Steaua Roşie, mai 1953 (Anul 2, nr. 68-76)

1953-05-01 / nr. 68

1 Mai 1953. Făuritorii unei vieţi noi Convorbire cu fruntaşi ai construirii socialismului Oamenii Muncii de pe întinsul patriei noastre desfăşoară cu succes lupta pen­tru îndeplinirea în 4 ani a planului cincinal. In această luptă patriotică, îndrumată de partid, se ridică zi de zi oameni noi, cu o concepţie înaintată faţă de muncă. Dăm cuvântul unora dintre ei, să ne arate cum au însuşit metodele noi de muncă, ce rezultate au obţinut in opera măreaţă de construire a socialismului. Mecanicul cincisutist Csavar Béla întrebare: Cum a fost in­trodusa miş­carea cinci­­sutistă la De­poul de loco­­motive din Tg.-Mureş.'1 Răspuns: In scurt timp după elibera­rea patriei noastre de sub jugul fascist m’am convins de multiplei­­avantaje ce prezintă aplicarea metodelor sovietice. In anul 1949 am avut fericirea de a putea participa la Bucureşti la o consfătuire, în cadrul căreia vestitul mecanic de Ideomoti­­va, stahanovistul sovietic Blaje­­nov a demonstrat metoda me­canicilor cinci sutişti. După ce am înţeles temeinic în ce­­ con­stă aplicarea acestei metode, încă acolo, la conferinţă, m­i-am luat angajamentul ca întor­cându-mă la Depoul din Tg.­­Mureş, să parcurg în prima lună cu locomotiva mea 10.000 de kilometri fără reparaţii ge­nerale şi spălări, utilizând la maximum locomotiva. Intorcându-mă acasă i-am deauns mecanicului Wagner Mi­hail, cu care lucrez împreună, metoda tovarăşului nostru so­vietic Blajenov. Astfel, noi am aplicat la Tg.-Mureş pentru prima oară metoda cincisutistă pe locomotiva Nr. 5633. Mi-am îndeplinit cu cin­ste angajamentul luat la Bucu­rești. In decurs de o lună am parcurs cu locomotiva mea cei 10.000 de kilometri fără repa­raţii capitale şi spălări, reali­zând împreună cu echipa mea o economie de 72 tone de căr­bune. Întrebare: Dacă mişcarea cincisutistă a fost extinsă mai departe? Răspuns: Cu sprijinul orga­nizaţiei de bază din cadrul De­poului am ţinut o serie de ex­puneri despre mişcarea cinci­sutistă. La cursurile profesiona­le mişcarea cincisutistă a con­stituit deasemeni obiectul unui studiu sistematic. In consfătui­rile de producţie m’am ocupat permanent cu popularizarea mişcării cincisutiste, reuşind să conving tot mai mulţi munci­tori feroviari despre superiori­tatea acestei metode Tot mai mulţi mecanici de locomotivă şi fochişti au înţeles că mişcarea cincisutistă asigură o producti­vitate mai mare; ea aduce tot­odată însemnate economii de combustibil, contribue deci la reducerea preţului de cost şi totodată asigură un venit mai mare celor care iau parte în această mişcare. Astăzi 56 de mecanici de locomotivă şi 56 fochişti de la Depoul din Tg.­­Mureş iau parte la mişcarea cincisutistă. STEAUA ROȘIE Stahanovistul BoianCIUC Roman de la IFIL Reghin Întrebare: Cum a luat fiinţă secţia de instrumen­te muzicale din cadrul întreprinderii Forestiere pentru In­dustrializarea Lemnului din Reghin? Răspuns: Când, în anul 1936, în calitate de maistru la Şcoala profesională lemn-fo­restieră din Câmpulung am pus problema construirii instrumen­telor muzicale în ţara noastră, tehnicienii capitalişti mi-au dat următorul răspuns: „De ce să ne ocupăm noi cu asemenea fleacuri, când putem importa din Germania şi din alte ţări instrumente muzicale?’’ Eu însă nu m’ara mulţumit cu un asemenea răspuns. Tim­pul meu liber l-am folosit sculp­tând, scobind, cloind, şi cu toată batjocura la care eram supus mi-am fabricat o vioara, apoi încă una. Până la sfârşit însă, nefiind sprijinit de nimeni n'am putut face nimica. După eliberare, în jurul anului 1948, am ridicat din nou proble­ma fabricării instrumentelor mu­zicale. De data aceasta însă am fost sprjinit cu căldură. Treptat, treptat, mi-am văzut dorinţa îm­plinită. Mai întâi am fabricat câ­teva instrumente în cadrul Şcolii Profesionale, iar apoi Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei, mi-a încredinţat mi­siunea să înfiinţez o secţie de in­strumente muzicale în fabrica de cherestea şi lăzi din Reghin. In intervalul scurt ce a trecut de atunci am ajuns să producem mii de instrumente muzicale: di­ferite tipuri de ghitare şi mando­line, viori, balalării şi violonce­le. In secţia noastră au fost reali­zate o serie de inovaţii, printre care maşina pentru copiat fun­duri şi feţe de viori, dispozitivul pentru tăierea gradaţiei la ghi­tare şi mandoline, etc. întrebare: Cum e organizată munca in cadrul secţiei şi ce re­zultate aţi obţinut? Răspuns: Ca materii prime fo­losim molidul de rezonanţă, pal­tinul, fagul, lemnul de abanos, palisandru, nucul sau mahonul, etc. In cadrul secţiei munca este organizată după sistemul sovie­tic de bandă rulantă. Procesul tehnologic de fabricaţie a instru­mentelor muzicale se bazează pe producţia în serie, fazele de lucru fiind mecanizate. Iată-l de exemplu, pe stahano­vistul Bunuş Petru. El a inventat o maşină traforaş pentru părţile de instrumente muzicale şi o fre­ză verticală pentru faltul de în­gropare a galalitului la ghitare şi mandoline. Cu asemenea cola­boratori desigur că se poate lu­cra în condiţii optime. Nevasta mea, Alexandra, calificată la lo­cul de muncă, lucrează şi ea la modelarea melcului gâtului de vioară. Muncitorul Lenard Ale­xandru execută cu băgare de sea­mă asamblarea viorilor. In cin­stea zilei de 1 Mai colectivul nos­tru şi-a luat angajamentul să-şi depăşească cu 15 la sută prevede­rile de plan. Până în prezent am realizat însă o depăşire de 50 la sută a planului nostru. Scopul nostru este să produ­cem cât mai multe instrumente muzicale de o calitate superioară, la un preţ cât se poate de ieftin, iată de exemplu, faţă de anul 1951 am reuşit să reducem pre­ţul de cost la ghitare şi mando­line cu 30 la sută. În prezent studiem o serie de cărţi şi mate­riale documentare sovietice, pen­­tru ca să ne putem îmbogăţi şi mai mult sortimentele, pentru a da o contribuţie şi mai mare la în­deplinirea cincinalului în 4 ani, pentru satisfacerea tot mai inten­să a nevoilor materiale şi cultura­le mereu crescânde ale celor ce muncesc. Vészi Mihai, preşedintele gospodăriei agricole colective „Libertatea" din Goreni întrebare: Ce realizări a obţinut gospodăria agricolă co­lectivă din Goreni? Răspuns­■ Noi membrii gospodăriei agricole co­lective „Li­bertatea” din Goreni, români şi maghiari, sărbătorim împreu­nă pentru prima oară în gos­podăria noastră, inaugurată în luna Decembrie 1952, Ziua so­lidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. Familia noastră, gospodăria a fost înjghebată în lupta aprigă împotriva uneltiri­lor veninoase ale chiaburilor. Îndrumarea partidului a fost simţită din plin în scurta noas­tră activitate de la înfiinţarea gospodăriei. La toate muncile am respectat şi am aplicat re­gulile agrominimului. Experien­ţa câştigată de noi şi cea îm­părtăşită de membrii celorlalte gospodării colective, vizitate de noi încă înainte de înfiinţarea gospodăriei noastre, precum şi bogata pildă a colhoznicilor sovietici este pentru noi o co­moară de preţ, care ne ajută să ne rezolvăm toate