Steaua Roşie, mai 1953 (Anul 2, nr. 68-76)

1953-05-01 / nr. 68

i întins pe an şes îngust şi roditor, intre dealuri cu vii, cu pomi fructiferi şi cotiturile Mureşului, Curtenii e un sat frumos, aranjat. Populaţia lui e harnică, muncitoare. Pe vremuri, ţăranii de pun părţile locului trebuiau să cutreere până peste nouă hotare, spre a-şi putea agonisi o bucătură de pâine, deoarece câmpiile Curteniului, acaparate de chiaburi, nu le puteau asigura cele necesare traiului. ... Zorii unei zile oarecare din anii dominaţiei burghezomoşiereşti sau din ana teroarei hortiste. Livada moşierului Rozsnyai se pierde încă în beznă. Dar satul s’a trezit. Porţile se deschid, peste gaduri se strecoară glasuri-glasuri, iar ici-colo licăreşte câte o Luminiţă de opaiţ. Pe uliţele largi, pe care s‘a aşezat ceaţa plumburie a zorilor trec tot mai mulţi oameni, care pornesc încet, cu capetele aplecate, spre malurile Mureşului. Inspre Mureş aburii dimineţii sunt, şi mai deşi. In aceste zile parcă apa ar fumega, insuflând o răcoare amorţitoare. Deodată, după cotitura drumului târg al Tg.-Mureşului, se iveşte o şaretă uşoară. Vizitiul somnoros pocneşte din bici. Rozsnyai Gheorghe, moşierul, înfofolit într’un palton călduros moţăie în trăsură, ameţit de atâta băutură. El se întoarce acasă dela o petrecere. Aproape întreg satul s’a golit. Acasă n’au rămas decât oamenii înstăriţi, chiaburii. Ceilalţi, trec dincolo de râu spre a-şi câştiga cu trudă amarnici un pumn de mălai pe pămănturile grofilor din Sângiorgii şi din Ernei. Intr’o zi apele umflate de s ploaie, valurile ce s’au revărsat în şuvoi au luat cu sine barca cu care ţăranii treceau râul. După ce s’a lăsat seara, oai menii trudiţi care se întorceau dela câmp trebuiau să se avân- . te până la brâu în apa răcoroasă. Cine mai avea poftă, sau putere, să străbată kilometr ‘ nesfârşiţi până la podul de pe Mureş?! Acasă, în timpul einei, cape-tele lor istovite se apleacă ne- , putincioase deasupra mesei. Nici mâncare nu le mai trebuia; ar fi vrut numai să doarmă, să doarmă, căci acuşi îi apucă din nou zorii zilei plină de trudă. In acelaş timp, şareta uşoară , şi-a scuturat din nou batjocoritor arcurile pe uliţele satului, ducându-l pe moşierul Rozsnyai la noi petreceri. „ Au trecut anii. . .La Curteni s’a risipit ceaţa. Copacii acoperiţi de omăt, îşi răspândesc sclipirea argintie deasupra grădinilor. Acoperişurile înzăpezite ale caselor oglindesc razele soarelui. Opt ani de trecut, de când pe uliţa principală a satului au apărut primii soldaţi sovietici, şi trei ani, de când, ţăranii din Curteni, unindu-şi forţele, au început să-şi făurească viaţa fericită de azi. In curtea largă a gospodăriei agricole colective , ,,Partizanul Roşu” e un „du-te-vino”, o forfotă mai mare decât în alte zile. Bulgării de noroi şi zăpadă, înmuiaţi de căldura soarelui, se sdrobesc sub cişmele colectiviştilor. Acum trei ani, pe aceste locuri era doar un loc viran, părăsit. O singură construcţie neterminată era în partea dinspre stradă, iar jur împrejur ■v au numai mlaştini, apă şi noaste gălăgioase. Astăzi însă totul s’a schimbat. Iată frumoasa clădire: şeiful gospodăriei. Puţin mai încolo, e un grajd lung de 60 de metri construit încă în anul 1950, cu sprijinul statului. Apoi, Udă şopronul lung de 30 metri pentru căruţe, coteţe încălzite pentru porci, atelierul de fierărie şi construcţia unui cămin cultural, aproape terminată. Drumul parcurs de colectiviştii din Curteni ni’a fost neted, dar cu puteri unite, ei au reuşit să înfrângă greutăţile. Despre aceasta vorbeşte colectivistul Ballo Martin: „In anul acesta a fost secetă. O asemenea secetă, înainte cu 4 ani