Steaua Roşie, iunie 1953 (Anul 2, nr. 77-84)

1953-06-03 / nr. 77

7 Statutul model al gospodăriei agricole colective Gospodăria colectivă este o mare gospodărie agricolă socialistă, în care ţâranii muncitori se unesc de bună­voie ,şi pun la un loc pământul şi prin­cipalele lor mijloace de producţie. La baza ei stă proprietatea obşteas­că asupra mijloacelor de producţie, munca in colectiv şi proprietatea de­plină asupra producţiei obţinute. Gospodăria agricolă colectivă îşi or­ganizează munca după plan, foloseşte pe scară largă mijloacele mecanizate şi metodele ştiinţei agricole înaintate. I. Scopuri ART. 1. Noi, ţăranii muncitori din satul . . . comuna , * ' » raionul . .­­ . regiunea Republica Populară Romănă, ne unim de bunăvoie, constituindu-ne în gos­podăria agricolă colectivă cu denumi­rea „ având sediul tn satul . . . comuna . . . AHT. 2. Scopul urmărit de noi este ca prin munca organizată în comun, cu mijloace comune de producţie; Să clădim o gospodărie agricolă co­­lectivă; Să asigurăm victoria deplină asupra chiaburilor, asupra tuturor exploatato­rilor şi duşmanilor celor ce muncesc; Să învingem complect întunericul, precum şi starea înapoiată a gospodă­riei mici individuale. Folosind tractoarele şi maşinile a­­gricole puse la dispoziţie de stat prin S. M. T., cât şi animalele noastre de tracţiune şi aplicând metodele in gospodăria colectivă se împletesc strâns interesele personale ale ţărani­lor colectivişti cu interesele obşteşti ale gospodăriei colective. Mergând pe calea gospodăriei co­lective, calea socialismului, singura cale justă pentru ţărănimea muncitoa­re, călăuzindu-se după experienţa ţă­rănimii colhoznice din Uniunea Sovie­tică şi experienţa proprie a ţăranilor colectivişti din ţara noastră, ţărănimea muncitoare îşi clădeşte o viaţă nouă, îmbelşugată şi fericită, şi sarcini­­ agrozootehnice înaintate, să ob­ţinem o producţie sporită în agri­cultură şi în creşterea animalelor, producţie care să întărească gospo­dăria colectivă şi să ne asigure nouă cât şi familiilor noastre o viaţă îmbel­şugată şi un viitor fericit. ART. 3. Membrii gospodăriei agri­cole colective se obligă să depună toa­te eforturile pentru a întări gospodă­ria colectivă, să muncească cinstit, să apere şi să dezvolte proprietatea ob­ştească, să repartizeze veniturile gos­podăriei după cantitatea şi calitatea muncii depuse, să asigure o cât mai bună îngrijire a animalelor de muncă şi de producţie, să se îngrijească de tractoarele şi maşinile puse la dispozi­ţia gospodăriilor colective de către stat prin S.M.T., să îndeplinească la timp şi în bune condiţii obligaţiile pe care le au faţă de statul nostru, statul oamenilor muncii de la oraşe şi sate, cărei gospodării colective în parte, precum şi planul pentru dezvoltarea creşterii animalelor. ART. 10. Consiliul de conducere şi toţi membrii gospodăriei se obligă: a) Să mărească producţia pe tere­nurile gospodăriei colective prin intro­ducerea şi respectarea asolamentului, arături adânci, irigaţii, plantarea per­delelor de protecţie, însămânţări făcu­­te cu semănătoarea, plivitul buruieni­lor, prăşitul la timp şi în bune condiţii, îngrăşatul pământului cu îngrăşămin­te naturale (bălegar) şi minerale, strângerea recoltelor la timp şi fără pierderi, combaterea şi distrugerea dăunătorilor animali şi vegetali ai cul­turilor agricole şi mărirea suprafeţe­lor cultivate cu plante industriale, res­pectând cu cea mai mare stricteţe toa­te măsurile agrotehnice stabilite de organele agricole. b) Să aleagă pentru însămânţări seminţele cele mai bune şi să le cu­reţe de corpuri străine, să le păzească de distrugere şi de înstrăinare, să le păstreze în încăperi curate şi aerisite, să organizeze şi să mărească suprafaţa însămânţată cu