Steagul Roşu, ianuarie 1972 (Anul 24, nr. 7001-7024)
1972-01-15 / nr. 7011
La ancheta noastră răspund 6 secretari şi 72 membri de partid Ce joc ocupă adunarea de partid diin activitatea organizaţiei de bază ? Pentru a desprinde rolul şi locul ce-l ocupă adunarea de partid în sistemul muncii organizaţiilor de bază, ziarul nostru a organizat o anchetă printre secretarii organizaţiilor de bază şi membrii de partid. Două chestionare, conţinînd o suită de întrebări prin care se urmărea sondarea nivelului de cunoaştere a situaţiei reale din organizaţia respectivă şi desprinderea unor concluzii asupra modului în care este înţeles şi se reflecta in practică rolul educativ al adunărilor de partid, au constituit instrumentele noastre de investigare. Redăm în continuare rezultatele anchetei, fără a avea pretenţia că metodologia folosită ne-a permis să epuizăm problemele. Participarea activă la adunare nu este o sarcină facultativă Chestionarul aplicat unui eşantion format din 72 membri de partid din 6 organizaţii de bază a conţinut un număr de întrebări care priveau participarea activă la adunări, la pregătirea şi desfăşurarea acestora. Cu precădere, s-a urmărit înţelegerea exactă a rolului adunărilor şi a răspunderii ce revine fiecărui comunist faţă de acest for superior al organizaţiei de bază. Un grup de întrebări vizau participarea: „Aţi luat parte larma adunare de partid? Vă amintiţi ce problemă s-a dezbătut?“. Ai luat cuvintul? Ce propuneri aţi făcut ?". Răspunsurile primite nu sunt de natură să ne satisfacă : 20 la sută din cei chestionaţi au absentat de la adunarea generală din luna decembrie. Oare aceştia cred că prezenţa la adunare este o sarcină facultativă? Motivări sunt multe, dar ele nu pot justifica sub nici o formă absenţa de la adunarea de partid a multor comunişti de la C.A.P. Vărăşti şi liceul teoretic din Bolintin Vale La discuţii au luat parte 30 la sută din membrii de partid ai organizaţiilor în care am întreprins ancheta. Dintre aceştia un număr restrins au formulat propuneri şi soluţii pentru îmbunătăţirea muncii organizaţiei de bază, deşi unele teme dezbătute impuneau acest lucru. Investigaţia ne-a arătat că aproape 60 la sută din membrii organizaţiilor supuse investigaţiei au sarcini de partid şi obşteşti. Oare să nu-şi fi cunoscut membrii de partid îndatoririle ce le revin în calitate de participanţi la adunări? O întrebare pusă subiecţilor ne-a edificat : 73 la sută au pus pe prim plan îndatorirea de a lua parte la dezbateri, 48 la sută de a critica unele manifestări negative, 46 la sută de a face propuneri pentru îmbunătăţirea muncii. Concluzia se impune de la sine : membrii de partid cunosc îndatoririle dar nu le respectă întocmai. O situaţie mai bună am întîlnit-o la organizaţiile de bază de la complexul I.I.L. Manasia. Aici, aproape toţi comuniştii cu care am discutat au accentuat importanţa participării la discuţii, a combativităţii, a formulării de propuneri concrete. La liceul din Bolintin Vale numai un singur membru de partid şi-a exprimat părerea că îi revine îndatorirea de a critica neajunsurile. Este o stare de lucruri care merită analizată cu toată grija de către biroul organizaţiei de bază. Secretarii de partid care au răspuns la întrebarea : „Ce metode folosiţi pentru a stimula participarea la discuţii a comuniştilor ?