Steagul Roşu, septembrie 1972 (Anul 24, nr. 7206-7231)

1972-09-27 / nr. 7228

4 Pag, a 2-a ACTIVITATEA CULTURAL- EDUCATIVĂ DE MASĂ, latură esenţială a muncii­­ de partid Cum înţelege, de pildă, comitetul comunal de partid dintr-o locali­tate a judeţului să imprime activi­tăţii cultural-educative de masă spiritul de partid, să facă din a­­ceastă activitate Ceea ce trebuie ea să fie o componentă esenţială a muncii de partid ? Este o întrebare la care trebuie, să poată răspunde oricînd, în activitatea concretă zil­nică, nu numai directorii căminului cultural, nu numai bibliotecarul, ci toţi animatorii culturali din loca­litate, toţi comuniştii, toţi secretarii comitetelor de partid. De multe ori însă, la o astfel de întrebare, răs­punsul vine sub forma funcţionă­rească a unor enumerări statistice de acţiuni mai mult sau mai puţin corespunzătoare cerinţelor economice şi sociale din locul respectiv, mai mult sau mai puţin potrivite mo­mentului, sau sub­­ forma repetării mecanice a unor generalităţi. Or, aşa cum foarte plastic spune tov. Dumitru Popescu, preşedintele Con­siliului culturii şi educaţiei socia­liste, într-un articol din revista „Era socialistă“,­­ „trebuie să vor­bim şi în acest domeniu limba vieţii, limba realităţii, limba adevărului, fără de care activitatea cultural­­educativă nu poate face priză cu oamenii, nu poate determina inte­res şi audiţie (...). Dar pentru a­­ceasta, cei în cauză trebuie să fie ei înşişi permanent „pe recepţie”, capabili să prindă pulsul vieţii, să audă şi să înţeleagă bătăile de inimă ale societăţii şi ale microso­­cietăţii în care trăiesc, să participe organic la existenţa semenilor lor, să muncească, să gîhtîească şi să petreacă laolaltă cu ei“. In localităţile Ilfovului, s-au or­ganizat mai ales în ultimele luni numeroase acţiuni cultural-educa­tive menite să sprijine realizarea importantelor sarcini economice. Cite dintre acestea au depăşit însă caracterul uşor general, vizînd di­rect şi la timp aspecte caracteris­tice din unitatea respectivă ? Orga­nele şi organizaţiile de partid, insti­tuţiile cultural-educative de masă au desfăşurat, la timpul oportun o muncă susţinută pentru populariza­rea şi explicarea avantajelor apli­cării sistemului de muncă şi retri­buţie în acord global. Remarcabi­lele producţii agricole obţinute în acest an au venit să confirme în modul cel mai convingător pledoa­ria propagandiştilor, a brigăzilor ştiinţifice în sensul arătat. Cîte instituţii culturale au folosit însă momentele extrem de semnificative ale retribuirii ţăranilor cooperatori, — în această toamnă — retribuire diferenţiată în funcţie de rezulta­tele muncii iar în acord global, pen­tru a-i populariza şi a-i stimula pe fruntaşii recoltelor, ceea ce ar con­stitui fără doar şi poate forma cea mai eficientă de pledoarie pentru munca mecanizată, efectuată la timp şi în cele mai bune condiţiuni, pentru cultivarea simţului de răs­pundere faţă de sarcini, faţă de păs­trarea şi dezvoltarea avutului ob­ştesc ? Cîte dezbateri de fapte concrete legate de mersul producţiei în in­dustrie, care au fost discutate în organizaţiile de partid, s-au soldat cu prefigurarea altor măsuri con­crete educative menite să stimuleze convingerile şi energia oamenilor din colectivul respectiv, să-i mobi­lizeze la acţiune în direcţia înfăp­tuirii sarcinilor ce le revin din mă­reţul program elaborat de partid ? In ce măsură acţiunile destinate tineretului dintr-un loc sau altul, vizînd respectarea