Steagul Roşu, ianuarie 1972 (Anul 24, nr. 7001-7024)

1972-01-15 / nr. 7011

La ancheta noastră răspund 6 secretari şi 72 membri de partid Ce joc ocupă adunarea de partid di­in activitatea organizaţiei d­e bază ? Pentru a desprinde rolul şi locul ce-l ocupă adunarea de partid în sistemul muncii organizaţiilor de bază, ziarul nostru a orga­nizat o anchetă printre secretarii organizaţiilor de bază şi mem­brii de partid. Două chestionare, conţinînd o suită de întrebări prin care se urmărea sondarea nivelului de cunoaştere a situaţiei reale din organizaţia respectivă şi desprinderea­ unor concluzii asupra modului în care este înţeles şi se reflecta in practică rolul educativ al adunărilor de partid, au constituit instrumentele noas­tre de investigare. Redăm în continuare rezultatele anchetei, fără a avea pretenţia că metodologia folosită ne-a permis să epuizăm problemele. Participarea activă la adunare nu este o sarcină facultativă Chestionarul aplicat unui eşan­tion format din 72 membri de par­tid din 6 organizaţii de bază a conţinut un număr de întrebări care priveau participarea activă la adu­nări, la pregătirea şi desfăşurarea acestora. Cu precădere, s-a urmărit înţelegerea exactă a rolului adună­rilor şi a răspunderii ce revine fie­cărui comunist faţă de acest for superior al organizaţiei de bază.­­ Un grup de întrebări vizau participarea: „Aţi luat parte lar­ma adunare de partid? Vă a­­mintiţi ce problemă s-a dezbătut?“. Ai luat cuvintul? Ce propuneri aţi făcut ?". Răspunsurile primite nu sunt de natură să ne satisfacă : 20 la sută din cei chestionaţi au ab­sentat de la adunarea generală din luna decembrie. Oare aceştia cred că prezenţa la adunare este o sar­cină facultativă? Motivări sunt mul­te, dar ele nu pot justifica sub nici o formă absenţa de la aduna­rea de partid a multor comunişti de la C.A.P. Vărăşti şi liceul teo­retic din Bolintin Vale La dis­cuţii au luat parte 30 la sută din membrii de partid ai organizaţiilor în care am întreprins ancheta. Din­tre aceştia un număr restrins au formulat propuneri şi soluţii pentru îmbunătăţirea muncii organizaţiei de bază, deşi unele teme dezbătute impuneau acest lucru. Investigaţia ne-a arătat că aproa­pe 60 la sută din membrii organiza­ţiilor supuse investigaţiei au sar­cini de partid şi obşteşti. Oare să nu-şi fi cunoscut membrii de partid îndatoririle ce le revin în calitate de participanţi la adunări? O în­trebare pusă subiecţilor ne-a edi­ficat : 73 la sută au pus pe prim plan îndatorirea de a lua parte la dezbateri, 48 la sută de a critica unele manifestări negative, 46 la sută de a face propuneri pentru îmbunătăţirea muncii. Concluzia se impune de la sine : membrii de partid cunosc îndatoririle dar nu le respectă întocmai. O situaţie mai bună am întîlnit-o la organizaţiile de bază de la com­plexul I.I.L. Manasia. Aici, aproape toţi comuniştii cu care am discutat au accentuat importanţa partici­pării la discuţii, a combativităţii, a formulării de propuneri concrete. La liceul din Bolintin Vale numai un singur membru de partid şi-a exprimat părerea că îi revine în­datorirea de a critica neajunsurile. Este o stare de lucruri care merită analizată cu toată grija de către biroul organizaţiei de bază. Secretarii de partid care au răs­puns la întrebarea : „Ce metode folosiţi pentru a stimula participa­rea la discuţii a comuniştilor ?