ar fi pustiit totul. Nu aşa s’a întâmplat însă acum. Se poate convinge orişicine: la noi ţoate au dat rod. Sau de pildă, aproape 100 ha. de porumb au îngheţat în primăvara trecută. Ce să fi făcut — să fi plâns, să fi văicărit? Asta nu! Partidul ne îndruma, ne ajuta, cu dragoste. Cunoşteam metodele sovietice, cunoşteam regulile agrominimului. Am arat totul şi am însămânţat pământul din nou Am privit încontinuu, spre a conserva umezeala solului. A fost îngheţ, a fost secetă, dar noi am obţinut o recoltă de 2.200 kg. porumb la hectar. Ba mai mult, la porumbul însămânţat în patrat am scos până şi 2.500 kg. la hectar. La grâul semănat în rânduri încrucişate pe 30 ha. am scos mai mult de 2.200 kg. la hectar, pe când la cel însămânţat în rânduri obişnuite am realizat 1.700 kg. la hectar. Iată de ce, toamna, am semănat pe alte 86 hectare grâu în rânduri încrucişate”. LA CURTENI S’A RISIPIT CEAŢA SIE AM ROSIE Sub steagul internaţionalismului proletar Se Împlinesc 64 de ani de când muncitorii din toate ţările, întruniţi la Congresul de la Paris au hotărit să sărbătorească ziua de 1 Mai, ca zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. De atunci invincibilul steag al lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, steagul internaţionalismului proletar a fost înălţat din an în an tot mai biruitor, tordându-se sub el tot mai multe milioane de oameni ai muncii de pretutindeni. Adresându-se muncitorilor în înflăcărată proclamaţie de 1 Mai din anul 1904 marele geniu al omenirii muncitoare Vladimir Ilici Lenin scria: „...Muncitorii din toate ţările sărbătoresc trezirea lor la o viaţă conştientă, sărbătoresc unirea lor in lupta împotriva oricărei silnicii şi a oricărei asupriri a omului de către om, in lupta pentru eliberarea de foame, de mizerie şi de umiliri a milioanelor de oameni ai muncii. Două lumi stau faţă în faţă, în această luptă mare: lumea capitalului şi lumea muncii, lumea exploatării şi a sclaviei, lumea frăţiei şi a libertăţii“. Dezvoltând in mod genial marxismul, Lenin şi Stalin au ridicat sus steagul internaţionalismului proletar, învăţătura lui Marx-Engels-Lenin-Stalin despre internaţionalismul proletar, porneşte de la faptul că toate naţiunile, fie ele mari sau mici, toate rasele, indiferent de culoare, de limbă, sau de cultură, sunt şi trebue să fie egale în drepturi în toate domeniile vieţii economice, de stat, sociale şi culturale. Pornind de la principiul internaţionalismului proletar, al solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, gloriosul partid al lui Lenin şi Stalin constitue un model de partid proletar pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti frăţeşti, pentru toţi cei ce muncesc de pretutindeni. Sub conducerea înţeleaptă a lui Lenin şi Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a ridicat la luptă proletariatul rus, care in alianţă cu ţărănimea muncitoare a înfăptuit Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, făurind primul stat so- cialist multinaţional — statul sovietic — cel mai puternic stat din lume. Sub conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a fost lichidată în URSS asuprirea capitalistă şi moşierească. „După ce partidul nostru a luat puterea în 1917 — arată marele Stalin — şi după ce partidul a luat măsuri reale pentru lichidarea asupririi capitaliste şi moşiereşti reprezentanţii partidelor frăţeşti, admirând curajul şi succesele partidului nostru, i-au dat titlul de „brigadă de şoc“ a mişcării revoluţionare şi muncitoreşti mondiale“. Lenin şi Stalin au educat în permanenţă partidul şi poporul sovietic în spiritul celui mai înalt patriotism şi internaţionalism