principiilor eticii şi echităţii socialiste, izvorăsc din cerinţe reale, de la situaţii concret sesizate şi cum se repercutează aceste intervenţii ale muncii educa­ţionale de zi­­cu zi asupra tinerilor respectivi, asupra atitudinii lor faţă de muncă, faţă de normele socia­liste de viaţă ? Ce loc ocupă miş­carea artistică de amatori în acti­vitatea multilaterală de educaţie patriotică, partinică a oamenilor muncii ? Iată numai cîteva din întrebările la care activitatea cultural-educa­­tivă de masă, ca latură esenţială a muncii de partid, este datoare sa răspundă in orice moment în „lim­ba Vieţii, limba realităţii, limba ade­vărului“. In destule locuri din judeţ se consideră însă ca suficientă preocu­parea directorului de cămin care este şi locţiitorul secretarului co­mitetului Comithal de partid pentru organizarea acţiunilor la Căminul cultural, Socotindu-se în mod for­mal că singură investirea directo­rului de cămin cultural cu calita­tea de locţiitor poate face din munca cultural-educativă o muncă de partid. Nu rareori, întrebîndu-i pe unii secretari de comitete comu­nale, cum coordonează organizaţiile de partid activitatea cultural-edu­cativă, răspunsul s-a limitat la in­dicarea cîtorva acţiuni organizate pe o perioadă de... de către directo­rul căminului sau de bibliotecar. Deci nu este întîmplâtor faptul în astfel de localităţi, că atunci cînd directorul căminului cultural este plecat, să zicem, în concediu, şi activitatea cultural-educativă de masă intră în... vacanţă. Pe de altă parte, în localităţile unde în primul rînd secretarul co­mitetului de partid dovedeşte prin practica de zi cu zi, prin orienta­rea şi coordonarea muncii de edu­caţie, că înţelege exact acest do­meniu de activitate ca o compo­nentă importantă a muncii de partid, în aceste localităţi, şi direc­torii căminelor culturale se mobili­zează mult mai serios în îndeplini­rea sarcinilor lor, cîştigînd prestigiu şi autoritate în viaţa colectivităţii unde muncesc. Secretari de comitete comunale de partid ca tov. Ilie Răi­­leanu de la Berceni, sau tov. Nico­­lae Olteanu de la Budeşti pot să constituie exemple în sensul arătat, şi argumentăm aceasta prin progre­sele remarcabile obţinute în acti­vitatea cultural-educativă de masă din comunele respective. De aceea ni se pare demnă de apreciat şi de popularizat o che­mare la întrecere, adresată recent de căminul cultural Berceni, tutu­ror căminelor din judeţ, intitulată semnificativ „Fiecare instituţie cul­tural-educativă în pas cu viaţa lo­calităţii“. Chemarea aceasta se fon­dează pe o experienţă deja cîştigată în activitatea căminului cultural de la Berceni şi întrecerea se va încheia cu un schimb de experienţă menit să reflecte cît mai concret şi mai convingător multiplele resurse ale activităţii cultural-educative de masă, înţeleasă ca o latură esen­ţială a muncii de partid. DORINA BADESCU S-a terminat vacanţa comitetului comunal U. T. C .! La cîteva minute după sosirea în Frăţeşti l-am întîlnit pe Victor Do­­garu, proaspăt absolvent al unui li­ceu din Giurgiu. Foarte amabil, tî­­nărul m-a însoţit spre consiliul popular al comunei. Mergînd alături purtăm o discuţie despre examene, despre viaţă. Tot vorbind, ajungem în apropierea terenului de fotbal, situat vis-a-vis de dispensarul uman. La „tribuna II-a“ şi „peluza“ din­spre dispensar cîteva tone de pie­triş şi mii de cărămizi aşteaptă în­ceperea unei noi construcţii. Curios îl întreb pe însoţitorul meu care este