Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-04-08 / nr. 78
STEAUA ROMÂNIEI, proect de lege pentru prorogarea dreptului de porto franc încă pe doi ani, iar pe alta au ordonat ca pentru toate mărfurile ce s’ar importa în intervalul pană la votarea legei, comercianții să consemneze dreptul vamal, şi acest deposit să rămâie intact pană la finit, plătind însă comercianţii de a doua oară dreptul vamal pentru tote mărfurile ce ar avea necesitate a le introduce în ţară din suma acelora cu dreptul deja consemnat, îşi poate figura cineva perturbaţiunea produsă din nişte asemenea dispoziţiuni fără calcul ! Vapere şi bastimente cu o mulţime de mărfuri nu sosit de o data , vama fără a calcula consecinţele au oprit discarcarea pănă când comercianţii nu vor depune valoarea vămei ; agenţiile vaporelor au protestat contra împedicărei de discarcare şi au formulat pretenţiuni exorbitante de staţie (despăgubire maritimă pentru oprirea vaselor) ; comercianţii spre a evita consecinţele acestor protestaţiuni s au verjut siliţi a angaja capitaluri întregi la depozitile cerute, şi au veitut cu uimire agrăvănduse poziţiunea lor prin refuzul de a li se primi în depozit cel puţin bonuri de a statului, rurale sau domeniale, în loc de bani sunători. Atunci au început a se expedia telegrame peste telegrame la Minister, tînguiri la cameră, s’au făcut interpelări de cătră deputaţi, o aglomeraţiune enormă de lucrări inutile la vamă, şi, în mijlocul acestei confusiuni, mărfurile, în valore de milioane descărcate de la vapoarele cu bloc, au fost aruncate pe cheia in noroiu, unde au stat expusejile intregi. Această stare de lucruri durează încă! -in fine proec•sul guvernului pentru prorogarea dreptului de porto-franc s’a votat de adunarea deputaţilor în şedinţa de la28 Martie expirat, şi Monitoriul Oficial No. 71 ne a comunicat instructivele şi frumose discursuri pronunţate pro şi contra. Din aceste desbateri, vedem că d. deputat Campiniu, de exemplu, a zis că sistemul porturilor france e un sistem vicios, fiind că agenţii vamali de la bariera Brăilei caută bagajele domniei-sale ca să vadă dacă nare niscaiva mărfuri ascunse ; că se şicaneză pe locuitori de la ţeară cînd vin în tîrg spre a cumpăra ceva.—D. Ministru de finanţe a zis că, după ideea domniei-sale, sistemul porturilor france nu e bun, dar domnia sa e silit a cere amânarea provisorie a supresiunei lor ca un ecspedient, ca se nu trece comerţul care este rutinier pe partea dreptă a Dunărei, etc. etc. Logica, seriositatea chiar a acestei argumentaţiuni, intr'o cestiune de viaţă sau de moarte pentru unul din cele mai infioritere oraşe ale Romăniei ( spre a nu vorbi decit numai pentru oraşul Galaţii), n’are necesitate de comentarii ; totuşi cuvintele onorabilului domn Ministru de finanţe s’ar putea considera ca o programă ministerială in cestiunea porturilor france. Proiectul de lege presentat şi susţinut de d. ministru e un ecspedient, cum zice domnia sa, o mărsură provisorie in aşteptarea timpului propice pentru abolirea definitivă a sistemului considerat ca viţios. Prin urmare proprietarii, capitaliştii, comercianţii din oraşul Galaţii sînt avizaţi că orice speranţă de modificare a legei vamale în cea ce priveşte instituţiunea porturilor france este o pură ilusirie. Condemnarea e pronunţată, ea va remănea definitivă. Dar în fine proiectul de prorogare pe timp de doi ani e suficient a opri ruina Galaţilor şi a readuce acest nefericit port cel puţin în parte, la starea sa normală şi înflorită . Nu ! de mii de ori nu ! Comerţul are necesitate absolută de stabilitate ; provisoriul, nesciinţa viitorului îl omoară. Suprimarea portului franc se suspendă pe doi ani. Ce va fi după aceşti doi ani ? Deci nime nu fondează, nime nu face îmbunătăţiri pentru scurtul timp de doi ani. Capitalurile spre a fructifica au necesitate de timp şi de un teren stabil ; capitalistul calculează şi nici un calcul serios nu se pote face cind nu se cunoaşte ce va fi după doi ani; deci capitalurile se retrag, operaţiunele se mărginesc numai la actualitate şi iau un caracter de ambulanţă ; totul devine provisoriu şi acest morb contagios se transmite de la comerţ la proprietate, de la proprietate la comună ; proprietarul nu îmbunătăţeşte imobilul său, hambarul sau casa, căci nu ştie dacă după doi ani acest imobil i-ar mai produce acelaşi venit ; comuna nu mai cheltueşte bani spre a îmbunătăţi căile de comunicaţiune dintre hambare, deposite şi cheie, neştiind dacă după doi ani acele hambare şi acele căi nu vor rămâne abandonate şi netrebuinciose, şi aşa mai departe. Statul înainte de a se decide a face o revoluţiune in sistemul comercial