“ ne-au dat următoarele răspunsuri: „Insistam" — Ana Şerban, Ion Iancu şi Nicolae Voinea. „La noi oamenii vorbesc în adunări fără a se lăsa rugaţi prea mult" — Cristea Elefterie. „Ii înscriem din oficiu“ — Ştefan Paraschiv. Cel mai bun răs­puns l-a dat Dumitru Tănase, se­cretarul organizaţiei de bază de la complexul Manasia: „Discut indi­vidual cu acei membri de partid care nu iau cuvîntul în adunări. De la ei putem afla lucruri interesan­te“. Iată deci forme felurite de a asigura o participare cît mai nu­meroasă a comuniştilor la dezbateri. Trei întrebări au avut ca obiect antrenarea membrilor de partid la acţiunile de pregătire a adunărilor generale. „Aţi fost vreodată consul­tat în legătură cu stabilirea temei pentru adunarea de partid ?“ Ne-au răspuns : Da 54 la sută din su­biecţi. „Aţi luat parte la întocmirea materialelor pentru adunări ?“ 66 la sută ne-au răspuns: Nu. „Aţi prezentat vreo informare în faţa comuniştilor despre modul cum vă îndepliniţi sarcinile de partid şi profesionale ?“ 87 la sută ne-au dat răspunsuri negative. Şi cind te gîndeşti că 60 la sută din cei chestionaţi au sarcini concrete de partid şi obşteşti ! Pentru ce nu se foloseşte cu regularitate o aseme­nea formă eficientă, menită să ri­dice responsabilitatea fiecărui co­munist de a raporta adunării asu­pra modului cum îşi îndeplineşte sarcina concretă. Poate că aici îşi are explicaţia şi existenţa unui mare număr de comunişti care nu au primit sarcini de partid, care se complac să fie inactivi. Analiza datelor investigaţiei a permis concluzii interesante. O con­sultare mai largă a comuniştilor în legătură cu tematica adunărilor ge­nerale a avut loc la organizaţiile de bază de la fabrica de ambalaje metalice Buftea, complexul Mana­sia, S.M.A. Ulmeni. Datele obţinute arată că mai puţin bine stau lu­crurile la organizaţiile din C.A.P. Vărăşti, C.A.P. Plătăreşti şi liceul Bolintin Vale. Aici socotim nece­sară o consultare şi antrenarea mai mare a membrilor de partid la elaborarea, dezbaterea şi înfăp­tuirea unor măsuri cu eficienţă practică, a sarcinilor politico-edu­cative ce stau in faţa organizaţii­lor. Folosind metoda comparării răspunsurilor vom constata o deo­sebire de păreri între secretarii şi membrii organizaţiilor supuse in­vestigaţiei. 5 din cei 6 secretari au răspuns că se consultă cu membrii de partid la stabilirea ordinii de zi, a tematicii adunărilor generale. Ce spun membrii de partid ? 46 la sută au contrazis spusele secretari­lor. Este un fapt semnificativ care ar trebui să dea de gîndit în special tov. Dumitru Tănase, Nicolae Voi­nea și Ana Șerban. Din anchetă a rezultat, credem noi, o sărăcie tematică a adunări­lor generale. Privind retrospectiv problemele dezbătute în anul 1971, circa 74 la sută din cei chestionaţi au răspuns : „economice, fie pro­ducţie“ la întrebarea: „Ce pro­bleme predomină la ordinea de zi a adunărilor de partid ?“. Secretarii organizaţiilor de bază ne-au con­firmat şi ei acest lucru. Enunţînd temele dezbătute în ultimele şase luni în adunări ei ne-au întărit convingerea că preocuparea pentru diversificarea problematicii discu­tate de comunişti nu se ridică la nivelul cerinţelor actuale, nu se înscrie în indicaţiile date de Co­mitetul judeţean de partid în pro­gramul de măsuri privind educa­rea comunistă. Dacă toate aceste analize pe teme de producţie ar fi dus la rea­lizarea integrală a sarcinilor fie plan, metoda ar fi avut cumva o explicaţie. Dar, aşa cum ne-au con­firmat secretarii organizaţiilor de bază de la C.A.P. Vărăşti şi Plătă­reşti, de la complexul Manasia, pla­nul pe anul 1971 a înregistrat ne­­realizări la unul sau mai mulţi in­dicatori. Atunci, ne întrebăm, la ce au folosit reluările la nesfîrşit a dezbaterilor pe teme economice ? Pentru ce nu s-au fixat şi urmărit măsuri politico-organizatorice con­crete, cu eficacitate practică ? Se mai impune aici încă o con­cluzie. Investigaţia noastră ne-a