destinaţia acestor materiale. — Nu, nu e vorba de construcţia unor cabine pentru jucători şi ar­bitri. Aici, pe locul terenului de fotbal, se va construi căminul cul­tural. Pentru ca terenul să nu fie suspendat, fotbaliştii din comună au curăţat o parte a spaţiului de joc de pietriş şi au mutat cîţiva metri mai departe cărămizile. « — Se joacă fotbal la Frăţeşti ? — Da, mai mulţi tineri au format o echipă de fotbal. Participăm în campionatul judeţean. Avem 4 punte din două meciuri, în timp ce îl ascultam pe Victor Dogaru, lingă noi şi-a făcut apari­ţia un alt tînăr. E Marin Sîrbu, preşedintele asociaţiei sportive din comună. — Discutaţi despre fotbal ? ne întreabă el. Păcat că nu e duminică să ne vedeţi şi pe noi la „lucru“. Avem băieţi buni. Altele ne lipsesc noha. Nu avem echipament sufi­cient. Mingile sunt toate uzate. Bă­ieţii din echipă şi-au cumpărat fie­care cîte două tricouri. Greutăţi mari avem în transportul echipei atunci cînd jucăm în deplasare. — Bine, dar comitetul U.T.C. care îndrumă activitatea asociaţiei spor­tive nu vă ajută ? — Sinceri să fim n-am simţit a­­cest ajutor. De fapt activitatea aso­ciaţiei nu a fost analizată niciodată în şedinţele comitetului U.T.C — Aici la Frăţeşti tinerii au două variante de a-şi petrece timpul li­ber — să joace fotbal sau să stea prin faţa bufetului, ne-a SPUS vic­­tor Dogaru . Ceva acţiuni culturale au fost la Remus, dar şi acolo foarte rar. Aceasta e realitatea, a conchis pre­şedintele asociaţiei sportive. La consiliul popular l-am întîlnit pe tov. Mitică Mirodane, locţiitorul secretarului comitetului comunal de partid. — Chiar în vacanţă nu a fost co­mitetul comunal U.T.C., dar In pe­rioada de vară activitatea sa a cu­noscut o oarecare scădere — ne spune dînsul. Secretarul comitetului U.T.C., Paul Băiatu, a fost şi el în concediu. Este adevărat, aici la Frăţeşti tinerii nu au beneficiat de nici o acţiune organizată de comi­tetul U.T.C. în satul Remuş în schimb au fost organizate pentru tinerii sosiţi în vacanţă cîteva seri de dans. în perioada de vară au mai fost organizate acţiuni de mun­că patriotică la sediul secţiei de co­voare. Prea mulţi tineri nu sunt în comună dar nici pe aceştia nu reu­şim să-i atragem la activitatea cul­turală. Părerea mea este că comi­tetul U.T.C., secretarul acestuia tre­buie să-şi facă mai mult simţită prezenţa în rîndul tinerilor. Sezonul estival s-a încheiat. Toamna şi-a intrat în atribuţiuni. Aşteptăm din partea comitetului co­munal Frăţeşti al U.T.C. iniţierea unor acţiuni diverse şi în acelaşi timp interesante care să confirme terminarea vacanţei. C. BARARU Este tot mai evident faptul că pentru obţinerea unei eficienţe spo­rite în munca cultural educativă, acţiunile organizate în mod dife­renţiat, pe microgrupuri de cetă­ţeni, se dovedesc din ce în ce mai utile. Această convingere mi-a fost întărită în ultima perioadă prin participarea la cîteva manifestări de acest gen, desfăşurate în comu­na Comana. Prima dintre ele, organizată cu sprijinul tov. Alexa Gheorghe, se­cretarul comitetului comunal P.C.R., a prilejuit o întâlnire a lec­torului universitar Abdula Cherim cu un grup de membri de partid din organizaţia de­­bază a consiliu­lui popular, dezbătîndu-se sarcinile ce revin membrilor de partid de aici pentru a contribui la îndepli­nirea planului cincinal în patru ani şi jumătate. Deşi nu au parti­cipat decât 28 de oameni, după o scurtă expunere făcută de oaspete asupra principalelor învăţăminte ce se