“ ne-au dat următoarele răspunsuri: „Insistam" — Ana Şerban, Ion Iancu şi Nicolae Voinea. „La noi oamenii vorbesc în adunări fără a se lăsa rugaţi prea mult" — Cristea Elefterie. „Ii înscriem din oficiu“ — Ştefan Paraschiv. Cel mai bun răspuns l-a dat Dumitru Tănase, secretarul organizaţiei de bază de la complexul Manasia: „Discut individual cu acei membri de partid care nu iau cuvîntul în adunări. De la ei putem afla lucruri interesante“. Iată deci forme felurite de a asigura o participare cît mai numeroasă a comuniştilor la dezbateri. Trei întrebări au avut ca obiect antrenarea membrilor de partid la acţiunile de pregătire a adunărilor generale. „Aţi fost vreodată consultat în legătură cu stabilirea temei pentru adunarea de partid ?“ Ne-au răspuns : Da 54 la sută din subiecţi. „Aţi luat parte la întocmirea materialelor pentru adunări ?“ 66 la sută ne-au răspuns: Nu. „Aţi prezentat vreo informare în faţa comuniştilor despre modul cum vă îndepliniţi sarcinile de partid şi profesionale ?“ 87 la sută ne-au dat răspunsuri negative. Şi cind te gîndeşti că 60 la sută din cei chestionaţi au sarcini concrete de partid şi obşteşti ! Pentru ce nu se foloseşte cu regularitate o asemenea formă eficientă, menită să ridice responsabilitatea fiecărui comunist de a raporta adunării asupra modului cum îşi îndeplineşte sarcina concretă. Poate că aici îşi are explicaţia şi existenţa unui mare număr de comunişti care nu au primit sarcini de partid, care se complac să fie inactivi. Analiza datelor investigaţiei a permis concluzii interesante. O consultare mai largă a comuniştilor în legătură cu tematica adunărilor generale a avut loc la organizaţiile de bază de la fabrica de ambalaje metalice Buftea, complexul Manasia, S.M.A. Ulmeni. Datele obţinute arată că mai puţin bine stau lucrurile la organizaţiile din C.A.P. Vărăşti, C.A.P. Plătăreşti şi liceul Bolintin Vale. Aici socotim necesară o consultare şi antrenarea mai mare a membrilor de partid la elaborarea, dezbaterea şi înfăptuirea unor măsuri cu eficienţă practică, a sarcinilor politico-educative ce stau in faţa organizaţiilor. Folosind metoda comparării răspunsurilor vom constata o deosebire de păreri între secretarii şi membrii organizaţiilor supuse investigaţiei. 5 din cei 6 secretari au răspuns că se consultă cu membrii de partid la stabilirea ordinii de zi, a tematicii adunărilor generale. Ce spun membrii de partid ? 46 la sută au contrazis spusele secretarilor. Este un fapt semnificativ care ar trebui să dea de gîndit în special tov. Dumitru Tănase, Nicolae Voinea și Ana Șerban. Din anchetă a rezultat, credem noi, o sărăcie tematică a adunărilor generale. Privind retrospectiv problemele dezbătute în anul 1971, circa 74 la sută din cei chestionaţi au răspuns : „economice, fie producţie“ la întrebarea: „Ce probleme predomină la ordinea de zi a adunărilor de partid ?“. Secretarii organizaţiilor de bază ne-au confirmat şi ei acest lucru. Enunţînd temele dezbătute în ultimele şase luni în adunări ei ne-au întărit convingerea că preocuparea pentru diversificarea problematicii discutate de comunişti nu se ridică la nivelul cerinţelor actuale, nu se înscrie în indicaţiile date de Comitetul judeţean de partid în programul de măsuri privind educarea comunistă. Dacă toate aceste analize pe teme de producţie ar fi dus la realizarea integrală a sarcinilor fie plan, metoda ar fi avut cumva o explicaţie. Dar, aşa cum ne-au confirmat secretarii organizaţiilor de bază de la C.A.P. Vărăşti şi Plătăreşti, de la complexul Manasia, planul pe anul 1971 a înregistrat nerealizări la unul sau mai mulţi indicatori. Atunci, ne întrebăm, la ce au folosit reluările la nesfîrşit a dezbaterilor pe teme economice ? Pentru ce nu s-au fixat şi urmărit măsuri politico-organizatorice concrete, cu eficacitate practică ? Se mai impune aici încă o concluzie. Investigaţia noastră