a­­rătat că în special d­upă Consfătui­rea de lucru a activului din do­meniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative din iu­lie 1971 temele pe probleme educa­tive au revenit mai des pe ordi­nea de zi a adunărilor de partid. Dezbaterile teoretice trimestriale încep să se desfăşoare la nivelul cerinţelor. Expunerile în adunări pe probleme ale politicii interne şi internaţionale a partidului au o frecvenţă tot mai bună. Informarea politică îşi cîştigă şi ea locul în preocupările organelor şi organiza­ţiilor de partid. Marea majoritate a membrilor die partid cu care am stat de vorbă ne-au confirmat că secretarii organizaţiilor de bază obişnuiesc să prezinte la începutul adunărilor scurte informări asupra modului cum au fost realizate sar­cinile fixate la adunarea anterioa-Una din îndatoririle principale ale fiecărui comunist o constituie însuşirea temeinică a prevederilor statutului partidului, a normelor şi principiilor înscrise în el. Din acest imperativ major au izvorît cîteva din întrebările puse de noi în ca­drul anchetei. „Ce prevede Statu­tul P.C.Lr. în legătură cu adunarea generală ? Care este locul și rolul acesteia in activitatea de partid ?“. Iată întrebarea la care un comu­nist trebuie să ştie răspunsul în orice moment. Dar, ancheta noastră ne-a deziluzionat. Numai 34 la sută din cei chestionaţi au ştiut că „a­­dunarea generală este forul supe­rior al organizaţiei de bază“. O asemenea situaţie cere o apro­fundare a analizei noastre. Cine sunt cei chestionaţi ? Iată un prim pas al analizei : raportul dintre răspunsurile exacte la chestionar şi vechimea în partid, gradul de pre­gătire, vîrsta, participarea la rezol­varea unor sarcini concrete. Deci 66 la sută din cei chestionaţi nu au dat răspunsul corect la între­barea noastră. Din aceștia 72 la sută sunt membri de partid cu o vechime sub 10 ani . 60 la sută au studiile incomplete (ne referim la şcoala generală) ; 36 la sută au vîrsta sub 30 de ani. Dacă spun sau nu prea multe lucruri aceste cifre lăsăm loc de studiu activiști­lor de partid, secretarilor de co­mitete. Ar merita, credem noi, o discuţie mai am­plă, o analiză pe tema înarmării membrilor de par­tid cu prevederi­le Statutului, cu normele şi prin­cipiile acestuia. Există suficiente forţe şi forme de acţiune care pot schimba mult în bine cunoaşterea de către fiecare membru de partid a normelor vieţii interne de partid. Dar, să nu ne grăbim cu con­cluziile. O altă întrebare a avut darul să pună pe gînduri pe cei care au analizat rezultatele inves­tigaţiei. Am în­trebat: „Aţi putea conduce lucrările unei adunări ge­nerale?“. 72 la sută din cei ches­tionaţi ne-au răspuns: Da. Atunci, pentru ei am continuat cu între­bările : „Cind este o adunare sta­tutar constituită ?“. Cînd sunt pre­zenţi majoritatea membrilor de partid, ne-au răspuns 55 la sută din subiecţi. „Conduceţi o adunare. Ce faceţi în cazul in care un mem­bru de partid ridică o problemă în afara ordinii de zi ?“, îl ascultăm şi reţinem ideea. Dacă putem îi şi răspundem, ne-au precizat 40 la sută din interlocutori. „Ce faceţi dacă un membru de partid propune sancţionarea unui alt membru al organizaţiei de bază ?“. Recoman­dăm biroului să cerceteze cazul şi să informeze la viitoarea adunare, ne-au răspuns 51 la sută din cei cu care am stat de vorbă. Facem pre­cizarea că la ultima întrebare trei din cei şase secretari au dat răs­punsuri eronate. Este vorba de Ion Iancu, Ştefan Paraschiv şi Ana Şerban. A acţiona bine înseamnă a şti, a cunoaşte, în activitatea comuniş­tilor aceasta este una din sarcinile de prim ordin. De aceea în investi­gaţia noastră am insistat şi asupra unui alt aspect: „Cine trebuie să tragă concluziile unei adunări ge­nerale ?