două poziţii din acest clasament: 1. Electronica Buc. 13 8 3 2 20 8 19 2. Unirea Tricolor 13 7 3 3 25—10 17 Credem că este destul de clar pen­tru care motiv am abordat, acum la început de an, o temă atît de­ mult dezbătută in mijlocul celor peste 12.000 de susţinători ai echipei Uni­rea Tricolor, salariaţi ai întreprin­derii de transporturi Auto (I.T.A.) Bucureşti. L-am întîlnit pe taciturnul antrenor Merlan, cu cîteva minute înainte de a pleca cu băieţii la an­trenament. Intr-o discuţe cu Merlan, trebuie să-i ghiceşti gindurile pen­tru că cu greu ai să-l poţi vedea exuberant şi avîntat în a face tot felul de declaraţii optimiste. Cu­noşteam foarte bine care sînt obiec­tivele majore ale acestei talentate echipe, promovarea în divizia B, la capătul unei discuţii destul de aprin­se cu „marele suflet“ al acestei for­­maţii, directorul Autobazei 5 Filaret, Ioan Ghile. Aşa că discuţia cu Mer­­lan s-a învîrtit în jurul cîtorva pro­bleme de ordin tehnico-tactic şi edu­cativ. Echipa se află angajată într-un adevărat tur de forţă pentru a ob­ţine promovarea in divizia secundă. Are toate condiţiile create, are un roc valoros de jucători şi mai ales, atit jucătorii cit şi antrenorul îm­părtăşesc pe deplin aspiraţiile către care se îndreaptă gindurile condu­cătorilor echipei­­ promovarea. Pre­gătirea a început la 10 ianuarie cu antrenamente zilnice pentru readap­tare la efort, pentru reaclimatizarea cu balonul, etc. Echipa a traversat în anul trecut o perioadă destul de critică şi eli­­minînd din rîndurile sale o serie de elemente certate cu etica şi cu disci­plina, s-a întărit, reprezintă un mo­nolit, o familie bine sudată, dornică de afirmare. Dacă ar fi să enume­răm pe cei eliminaţi din mijlocul echipei, am consuma spaţiu mult şi inutil. Să ne referim mai bine la o serie de jucători care merită elogii pentru comportarea lor din turul campionatului şi cărora să le ex­primăm dorinţa suporterilor lor că vor să-i vadă la fel şi în acest retur fierbinte. Este vorba de Pîrlea, Tu­fan Tănase, Ion Gheorghe, Costache, Caţaroş. L-am­ întrebat pe antrenorul Mer­lan care a fost jocul din prima parte a campionatului care l-a chinuit cel mai mult ? — Cel cu Electronica în care am jucat excelent dar cîţiva jucători din echipa noastră au facilitat victo­ria adversarului, victoria cu ajuto­rul căreia adversara noastră princi­pală a devenit campioană de toam­nă. — Care au fost cele mai frumoase partide din toamnă ? — Cu Electronica (prima repriză), •eu Lehliu, T.U.G. Laromet și Fla­căra roșie. — Va fi greu returul ? — îngrozitor, dacă ne gîndim la obiectivul propus. Interesant este că partidele cu primele 7 echipe le vom susține pe terenul nostru iar un alt fapt semnificativ este că in retur vom juca toate partidele la Bucu­rești. Pînă atunci ne vom pregăti cu toată seriozitatea. P. S. STEAGUL ROŞU Un patinoar natural la Giurgiu De multă vreme iniţiativele foarte bune ale asociaţiei sportive „Ceta­tea“ nu mai surprind pe nimeni. De fiecare dată conducătorii acestei aso­ciaţii, oameni foarte gospodari sunt în ton cu vremea. Timpul foarte rece din ultimul timp i-a determi­nat să-şi amintească de pasiunile sportive ale unora dintre sportivii săi, amenajînd un patinoar natural pe terenul de tenis. Fără cheltuieli costisitoare, cu ini­ţiativă şi mai ales multă pasiune şi dragoste de sport, conducătorii aso­ciaţiei „Cetatea“ vor pune la dispo­ziţia publicului acest patinoar PE SCURT , PE SCURT GÖTEBORG 14 (Agerpres).