desprind din documentele Conferinţei Naţionale, privind în­deplinirea planului cincinal în pa­tru ani şi jumătate nu prin efor­turi în plus, ci prin folosirea cu maximum de eficienţă a resurselor locale, prin aplicarea unor metode ■ştiinţifice avansate şi mai buna or­ganizare a muncii în fiecare sector, secretarul comitetului comunal de partid a arătat cui şi se va realiza acest lucru în condiţiile comunei Comana. în continuare, vorbitorii au scos la iveală noi resurse locale, cum ar fi: executarea la timp şi de ca­litate a­ lucrărilor agricole, perfec­ţionarea acorduluui global în vede­rea cointeresării şi mai mari a membrilor cooperatori, aplicarea chimizării şi irigărilor pe o parte­­a terenului agricol. Cea de-a doua acţiune, organiza­tă în aceeaşi zi la căminul cultu­ral, a constat într-un simpozion pe tema : „Cum Contribuie tineretul la dezvoltarea comunei noastre în actualul plan cincinal şi în pers­pectivă" şi la ea au luat parte 23 de tineri. De data aceasta lectorul univer­sitar Abdula Cherim a evocat cîte­va pagini din lupta şi munca tine­retului din trecut pentru înfăptui­rea revoluţiei socialiste şi reface­rea economică a ţării, subliniind în continuare grija partidului pen­tru crearea unor condiţii optime de viaţă şi studiu. Acestor condiţii tineretul trebuie să le răspundă prin rezultate cît mai bune în muncă, prin abnega­ţie şi dăruire — aceasta a fost tema intervenţiei următoare susţi­nută de tovarăşul Bicu Alexandru, directorul căminului cultural. Tineretul din Comana — a ară­tat apoi Nicolae Cioroveanu — se­cretarul comitetului comunal U.T.C. — înţelege să participe în mod concret la dezvoltarea localităţii. Dar, mai există şi excepţii... Cei înscrişi în continuare la cu­­vînt au făcut propuneri concrete privind antrenarea la muncă a a­­celor tineri care nu-şi găsesc încă o preocupare, care nici nu studia­ză, nici nu muncesc. Au fost stabilite astfel măsurile cele mai potrivite : atragerea lor în secţiile anexă ale C.A.P., califica­rea la locul de muncă, alături de alţi tineri angajaţi în diferite fa­brici, pregătirea tehnică în cadrul atelierului şcolar sau pe lîngă sec­ţia S.M.A. Organizate în mod diferenţiat, cele două acţiuni s-au adresat u­­nor categorii de oameni diferite ca vîrstă, pregătire şi preocupări, ri­­dicîn­d în faţa fiecăreia acele pro­bleme care le preocupă mai mult, dovedind cu prisosinţă că nu se face o despărţire între munca po­litică şi cea cultural-educativă, so­­cotindu-se activitatea cultural-edu­cativă de masă ca parte integrantă a muncii politice. Succesul princi­pal al activităţilor pe microgru­puri cred că a constat în aceea că, fără a teoretiza prea mult, inter­venţia oaspeţilor tiu a avut alt scop decit să ridice probleme care au fost apoi rezolvate, în mod firesc, de către participanţi, stabilindu-se şi măsuri concrete, pe oameni, a­­cestea nu impuse de cineva din afară, ci izvorîte din necesităţile proprii ale microgrupului. Evident că astfel de activităţi nu exclud, ci presupun şi acţiuni mai ample, cu caracter cultural-educa­­tiv, aşa cum putem da ca exemplu, în aceeaşi comună, recitalul poetic: „Omagiu adus anilor de aur“, or­ganizat la căminul cultural de că­tre tovarăşul Pădureanu Alexan­dru — bibliotecarul comunal, Doi­na Căuş — profesoară, Marin Socol — învăţător, cu sprijinul comitetu­lui comunal U.T.C. şi al unui grup de recitatori şi solişti ai căminului cultural, care au pregătit şi pre­zentat un program de peste o oră pe marginea