ne-a arătat că în special după Consfătuirea de lucru a activului din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative din iulie 1971 temele pe probleme educative au revenit mai des pe ordinea de zi a adunărilor de partid. Dezbaterile teoretice trimestriale încep să se desfăşoare la nivelul cerinţelor. Expunerile în adunări pe probleme ale politicii interne şi internaţionale a partidului au o frecvenţă tot mai bună. Informarea politică îşi cîştigă şi ea locul în preocupările organelor şi organizaţiilor de partid. Marea majoritate a membrilor die partid cu care am stat de vorbă ne-au confirmat că secretarii organizaţiilor de bază obişnuiesc să prezinte la începutul adunărilor scurte informări asupra modului cum au fost realizate sarcinile fixate la adunarea anterioa-Una din îndatoririle principale ale fiecărui comunist o constituie însuşirea temeinică a prevederilor statutului partidului, a normelor şi principiilor înscrise în el. Din acest imperativ major au izvorît cîteva din întrebările puse de noi în cadrul anchetei. „Ce prevede Statutul P.C.Lr. în legătură cu adunarea generală ? Care este locul și rolul acesteia in activitatea de partid ?“. Iată întrebarea la care un comunist trebuie să ştie răspunsul în orice moment. Dar, ancheta noastră ne-a deziluzionat. Numai 34 la sută din cei chestionaţi au ştiut că „adunarea generală este forul superior al organizaţiei de bază“. O asemenea situaţie cere o aprofundare a analizei noastre. Cine sunt cei chestionaţi ? Iată un prim pas al analizei : raportul dintre răspunsurile exacte la chestionar şi vechimea în partid, gradul de pregătire, vîrsta, participarea la rezolvarea unor sarcini concrete. Deci 66 la sută din cei chestionaţi nu au dat răspunsul corect la întrebarea noastră. Din aceștia 72 la sută sunt membri de partid cu o vechime sub 10 ani . 60 la sută au studiile incomplete (ne referim la şcoala generală) ; 36 la sută au vîrsta sub 30 de ani. Dacă spun sau nu prea multe lucruri aceste cifre lăsăm loc de studiu activiștilor de partid, secretarilor de comitete. Ar merita, credem noi, o discuţie mai amplă, o analiză pe tema înarmării membrilor de partid cu prevederile Statutului, cu normele şi principiile acestuia. Există suficiente forţe şi forme de acţiune care pot schimba mult în bine cunoaşterea de către fiecare membru de partid a normelor vieţii interne de partid. Dar, să nu ne grăbim cu concluziile. O altă întrebare a avut darul să pună pe gînduri pe cei care au analizat rezultatele investigaţiei. Am întrebat: „Aţi putea conduce lucrările unei adunări generale?“. 72 la sută din cei chestionaţi ne-au răspuns: Da. Atunci, pentru ei am continuat cu întrebările : „Cind este o adunare statutar constituită ?“. Cînd sunt prezenţi majoritatea membrilor de partid, ne-au răspuns 55 la sută din subiecţi. „Conduceţi o adunare. Ce faceţi în cazul in care un membru de partid ridică o problemă în afara ordinii de zi ?“, îl ascultăm şi reţinem ideea. Dacă putem îi şi răspundem, ne-au precizat 40 la sută din interlocutori. „Ce faceţi dacă un membru de partid propune sancţionarea unui alt membru al organizaţiei de bază ?“. Recomandăm biroului să cerceteze cazul şi să informeze la viitoarea adunare, ne-au răspuns 51 la sută din cei cu care am stat de vorbă. Facem precizarea că la ultima întrebare trei din cei şase secretari au dat răspunsuri eronate. Este vorba de Ion Iancu, Ştefan Paraschiv şi Ana Şerban. A acţiona bine înseamnă a şti, a cunoaşte, în activitatea comuniştilor aceasta este una din sarcinile de prim ordin. De aceea în investigaţia noastră am insistat şi asupra unui alt aspect: „Cine trebuie să tragă concluziile unei adunări generale ?