­­ După disputarea a 6 figuri impuse în campio­natul european de patinaj artistic de la Göteborg la feminin conduce austriaca Beatrix Schuba cu 1243,1 puncte, urmată de C. Walter (Elveţia) şi R. Trapanese (Italia). • REUNITA VINERI la Londra fede­raţia internaţională de tenis a stabilit prin tragere la sorţi programul zonei europene a tradiţionalei competiţii pen­tru „Cupa Davis“. In primul tur care începe la 8 mai selecţionata României va intilni echipa Elveţiei. Apelul constructorilor de nave (Urmare din pag. 1) decît în 1971. Urmează să înceapă construirea unei hale imense pen­tru asamblarea corpurilor de nave, a unui bazin, a calei de construc­ţii şi lansare, a şcolii profesionale. Aceste investiţii vor permite orga­nizarea superioară a fluxului teh­nologic, creşterea coeficientului de utilizare a maşinilor şi suprafeţelor de producţie.­­ Importanţa lucrărilor amintite este evidentă pentru constructorii de nave. Din păcate, nu este tot atît de evidentă pentru Trustul de construcţii-montaj Bucureşti şi întreprinderea EXIM cărora le re­vine sarcina să efectueze aceste lucrări. Organizarea de șantier tre­buia să înceapă încă din trimestrul III al anului trecut. Am cercetat terenul și nu am constatat nici urmă de organizare- Conducerea EXIM-ului a promis că va începe lucrările. Dar numai cu promi­siuni.. Constructorii de nave adre­sează Trustului de construcţii-mon­­taj şi întreprinderii EXIM urmă­torul apel : „IN ACEST AN SI ÎN ANUL VIITOR PLANUL NOSTRU DE PRODUCŢIE ESTE LEGAT DE LUCRĂRILE DE INVESTII. DACA ACESTE LUCRAURI NU­­SE VOR­ EXECUTA LA TERMENELE­ STA­BILITE. EXISTĂ RISCUL DE A NU NE PUTEA REALIZA SARCI­NILE DE PLAN. NOI VOM FACE PARTEA METALICA A NOILOR CONSTRUCŢII. DUMNEAVOA­STRĂ, CELELALTE LUCRARI, DAR ESTE TIMPUL SA ÎNCE­PEŢI. RESPECTAŢI-VA OBLIGA­ŢIILE“ ! Acest apel întruneşte adeziunea unanimă a constructorilor de nave din Olteniţa, în conştiinţa lor se află adine înrădăcinată hotărîrea de a obţine succese remarcabile şi în cel de-al doilea an al cincinalului. Sentimentul responsabilităţii care izvorăşte din această hotărîre este rezultatul muncii politice, de edu­caţie comunistă desfăşurată de că­tre organizaţia de partid. Printre multiplele preocupări ale comuniş­tilor din şantier se află problemele majore ridicate de plenara din no­iembrie a Comitetului Central al partidului : lărgirea orizontului de cunoaştere (peste 1 400 de oameni participă la diferitele forme de re­ciclare şi perfecţionare profesiona­lă) ; dezvoltarea nivelului politico­­ideologic (în acest sens tematica în­văţământului de partid a fost îm­bunătăţită) ; promovarea principii­lor eticii şi echităţii socialiste (se desfăşoară acţiuni sistematice de combatere a indisciplinei și a al­tor acte care contravin acestor principii). Acesta este climatul în care constructorii de nave din Ol­tenița muncesc în prezent pentru înfăptuirea sarcinilor din al doilea an al cincinalului. Cum se spune, semne bune anul­are..­ y TueviziuNE S­ÎMBĂTA 15 ianuarie 16.30 Emisiune in limba germană. 18.15 Ritm, tinereţe, dans. 19.00 Rîul, ramul... — Versuri. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. „Aventurile lui Bobo“. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Săptămîna Internaţională. 20.10 Tele-enciclopedia. 20.50 Film serial : Invadatorii (IX). 21.40 Medalion Mihaela Mihai. 22.05 Telejurnalul de noapte. 22.15 Campionatele europene de pa­tinaj artistic. 23.20 Seară de romanţe cu Ioana Radu. RADIO PROGRAMUL I 16.00 Radiojurnal. 17.00 Ştiinţă, teh­nică, fantezie. 17.30 Jocuri populare. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 ştiinţa la zi. 20.45 La hanul me­lodiilor. 21.30 Revista şlagărelor. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Expres melodii. 22.55 Moment poetic. 23.00 Expres me­lodii (continuare). 24.00 Buletin de Ştiri. 0.03 — e.po Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 14.00 Buletin de ştiri. 14.05 De toate pentru toţi (reluare). 15.05 Muzică instrumentală de ştefan Mangoianu. 15.20 Din dansurile popoarelor. 15.30 Radio-şcoală. 16.00 Radiojurnal. 16.15 Oaspeţi ai sălilor noastre de concert. 16.55 Sfatul medicului. 17.00 Buletin de ştiri. 17.05 Muzică populară. 17.30 Lecturi literare la cererea iubitorilor de literatură. 17.50 Orchestra Roger Danneels. 18.06 Publicitate radio. 18.20 Opera pentru toţi. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Melodii­ de estradă. 19.30 Cintece şi jocuri populare. 19.50 Noapte bună, copii . 20.00 Concert simfonic. 22.00 Seară de romanţe. 22.30 Cvartetul ritmurilor. 23.00 Bule­tin de ştiri. 23.05 Cvartetul ritmurilor (continuare). 24.00 Trio cu pian în Si bemol major nr. 1 op. 99 de Franz Schubert. (Trio Alfred Cortot, Jacques Thibaud şi Pablo Casals). Cinci mişcări pentru cvartet de coarde op. 5 de Anton Weber. 0.55— 1.00 Buletin de ştiri. DUMINICA 16 IANUARIE PROGRAMUL I 6.00 Buletin de ştiri. 6.05 Concertul dimineţii. 7.00 Radiojurnal. 7.45 Avan­premieră cotidiană. 8.00 Sumarul pre­sei. 8.08 Ilustrate muzicale. 9.00 Ora satului. 10.30 Parada cîntecului. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Intîlnire cu me­lodia populară şi interpretul prefe­rat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 De toate pentru toţi. 13.00 Radiojur­nal. 13.15 Miniaturi Instrumentale. 13.30 Muzică populară PROGRAMUL . 6.00 Matineu duminical. 7.00 Radio­jurnal. 8.00 Teatru radiofonic pentru copii. 9.00 Melodii semnate de Gelu Solomonescu. 9.30 Buletin de știri. 9.35 Vă place opera ? 10.00 Avanpre­mieră cotidiană. 10.15 Corul „Madri­gal“. 10.30 A 7-a artă. 11.00 concertul capodoperelor 13.00 Varietăţi muzi­cale Rai mascat, ora 19.30; Opera Ro­mână. Contele de Luxemburg, ora 15 şi 19; Teatrul de Operetă, Take, Janke şi Cadri, ora 20; Tea­trul Naţional „I. L. Caragiale", Sala Comedia. Jocul de-a vacanţa, ora 20; Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, Sala Studio. Funtuna Blanduziei, ora 19.30: Tea­trul „C.I. Nottara“ — Sala Magheru. Schimbul, ora 20: Teatrul „C.I. Not­tara“, Sala Studio. Ziariştii, ora 20: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — bd. Schitu Mă­­gureanu. Mincinosul, ora 20 : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” — Sala Studio. Dispariţia lui Galy Gay, ora 20 : Teatrul de Comedie. Balul absolvenţilor, ora 19.30: Tea­trul Mic. Măsură pentru măsură, ora 19.30 : Teatrul Giuleşti. Floarea de cactus, ora 19.30 : Tea­trul „Ion Vasilescu“ Bimbirică, ora 19.30 : Teatrul „C. Tănase“, Sala Savoy. Stoapa, ora 19.30 : Teatrul „C. Tă­nase“, Sala Victoria. Caragiale, o soacră şi alta, ora 9.30: Teatrul „lov. Creangă“. Bu­zii, ora 17: Teatrul „Ţăndărică“ Sala Victoria. Cartea cu Apoloilor, ora 17: Teatrul „Ţăndărică“, sala Academia. Şeful sectorului suflete, ora 20: Stu­dioul Casandra. Legendă şi dor, ora 19.30: Ansam­blul Rapsodia Română. Două nunţi şi un divorţ , ora 19.30: Teatrul Evreiesc de Stat. '72 Circ­a 72, ora 16 şi 19.30: Circul „Globus“. CIHEMATOGRAFI­ airii anului n( Scala 11; 11,ÎS; 13.30; 16; 18.30: 21); Bucureşti (9; 11.15; 13.30; 16 30; 18;45 : 21) Love story: Patria (9; 11,39; 14; 16,30; 19, 21,15); Luceafărul (9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21); Capitol (9,15; 11,30; 13,45 ; 16); Favorit (9,15; 11 30; 13,45; 16; 18,15; 20.30); Festival (8,30; 10,45; 13; 16,45). Să cumpărăm o mașină de pompieri: Doina (11.30; 13,30; 19; 18,15; 20.30); La orele 9—19 program de desene animate. Livada din stepă; Festival (19—21); Flacăra (15.30 ; 18 ; 20,15); B.D. la munte și la maret Victoria (9; 11,15; 13.30; 16; 18 30; 20,45); Au­rora (9. 11;15; 13.30; 15.45; 18; 20,15) Tomis (9; 11.15; 13.30; 15.45; 18,15; 20.30) Mihail Strogoff: Central (9.15; 11.30; 13.45: 10; 18.15; 20 30) Hugo şi Josefina: Timpuri noi (9. 18.30 in continuare): Program de desene animate (20.15) Decolarea: Munca (16. 18. 20): Giu­­leşti (15.30; 17.45: 20) Cea mai frumoasă soţiei­ Feroviar (8.45; 11.15; 13.30; 16. 18 30: 21) Me­lodia 6: 11;15; 13,30; 16: 18,30; 20.45) Modem (9; 11,15; 13.30; 16; 18,15; 20.30) Pădurea de mesteceni; Viitorul (16; 18: 20) Trenul: Excelsior (9; 11,45; 14.30; 17.15; 20); Mioriţa (9; 11.45; 14.30; 17.15: 20) Waterloo; Grtvlţa (9: 12; 18; 19.30) Volga (9.30: 12,30: 16: 19.15: Flamura (9: 12.30: 18; 19,30) Sorgul roşu: Progresul (15,30; 18; 20,15) 12 oameni furioşi: Buceg­ (16; 18,15; 20.30) ; Gloria (9; 11.15; 13.30; 18; 18 15; 20.30) Poveste sângeroasă: Laromet (15,30; 17 30; 19.30) Oliver ■ Ruşeşti (15,30 ; 19) Nici un om pentru Camn Detrick­­ Ferentari (15,30 ; 17,45 ; 20) Aria celor o mie de zile : Flo­­reasca (15,30 ; 19) ; Arta (15,30 ; 19,15) Castanele sunt pune­­ înfrăţirea Intre popoare (15,30 ; 17,45 ; 20) Steaua de tinichea : Lumina (9 , 21 în continuare) ; Crîngaşi (15,30 ; 18 , 20.15) Duel straniu : Pacea (15,45 ; 18 , 20) Floarea de cactus: Unirea (15.30; 18 ; 20) ; Popular (10 ; 15.30 ; 18 ; 20.15) Scoate-ţi pălăria cînd săruţi : Lira (15.30 ; 18 ; 20 15) Marele premiu : Drumul sării (15.30 ; 19) Floarea soarelui : Viran (15.30 ; 15 ; 20.15) Tick... Tick... Tick : Rahova (14.30 ; 16.30 ; 18,30 ; 20.30) Ritmuri spaniole : Moşilor (15,30; 17,45 , 20) Articolul 420 : Cosmos (15,30 ; 19) GIURGIU Bucureşti : Romanticii. Flacăra : Cermen. OLTENIŢA Club S.N.O. : Tick, Tick, Tick. URZICENI Pacea : Fraţii. BUFTEA✓ Libertăţii : Sprijiniţi-i pe şerif. BOLINTIN Luceafărul : Săptămîna nebunilor. STAMA ahpuuh Institutul meteorologic comunică: în următoarele 24 de ore vremea se menţine geroasă îndeosebi noaptea. Cerul va fi mai mult senin. Vîntul va sufla slab. Temperatura minimă din cursul acestei nopţi se va apro­pia din nou de minus 20 de grade, iar maxima din cursul zilei de azi va fi de minus 10 grade, în următoarele trei zile, vreme friguroasă