unor versuri închinate patriei şi partidului de poeţii : Ch­erohe Theodorescu, N. Tăutu, Otilia Cazimir şi alţii. Sălile căminului cultural sunt a­­desea pline şi în satele compo­nente, cînd formaţiile artistice reu­nite prezintă programe bine orga­nizate. La o astfel de acţiune am luat parte în satul Grădiştea, în noul local al căminului cultural, şi la succesul ei şi-au adus contribuţia artişti amatori din satele Falaştoa­­ca, Vlad Ţepeş, Comana, Budeni şi Grădiştea. Evidenţiam grupul Vocal din sa­tul Falaştoaca, în interpretarea că­ruia am ascultat melodii alcătuind un repertoriu bine gîndit : „Trei culori“, „Drag pămînt românesc“, „Toamna la cules de vie" şi „Mi-e dor”. Au fost aplaudaţi de­­ spectatori soliştii vocali : Florica Ivan, Ale­xandrina Stoicea, duetul : Florica Dragomir şi Nicolae Florian, acor­­deoniştii Tudor Dobrică, Gheorghe Stavrache, Eugen Matei şi Petruţa Badea. Multe aplauze au cules şi dansatorii, precum şi orchestra de muzică uşoară. Toate acestea dovedesc modul cum se poate îmbina armonios ac­tivitatea pe microgrupuri cu mani­festări de amploare care nu tre­buie să lipsească de la căminul cultural în zilele de sărbătoare ION C. ŞTEFAN ACŢIUNI EDUCATIVE CONCRETE ŞI DIFERENŢIATE CU MICROGRUPURILE DE CETĂŢENI ­ STEAGUL ROŞU Ce ştie primarul despre activitatea tinerilor din Sintem­ la Data. Aşteptăm în faţa consiliului popular pe Ion Cioacă se­cretarul comunal al U.T.C. Aflind despre sosirea noastră în comună, preşedinte­le consiliului popul­­ar, Ion Pircălabu, ne invită in biroul său. Se înfiripă o discuţie. Aflăm cu acest prilej cîteva lucruri despre co­muna Daia­­b­ pre­zent, se lucrează la aplicarea schiţei de sistematizare. Peste puţin ,timp va înce­pe construcţia dis­pensarului uman. La 24 septembrie a­ fost dat in folosinţă şi localul şcolii din Plopşoru. Lucrarea trebuia încheiată la 15 septembrie dar I.C.P.G.I. Giurgiu a mai întîrziat cu 10 zile. Pînă la sosirea secretarului U.T C. il rugăm pe tovară­şul Ion Pircălabu, să ne vorbească şi despre activitatea tinerilor din co­mună. — — In perioada de vară tinerii şi-au adus contribuţia la recoltatul păioaselor şi la pregătirea te­renului pentru cul­turile duble succe­sive. Mobilizaţi de comitetul U.T.C., ti­nerii au muncit per­manent la înfrumu­seţarea comunei. Parcul Tineretului de lingă calea fera­tă şi întreţinerea spaţiilor verzi din zona şoselei Bucu­reşti—Giurgiu au fost principalele obiecti­ve ale tinerilor din ÎNSEMNĂRI comună. Recent, cu ajutorul uteciştilor, am pregătit terenul pentru plantarea ră­sadului de panselu­­ţe, nu mă uita, şi părăluţe. In fiecare sat al comunei exis­tă terenuri sportive. Acum două săptă­­mini la Plopşoru tinerii au terminat amenajarea terenu­lui de fotbal. Ei pot să facă multe lu­cruri frumoase, a­­tunci când sunt în­ţeleşi şi ajutaţi la timp. Am continuat dis­cuţia despre activi­ comuni­­ tatea uteciştilor cu secretarul lor Ion Cioacă. Acesta ne-a vorbit despre înde­plinirea angajamen­tului la acţiunile de muncă patriotică. Au fost strînse 400 kg. griu din spice. 200 kg. de corean­­dru. S-au colectat 2.000 kg. fier vechi. S-a strîns şi ceva hîrtie dar D.C.A.