“. La această întrebare nu­mai 48 la sută au ştiut să răspun­dă : „cel care conduce“, „preşedin­tele prezidiului adunării“. Dintre secretarii organizaţiilor de bază trei au răspuns exact. Este şi a­­ceasta un fapt demn de luat în seamă. Socotim necesar ca secre­tarii comitetelor de partid care participă la adunările generale ale organizaţiilor de bază şi conduc, de regulă, lucrările acestora, să dea prilejul şi posibilitatea şi altor co­munişti de a învăţa să conducă a­­dunările, să-şi îndeplinească înda­toririle statutare ca membri ai or­ganizaţiei. La instruiri sau prin or­ganizarea unor adunări generale model, secretarii de partid care sunt mai noi în această muncă, pot învăţa şi însuşi corect tehnica de lucru a adunărilor de partid, pre­vederile instrucţiunilor conducerii partidului elaborate in acest sens. Făcînd din fiecare comunist un bun cunoscător al normelor statu­tare, un participant activ la dez­baterile din adunări, vom realiza o creştere substanţială a rolului şi influenţei organizaţiei de bază în înfăptuirea obiectivelor politico-e­ducative şi economice trasate de partid, onorat cu competenţă, că aceştia se bucură de aprecierea comuniştilor, că rezolvă bine îndatoririle ce le revin. Raportat la pregătirea mem­brilor organizaţiilor de bază, nive­lul d­e cunoştinţe al secretarilor este corespunzător. Acolo unde pre­domină membri de partid cu stu­dii liceale şi şcoli profesionale, şi secretarii se înscriu în acelaşi con­text. Vechimea în funcţia de secre­tar este în medie de 2­4 ani. Şcoli de partid au numai doi din cei şase secretari. Media de vârstă dă şi ea un certificat de garanţie, fiind de 44 ani. Corelată cu vechimea în partid, media este de 15 ani, con­statăm că în fruntea organizaţiilor de bază se găsesc comunişti cu ex­perienţă, cu activitate politică în­delungată, capabili să educe tînăra generaţie, să coordoneze şi să în­drume competent activitatea mem­brilor de partid. Este ştiut că munca de secretar presupune exigenţe sporite. Secreta­rului i se cer calităţi distincte : o pregătire politico-ideologică superi­oară pregătirii medii a membrilor organizaţiei, o responsabilitate par­tinică şi un spirit critic şi autocri­tic dezvoltate, receptivitate la nou, spirit de discernămînt, stăpinire de sine, pasiune şi pricepere în mun­ca cu oamenii etc. Toate aceste ca­lităţi se formează şi se educă in­tr-o perioadă îndelungată de timp. A conduce activitatea nucleului de comunişti, a sfătui şi îndruma pe alţii înseamnă în primul rînd auto­exigenţă sporită, competenţă şi au­toritate fundamentate pe trăsături temperamentale şi de caracter deo­sebite. Ca să fii ascultat şi urmat de oameni trebuie in primul rind să Ştii tu să asculţi, să înveţi de la fiecare comunist, de la fiecare ce­tăţean. întrunesc su­biecţii investiga­ţiei noastre ase­menea trăsături ? In linii mari, da. Toţi şase se bucu­ră de prestigiu şi autoritate în rîn­dul membrilor de partid. Funcţiile profesionale nu constituie motiv de sporire a au­torităţii. Din cei şase numai doi sunt maiştri, con­ducători de ate­liere. Există deci altceva, nişte ca­lităţi aparte care i-au determinat pe comunişti să le încredinţeze mandatul de a conduce organiza­ţia de bază. Ancheta noas­tră a încercat să desprindă şi acest aspect. Investi­gaţia ne-a permis să aflăm ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu interlocuto­rii, în ce direcţii ar trebui să ac­ţioneze pentru a perfecţiona propria lor pregătire, pentru a se ridica la înălţimea sarcinilor etapei ac­tuale. De pildă, ei ştiu că în stabi­lirea temelor pentru