şi geroasă, noaptea în prima parte a intervalului. Vînt potrivit. Temperatura în creştere u­­şoară la sfirşitul intervalului. Trei condeie tinere­­ despre o întreprindere tînără... La şedinţa din noiembrie trecut, a cenaclului literar de la Casa municipală de cultură­ Giurgiu, inimoşii cenaclişti au formulat o ini­ţiativă pe care s-au grăbit s-o şi pună în practică. Şi astfel, un grup de tineri poeţi şi prozatori din cenaclul giurgiuvean au făcut o vizită la întreprinderea „Textila­ Dunăreana“, vizită urmată de un concurs de reportaje despre importantul obiectiv economic cu care făcuseră cunoştinţă. In şedinţa de lucru din decembrie, cu care tinerii au încheiat şi seria intîlnirilor literare din 1971, s-au citit reportajele, opţiunea ma­jorităţii pentru primele trei locuri indicîndu-le pe cele datorate stu­dentului Dan Mucenic, elevilor Olguţa Ticulescu şi Theodor Petrescu. Le oferim spaţiu în ziarul nostru, atît pentru faptul că cele trei re­­portaje îndreptăţesc aprecierile tinerilor încercători de condeie de la Giurgiu, cit şi pentru popularizarea merituoasei iniţiative a acestui cenaclu activ. Tinereţe (Fragment) „Avem nevoie de o artă care să fie suflet din sufletul poporului, să redea şi greul şi bucuria şi visurile spre viitor c­le oamenilor muncii, o artă izvorîtâ din realităţile naţiunii noastre, profund umanistă... Cînd vorbim de o artă realistă ne gîndim la o artă care să redea realităţile din ţara noastră, din epoca în care trăim, epoca marilor prefaceri revoluţionare, socialiste1­. NICOLAE CEAUŞESCU Numai aici putea fi aşezată. Numai aici, pe locurile în care drumurile, azvîrlite înspre toate punctele cardinale, unesc — umilul pînă mai ieri — port dunărean cu malurile Danubiului şi Podul Prie­teniei, cu gara Giurgiu-Nord, gară internaţională şi cu Capitala. Numai aici, unde totul — gindu­rile de valuri cenuşii-verzi şi asfal­tul tipărit cu urmele vehiculelor ce ne leagă de întreaga Românie — se comprimă într-un punct magne­tic, altădată un cîmp străbătut de o cale de ţară, imposibil de folosit in timpul ploilor de primăvară şi toamnă. Aici s-a înălţat, sub ochii noştri larg deschişi, căutători de extraor­dinar (parcă din dorinţa de a ne dovedi că extraordinarul, neaştep­tatul, este undeva în noi sau foarte aproape de noi) în numai doi ani, un adevărat palat al pînzei, al pîn­­zei albe, lăptoase, al celei impri­mate, un palat al timpului nostru, întreprinderea industrială de stat Textila „Dunăreană“, începuturile datează din aprilie 1969 ; le privim într-un album aflat pe biroul tov. inginer GHEORGHE GAGIU, directorul întreprinderii, și le reactualizăm perfect: imagini ce ne-au apărut iniţial fără semni­ficaţie şi care au prins contururi clare, impunătoare într-un timp atît de scurt; primele săpături, teme­lia, primii stîlpi de beton şi unde­va, în mijlocul acestei formidabile rase de material inert — oamenii — pe hîrtie abia vizibili, dar de noi înţeleşi, imaginaţi de noi ca uriaşi, singurii, veritabilii uriaşi, întoarcem fotografia sălii celor 1160 de războaie de ţesut fabricate în România socialistă, cărora li se vor mai adăuga pe platforma de producţie, pînă la ultimul termen de punere în funcţiune (semestrul al IV-lea 1972) multe altele cu care se va ajunge la realizarea a milioane metri pătraţi de