“. La această întrebare numai 48 la sută au ştiut să răspundă : „cel care conduce“, „preşedintele prezidiului adunării“. Dintre secretarii organizaţiilor de bază trei au răspuns exact. Este şi aceasta un fapt demn de luat în seamă. Socotim necesar ca secretarii comitetelor de partid care participă la adunările generale ale organizaţiilor de bază şi conduc, de regulă, lucrările acestora, să dea prilejul şi posibilitatea şi altor comunişti de a învăţa să conducă adunările, să-şi îndeplinească îndatoririle statutare ca membri ai organizaţiei. La instruiri sau prin organizarea unor adunări generale model, secretarii de partid care sunt mai noi în această muncă, pot învăţa şi însuşi corect tehnica de lucru a adunărilor de partid, prevederile instrucţiunilor conducerii partidului elaborate in acest sens. Făcînd din fiecare comunist un bun cunoscător al normelor statutare, un participant activ la dezbaterile din adunări, vom realiza o creştere substanţială a rolului şi influenţei organizaţiei de bază în înfăptuirea obiectivelor politico-educative şi economice trasate de partid, onorat cu competenţă, că aceştia se bucură de aprecierea comuniştilor, că rezolvă bine îndatoririle ce le revin. Raportat la pregătirea membrilor organizaţiilor de bază, nivelul de cunoştinţe al secretarilor este corespunzător. Acolo unde predomină membri de partid cu studii liceale şi şcoli profesionale, şi secretarii se înscriu în acelaşi context. Vechimea în funcţia de secretar este în medie de 24 ani. Şcoli de partid au numai doi din cei şase secretari. Media de vârstă dă şi ea un certificat de garanţie, fiind de 44 ani. Corelată cu vechimea în partid, media este de 15 ani, constatăm că în fruntea organizaţiilor de bază se găsesc comunişti cu experienţă, cu activitate politică îndelungată, capabili să educe tînăra generaţie, să coordoneze şi să îndrume competent activitatea membrilor de partid. Este ştiut că munca de secretar presupune exigenţe sporite. Secretarului i se cer calităţi distincte : o pregătire politico-ideologică superioară pregătirii medii a membrilor organizaţiei, o responsabilitate partinică şi un spirit critic şi autocritic dezvoltate, receptivitate la nou, spirit de discernămînt, stăpinire de sine, pasiune şi pricepere în munca cu oamenii etc. Toate aceste calităţi se formează şi se educă intr-o perioadă îndelungată de timp. A conduce activitatea nucleului de comunişti, a sfătui şi îndruma pe alţii înseamnă în primul rînd autoexigenţă sporită, competenţă şi autoritate fundamentate pe trăsături temperamentale şi de caracter deosebite. Ca să fii ascultat şi urmat de oameni trebuie in primul rind să Ştii tu să asculţi, să înveţi de la fiecare comunist, de la fiecare cetăţean. întrunesc subiecţii investigaţiei noastre asemenea trăsături ? In linii mari, da. Toţi şase se bucură de prestigiu şi autoritate în rîndul membrilor de partid. Funcţiile profesionale nu constituie motiv de sporire a autorităţii. Din cei şase numai doi sunt maiştri, conducători de ateliere. Există deci altceva, nişte calităţi aparte care i-au determinat pe comunişti să le încredinţeze mandatul de a conduce organizaţia de bază. Ancheta noastră a încercat să desprindă şi acest aspect. Investigaţia ne-a permis să aflăm ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu interlocutorii, în ce direcţii ar trebui să acţioneze pentru a perfecţiona propria lor pregătire, pentru a se ridica la înălţimea sarcinilor etapei actuale. De pildă, ei ştiu că în stabilirea temelor pentru