adunările ge­nerale se pot inspira din activitatea specifică a comuniştilor, din cerin­ţele momentului, precum şi din in­dicaţiile comitetului de partid ie­rarhic superior. Pentru aceasta se străduiesc ca împreună cu biroul să supună dezbaterii comuniştilor probleme principale, acele laturi ale muncii politico-educative care se cer analizate şi continuu perfecţio­nate. Mai ştiu că în activitatea politi­­co-educativă trebuie să fiea curs unor forme cu mare eficienţă. De aceea, în ultima perioadă întîlnim tot mai des pe ordinea de zi a adunărilor dezbateri teoretice, an­corate, bineînţeles, în realităţile or­ganizaţiei, expuneri pe probleme de politică internă şi internaţională, informări politice despre principa­lele evenimente. Cunosc, de aseme­nea, că în munca politică de masă trebuie atraşi toţi comuniştii, toate cadrele de specialişti şi intelectua­lii. Ştiu că munca cu oamenii este o muncă grea, plină de răspundere, lucru ce impune o continuă perfec­ţionare a metodelor de muncă. Ce nu ştiu încă bine ? Mai întii că normele şi principiile cuprinse în Statutul partidului nu trebuie nici o clipă pierdute din vedere. Altfel îşi fac loc formalismul, ru­tina, lucrul la voia întîmplării. Am putea exemplifica, bunăoară, cu ne­cunoaşterea metodelor de stimula­re a participării la discuţii, a mo­dalităţilor de întocmire a rapoarte­lor şi informărilor supuse dezbate­rii comuniştilor, a diferenţelor din­tre o expunere şi o informare poli­tică. La întrebările axate pe aceste idei am înregistrat nesiguranţă, răs­punsuri eronate, nehotărâre în faţa unor lucruri deloc academice. Nu ştiu, de asemenea, că ceea ce spui poate fi oricând verificat. Nu­mai aşa se explică neconcordanţa, contrazicerile dintre răspunsurile secretarilor şi cele ale membrilor organizaţiilor de bază. In acelaşi timp este necesar să acţioneze hotărît pentru a face din fiecare temă supusă dezbaterii adu­nării o problemă politică, cu ac­cente pe activitatea comuniştilor, pe participarea lor la rezolvarea sarci­nilor din domeniul analizat. Slaba combativitate a materialelor nu poate genera discuţii interesante, o­­pinii hotărîte faţă de manifestările negative. Din cei 72 comunişti ches­tionaţi 55 şi-au auzit numele citat in rapoartele şi informările discu­tate în ultimele şase adunări gene­rale. Dintre aceştia numai 5­6 au fost criticaţi pentru anumite mani­festări de indisciplină. Iată deci, că, dacă referatul nu critică, nici dezbaterilor nu le poţi cere prea mult. Am lăsat la urmă un aspect ma­jor care privește fizionomia secre­tarului. Dacă fiecărui membru de partid i se cere să fie exemplu pentru ceilalţi oameni ai muncii, cu atît mai mult i se impun secreta­rului asemenea îndatoriri. Atunci, nu înţelegem de ce secretarii Şte­fan Paraschiv, Nicolae Voinea şi Cristea Elefterie s-au mulţumit cu menţinerea în rîndul celor cu stu­diile incomplete ? Datoria lor este de a determina pe fiecare mem­bru al organizaţiei de bază să-şi perfecţioneze pregătirea. Este o sar­cină statutară. Dar de ce nu dă exemplu secretarul de partid ? A acţiona eficient înseamnă a şti, a cunoaşte STEAGUL ROŞU Munca secretarului de partid impune obligaţii sporite Şase secretari ai organizaţiilor de bază în care am aplicat chestiona­rele au constituit la rîndul lor su­biecţii Investigaţiei noastre. Răs­punsurile lor scot în evidenţă, în linii mari, că mandatul primit este Este dosarul adunărilor generale o oglindă a activităţii organizaţiilor? In ancheta noastră ne-am o­­prit şi asupra analizei docu­mentelor organizaţiilor de bază. In acest scop, am studiat dosa­rele cu materiale a trei orga­­zaţii de bază de la