Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-07-22 / nr. 161
Sambata 22 Iulie, 1878. Anul 11. M. 161. STEAUA ROMÂNIEI AB0»AI££BÎE Ia Iasi, an an...................................24 lei Trei Ioni................................................7 „ Pentru străinătate se adaugă portal. Recacţiunea si Administratiunea in Otelul de Europa, Strada Kăpuşnenu. Un eserupîar 10 bani ANONCIUEI Rondul sau locul în pagina IV Inserţiucî şi reclame, rondul . Scrisori nefrancate se refusă. 15 bani 25, •■6AÏ Rasl, 21 Iulie Pămîntul românesc au fost întotdeauna un pămînt de ospitalitate şi de toleranţă religiosa. Cine zice ca au fost vre-odată persecutate religiosa în ţara nostra, acela spune un mare neadevăr. Şi dacă Românii din tote timpurile au fost atît de generoşi şi de liberali, încit au lasat să vină în sinul lor indivizi, de tote naţionalităţile şi de tot religiunile, acesta nu însemneaza că ei au renunţat vreodatâ de a veglija la conservarea naţionalităţei lor. Dreptul de conservare naţională este un drept tot aşa de natural şi de sacru ca şi acela de a trăi şi de a-şi desvolta facultăţile fizice şi morale. Toţi streinii cari au locuit şi locuesc pe teritoriul nostru s’au bucurat şi se bucură de-o-potrivă ca şi Românii de protecţiunea legilor. Persona şi avuta lor au fost şi sînt de-o-potrivă protejate ca şi persona şi avutul Românilor băştinaşi. Şi creştinul ortodox, şi catolicul, şi luteranul, şi armanul, şi lipovanul, şi israelitul şi musulmanul şi indianul , toţi, dar toţi, au găsit in ţara aceasta depliiâ libertate de a se închina la D-zeu, după cum înţeleg, şi de a-şi exercita tote drepturile naturale fără ca vre-odată să fi trecut prin mintea vre-unui guvern să violenteze conştiinţa cuiva, să loveascâ persona sau să rîpescâ averea vreunui strein. Cruzimile şi barbariile, comise contra Israiliţilor în Francia, Spania, Portugalia, Germania, Italia şi în alte ţeri, au fost şi sînt cu totul streine pămîntului românesc. Şi dacă pe ici pe colo, cite-o-dată s’au găsit grupuri de omeni cari s’au încercat să asupresca pe vre-o clasă de streini ce locuesc teritoriul nostru, guvernul ţerei în totdeuna au luat apararea acelor streini și au știut să pună capăt neorinduelelor. Găsim de prisos a mai spune că adese aceste neorîndueli au fost provocate de chiar acei streini cari prin purtarea lor irita simţimîntul naţional, simţimînt căruia guvernul, pote contra inimei sale, întotdeauna a ştiut a-i pune stavilă. Nu sintem din numărul acelora cari facem din sistem resboiu streinilor. Din contra, sintem dintre aceia cari avem raporturi zilnice cu tote categoriile de streini ce locuesc teritoriul nostru. Sintem din numărul acelora cari vroesc ca streinii să nu fie lipsiţi de orice drepturi în aceasta ţară. Dar tocmai pentru că nu sîntem excluzivişti, cerem, şi acest drept nici o putere din lume nu pote să ni-l contesteze, ca streinul acela, care reclamă să fie pus pe-o treapta cu Românul, să fi dat probe incontestabile că este cu tot sufletul şi cu tota inima pentru ţara aceasta. A veghia la naţionalitatea nostra şi a o consolida este prima datorie ce o avem cu toţii. Şi când este vorba de a da drepturi Evreilor n’avem de cit să deschidem istoria ţerei nostre, ca să vadă lumea întreagă că țara aceasta n’au fost pâstrată prin varsarea de singe evreesa! Mai mult de cit atîta afirmam, şi în privința aceasta invocam mărturia tuturor bătrânilor din țară, ca in tote avînfurile nostre naţionale şi patriotice. Evreii au fost contra mişcărilor nostre naţionale. Cine nu ştie că Unirea ambelor ţeri surori au fost combătută cu înverşunare de israeliţii din ţara, cari mai toţi fără deosebire pe atunce şi până mai ieri erau înscrişi pe la diferiţii consuli (la protejaţii cutărui sau cutărui imperiu. Mare şi frumos lucru este de a fi cetăţan român ! Dar pentru ca cineva să se bucure de acesta calitate trebue să fie dovedit că merită acest drept de cetăţenie. Ce jertfe, întrebăm, au făcut israeliţii pentru ca ei să vină să pretindă de la noi