adunările generale se pot inspira din activitatea specifică a comuniştilor, din cerinţele momentului, precum şi din indicaţiile comitetului de partid ierarhic superior. Pentru aceasta se străduiesc ca împreună cu biroul să supună dezbaterii comuniştilor probleme principale, acele laturi ale muncii politico-educative care se cer analizate şi continuu perfecţionate. Mai ştiu că în activitatea politico-educativă trebuie să fiea curs unor forme cu mare eficienţă. De aceea, în ultima perioadă întîlnim tot mai des pe ordinea de zi a adunărilor dezbateri teoretice, ancorate, bineînţeles, în realităţile organizaţiei, expuneri pe probleme de politică internă şi internaţională, informări politice despre principalele evenimente. Cunosc, de asemenea, că în munca politică de masă trebuie atraşi toţi comuniştii, toate cadrele de specialişti şi intelectualii. Ştiu că munca cu oamenii este o muncă grea, plină de răspundere, lucru ce impune o continuă perfecţionare a metodelor de muncă. Ce nu ştiu încă bine ? Mai întii că normele şi principiile cuprinse în Statutul partidului nu trebuie nici o clipă pierdute din vedere. Altfel îşi fac loc formalismul, rutina, lucrul la voia întîmplării. Am putea exemplifica, bunăoară, cu necunoaşterea metodelor de stimulare a participării la discuţii, a modalităţilor de întocmire a rapoartelor şi informărilor supuse dezbaterii comuniştilor, a diferenţelor dintre o expunere şi o informare politică. La întrebările axate pe aceste idei am înregistrat nesiguranţă, răspunsuri eronate, nehotărâre în faţa unor lucruri deloc academice. Nu ştiu, de asemenea, că ceea ce spui poate fi oricând verificat. Numai aşa se explică neconcordanţa, contrazicerile dintre răspunsurile secretarilor şi cele ale membrilor organizaţiilor de bază. In acelaşi timp este necesar să acţioneze hotărît pentru a face din fiecare temă supusă dezbaterii adunării o problemă politică, cu accente pe activitatea comuniştilor, pe participarea lor la rezolvarea sarcinilor din domeniul analizat. Slaba combativitate a materialelor nu poate genera discuţii interesante, opinii hotărîte faţă de manifestările negative. Din cei 72 comunişti chestionaţi 55 şi-au auzit numele citat in rapoartele şi informările discutate în ultimele şase adunări generale. Dintre aceştia numai 56 au fost criticaţi pentru anumite manifestări de indisciplină. Iată deci, că, dacă referatul nu critică, nici dezbaterilor nu le poţi cere prea mult. Am lăsat la urmă un aspect major care privește fizionomia secretarului. Dacă fiecărui membru de partid i se cere să fie exemplu pentru ceilalţi oameni ai muncii, cu atît mai mult i se impun secretarului asemenea îndatoriri. Atunci, nu înţelegem de ce secretarii Ştefan Paraschiv, Nicolae Voinea şi Cristea Elefterie s-au mulţumit cu menţinerea în rîndul celor cu studiile incomplete ? Datoria lor este de a determina pe fiecare membru al organizaţiei de bază să-şi perfecţioneze pregătirea. Este o sarcină statutară. Dar de ce nu dă exemplu secretarul de partid ? A acţiona eficient înseamnă a şti, a cunoaşte STEAGUL ROŞU Munca secretarului de partid impune obligaţii sporite Şase secretari ai organizaţiilor de bază în care am aplicat chestionarele au constituit la rîndul lor subiecţii Investigaţiei noastre. Răspunsurile lor scot în evidenţă, în linii mari, că mandatul primit este Este dosarul adunărilor generale o oglindă a activităţii organizaţiilor? In ancheta noastră ne-am oprit şi asupra analizei documentelor organizaţiilor de bază. In acest scop, am studiat dosarele cu materiale a trei orgazaţii de bază de la C.A.P. Fundeni. Concluziile