-ul nu o primeşte decit după 1 octombrie. Aşa au ei plan. Acum tinerii sunt mobilizaţi la lucră­rile campaniei de toamnai, în special la recoltat. Pină aici toate bune. Mai rămine un... dar. Nici preşe­dintele consiliului popular şi nici se­cretarul U.T.C. nu ne-au vorbit nimic despre acţiunea ti­nerilor privind in­troducerea micii me­canizări in sectorul zootehnic al C.A.P. Daia. Ştiam că ute­­ciştii de aici, ajutaţi de tinerii din Şan­tierul Naval Giur­giu, s-au angajat să introducă adăpători automate. Să fi ră­mas această acţiune in faza de proiect ? C. B. Manifestări Comisia judeţeană de Cruce Roşie a iniţiat în ultima pe­rioadă numeroase acţiuni edu­­cativ-sanitare la care au fost antrenaţi mii şi mii de cetă­ţeni. Iată succint numai două dintre acestea. Manifestări bogate în con­tinut au avut loc în multe lo­calităţi rurale. La staţiile de e­duca­tiv-sanitare radioficare din Fierbinţi, Cre­­vedia, Snagov, Ciocăneşti au fost prezentate teme educativ­­sanitare imprimate pe discuri, precum şi răspunsuri la unele întrebări puse de cetăţeni. Ca­drele medicale din aceste lo­calităţi au organizat conferinţe şi expuneri pe diferite teme privind igiena locuinţelor, e­­ducarea copiilor, prevenirea îmbolnăvirilor etc. Cu spriji­nul Direcţiei sanitare judeţene comisiile de Cruce Roşie din comunele amintite au prezen­tat cicluri de filme educativ­­sanitare, în zilele următoare la Olteniţa şi Hotarele vor fi ini­ţiate acţiuni de sporire a nu­mărului donatorilor onorifici de singe. CURIER STAICU P. din comuna Adîncata. Lucrătorii retribuiţi pe bază de cotă procentuală (remizieri) sunt consideraţi angajaţi în sensul Co­dului muncii dacă desfăşoară o ac­tivitate cu caracter permanent, sunt supuşi programului de lucru pre­văzut pentru angajaţii retribuiţi pe baza de salariu tarifar în acti­vităţi similare sau îndeplinesc sar­cini de desfacere, de achiziţii, în­casări sau prestaţii, în volum egal cu cele stabilite pentru angajaţii retribuiţi pe bază de salariu tari­far în activităţi similare şi sunt supuşi pe tot timpul lucrului, nor­melor stabilite prin regulamentul de ordine interioară. Nu are cali­tatea de angajat personalul remu­nerat pe bază de tarife. Drepturile personalului retribuit pe bază de cotă procentuală (pen­sie, ajutor material în cazul îm­bolnăvirii, indemnizaţia pentru Concediul de odihnă, alocaţia de stat pentru copii etc.) se stabilesc în raport de salariul tarifar de cal­cul şi nu de retribuţia cuvenită în raport cu volumul vînzărilor (ori achiziţiilor sau Serviciilor pres­tate). CONSTANŢA C. din comuna Frăsinet : Tatăl copilului născut în afara căscătoriei nu poate fi obli­gat să recunoască copilul. Organele JURIDIC cărora v-aţi adresat pot, fireşte, să încerce să-l lămurească, să-i arate că este de datoria lui morală de a recunoaşte copilul, dar nu-l pot constrînge să facă acest lucru. Re­fuzul tatălui de a recunoaşte co­pilul nu înseamnă, însă, că acesta este lăsat la discreţia, la bunul plac al tatălui. Mama este îndreptăţită să se adreseze judecătoriei cu ce­rerea de stabilire a paternităţii. Este bine să reţineţi că cererea o puteţi face numai în termen de un an de la naşterea copilului, în ca­zul în care mama convieţuieşte cu pretinsul tată ori dacă acesta a dat copilului întreţinere, cererea se poate introduce în termen de un an de la data cînd au încetat a­­ceste situaţii. Stabilindu-se paternitatea pe a­­ceastă cale, tatăl poate fi obligat la plata pensiei de întreţinere. NECULA­I, din comuna Mihai Bravu. Pensia de urmaş se plăteşte soţiei numai dacă aceasta nu este salariată sau nu are surse de trai din exercitarea unei profesii. Din moment ce aţi luat servici, s-a pro­cedat legal reducîndu-se pensia de urmaş numai la cota cuvenită co­piilor. FLORIAN ST. din Giurgiu. In­demnizaţia