ţesături pe an; fotografia era datată „A­­prilie 1971“. Trecuse un an, întreprinderea şi-a respectat cu stricteţe primul termen de punere în funcţiune — 30 decembrie. Privesc încă o dată, din exterior, locul în care, timp de cîteva cea­suri mi-am unit respiraţia cu cea a unui alt organism, bine conso­lidat interior, concentrînd bătăile intense ale cîtorva mii de inimi, alăturate de pasiune şi dăruire. Mă găsesc din nou în mijlocul acelei răscruci de drumuri, mai lungi sau mai scurte, pe care au şi început să fie transportate pro­dusele Textilei „Dunăreană“, şi-mi amintesc exact cuvintele ingine­­rui M. Cucoş ! . Ne vom onora contractele şi marca de calitate a produselor noastre. în această privinţă, nici o grijă la Bucureşti, Arad, Boto­şani ! DAN MUCENIC ea, la timpul ei, aici, lîngă mîna şi soţia mea. Dar aş dori, ca, în plus, ea să ştie şi să poată scria despre tot ce vede. Din spate aud un glas cunoscut. — Fetiţo, tot n-ai terminat ca plimbarea ? E bătrînelul cu care am mai stat de vorbă. — Păi da, plimbare-plimbare, dar trebuie să facem şi treabă... Cred că glumea dar, oricum, avea dreptate. Am pus mîna pe creion, şi am scris. Nu mai eşti supărat pe mine o­­mule, nu ? OLGUŢA TICULESCU Profil contemporan Intr-o zi rece de la sfîrşitul lui decembrie, poposind în faţa unei clădiri ale cărei linii se înălţau uşor din ceaţa împrăştiată peste cîmpuri îngheţate, mi-a venit în minte imaginea călătorului neavizat, purtat pe aceste drumuri acum cîţiva ani şi acum, şi-am zîmbit imagi­­nindu-mi dilema în care ar fi pus în faţa acestor transformări, lesne însă de priceput, şi a celor ce se vor mai petrece, fără îndoială, în viitorul cel mai apropiat. O uni­tate economică de proporţii uriaşe a răsărit în cîmpia de la intrarea în oraşul Giurgiu. înăuntru, de-a lungul halelor nesfîrşite, zgomotul la unison al războaielor de ţesut a devenit cîntecul de toate zilele al întreprinderii Textila „DUN­­REANA“, într-o aripă a clădirii, la capă­tul unor scări, o uşă purtînd ins­cripţia DIRECTOR, se deschide într-un birou unde doi oameni a­­plecaţi asupra meselor de lucru, discută aprins în faţa hîrtiilor cu cifre şi indici de plan. Aici l-am cunoscut pe tovarăşul inginer GHEORGHE GAGIU, director al întreprinderii textile, culegînd cî­­teva aspecte din viaţa tumultuoasă a noii unităţi industriale. E un om în floarea vîrstei, cu trăsături blînde, cu voce caldă şi aproape părintească, amabil şi jo­vial. Astfel îl ştiu fiecare din cei ce muncesc aici, astfel l-am aflat şi noi. S-a născut acum patruzeci de ani şi, bucureştean fiind, a luat dru­mul Mediaşului, bătînd la porţile unei şcolii medii textile. A terminat şcoala îndrăgind de pe acum vii­toarea meserie. Peste alţi cîţiva ani, pe poarta facultăţii din , Iaşi, ieşea un tînăr absolvent, cu o diplomă de inginer în buzunar, îndreptîn­­du-se nerăbdător spre locul unde fusese repartizat să muncească, u­­zinele textile „Oltul“ din oraşul Sf. Gheorghe. Se dărui scopului pro-o pus, cu aceeaşi dragoste, zi de zi, timp de patrusprezece ani, iar felul cum a făcut-o i-au atras stima şi încrederea oamenilor. Acesta este pe scurt, drumul său, mai bine zis drumurile străbătute şi la capătul, cărora tov. Gagiu Gheorghe a ajuns acum, aici, direc­tor. Activitatea pe care o depune aici este prodigioasă, dictată