să le dăm drepturile pe rari în alte staturi nu le-au dobîndit decit după torturile ce le-au suferit secule întregi ! A se impune unei naţiuni, atît de generose şi atît de tolerante, cum este naţiunea română, a bate pe la uşile puterilor celor mari, pentru ca prin forţă să dobîndescâ nişte drepturi pentru cari n’au dat probe că merită să le aibă , acesta nu este o faptă reală, acesta este a insulta naţiunea cea mai ospitalieră şi mai umană din Europa. Şi într’adevăr, dacă Evreii au fost atât de persecutaţi pe pămîntul nostru, după cum au dat a înţelege puterilor celor mari întrunite in congres, pentru ce s’au grămădit şi se grămădesc necontenit să vină într'o ţară barbară unde sînt pradaţi, jăfuiţi, ucişi, unde nu au libertatea de conştiinţă, cum spun prin memoriul adresat congresului ? Oare dacă ar fi fost ei atît de persecutaţi şi de loviţi in avutul lor, puteau ei să acumuleze averile pe cari le posedă astăzi ? De sigur că nu ! Pentru ce atunci vă ispitiţi a înegri în ochii lumei celei mari pe o naţiune care v’au încărcat cu atîte binefaceri ? Cari vă sînt jertfele şi probele că simpatizaţi pentru ţara aceasta ? A ! aveţi să ne spuneţi—dar aceste pot să trecâ de adevăr înaintea marilor diplomaţi, cari nu cunosc lucrurile din România,— că v’aţi dat tributul de sînge? Dar ore nu ştim noi, din comisiunile de recrutare, cîţi evrei fac parte din armata nostra ? Nu sînteţi voi aceia cari, pană mai ieri, vă făceaţi pînă şi supuşi greci numai să scăpaţi de oste ? Ne închinăm şi întindem mina puţinilor bravi Evrei, cari s’au luptat la Plevna ; aceia au dovedit că ţin la România. Să fiţi bine încredinţaţi că acelora ţara va şti să le fie recunoscetore. Dar voi Evrei de pe uliţa Mare, din Tîrgul-Cucului, de pe la Herţa, Mamorniţa, etc., ce aţi făcut pentru ţara aceasta, pentru ca să vă ridicăm la treapta de cetăţenie română şi să vă acordăm plenitudinea drepturilor civile şi politice ? Şi cind ţinem acest limbagiu, să fie bine constatat că nu-l ţinem la adresa unor evrei de aice sau din capitală, mai mult sau mai puţin luminaţi şi avuţi, pentru cari avem simpatie şi considerare. Dar, de la simpatie şi considerare până la dreptul de cetăţenie, deosebirea este forte mare. Ore israeliţii aceştia, mai mult sau mai puţin luminaţi şi avuţi, puse au ei vreodată contuarul lor la dispoziţiunea acelora pentru cari deşi au simpatie şi considerare, totuşi nu le inspiră încredere , că le vor intorce banul împrumutat? Desigur că nu. Ei bine ! Daca simpatia si considerarea au limitea lor în ordinea de interese materiale, cu atîta mai cu samă ele trebue să aibă limitea lor în ordinea de interese morale. Şi, precum creditul în finanţe se obţine după probele date, asemine şi creditul în ordinea morală de drepturi cetăţeneşti se dobîndesce prin sacrificiuri şi prin probe necontestabile. Şi precum omul cuminte şi prevenetor nu-şi pune punga sa la dispoziţia celui întâiu venit, tot aşa şi cetăţenia nu se pote da cu gramada la o sumă de indivizi, cari nimă - au dovedit că ţin la naţiunea română. Aţi făcut apel la puterile cele mari, aţi ştiut, prin coreligionarii voştri din streinatate, profita de protecţiunea miniştrilor plenipotenţiari din congres tocmai în minuntul cînd eraţi convinşi de mai înainte că există o iritaţiune contra nostra, şi aceasta credeţi voi că este de ajuns spre a fi puşi pe o treapta cu Românii? Din contra, de marsa vostra este anti - naţională, căci nu streinii cei de prin alte staturi au a vă cere garanţii mai inainte de a deveni cetăţeni români, ci noi, şi numai noi, sîntem in acest drept. Oare, n’aţi striga voi că sînteţi despoiaţi de dreptul vostru, cînd vi s’ar rădica şi s’ar conferi altora dreptul să examineze soliditatea garanţiei ce vi se ofere pentru banii ce vi se cer in imprumut din propria vostra pungă ? securamente, aţi striga din tote puterile că vi se râpeşo® dreptul vostru de proprietate. Ei bine! noi, să nu avem dreptul să ne apărăm naţionalitatea nostra macar cu argumentele cu cari voi vă apăraţi punga ?