al ţerei prin suprimarea porturilor france şi a se arunca in întunericul necunoscut lui, ar fi trebuit să studieze cestiunea cu multă maturitate, o data insă hotărirea luată, să nu mai stee in cale, ar fi trebuit să ordone construirea şi formarea magazinelor de intreposite imediat şi suprimarea porturilor france se urmeze negreşit le terminul fixat ; atunce ruina n’ar fi fost inceta, dar constantă, revoluţiunea se consumă de o dată şi noua stare de lucruri se inaugura cu orecare şanse de succes şi cu mijlocele materiale adunate sub regimul precedent : proprietatea fonciată a oraşului rămănea negreşit ruinată, dar cel puţin comerţul rutinier nu, trecea Dunărea, cum alis d. ministru, neavând încredere în ocrotirea autorităţilor turceşti. Guvernul nostru însă fară studii prealabile şi în absolută necunoştinţă de cauză, legiferează ca prin surprindere abolirea porturilor france de la data de 81 Decemvrie 1895, şi imediat se găseşte în presenţa dificultăţilor pe care nu le prevăzuse, şi în primul loc observă că îi lipsesc mai multe milione pentru fondare de intreposite, şi că procentele acelor sumi şi pierderea venitului fonciat de la atîte hambare şi deposite ce urmau a remănea inutile, erau cu mult mai mari decît profitul ce se aştepta de la venitul vamal a consumaţiunei oraşului, totuşi nu se decide a reveni francaminte, ci se mărgineşte a modifica legea şi a amăna supresiunea porturilor france la data de 31. Decemvrie 1877. Milionele nici la această dată nu se presintă şi condiţiunile oraşului în aceşti doi ani de transiţiune au decăzut mult, deci se propune o nouă amînare pănă la anul 1880 ; dar pănă atunce cel puţin schimbare vor 6re lucrurile şi intrepositele fi vor ore fondate şi în starea foncţionar ne îndoim forte şi îndoiala nostra o împărtăşeşte şi d. deputat Teriachiu. '). Neştiinţa dar a viitorului şi nestabilitatea va continua a împinge oraşul spre ruină în mod gradat, dar neindoelnic şi dacă in urma evenimentelor recente s’ar inaugura peste Dunăre o nouă stare de lucruri, şi ar forma porturi france şi un regim mai puţin amator de inovaţiuni 2) atunce negreşit comerţul mare al Dunărei de gips, comerţul capitalurilor şi a creditilor seriose s’ar transfera acolo şi cu greu se va mai intorce înapoi. Aceasta e voacea oraşului Galaţi in agonie, vocea comerţului oprimat şi alungat. Găsi-va ea oare resunet in sferele conducătorilor destinelor ţerei? Este încă timp! Revizuirea şi unificarea legilor nostre vamale ; abrogarea dispoziţiunei art. 262 şi restabilirea neindoelnică şi definitivă a sistemului porturilor france, constituirea în oraşele Dunărene de comisiuni consultative compuse de oameni speciali fără distincţiune de naţionalitate ataşate pe lîngă camerile de comerciu, şi dorinţele exprimate de aceste comisiuni să fie ascultate ; în fine închiderea erei inovaţiunilor, a interpretărilor şi a dispoziţiunilor vecinice în materie vamală şi finanţiară, ceea ce a ajuns a forma din fiecare agent fiscal un apreciator arbitrar al legei, şi din comerţ o mină de exploataţiune , stabilitate, conservaţiune, iată mijlocele prin care credem că s’ar putea încă conjura reni. Cu tote acestea, ca se împrumutăm chipul de gândire al unuia din numerele precedente ale „Stelei României“ vom zice că ideia pesimiştilor este, că comerţul şi comercianţii, corpul eminaminte presurabil şi rutinier, vorba de Ministru de finanţe, e chiemat a plaţi şi a tăcea, şi nici cura a raţiona şi a cere ; că acest corp de visionări, in mare parte străini, care n’au cel puţin meritul de a fi compus numai de patrioţi puri, nu pote avea pentru un ministru nici fondul unui simplu votant din camera deputaţilor, prin urmare dorinţele sale pot rămînea neascultate şi voacea sa ca voacea profetului strigând în pustie , că un şef de secţiune sau cel mult un director de Ministeriu e mai mult decit trebue spre a asculta plângerile acestui corp vecinic plîngător şi a’i da din cănd în cănd câte un respuns de refuz. Aşa raţionează pesimiştii, noi însă nu încetăm de a spera. In tot cazul avem consciinţa împăcată că ne am înplinit datoria. V. ŞTIRI la l LOCALITATE. Stradele locale, cele pavate cu bolovani, au ajuns una dintre calamităţile Iaşilor. Hangaşele, de cari sunt la tot pasul acoperite aceste strade, le fac aproape impracticabile. Şi lucru mai întristător încă este, ca până acum nu vedem luându-se nici o măsură de cătră primărie spre a se începe circ- 1) Şedinţa de la 28 Martie a. c. Md)i. of. No. 71 2) . la Tulcea s’au stabilit deja anume magazine sub privigherea guvernului provisoriu spre a servi de magazine de intreposit pentru mărfurile de 4,reusit cu un minim drept fiscal.