de o conştiinţă comunistă. Astfel se ex­plică cele 14—15 ore pe care le pe­trece la locul de muncă. A fost de ajuns să ne îndreptăm privirea spre aceste lucruri, observîndu-le bine, căutînd să le înţelegem, a fost de ajuns să întrebăm mun­citorii pentru a afla şi a ne întări această convingere. Iată-l acum, ocupînd un post de înaltă răspundere ,la cîrma uneia dintre cele mai mari şi mai tinere unităţi industriale de acest fel din ţară. Iată-l acum în faţa noastră, în­tr-un halat albastru, împărţindu-se între secţiile fabricii şi birou, răs­­punzînd telefoanelor şi punîndu-ne în faţă cifre şi date precise, vor­­bindu-ne despre o fabrică tînără, despre un colectiv tînăr, despre o meserie nouă şi fără precedent în istoria locurilor. Iată-l acum dînd dovadă mereu de aceeaşi perseverenţă şi tempe­rament, omul de tip nou, parti­cipant activ la evoluţia pe zi ce trece mai rapidă a societăţii noas­tre, la opera de desăvîrşire a edi­ficiului socialismului în România, THEODOR PETRESCU Oameni şi E dimineaţă. Mai tînără ca ea — noi. Mai tînără ca noi — Cetatea. Cetatea tinereţii in salopete albas­tre. Cetatea în care se ţese. Se ţese un vis, se ţese o realitate ; se ţese spumă albă, mai albă ca neaua, mai albă ca lumina dimineţii ti­nere. Se urzeşte o viaţă; se îm­pletesc speranţe, în mii de fire, mai lungi decît anii noştri puşi unul lîngă altul, mai multe ca paşii noştri, ai tuturor, puşi unul lingă altul — spre a reuşi. ★ — Ce întrebare e asta, taică ? Un bătrînel subţire mă privea nedumerit. îl întrebasem cu cîteva secunde mai înainte despre ce ar scrie dacă ar fi scriitor. — Munca mea rămîne ca săpată-n piatră. Cred că e tot aşa ca scrisul! Totuşi, dacă m-ar asculta condeiul, aş scrie multe, despre viaţa mea şi a altora, pînă am ajuns să lu­crez într-o fabrică. Aş scrie pen­tru copiii şi nepoţii mei, să ştie şi ei cum a fost. Şi bătrînelul puse din nou mîna pe căruciorul pe care-1 împingea. „Munca mea rămîne ca săpată-n piatră...“ îl privesc lung cum se-n­­depărtează și mi-1 închipui străbă­­tînd cu căruciorul său un munte, un zid, purtînd în cărucior cei aproape 60 de ani ai săi, cea mai grea povară. O tînără în obișnuitul halat al­bastru... Simt o sinceră invidie vă­­zînd-o atît de sigură în tot ce face, comandîndu-şi cu atîta autoritate războaiele. îi adresez aceeaşi în­trebare. — Am încercat, n-am reuşit şi-acum... fac poezii în minte; dar dac-aş putea, dac-ar exista acel „ceva“ care să mă ajute, aş scrie despre tot şi toate, dar mai ales despre dragoste, despre tinereţe. Şi unde aş putea găsi mai multă ti­nereţe ca aici? Aş scrie şi muzică, dar nici pentru asta n-am talent. Fredonez acompaniată de zgomotul războaielor. Pentru mine sună fru­mos. Să nu-mi spuneţi că şi pen­tru d-stră, am văzut cît vă deran­jează. Are dreptate ; oricîtă bunăvoinţă aş avea, nu pot auzi altceva decît zgomot. Dar dacă mă gîndesc bine, dacă ascult dinăuntru... Tînărul din faţa mea e înalt şi blond. — Acu aş scrie despre soţia mea care, fără vorbă multă, e o fată minunată. Şi ea lucrează aici, dar chiar dacă n-ar fi fost aşa eu tot aş fi găsit-o. Acum nu e în fa­brică, e în concediu. Aştept un băiat. Şi dacă e fată, tot e bine. Aş scrie şi despre şi pentru primul nostru copil. Dar dacă e fată, să ştiţi că am s-o aduc să lucreze şi

Next