proletar arătându-le că statul sovietic trebue să realizeze maximul posibil pentru sprijinirea morală a luptei de eliberare a popoarelor din toate ţările. Sub conducerea genială a marelui Stalin, poporul sovietic a dat dovadă în repetate rânduri de un adevărat patriotism şi internaţionalism proletar. In Uniunea Sovietică a fost construit cu succes socialismul, şi acum, după măreaţa Învăţătură a lui Lenin şi Stalin, oamenii sovietici au trecut la construirea treptată a comunismului. Lucrarea lui I. V. Stalin „Problemele economice ale socialismului în URSS“ constitue un măreţ program pentru popoarele Uniunii Sovietice în drumul lor glorios care duce la comunism. Ea este totodată un far luminos al popoarelor din ţările de democraţie populară care construiesc cu succes socialismul şi un îndreptar de nepreţuit pentru popoarele asuprite din ţările capitaliste şi dependente, în lupta lor tot mai hotărîtă pentru pace şi eliberare naţională. Victoriile armatei sovietice, repurtate în cel de al doilea război mondial asupra fascismului hitlerist, au făcut posibilă eliberarea unui şir de ţări din Europa şi Asia, ţări în care oamenilor muncii li s-a creiat posibilitatea să ia puterea în propriile lor mâini şi să-şi formeze regimuri de democraţie popu- Iară, să păşească astfel, cu ajutorul permanent al Uniunii Sovietice, pe dru- mul construirii socialismului. Politica consecventă de pace şi ega- litate în drepturi a popoarelor, dusă , de Uniunea Sovietică, îndreptăţeşte pe deplin toate popoarele lumii să pri- vească cu încredere spre Uniunea So- . vietică şi să spună pe drept cuvânt că ea îşi îndeplineşte cu cinste misiunea sa internaţionalistă. Iată de ce popoarele lumii iubesc cu înflăcărare neasemuită Uniunea Sovietică. In istorica sa cuvântare rostită de pe tribuna Congresului al XIX-lea al P.C.U.S. I. V. Stalin a spus: „Acum, când din China şi Coreea până în Cehoslovacia şi Ungaria au apărut noi „brigăzi de şoc“ — ţările de democraţie populară, — acum partidului nostru îi este mai uşor să lupte, iar munca a pornit şi ea mai cu spor“. In urma celui de al doilea război mondial, datorită victoriei Uniunii Sovietice care a salvat popoarele Europei şi Asiei de primejdia robiei fasciste, şi datorită eliberării unui şir de popoare de către Uniunea Sovietică, au apărut noi „brigăzi de şoc“ — ţările de democraţie populară, — schimbându-se astfel raportul de forţă în favoarea lagărului păcii şi socialismului, care creşte şi se întăreşte pe zi ce trece, in timp ce lagărul imperialismului muribund merge spre prăbuşire, spre pieirea sa inevitabilă. Pentru prima dată în istorie s-a constituit după cel de al doilea război mondial un front unic al păcii, care cuprinde cele mai largi pături progresiste din toate ţările lumii, front care luptă pentru pace, pentru democraţie, pentru zădărnicirea planurilor agresive ale imperialiştilor, însufleţiţi de nobila ideologie a in- ternaţionalismului proletar, cu ajutotrul neprecupeţit multilateral, tehni- ceşte calificat şi desinteresat acordat de Uniunea Sovietică, oamenii muncii dta ţările de democraţie populară, construiesc cu succes socialismul. In marea Chină Populară se lichidează rămăşiţele feudale, trecându-se la pregătirea premizelor construcţiei socialismului. In ţările de democraţie populară se Înalţă zi de zi noi combininate metalurgice, puternice hidro şi termocentrale, şi numeroase alte miinionate construcţii ale socialismului. Un exemplu strălucit îl oferă în această privinţă şi ţara noastră, înapoiată altădată, pe a cărei cuprins se construiesc azi cu ajutorul internaţionalist al Uniunii Sovietice Canalul Dunăre-Marea Neagră, Hidrocentrala „V. I. Lenin“ de la Bicaz, s-a pus in funcţiune o parte a marelui Combinat poligrafic „Casa Scânteii „I. V. Stalin“, sunt pe terminate lucrările termocentralei de la Sângiorgiul de Pădure si altele. Sub conducerea partidului, în ţara noastră, aplicându-se în mod consecvent politica stalinistă de rezolvare a problemei naţionale, minorităţile naţionale se bucură de deplină egalitate în drepturi cu poporul român în toate domeniile vieţii economice, de stat, sociale şiculturale. Aşaturi de poporul român, la conducerea treburilor obşteşti participă oamenii muncii din rândurile minorităţilor naţionale. Pe ruinele culturii burgheze se ridică azi o cultură nouă, naţională informă şi socialistă în conţinut. Crearea Regiunii Autonome Maghiare constitue o dovadă strălucită a rezolvării staliniste a problemei naţionale, aplicată cu succes de partidul nostru. Această politică întăreşte şi mai puternic prietenia şi colaborarea dintre oamenii muncii români şi maghiari, făurindu-i să lupte cu şi mai multă energie pentru înflorirea patriei lor comune: Republica Populară Română. Succesele obţinute de ţările de democrate populară în frunte cu Uniunea Sovietică, insuflă curaj şi energie revoluţionară popoarelor lumii, care gem sub călcâiul imperialismului, le insuflă încredere în victoria cauzei socialismului. Oamenii muncii din ţările capitaliste, din colonii şi din ţările dependerate privesc cu tot mai multă încredere spre Uniunia Sovietică, spre ţările de democraţie populară. Ei sprijină activ politica de pace a lagărului socialismului şi se împotrivesc cu tiptărire pregătirilor de război ale imperialiştilor, afirmând cu tărie că nu vor lupta niciodată împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Astăzi, mai tare ca oricând creşte mişcarea popoarelor pentru pace, în frunte cu neclintita Uniune Sovietică, care sprijină cu fermitate politici de pace şi libertate a popoarelor. Recenta propunere a guvernelor R. P. Chineze şi R P.D. Coreene cu privire la soluţionarea problemei prizonierilor de război din Coreea a fost sprijinită cu o deosebită vigoare de guvernul sovietic prin declaraţia făcută de V. M. Molotov, având un uriaş ecou în lumea întreagă. Politica Uniunii Sovietice privitoare la încheierea unui armistiţiu în Coreea şi la unificarea şi încheierea unui tratat de pace cu Germania, este imbrăţişată cu căldură de către milioanele de oameni cinstiţi din toate ţările. Astăzi, mai puternic ca oricând se ridică valul mişcării revoluţionare înpotriva planurilor de dominaţie mondială la care aspiră imperialiştii americani şi sateliţii lor care au deschis şi întreţin focare de război în Coreea, Vietnam, Malaia, Birmania, Filipine şi creiazăpacte şi blocuri aegresive, baze militare din apropierea Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară pentru dezlănţuirea unui nou măcel mondial. împotriva acestor planuri criminale se ridică cu forţe mereu sporite uriaşa mişcare a popoarelor pentru apărarea păcii — cea mai măreaţă mişcare a timpurilor noastre. Popoarele lumii işi strâng tot mai puternic rândurile sub steagul invincibil al internaţionalismului proletar. Ele privesc cu tot mai multă încredere spre Uniunea Sovietică, ţara socialismului biruitor, care urmează cu consecvenţă politica păcii şi a prieteniei între popoare. CAMPIANU V. 1 Mai 1953. Un teatru al celor mai mici pe o străduţă mică ce poartă numele marelui poet rus Puşkin, o inscripţie luminoasă, pictată pe o tablă de sticlă atrage asupra sa privirea trei cătorilor.Pe această tablă se pot vedea figurile vesele din literatura pentru copii: Buratino, Păcală, Mişa Ursulescul, Urechilă, iepurele cel înţelept, etc. Deasupra acestora, cu litere groase e scris: Teatrul de Păpuşi, Tg.