sînt mai mult decît edificatoare. Discuţiile cu secretarii Ion C. Cristea, — ferma de cîmp, Florica Mihalache — zootehnie, Marin Burlacu — legumicultură ne oferă exemple edificatoare. Dacă ne oprim asupra tematicii adunărilor generale observăm că în anul 1971 la organizaţia de bază nr. 2 zootehnie din cele 11 adunări de partid ţinute, la ordinea de zi a 6 adunări au figurat probleme legate de analiza planului de producţie, asigurarea şi folosirea furajelor. Din acestea, cele din lunile mai, septembrie şi decembrie au analizat aceeaşi problemă: asigurarea bazei furajere pentru iarnă. Materialele prezentate adunărilor generale au avut un caracter mai mult tehnic, cu cifre şi date, fără a se arăta munca oamenilor, aspectele pozitive şi negative. Acest lucru nu a stimulat decât în mică măsură participarea la discuţii a membrilor de partid. De altfel niciuna din aceste şedinţe nu s-a încheiat cu măsuri sau hotărîri menite să aducă un reviriment în munca comuniştilor. Iată şi un alt aspect. Materialele pentru adunările generale nu au fost totdeauna discutate şi îmbunătăţite în prealabil în şedinţe de birou. Din documentele existente la organizaţia de bază nr. 1 — ferma de câmp, am desprins că în anul trecut la ordinea de zi a adunărilor generale din lunile iunie, iulie, septembrie, octombrie şi decembrie s-au dezbătut informări privitoare la lucrările agricole din campaniile de vară şi toamnă. Materialele au fost prezentate de birou sau de brigadieri, în general aceste informări au adus la cunoştinţa comuniştilor sarcinile de producţie din fiecare campanie sau au consemnat stadiul lucrărilor. Nu s-a mers pe analiza unor aspecte concrete din munca membrilor de partid, legate de calitatea lucrărilor, grija pentru obţinerea unor producţii sporite, preîntîmpinarea pierderilor şi altele. Slabul conţinut al acestor adunări reflectă preocuparea biroului pentru pregătirea materialelor şi a şedinţelor. Şi aici rezultatele economice consemnează producţii sub plan la grâu şi floarea soarelui, venituri mai mici din cultura mare. Nici la organizaţia de bază nr. 3 legumicultură lucrurile nu stau altfel. Aici, principalul subiect dezbătut în adunările de partid a fost situaţia îndeplinirii planului de legume şi livrări pe etape, fără a se lua măsuri concrete. Acest aspect scoate în evidenţă superficialitatea şi formalismul din munca biroului, a secretarului organizaţiei de bază. Că adunările de partid nu au avut eficienţă se vede din realizarea a numai 50 la sută din veniturile planificate şi că la grădină au existat o serie de neajunsuri. Ar mai fi de consemnat şi faptul că la aceste organizaţii de bază s-a fixat fără discernămînt, în lunile februarie şi aprilie din anul trecut, la ordinea de zi a adunărilor generale problema desfăşurării şi închiderii învăţâmîntului de partid, iar analizele se înţelege, au fost făcute superficial. Mai menţionăm că în luna martie nici una din aceste organizaţii nu a ţinut adunări generale. Din analiza făcută s-au desprins carenţele din munca organizaţiilor de bază de la C.A.P. Fundeni, superficialitate, aspecte de formalism şi şablonism, din munca birourilor. Din discuţia cu cei trei secretari, la care a participat şi tov. V. Dragomir — secretarul comitetului de partid pe C.A.P., aceştia au luat cunoştinţă de aceste aspecte, propunîndu-şi să înlăture asemenea neajunsuri ma „Va trebui să crească rolul adunărilor de partid în dezbaterea principalelor probleme ale vieţii colectivelor de muncă, în sporirea combativităţii şi vigilenţei politice a membrilor de partid, în ridicarea spiritului critic