sămânţă selecţionată (seminceri) ; c) Să mărească suprafeţele cultiva­­bile, prin indiguirea terenurilor inun­dabile, punerea în valoare a săraturi­lor, ameliorarea terenurilor degradate şi sistematizarea terenurilor gospo­dăriei colective; d) Să întrebuinţeze din plin toate forţele de tracţiune, inventarul, unel­tele agricole şi alte mijloace de pro­ducţie, care aparţin gospodăriei, cât şi tractoarele, motoarele, batozele şi ce­lelalte maşini agricole puse la dispo­ziţie de stat prin S.M.T.; să extindă mecanizarea lucrărilor la cultura câm­pului şi zootehnice, să asigure o bună îngrijire a animalelor şi a inventarului agricol al gospodăriei, precum şi a maşinilor statului. e) Să organizeze creşterea animale­lor de producţie în gospodăria colec­tivă, înfiinţând cât mai multe ferme zootehnice, să mărească numărul vite­lor şi să îmbunătăţească rasa şi pro­ductivitatea lor, să ţină reproducători de rasă pentru animalele din fermele gospodăriei, precum şi pentru cele ce se află în proprietatea personală a membrilor, să respecte regulile zoo­tehnice şi veterinare stabilite de Mi­nisterul Agriculturii; să întreţină şi să îmbunătăţească păşunile şi islazurile; să asigure furajele necesare creşterii animalelor — proprietate obştească; f) Să dezvolte celelalte ramuri de producţie agricolă, ţinând seama de condiţiile locale: grădini de zarzavat, livezi de pomi, vii, albinărit, creşterea viermilor de mătase, producţia casnică — legată de agricultură — cu care se îndeletniceşte populaţia din regiunea respectivă, să construiască eleştee pentru peşte şi altele; g) Să clădească construcţiile nece­sare gospodăriei colective (grajduri, coteţe, magazii, remize, cluburi, cre­­şe, băi populare şi altele) şi să între­prindă lucrări de electrificare a gos­podăriei colective, utilizându-se la maximum în acest scop munca mem­brilor, precum şi materialele şi resur­sele locale; h) Să organizeze şi să dezvolte în­trecerea socialistă între brigăzi, echi­pe şi membrii gospodăriei colective; i) Să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, în­­lesnindu-le pregătirea pentru funcţiu­nile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractorişti, apicultori, viticultori, legumicultori şi alte specia­lităţi; j) Să ridice necontenit nivelul cul­tural al membrilor gospodăriei, folo­sind în acest scop radio-ul, cinema­tograful, biblioteci, cluburi, săli de lectură, echipe artistice, ziare, revis­te etc.; k) Să ţină legătura cu oamenii de ştiinţă şi institutele de cercetări, apli­când în practică rezultatele cercetă­­torilor acestora; l) Să înfrumuseţeze satele prin: plantarea de pomi fructiferi şi co­paci decorativi, crearea de parcuri, întreţinerea drumurilor şi curăţirea străzilor; m) Să acorde o permanentă aten­ţie antrenării femeilor în producţie şi în viaţa obştească, promovându-le în munci de răspundere, ajutându-le pe cât posibil prin crearea de creşe, grădiniţe de copii şi altele. ART. II. Pot deveni membri ai gospodăriei colective ţăranii cu gos­podării mici şi mijlocii, ţăranii fără pământ, precum şi alţi oameni ai muncii necesari gospodăriei colective, indiferent de sex sau naţionalitate, care au vârsta de 16 ani împliniţi. Nu se primesc în gospodăria co­lectivă chiaburi şi alţi exploatatori, precum şi cei care au pierdut drep­tul electoral. ART 12. Intrarea în gospodăria colectivă se face pe baza unei cereri scrise în care cel ce doreşte să intre în gospodăria colectivă va arăta: nu­mele, prenumele şi domiciliul lui şi al membrilor familiei care fac parte din gospodăria sa, averea ce posedă el şi membrii familiei, adeziunea lor liber consimţită la prevederile prezen­tului statut. Cererea de înscriere va fi semnată de toţi membrii familiei care au îm­plinit vârsta de 16 ani. Primirea de noi membri în gospo­dăria colectivă se face în tot cursul anului. ART. 13. Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală care va decide asupra primirii mem­brilor în gospodărie. ART. 14. Țăranii muncitori indivi­duali care au vândut animalele de muncă în ultimii 2 ani înainte de a se înscrie în gospodăria colectivă se primesc în gospodărie cu condiţia o­­bligatorie de a achita gospodăriei colective — în rate anuale în curs de 4 ani — contravaloarea animalelor de muncă vândute. Acei care nu posedă sămânţa ne­cesară suprafeţei de pământ pe care au adus-o, se primesc în gospodăria colectivă cu condiţia de a aduce în gospodăria colectivă, în decurs de 1 an, sămânţa în natură. ART. 15. Fiecare membru are dreptul: a) Să ia­­parte la adunarea gene­rală cu drept de vot; b) Să aleagă şi să fie ales în con­ducerea­­ gospodăriei; c) Să dispună pe deplin de venitu­rile ce i se cuvin din partea gospo­dăriei în urma muncii depuse; d) Să se bucure de toate avanta­jele sau ajutoarele pe care le oferă gospodăria, ca: ajutor de naştere, fo­losirea creşelor de copii, ajutor i bani sau în natură, îu­ caz de boală, pentru bătrâni, inapţi de muncă, aju­tor acordat familiei pentru cazurile de deces. Valoarea ajutorului va fi stabilită de adunarea generală. e) Consiliul de conducere poate da atelaje membrilor spre întrebuinţare personală contra plată în condiţiile stabilite de adunarea generală, dar numai în măsura în care aceasta nu stânjeneşte muncile în gospodărie. ART. 16. Cel ce iese din rândurile gospodăriei colective va primi la sfâr­şitul anului agricol, o suprafaţă de teren egală cu aceea cu care a intrat în gospodărie, în afara perimetrului comasat al gospodăriei colective, din terenurile membrilor nou înscrişi. A­­ceasta numai în cazul dacă nu va fi satisfăcut de sfatul popular din te­renurile rezervă de stat. De asemenea, la sfârşitul anului i se va restitui partea socială în bani şi i se vor plăti drepturile ce i se cuvin în natură şi în bani pentru zi­­iele-muncă lucrate în gospodărie. Partea sa din fondul de bază (indi­vizibil) nu se restitue. ART. 17. Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi ho­­tărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodă­riei colective. In procesul verbal al adunării ge­nerale se va arăta în mod obligato­­riu numărul membrilor prezenţi in şedinţă şi numărul celor care au vo­tat pentru excludere. Hotărîrea adunării generale de ex­cludere a unui membru din gospo­dăria colectivă se aduce la cu­noştinţa com­itetului executiv al sfa­tului popular raional. Cel exclus are dreptul să facă contestaţie la comi­tetul executiv al sfatului popular raional. Acesta examinează contesta­ţia în prezenţa preşedintelui gospodă­riei colective şi a celui în cauză şi ia hotărîrea definitivă. Până la hotărîrea comitetului exe­cutiv al sfatului popular raional asu­pra contestaţiei, membrul exclus îşi păstrează toate drepturile. V. Despre membri. Drepturi şi îndatoriri II. Despre pământ ART. 4. La intrarea în gospodăria colectivă, membrii vor aduce in patri­moniul gospodăriei tot pământul. Răzoarele (haturile) care despart loturile de pământ vor fi desfiinţate, pământul comasându-se intr-unul sau mai multe trupuri. Terenul gospodăriei va fi împărţit în câmpuri, potrivit asolamentului a­­daptat şi va fi lucrat în comun de membrii gospodăriei. Fiecare câmp de asolament este îm­părţit in parcele, care se repartizează brigăzilor de câmp pe toată durata a­­solamentului. Gospodăria agricolă colectivă va a­­sigura fermelor zootehnice suprafeţele necesare cultivării furajelor pentru creşterea animalelor. ART. 5. Fiecărei gospodării ţără­neşti care a intrat in gospodăria co­lectivă i se lasă in folosinţă personală o