C.A.P. Fun­­deni. Concluziile sînt mai mult decît edificatoare. Discuţiile cu secretarii Ion C. Cristea, — ferma de cîmp, Florica Mihala­­che — zootehnie, Marin Burla­­cu — legumicultură ne oferă exemple edificatoare. Dacă ne oprim asupra tema­ticii adunărilor generale obser­văm că în anul 1971 la orga­nizaţia de bază nr. 2 zootehnie din cele 11 adunări de partid ţinute, la ordinea de zi a 6 a­­dunări au figurat probleme le­gate de analiza planului de pro­ducţie, asigurarea şi folosirea furajelor. Din acestea, cele din lunile mai, septembrie şi de­cembrie au analizat aceeaşi problemă: asigurarea bazei fu­rajere pentru iarnă. Materialele prezentate adunărilor generale au avut un caracter mai mult tehnic, cu cifre şi date, fără a se arăta munca oamenilor, as­pectele pozitive şi negative. A­­cest lucru nu a stimulat decât în mică măsură participarea la discuţii a membrilor de partid. De altfel niciuna din aceste şe­dinţe nu s-a încheiat cu măsuri sau hotărîri menite să aducă un reviriment în munca comunişti­lor. Iată şi un alt aspect. Materia­lele pentru adunările generale nu au fost totdeauna discutate şi îmbunătăţite în prealabil în şedinţe de birou. Din documentele existente la organizaţia de bază nr. 1 — ferma de câmp, am desprins că în anul trecut la ordinea de zi a adunărilor generale din lunile iunie, iulie, septembrie, octom­brie şi decembrie s-au dezbă­tut informări privitoare la lu­crările agricole din campaniile de vară şi toamnă. Materialele au fost prezentate de birou sau de brigadieri, în general aceste informări au adus la cunoştinţa comuniştilor sarcinile de pro­ducţie din fiecare campanie sau au consemnat stadiul lucrărilor. Nu s-a mers pe analiza unor aspecte concrete din munca membrilor de partid, legate de calitatea lucrărilor, grija pentru obţinerea unor producţii spori­te, preîntîmpinarea pierderilor şi altele. Slabul conţinut al a­­cestor adunări reflectă preocu­parea biroului pentru pregătirea materialelor şi a şedinţelor. Şi aici rezultatele economice con­semnează producţii sub plan la grâu şi floarea soarelui, venituri mai mici din cultura mare. Nici la organizaţia de bază nr. 3 legumicultură lucrurile nu stau altfel. Aici, principalul su­biect dezbătut în adunările de partid a fost situaţia îndeplini­rii planului de legume şi li­vrări pe etape, fără a se lua măsuri concrete. Acest aspect scoate în evidenţă superficiali­tatea şi formalismul din munca biroului, a secretarului organi­zaţiei de bază. Că adunările de partid nu au avut eficienţă se vede din realizarea a numai 50 la sută din veniturile planifi­cate şi că la grădină au exis­tat o serie de neajunsuri. Ar mai fi de consemnat şi faptul că la aceste organizaţii de bază s-a fixat fără discernă­­mînt, în lunile februarie şi a­­prilie din anul trecut, la ordi­nea de zi a adunărilor generale problema desfăşurării şi închi­derii învăţâmîntului de partid, iar analizele se înţelege, au fost făcute superficial. Mai menţio­năm că în luna martie nici una din aceste organizaţii nu a ţinut adunări generale. Din analiza făcută s-au des­prins carenţele din munca orga­nizaţiilor de bază de la C.A.P. Fundeni, superficialitate, as­pecte de formalism şi şablo­­nism, din munca birourilor. Din discuţia cu cei trei secretari, la care a participat şi tov. V. Dra­­gomir — secretarul comitetului de partid pe C.A.P., aceştia au luat cunoştinţă de aceste as­pecte, propunîndu-şi să înlăture asemenea neajunsuri ma „Va trebui să crească rolul adunărilor de partid în dezbaterea principalelor probleme ale vieţii colectivelor de muncă, în sporirea combativităţii şi vigi­lenţei politice a membrilor de partid, în ridicarea