şi autocritic, în promovarea poziţiei ferme împotriva fenomenelor negative, a atitudinilor necorespunzătoare faţă de muncă şi avutul obştesc, de dezinteres faţă de cerinţele oamenilor muncii, a manifestărilor de indolenţă şi superficialitate". NICOLAE CEAUŞESCU Pag. a 3-a Comitetul comunal are multiple forme prin care poate să ajute organizaţiile de bază Organizaţia noastră comunală numără la ora actuală 540 de membri de partid. Cuprinşi în 18 organizaţii de bază, cu specific de muncă variat aceştia înfăptuiesc în practică sarcinile politico-economice, îşi unesc eforturile cu muncitorii, țăranii cooperatori şi intelectualii din localitate, orientate spre ridicarea potenţialului economic al comunei, spre creşterea nivelului de viaţă al tuturor cetăţenilor din Ulmeni. Dezbătînd cu ei principalele probleme ce stau în faţa noastră reuşim ca de fiecare dată să desprindem soluţii eficiente, să găsim căile şi mijloacele potrivite pentru rezolvarea multiplelor sarcini ce ne stau în faţă. Spun dezbatemi, pentru că pregătirea, orientarea tematică şi desfăşurarea la nivelul exigenţelor actuale a adunărilor generale ne preocupă în cel mai înalt grad. Am în minte cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, rostite la Consfătuirea de lucru cu activul de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative : „este necesar sa înţelegem că orice formă de învăţămînt am avea, acesta nu poate înlocui adunarea generala care trebuie să joace rolul principal in organizarea activităţii membrilor de partid, în educarea comuniştilor". Tocmai de aceea, noi, comitetul comunal de partid căutam forme şi metode care să facă din fiecare adunare generala o adevărată şcoală de educare comunistă, să-şi realizeze rolul ei de for superior al organizaţiei de bază. Orientarea tematică a adunărilor de partid are la bază cîteva surse: datele şi informaţiile furnizate de membrii comitetului, participarea mea directă la activităţile unor organizaţii de bază, indicaţiile date de Comitetul judeţean de partid la instruirile periodice, temele mari din planul de perspectivă. Pentru a instrui mai bine secretarii organizaţiilor de bază am organizat în luna noiembrie o adunare model la organizaţia de bază nr. 1 de la C.A.P. „8 martie". La această adunare, organizată după toate regulile prevăzute in instrucţiunile conducerii partidului, au fost invitaţi toţi secretarii organizaţiilor de bază din comună. Tema adunării : Cum au acţionat comuniştii pentru terminarea la vreme a lucrărilor de toamnă şi cum luptă pentru depozitarea fără pierderi a recoltei de porumb. De asta data în prezidiul adunării generale au fost aleşi comunişti fruntaşi. Spun de asta dată, pentru că, de regulă, adunările le conducea secretarul organizaţiei de bază sau secretarul comitetului de partid pe C.A.P. Dezbaterile au fost interesante, comuniștii au venit cu propuneri, adunarea s-a încheiat cu măsuri concrete. Se poate pune întrebarea: de ce a fost necesară o asemenea adunare generală model ? Răspunsul e simplu. Studiile și analizele făcute de comitetul comunal ne arătau că nu peste tot se respectă întocmai instrucţiunile partidului. Dar nu ne-am rezumat numai la această formă. Membrii biroului comitetului au participat efectiv la pregătirea şi desfăşurarea unor adunări generale, în mod deosebit la cele din fermele cooperativelor agricole şi din secţiile de mecanizare a agriculturii. Ei au ajutat la fixarea unor teme interesante şi cu eficienţă practică, la pregătirea informărilor, la ţinerea expunerilor şi informărilor politice. Teme ca : „Apărarea avutului obştesc — sarcină