proble­mele. In faţa celor 42 familii de colectivişti din gospodăria noastră nu va mai putea exista nicio piedică care să ne poată opri pe drumul nostru. Cu mândrie putem raporta, că ne-am făcut cu cinste dato­ria în campania însămânţărilor de primăvară. Astfel, până la data de 25 Aprilie am însămân­ţat 95 la sută din suprafaţa prevăzută pentru însămânţări de primăvară, iar până la 1 Mai vom termina complect însămânţările. Avem in rându­rile noastre numeroşi colecti­vişti fruntaşi români şi ma­ghiari, bărbaţi şi femei ca Nagy Mihai, Câmpianu Florea, Ceuşan Ilie, Nagy Susana şi alţii. Am avut şi alte realizări. Iată de pildă, mai putem arăta, că am curăţit pomii din livadă, am desgropat, păruit şi cercuit viu. Am sporit şi­ avutul ob­ştesc, cumpărând pentru gos­podărie 130 de oi. Întrebare: Ce planuri aveţi pentru viitor? Răspuns: Viaţa noastră a luat o nouă întorsătură. Noi am rupt pentru totdeauna cu mizeria şi sărăcia în care am trăit atâta amar de vreme sub regimurile de tristă amintire burghezo-moşiereşti. Anul acesta vom construi o magazie de cereale, coteţe pen­tru crescătoria noastră de porci şi vom cumpăra cel puţin încă 10 scroafe de prăsilă pe lângă cele doua pe care le avem. Nu­mărul oilor îl vom spori cu circa 40 de bucăţi. Suntem solidari cu lupta poporului coreean Am trecut de mult de vârsta de 50 de ani. Părul meu este alb ca zăpada. In toată viaţa mea am dorit ca oamenii mun­cii să trăiască bine, să nu fie între ei ură şi duşmănie. In tinereţe, ca şi acum, am avut prieteni din rândurile oamenilor muncii de toate neamurile; cu toţi m’am împăcat bine. In trecut, ca şi acum, am urît războiul. In urma războaielor rămân oameni schilozi, copii fără de părinţi, femei văduve. Urmăresc zilnic comunicatele din „Scânteia“, în legătură cu războiul sângeros ce se duce în Coreea de câţiva ani. Ca om bătrân, care am umblat prin multe părţi, eu m-am convins de la început că războiul din Coreea, purtat de imperialiştii americani, este un război bar­bar, nedrept şi ruşinos pentru magnaţii dolarului, care au dat năvală asupra paşnicului popor coreean, cu gândul ca să-l în­­genunchieze, să-l jefuiască, să-l facă robul lor. Planurile imperialiştilor ame­ricani s’au dat însă peste cap. Armata Populară Coreeană şi voluntarii chinezi, luptă îm­preună cu eroism pentru liber­tate şi independenţă, pentru vii­torul fericit al eroicei Coree. Atrocităţile bestiale săvârşite de imperialiştii americani, şco­lile şi spitalele bombardate şi insectele infectate aruncate din avioanele americane, nu fac alt­ceva decât să sporească ura poporului coreean împotriva agresorilor. Faţă de voinţa şi puterea eroicului popor coreean, imperialiştii se dovedesc a fi neputincioşi. Dând dovadă­­ de voinţa lor sinceră de pace, conducătorii popoarelor coreean şi­ chinez au­ făcut noi propuneri pentru în­cheierea armistiţiului în Coreea. Pe baza acestor propuneri, sprijinite cu căldură de Uniu­nea Sovietică prin tovarăşul Molotov, a şi început schimbul prizonierilor bolnavi şi răniţi. Aceasta este un nou succes în­semnat al luptei partizanilor păcii din lumea întreagă, din rândurile cărora facem parte activă şi noi colectiviştii din I­leriu, solidarizându-ne cu poporul eroicei Coree. CRĂCIUN IOAN șef de echipă la gospodăria agricolă colecivă „Zori Noi” din Lueriu­ Creşte mânia popoarelor împotriva masurilor fasciste Opinia publică mondială a a­­flat cu indignare de represaliile întreprinse de către autorităţile franceze împotriva unor fruntaşi ai mişcării muncitoreşti