pentru muncă nenorma­tă este plătită pentru munca pres­tată de salariat peste programul de lucru în zilele lucrătoare. Dacă a­­ceata prestează muncă în zilele nelucrătoare i se cuvin drepturile prevăzute de art. 39/1 din Codul muncii. Salariatul care primeşte indem­nizaţia de muncă nenormată poate beneficia de aceasta şi pe timpul delegării dacă sarcinile specifice implică menţinerea programului de muncă peste timpul normal. El are dreptul să primească atît indem­nizaţia de muncă ne­normată cît şi diurna. AUREL ST. din Olteniţa : In ca­zul în care ambii soţi sunt sala­riaţi, reducerea de 30 la sută a impozitului pe salariu pentru că au în îngrijire mai mult de trei persoane se acordă numai unuia dintre ei la alegerea lor. Reducerea se acordă indiferent de cuantumul salariului celuilalt soţ. ALEXANDRU MIHAILESCU din Giurgiu şi DUMITRU PETRE din comuna Valea Dragului. In cazul întreruperii concediului pentru u­­nul dintre motivele prevăzute în art. 13 şi 14 din Legea nr. 2611967, Indemnizaţia nu se restituie, ci se regularizează în raport cu salariul cuvenit pentru­ zilele lucrate după întreruperea concediului. Cînd se efectuează restul de concediu, se calculează indemnizația cuvenită pentru zilele restante. S. MARINESCU ŞI DE LA CAPĂT Mai multe televizoare decit aparate de radio Ministerul federal al poştelor şi telecomunicaţiilor a informat că la data de 31 martie 1972 e­­xistau în Cehoslovacia 3.247.440 abonaţi la televiziune. Această cifră depăşeşte cu 100 000 numărul de abonaţi la radiodifuziune, dacă nu se ţine seama de radiodifuziunea prin fir (reţeaua de difuzoare). Caz natural in Arctica ? „Permafrostul“ (solul îngheţat în tot cursul anului) din zona arctică a Canadei ar putea con­ţine gaze naturale sub o formă fizico-chimică specială. Conform opiniei prof. Stan Miller de la Universitatea din California, în anumite condiţii de tempera­tură şi presiune, molecula de apă cristalizată se dilată formînd o adevărată „cuşcă“ în interiorul căreia pot fi incluse moleculele de hidrocarburi. Acest gen de amestec existent în gheţurile Arcticii ar putea cuprinde pînă la 20 la sută gaz natural. Transmite... cega O nouă metodă de studiere a vieţii peştilor este folosită de savanţii sovietici. Emiţătoare mi­niaturale de ultrasunete sunt in­troduse în stomacurile peştilor prinşi, după care ei sunt arun­caţi înapoi în apă. Receptoare puternice prind semnalele emiţă­toarelor, permiţînd şalupei de observaţie să urmeze cu stric­teţe drumul parcurs de peşte. Simultan se înregistrează con­tururile fundului şi se stabileşte în ce măsură apa are suficientă hrană pentru peşti. Prelucrarea datelor obţinute în acest fel va permite oameni­lor de ştiinţă să studieze în a­­mănunţime comportamentul di­feritelor specii de peşti. Analiza va permite, la rîndul ei, să se creeze în rîurile şi fluviile, pe care omul le modelează după gustul său, condiţii favorabile pentru înmulţirea peştilor. Cartoteca electronică in loc de cheie Folosirea unei chei pentru deschiderea uşii va deveni în curînd demodată. în viitor, uşile vor fi comandate electronic, gra­ţie codului magnetic imprimat pe o cartotecă din material plas­tic asemănătoare cu cartotecile de credit. Dispozitivul de zăvo­ri­ă recunoaşte codul magnetic şi declanşează deschiderea uşii. Acest dispozitiv se află pe piaţă în Statele Unite. Preţul de vîn­­zare este de aproximativ 1500 de franci, dar el poate fi de 100 de ori mai mare dacă comple­xitatea codului şi numărul de uşi care pot fi deschise sunt mai ridicate. Oceanul — furnizor de combustibil !