de răspundere a fiecărui comunist", „Combativitatea şi spiritul militant — trăsături proprii comunistului", „Educarea comuniştilor, aportul lor la mobilizarea membrilor cooperatori la urgentarea lucrărilor din cîmp" sînt doar cîteva probleme care au stîrnit interesul membrilor de partid, fiecare în parte fiind solicitat de anumite stari de lucruri din cadrul colectivelor de muncă. In dezbateri au fost formulate critici ascuţite la adresa unor membri de partid ca Nicolae Bobocea, Ion Budan, Niculina Mihalache, Gheorghe Nicolae şi alţii care nu au constituit întotdeauna exemple demne de urmat pentru membrii cooperatori. Eficienţa unor asemenea dezbateri, sporirea rolului educativ al adunărilor generale, s-au reflectat în depăşirea substanţială a indicatorilor de plan de către toate unităţile economice din comuna noastră. Legumicultorii au dat peste plan 900 tone legume ; îngrijitorii de animale de la C.A.P. : „8 martie" au livrat statului 3200 hl lapte de Vacă ; brigăzile conduse de comuniştii Margareta Aramă, Gheorghe Niţă şi Voicu Marin au obţinut cîte 5.000 kg. porumb boabe la hectar, mecanizatorii din localitate şi-au depăşit cu mult sarcinile de plan. Asemenea succese au fost posibile numai printr-o coordonare riguroasă a eforturilor membrilor de partid, printr-o îndrumare atentă a muncii organizaţiilor de bază de către membrii comitetului comunal de partid. Intensifica munca politico-educativă, orientînd activitatea comuniştilor spre aspectele esenţiale, spre sarcinile trasate de Comitetul judeţean de partid, am reuşit ca de fiecare dată membrii de partid sa dezbată şi să hotărască ei singuri ceea ce au de realizat. MIHAI MOCANU secretar al comitetului comunal de partid Ulmeni Pagină realizată de P. MATEI, T. IACOB şi M. MANEA Ce înţelegem prin creşterea rolului educativ al adunării de partid? Discuţia cu interlocutorii noştri ne-a format convingerea că sunt puţin cunoscute acele trăsături care sporesc rolul educativ al adunării de partid. De aceea în concluzie vom expune cîteva din aceste trăsături, fără pretenţia de a le fi epuizat. Rolul educativ al adunării de partid, creşterea acestuia, presupune : „ Asigurarea unui conţinut bogat de idei al materialelor supuse dezbaterilor comuniştilor, depistarea cauzelor neajunsurilor şi formularea de sarcini pentru viitor ; — Stimularea spiritului combativ, practic al dezbaterilor. Critica şi autocritica din conţinutul referatului determină luări de poziţie, însuşirea unor învăţăminte; — Dezbaterile trimestriale pe probleme teoretice, expunerile şi informările politice cu o acţiune directă asupra gradului de pregătire politico-ideologică a membrilor de partid . — Discutarea cererilor de primire în partid şi a dosarelor de sancţionare sînt pentru toţi comuniştii motive de autoanaliză, de exprimare a poziţiei ferme faţă de unele manifestări negative; _— Metoda de a pune pe comunişti să prezinte informări în adunările generale asupra modului cum îşi îndeplinesc sarcinile de partid şi profesionale sporeşte responsabilitatea partinică, educă şi formează pe comunist ca personalitate multilateral dezvoltată . — Analiza învăţâmintului de partid şi a preocupărilor pentru completarea studiilor, a activităţii cultural-educative, a muncii celor care conduc organizaţii de masă şi obşteşti se pot transforma în adevărate prilejuri de analiză, de perfecţionare a metodelor de muncă. — Munca organului executiv, a biroului sau comitetului se perfecţionează în adunările în care raportează de felul cum a îndeplinit hotărîrile adunării, indicaţiile date de organele superioare de partid.