spiritului critic şi autocritic, în promovarea poziţiei ferme împotriva fenomenelor negative, a atitudinilor necorespunzătoare faţă de muncă şi avutul obştesc, de dezinteres­ faţă de cerinţele oamenilor muncii, a manifestărilor de indolenţă şi super­ficialitate". NICOLAE CEAUŞESCU Pag. a 3-a Comitetul comunal are multiple forme prin care poate să ajute organizaţiile de bază Organizaţia noastră comunală numără la ora actuală 540 de membri de partid. Cuprinşi în 18 organizaţii de bază, cu specific de muncă variat aceştia înfăp­tuiesc în practică sarcinile poli­­tico-economice, îşi unesc efortu­rile cu muncitorii, țăranii coope­ratori şi intelectualii din loca­litate, orientate spre ridicarea potenţialului economic al comu­nei, spre creşterea nivelului de viaţă al tuturor cetăţenilor din Ulmeni. Dezbătînd cu ei princi­palele probleme ce stau în faţa noastră reuşim ca de fiecare dată să desprindem soluţii eficiente, să găsim căile şi mijloacele potri­vite pentru rezolvarea multiple­lor sarcini ce ne stau în faţă. Spun dezbatemi, pentru că pre­gătirea, orientarea tematică şi desfăşurarea la nivelul exigenţe­lor actuale a adunărilor gene­rale ne preocupă în cel mai înalt grad. Am în minte cuvintele tova­răşului Nicolae Ceauşescu, ros­tite la Consfătuirea de lucru cu activul de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative : „este nece­sar sa înţelegem că orice formă de învăţămînt am avea, acesta nu poate înlocui adunarea gene­rala care trebuie să joace rolul principal in organizarea activi­tăţii membrilor de partid, în e­­ducarea comuniştilor". Tocmai de aceea, noi, comitetul comunal de partid căutam forme şi metode care să facă din fiecare adunare generala o adevărată şcoală de educare comunistă, să-şi realizeze rolul ei de for superior al orga­nizaţiei de bază. Orientarea tematică a adună­rilor de partid are la bază cî­teva surse: datele şi informaţiile furnizate de membrii comitetului, participarea mea directă la acti­­vităţile unor organizaţii de bază, indicaţiile date de Comitetul ju­deţean de partid la instruirile periodice, temele mari din planul de perspectivă. Pentru a instrui mai bine se­cretarii organizaţiilor de bază am organizat în luna noiembrie o adunare model la organizaţia de bază nr. 1 de la C.A.P. „8 mar­tie". La această adunare, orga­nizată după toate regulile pre­văzute in instrucţiunile conducerii partidului, au fost invitaţi toţi secretarii organizaţiilor de bază din comună. Tema adunării : Cum au acţionat comuniştii pentru ter­minarea la vreme a lucrărilor de toamnă şi cum luptă pentru de­pozitarea fără pierderi a recol­tei de porumb. De asta data în prezidiul adunării generale au fost aleşi comunişti fruntaşi. Spun de asta dată, pentru că, de regulă, adunările le conducea secretarul organizaţiei de bază sau secre­tarul comitetului de partid pe C.A.P. Dezbaterile au fost inte­resante, comuniștii au venit cu propuneri, adunarea s-a încheiat cu măsuri concrete. Se poate pune întrebarea: de ce a fost necesară o asemenea adunare generală model ? Răs­punsul e simplu. Studiile și ana­lizele făcute de comitetul comu­nal ne arătau că nu peste tot se respectă întocmai instrucţiu­nile partidului. Dar nu ne-am re­zumat numai la această formă. Membrii biroului comitetului au participat efectiv la pregătirea şi desfăşurarea unor adunări gene­rale, în mod deosebit la cele din fermele cooperativelor agricole şi din secţiile de mecanizare a agri­culturii. Ei au ajutat la fixarea unor teme interesante şi cu efi­cienţă practică, la pregătirea in­formărilor, la ţinerea expunerilor şi informărilor politice. Teme ca : „Apărarea avutului obştesc — sarcină de răspundere a fiecărui comunist", „Combativitatea şi spi­ritul militant — trăsături proprii comunistului", „Educarea comu­niştilor, aportul lor la mobiliza­rea membrilor cooperatori la ur­gentarea lucrărilor din cîmp" sînt doar cîteva probleme care au stîrnit interesul membrilor de par­tid, fiecare în parte fiind solici­tat de anumite stari de lucruri din cadrul colectivelor de muncă. In dezbateri au fost formulate critici ascuţite la adresa unor membri de partid ca Nicolae Bo­­bocea, Ion Budan, Niculina Mi­­halache, Gheorghe Nicolae şi alţii care nu au constituit întotdeauna exemple demne de urmat pentru membrii cooperatori. Eficienţa unor asemenea dez­bateri, sporirea rolului educativ al adunărilor generale, s-au re­flectat în depăşirea substanţială a indicatorilor de plan de către toate unităţile economice din co­muna noastră. Legumicultorii au dat peste plan 900 tone legume ; îngrijitorii de animale de la C.A.P. : „8 martie" au livrat sta­tului 3200 hl lapte de Vacă ; bri­găzile conduse de comuniştii Mar­gareta Aramă, Gheorghe Niţă şi Voicu Marin au obţinut cîte 5.000 kg. porumb boabe la hectar, me­canizatorii din localitate şi-au depăşit cu mult sarcinile de plan. Asemenea succese au fost po­sibile numai printr-o coordonare riguroasă a eforturilor membrilor de partid, printr-o îndrumare a­­tentă a muncii organizaţiilor de bază de către membrii comite­tului comunal de partid. Intensi­fica munca politico-educativă, orientînd activitatea comuniştilor spre aspectele esenţiale, spre sar­cinile trasate de Comitetul jude­ţean de partid, am­ reuşit ca de fiecare dată membrii de partid sa dezbată şi să hotărască ei singuri ceea ce au de realizat. MIHAI MOCANU secretar al comitetului comunal de partid Ulmeni Pagină realizată de P. MATEI, T. IACOB şi M. MANEA Ce înţelegem prin creşterea rolului educativ al adunării de partid? Discuţia cu interlocutorii noştri ne-a format convingerea că sunt pu­ţin cunoscute acele trăsături care sporesc rolul educativ al adunării de partid. De aceea în concluzie vom expune cîteva din aceste trăsături, fără pretenţia de a le fi epuizat. Rolul educativ al adunării de partid, creşterea acestuia, presu­pune :­­ „ Asigurarea unui conţinut bogat de idei al materialelor supuse dezbaterilor comuniştilor, depistarea cauzelor neajunsurilor şi formu­larea de sarcini pentru viitor ; — Stimularea spiritului combativ, practic al dezbaterilor. Critica şi autocritica din conţinutul referatului determină luări de poziţie, însuşirea unor învăţăminte; — Dezbaterile trimestriale pe probleme teoretice, expunerile şi informările politice cu o acţiune directă asupra gradului de pre­gătire politico-ideologică a membrilor de partid . — Discutarea cererilor de primire în partid şi a dosarelor de sancţionare sînt pentru toţi comuniştii motive de autoanaliză, de ex­primare a poziţiei ferme faţă de unele manifestări negative; _— Metoda de a pune pe comunişti să prezinte informări în adu­nările generale asupra modului cum îşi îndeplinesc sarcinile de partid şi profesionale sporeşte responsabilitatea partinică, educă şi formează pe comunist ca personalitate multilateral dezvoltată . — Analiza învăţâmintului de partid şi a preocupărilor pentru completarea studiilor, a activităţii cultural-educative, a muncii celor care conduc organizaţii de masă şi obşteşti se pot transforma în ade­vărate prilejuri de analiză, de perfecţionare a metodelor de muncă. — Munca organului executiv, a biroului sau comitetului se per­fecţionează în adunările în care raportează de felul cum a îndeplinit hotărîrile adunării, indicaţiile date de organele superioare de partid.

Next