­ Straturile sedimentare din o­­cean tăinuiesc rezerve foarte mari de gaze naturale combusti­bile. Aceasta este opinia lui Iuri Makogon de la Institutul industriei petrochimice și gazelor din Moscova. La o temperatură apropiată de 0 și la o presiune de la cîteva zeci la cîteva sute de atmosfere, apa absoarbe cu aviditate gazele naturale formind hidraţi. Pro­cesul este reversibil. De îndată ce scade presiunea sau se ridică temperatura, hidraţii se distrug, degajînd impetuos gaze. Studiind procesele de formare a hidraţilor în condiţii naturale şi modelîndu-le în laboratorul din sus-amintitul institut, Ma­kogon a ajuns la concluzia că nu numai în zonele îngheţului veşnic (aşa cum considerau în trecut oamenii de ştiinţă) ci şi în rocile sedimentare din ocean există condiţii prielnice pentru astfel de formațiuni naturale. Descoperirea unei pile atomice naturale Prezentînd Academ­iei de Ştiin­ţe rezultatul cercetărilor între­prinse in mina de uraniu Oklo din Gabon, Francis Perrin, fost înalt comisar la Comisariatul pentru energia atomică şi pro­fesor la College de France, a afirmat că în acel zăcămînt ura­­nifer a funcţionat, în urmă cu cîteva sute de milioane de ani, o pilă atomică care s-a format în mod natural. Reacţia în lanţ, autoîntreţinută, a acestei „pile preistorice“, s-a produs în ză­cămintele de uraniu unde ura­niul 235 avea o concentraţie de 3 la sută, cu alte cuvinte chiar concentraţia combustibilului nu­clear utilizat astăzi într-o serie de reactoare atomice. Funcţiona­rea acestei „pile fosile“ a înce­tat în mod natural, după ce con­centraţia minereului de uraniu 235 a devenit insuficientă pentru a alcătui masa critică necesară reacţiei în lanţ. Această pilă atomică naturală a fost descoperită după ce s-a­ efectuat analiza compoziţiei mi­nereului de uraniu provenind de la mina Oklo, compoziţie care nu părea „normală“. In vreme ce pînă în prezent, toate minereurile de uraniu din lume, inclusiv eşantioanele adu­se de pe Lună de către astro­­nauţii misiunii „Apollo“, pre­zentau invariabil o concentraţie de uraniu 235 egală cu 0,720 la sută, la Oklo această concentra­ţie se situa între 0,621 la sută, 0,640 la sută şi, in anumite ca­zuri, 0,730 la sută. Pentru a ex­plica această anomalie au fost avansate două ipoteze: fie o separare izotopică care s-ar fi produs natural în cursul seco­lelor, fie o reacţie in lanţ. Ana­liza chimică a mostrelor de mi­nereu de la Oklo a dus la des­coperirea­­unor elemente a căror compoziţie izotopică corespundea perfect celei care se găseşte în produsele de fisiune, astfel încît a fost reţinută cea de-a doua ipoteză. Jean-Paul Pfiffelmann, Ingi­ner geolog la Compania mine­lor de uraniu de la Franceville (Gabon), a furnizat noi amănun­te de ordin tehnic privind des­coperirea unei pile atomice na­turale, care a funcţionat în urmă cu cîteva sute de milioane de ani, în mina de uraniu Oklo, de lîngă localitatea amintită. El a precizat, astfel, că terenurile unde se găsea „pila preistorică“ erau formate din gresie obişnui­tă şi nu prezentau nici o parti­cularitate, fiind nevoie, prin urmare, de un ansamblu cu to­tul deosebit de condiţii favora­bile pentru declanşarea reacţiei in lanţ. Exploatarea uraniului din zona minei de la Oklo a fost între­ruptă pe mai multe sute de me­tri pătraţi în vederea unor noi cercetări asupra condiţiilor in care s-a format pila atomică na­turală.

Next