parcelă de pământ pentru curte, grădină sau livadă, în suprafaţă de 20—30 ari, afară de suprafaţa ocu­pată de construcţii. ART. 6. Suprafaţa comasată a gos­podăriei colective nu poate fi în nici­­un caz micşorată, ci numai mărită, fie cu terenurile aduse de membrii noi înscrişi, fie cu terenurile date în folo­sinţă fără plată de către stat. III. Despre mijloacele de producţie AHT. 7. La intrarea în gospodăria colectivă, membrii vor aduce în gos­podărie, pe lângă pământ, ca bunuri colective (obşteşti): a) Toate animalele de muncă (cai, boi, bivoli, catâri şi alte animale de tracţiune) ; b) Inventarul agricol principal (plug, boroană, semănătoare, seceră­­toare, mijloace de transport şi altele); c) Sămânţa necesară pentru insă­­mânţarea terenului adus in gospodă­ria colectivă; d) Furaje în cantităţile necesare pentru întreţinerea până la noua re­coltă a animalelor aduse în patrimoniul gospodăriei colective; e) Toate mijloacele pentru prelu­crarea produselor agricole, precum şi utilajul atelierelor pentru întreţinerea şi repararea inventarului agricol (fie­rărie, rotărie, tâmplărie, etc.). ART. 8. Nu se colectivizează şi ră­mân în proprietatea personală a fiecă­rei gospodării ţărăneşti care a intrat în gospodăria colectivă: a) Casa de locuit; b) Construcţiile gospodăreşti nece­sare pentru adăpostirea animalelor ră­mase în proprietatea personală a gos­podăriei ţărăneşti; c) Inventarul agricol mărunt nece­sar pentru lucrarea lotului de teren rămas în folosinţa personală; d) Animalele de producţie, după cum urmează: o vacă sau bivoliţă, două capete tineret bovin până la vârsta de 2 ani, o scroafă cu purcei, până la 3 porci, 10 oi şi capre împreu­nă; e) Până la 20 de stupi; f) Un număr nelimitat de păsări şi iepuri de casă. In comunele din raioanele unde su­prafeţele arabile sunt reduse, iar ţă­rănimea muncitoare se ocupă cu creş­terea animalelor, pot rămâne în pro­prietate personală până la două viei şi pe lângă ele tineret, o scroafă cu purcei, până la 2 porci, 20 oi şi capre împreună, 20 de stupi, un număr ne­limitat de păsări şi iepuri de casă. Aceste comune vor fi stabilite de Ministerul Agriculturii. In comunele unde mare­ parte din suprafeţele de teren sunt fâneţe na­turale şi nu se pot introduce alte cul­turi, iar colectiviştii nu au animale de muncă şi nici vite de producţie ca­re ar depăşi numărul prevăzut de sta­tut ce poate să le rămână în proprie­tate personală, adunarea generală poa­te, ca excepţie, să hotărască ca la or­ganizarea gospodăriei colective să fie micşorat numărul de vite productive ce pot să rămână în proprietatea per­sonală a ţăranului colectivist, aducân­­du-se prisosul in gospodăria colecti­­vă. După organizarea gospodăriei co­lective, ţăranii colectivişti au dreptul să-şi complecteze, din afara gospodă­riei colective, numărul de vite de pro­ducţie prevăzut de statut pentru a ră­mâne în proprietate personală. In comunele unde sunt suprafeţe mari de fâneţe, unde există puţin te­ren arabil şi ocupaţia principală a ţă­ranilor muncitori este creşterea ani­malelor, Ministerul Agriculturii poate aproba, la cererea ţăranilor muncitori, să se înfiinţeze gospodării colective de creştere a vitelor. In aceste cazuri ţăranii colectivişti pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea în gospodăria colectivă să­­se colectivize­ze şi animalele de producţie — vaci şi oi — care depăşesc numărul prevăzut în statut pentru a rămâne in proprie­tate personală. IV. Activitatea gospodăriei colective şi a consiliului de conducere ART. 9. Gospodăria colectivă se o­­bligă să-şi organizeze întreaga activi­tate după plan, respectând întocmai sarcinile de stat privitoare la produc­ţia agricolă şi îndeplinind obligaţiile faţă de stat. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de produc­ţie, însămânţări, prăşitul, recoltatul, freeratul, desmiriştitul, arăturile de toamnă şi primăvară — întocmite în raport cu situaţia şi cu specificul fie­ STEAUA ROȘIE 3 iunie 1953. VI. Mijloacele gospodăriei colective ART. 18. Fiecare familie care intră în gospodăria colectivă este obligată să depună o taxă de înscriere de 25— 50 lei la intrarea în gospodărie, sau cel mai târziu în timp de un an de la această dată. Taxa de înscriere se stabilește de către adunarea generală în raport cu situația materială a celui ce se în­scrie în gospodărie. Veniturile provenite din taxele de înscriere se varsă la fondul de ba­ză (indivizibil) al gospodăriei. ART. 19. Din valoarea bunurilor (animale, inventar și altele) aduse de membri în gospodărie se trece la fondul de bază (indivizibil) al gos­podăriei 25—50%, procent care se stabileşte de adunarea generală în raport cu situaţia materială a fiecărei gospodării ţărăneşti ce intră în gos­podăria colectivă. Restul din valoarea totală a bunurilor aduse în colectiv de fiecare gospodărie se consideră ca parte socială a acestei gospodării. ART. 20. Din totalul produselor ve­getale şi animale obţinute, gospodăria colectivă: a) Achită obligaţiile către stat în ce priveşte cotele de colectare, resti­tuirile de seminţe împrumutate; achi­tă muncile executate de S.M.T., con­form contractului încheiat între părţi, care are putere de lege, îndeplineşte obligaţiile ce decurg pentru gospo­dăria colectivă din contractările în­cheiate. b) Asigură cantitatea de seminţe necesară însămânţării pământului şi furajele necesare întreţinerii anima­lelor gospodăriei colective pe tot tim­pul anului. Creează o rezervă de seminţe şi furaje în proporţie de 10—15%, din necesarul unui an, pentru caz de recoltă slabă şi calamităţi. Această rezervă se reînoieşte în fiecare an. c) In anii cu recoltă bună, gospo­dăria colectivă constitue un fond ali­mentar de rezervă, reprezentând 2% din producţia totală de cereale (grâu, secară, porumb), pentru ajutorarea membrilor gospodăriei colective în anii cu recoltă slabă sau calamităţi. Repartizarea acestui fond se hotă­răşte de către adunarea generală. d) Creează, conform hotărîrii adu­nării generale, fonduri de ajutoare pentru invalizi, bătrâni, persoane ca­re temporar au pierdut capacitatea de lucru, familii cu greutăţi ale os­taşilor, întreţinerea creşelor şi orfa­nilor. Aceste fonduri de ajutoare nu vor putea depăşi limita de 2% din valoarea brută a producţiei (în natură şi în bani). e) Vinde o parte din produse sta­tului, cooperaţiei sau în­ pieţe, în can­tităţile stabilite de adunarea generală. f) Repartizează restul produselor obţinute intre membrii gospodăriei colective în raport cu zilele-muncă e­­fectuate de fiecare. ART. 21. Veniturile în bani ale gospodăriei colective se repartizează după cum urmează: a) Se achită în primul rând impo­zitele către stat, ratele de asigurare şi împrumuturile bănești contractate. b) Se acoperă cheltuelile de pro­ducție şi anume: repararea maşinilor şi uneltelor agricole, tratamentul ani­malelor, combaterea dăunătorilor şi altele. c) Se acoperă cheltuelile de admi­nistraţie care nu vor putea trece de 5% din totalul veniturilor în bani ale gospodăriei. d) Se repartizează fonduri pentru nevoi social-culturale: pregătirea ca­drelor necesare gospodăriei, crearea de creşe, grădiniţe de copii, cluburi, colţuri roşii, biblioteci, instalaţii de radio, cinematograf, sport, etc. e) Se complectează fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei colective în vederea cumpărării de utilaje a­­gricole şi animale de muncă şi de producţie, achiziţionării de materiale necesare construcţiilor sau diferitelor (Continuare in pag. 3-a)

Next