din Franţa. Arestarea fruntaşilor mişcării muncitoreşti din Franţa a avut loc tocmai în momentul când re­prezentanţii guvernului francez, în frunte cu marioneta René Ma­yer, au luat drumul către Wa­shington, ca o manifestaţie a slugărniciei lor faţă de stăpânii din Wall­ Street. Elogiile aduse de guvernanţii­­ dolarizaţi ai Franţei patronilor lor de peste Ocean vor să însemneze o asigu­rare dată acestora din urmă în ce priveşte fascizarea Franţei, aşa cum cer acest lucru interese­le monopoliştilor americani. Atacul împotriva libertăţilor sindicale şi democratice, nume­roasele percheziţii la sediile or­ganizaţiilor democrate şi la do­miciliile conducătorilor mişcării muncitoreşti din Franţa, dove­desc că guvernul antipopular al Franţei, pus în slujba impe­rialiştilor americani, nu se dă în lături nici de la cele mai jos­nice mijloace de teroare, împo­triva masselor populare care îşi strâng tot mai mult rându-­le în jurul Partidului Comunist Francez. Întoarcerea în Franţa a to­­varăşului Maurice Thorez,­ uibi­­tul conducător al Partidului Co­munist a fost primit de massele largi ale poporului francez cu un nestăvilit entuziasm, deoa­rece poporul ştie că Partidul Comunist reprezintă cele mai arzătoare năzuinţe ale sale, că partidul luptă cu fermitate pen­tru libertăţile democratice. Cu toate samavolniciile guvernan­ţilor actuali ai Franţei, între­prinse la ordinul Wall­ Streetu- l­ui, rezistenţa poporului francez împotriva zbirilor săi este­­ mai puternică, lupta sa este tot mai hotărîtă. Privesc cu cea mai mare căl­dura şi simpatie lupta poporului francez şi înfierez cu indignare măsurile ticăloase ale guver­nanţilor Franţei împotriva frun­taşilor mişcării muncitoreşti. NICULESCU SCARLAT profesor Tg.-Mureş . Privesc cu simpatie lupta pentru eliberare­a popoarelor subjugate Am 28 de ani şi îmi iubesc nespus de mult patria. Simt că este o datorie a mea să mun­cesc conştiincios, să dau pro­duse de calitate superioară, să fac totul pentru a contribui cât mai intens la realizarea planu­lui cincinal în 4 ani. Am simţit o satisfacţie deose­bită când tovarăşii mei m-au ales responsabilul brigăzii Nr. 1 din secţia „transmisii” a Atelierelor de reparaţii auto din Tg.-Mureş. Împreună cu ei, pe baza angajamentelor luate în cinstea zilei de 1 Mai, am ob­ţinut în cursul lunii Aprilie o depăşire consecutivă a normei reexaminate de 170 la sută. Cu acest rezultat în produc­ţie a întâmpinat brigada noas­tră ziua de 1 Mai. Pe lângă aceasta am luat parte activă la pregătirile sportive şi în spe­cial la crossul ,,Să întâmpinăm ziua de 1 Mai”. Tradiţionala zi a solidarităţii internaţionale a celor ce mun­cesc din lumea întreagă este pentru mine un bun prilej să-mi exprim simpatia cu care privesc lupta pentru eliberare­a po­poarelor din ţările capitaliste şi coloniale. Cu deosebită admiraţie ur­măresc lupta eroică a poporului coreean, ajutat de voluntarii chinezi, pentru apărarea patriei sale împotriva agresorilor. Aprob din toată inima pro­punerile de pace ale guvernelor coreean şi chinez, sprijinite de marea Uniune Sovietică şi de toate popoarele doritoare de pace, căci popoarele au nevoie de pace. Popoarele vor reuşi să impună pacea! Membrii brigăzii noastre sunt acum mai hotarîţi ca oricând să depună eforturi înzecite în producţie, pentru realizarea cin­cinalului în 4 ani şi pentru întâmpinarea Festivalului Mon­dial al Tineretului şi Studenţi­lor pentru pace şi prietenie cu noi victorii. RUSU GHEORGHE muncitor la Atelierele de reparaţii auto Tg.-Mureş

Next