-Mureş. Din clădire se strecoară până în stra- Idă râsetul vesel al copiilor şi murmurul sănătos al tinerilor spectatori. La intrare te întâmpină un afiş colorat, anunţând cea mai nouă realizare a aicestui teatru, piesa: „Aşa cum ştiu ca porunceşte“. Într-o sală frumoasă şi spaţioasă îşi ţine reprezentaţiile Teatrul de Păpuşi de pe lângă Teatrul Secuesc de Stat din Tg.-Mureş. Copiii ca şi cei mari vin cu plăcere la acest teatru de tip nou. Printr-o muncă susţinută, desfăşurată cu îndrumarea şi sprijinul continuu al partidului şi guvernului, artiştii şi tehnicienii teatrului, au reuşit să cucerească din plin dragostea şi admiraţia micilor spectatori. Multe greutăţi a avut de întâmpinat acest teatru până a ajuns la dezvoltarea lui de azi. In anul 1949, cu ajutorul Sindicatului Artiştilor, câţiva artişti entuziaşti, au fondat acest teatru. La început, neavând o sală proprie, „Micul Iteatru muzical“ cum era denumit atunci, nu-şi putea ţine spectacolele decât odată pe săptămână. In vara aceluiaş an când teatrul funcţiona încă în cadrul Ateneului popular, a fost organizat primul turneu care avea ca scop să cuprindă acele comune şi sate ai căror tineri şi copii până atunci nu s au bucurat de plăcerea de a asista la reprezentaţiile unui teatru de păpuşi. Starea materială a teatrului nu permitea insă dezvoltarea lui in raport cu cerinţele. Acordând importanţa cuvenită rolului educator al acestui teatru, la sfârşitul anului 1949 regimul demo- terat popular l-a ridicat la rangul de teatru de stat, inglobându-l ca o secţie la Teatrul Secuesc de Stat. De atunci a început adevărata faftorire a acestui teatru, atât in ceea ce priveşte stilul realist al interpretării rolurilor, cât şi în confecţionarea păpuşilor şi a decorurilor. Datorită grijii Comitetului regional de partid şi a sfatului popular al oraşului, teatrului de păpuşi i s-a pus la dispoziţie o sală încăpătoare şi largă în care acesta să-şi poată ţine netulburat spectacolele. Pe lângă acestea, teatrul mai primeşte şi subvenţii însemnate. începând din anul 1950, teatrul de păpuşi îşi ţine reprezentaţiile de 7 ori pe săptămână, iar din anul 1963 se ţin şi pentru adulţi câte două reprezentaţii într-o săptămână. Din repertoriul teatrului fac parte, operele autorilor sovietici, autohtoni, cât şi a celor din celelalte ţări de democraţie populară. Cele mai însemnate succese le-a obţinut colectivul teatrului cu piesele: „Cneazul Igor“ de Borodin; „Clopotele Lebedelor“ de autorul român Atanasiu Atlas; „Năzdrăvăniile lui Păcală“ piesă ce a fost prezentată până în prezent de 73 ori în versiune maghiară, prelucrată de Herskovits Pál; „Doctorul fără voie“ de Moliére, „Iepurele şi motanul“ de Landau şi alte multe poveşti şi basme. In acelaş timp nu s-a neglijat nici ridicarea nivelului tehnico-profesional al artiştilor şi tehnicienilor, organizându-se în acest scop cursuri de pregătire profesională. Numeroase interpretări de un înalt nivel artistic, inovaţii şi raţionalizări, au văzut lumina zilei între pereţii teatrului. La toate acestea a contribuit in mare parte utemista Nagy Ilona si inovatorul Zsigmond Iosif. Este recunoscut şi meritul celorlalţi artişti şi tehnicieni care au muncit cu multă sârguinţă şi şi-au însuşit, cu multă pricepere experienţa renumitului specialist sovietic Obrazţov, Laureat al Premiului Stalin. Ajutorul moral şi material de care se bucură in permanenţă teatrul de păpuşi din partea partidului şi guvernului este chezăşia succeselor sale in viitor, în lupta pentru formarea omului nou ,pentru desăvârşirea revoluţiei culturale.