Steaua Roşie, iunie 1953 (Anul 2, nr. 77-84)
1953-06-03 / nr. 77
7 Statutul model al gospodăriei agricole colective Gospodăria colectivă este o mare gospodărie agricolă socialistă, în care ţâranii muncitori se unesc de bunăvoie ,şi pun la un loc pământul şi principalele lor mijloace de producţie. La baza ei stă proprietatea obştească asupra mijloacelor de producţie, munca in colectiv şi proprietatea deplină asupra producţiei obţinute. Gospodăria agricolă colectivă îşi organizează munca după plan, foloseşte pe scară largă mijloacele mecanizate şi metodele ştiinţei agricole înaintate. I. Scopuri ART. 1. Noi, ţăranii muncitori din satul . . . comuna , * ' » raionul . . . regiunea Republica Populară Romănă, ne unim de bunăvoie, constituindu-ne în gospodăria agricolă colectivă cu denumirea „ având sediul tn satul . . . comuna . . . AHT. 2. Scopul urmărit de noi este ca prin munca organizată în comun, cu mijloace comune de producţie; Să clădim o gospodărie agricolă colectivă; Să asigurăm victoria deplină asupra chiaburilor, asupra tuturor exploatatorilor şi duşmanilor celor ce muncesc; Să învingem complect întunericul, precum şi starea înapoiată a gospodăriei mici individuale. Folosind tractoarele şi maşinile agricole puse la dispoziţie de stat prin S. M. T., cât şi animalele noastre de tracţiune şi aplicând metodele in gospodăria colectivă se împletesc strâns interesele personale ale ţăranilor colectivişti cu interesele obşteşti ale gospodăriei colective. Mergând pe calea gospodăriei colective, calea socialismului, singura cale justă pentru ţărănimea muncitoare, călăuzindu-se după experienţa ţărănimii colhoznice din Uniunea Sovietică şi experienţa proprie a ţăranilor colectivişti din ţara noastră, ţărănimea muncitoare îşi clădeşte o viaţă nouă, îmbelşugată şi fericită, şi sarcini agrozootehnice înaintate, să obţinem o producţie sporită în agricultură şi în creşterea animalelor, producţie care să întărească gospodăria colectivă şi să ne asigure nouă cât şi familiilor noastre o viaţă îmbelşugată şi un viitor fericit. ART. 3. Membrii gospodăriei agricole colective se obligă să depună toate eforturile pentru a întări gospodăria colectivă, să muncească cinstit, să apere şi să dezvolte proprietatea obştească, să repartizeze veniturile gospodăriei după cantitatea şi calitatea muncii depuse, să asigure o cât mai bună îngrijire a animalelor de muncă şi de producţie, să se îngrijească de tractoarele şi maşinile puse la dispoziţia gospodăriilor colective de către stat prin S.M.T., să îndeplinească la timp şi în bune condiţii obligaţiile pe care le au faţă de statul nostru, statul oamenilor muncii de la oraşe şi sate, cărei gospodării colective în parte, precum şi planul pentru dezvoltarea creşterii animalelor. ART. 10. Consiliul de conducere şi toţi membrii gospodăriei se obligă: a) Să mărească producţia pe terenurile gospodăriei colective prin introducerea şi respectarea asolamentului, arături adânci, irigaţii, plantarea perdelelor de protecţie, însămânţări făcute cu semănătoarea, plivitul buruienilor, prăşitul la timp şi în bune condiţii, îngrăşatul pământului cu îngrăşăminte naturale (bălegar) şi minerale, strângerea recoltelor la timp şi fără pierderi, combaterea şi distrugerea dăunătorilor animali şi vegetali ai culturilor agricole şi mărirea suprafeţelor cultivate cu plante industriale, respectând cu cea mai mare stricteţe toate măsurile agrotehnice stabilite de organele agricole. b) Să aleagă pentru însămânţări seminţele cele mai bune şi să le cureţe de corpuri străine, să le păzească de distrugere şi de înstrăinare, să le păstreze în încăperi curate şi aerisite, să organizeze şi să mărească suprafaţa însămânţată cu sămânţă selecţionată (seminceri) ; c) Să mărească suprafeţele cultivabile, prin indiguirea terenurilor inundabile, punerea în valoare a săraturilor, ameliorarea terenurilor degradate şi sistematizarea terenurilor gospodăriei colective; d) Să întrebuinţeze din plin toate forţele de tracţiune, inventarul, uneltele agricole şi alte mijloace de producţie, care aparţin gospodăriei, cât şi tractoarele, motoarele, batozele şi celelalte maşini agricole puse la dispoziţie de stat prin S.M.T.; să extindă mecanizarea lucrărilor la cultura câmpului şi zootehnice, să asigure o bună îngrijire a animalelor şi a inventarului agricol al gospodăriei, precum şi a maşinilor statului. e) Să organizeze creşterea animalelor de producţie în gospodăria colectivă, înfiinţând cât mai multe ferme zootehnice, să mărească numărul vitelor şi să îmbunătăţească rasa şi productivitatea lor, să ţină reproducători de rasă pentru animalele din fermele gospodăriei, precum şi pentru cele ce se află în proprietatea personală a membrilor, să respecte regulile zootehnice şi veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii; să întreţină şi să îmbunătăţească păşunile şi islazurile; să asigure furajele necesare creşterii animalelor — proprietate obştească; f) Să dezvolte celelalte ramuri de producţie agricolă, ţinând seama de condiţiile locale: grădini de zarzavat, livezi de pomi, vii, albinărit, creşterea viermilor de mătase, producţia casnică — legată de agricultură — cu care se îndeletniceşte populaţia din regiunea respectivă, să construiască eleştee pentru peşte şi altele; g) Să clădească construcţiile necesare gospodăriei colective (grajduri, coteţe, magazii, remize, cluburi, creşe, băi populare şi altele) şi să întreprindă lucrări de electrificare a gospodăriei colective, utilizându-se la maximum în acest scop munca membrilor, precum şi materialele şi resursele locale; h) Să organizeze şi să dezvolte întrecerea socialistă între brigăzi, echipe şi membrii gospodăriei colective; i) Să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, înlesnindu-le pregătirea pentru funcţiunile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractorişti, apicultori, viticultori, legumicultori şi alte specialităţi; j) Să ridice necontenit nivelul cultural al membrilor gospodăriei, folosind în acest scop radio-ul, cinematograful, biblioteci, cluburi, săli de lectură, echipe artistice, ziare, reviste etc.; k) Să ţină legătura cu oamenii de ştiinţă şi institutele de cercetări, aplicând în practică rezultatele cercetătorilor acestora; l) Să înfrumuseţeze satele prin: plantarea de pomi fructiferi şi copaci decorativi, crearea de parcuri, întreţinerea drumurilor şi curăţirea străzilor; m) Să acorde o permanentă atenţie antrenării femeilor în producţie şi în viaţa obştească, promovându-le în munci de răspundere, ajutându-le pe cât posibil prin crearea de creşe, grădiniţe de copii şi altele. ART. II. Pot deveni membri ai gospodăriei colective ţăranii cu gospodării mici şi mijlocii, ţăranii fără pământ, precum şi alţi oameni ai muncii necesari gospodăriei colective, indiferent de sex sau naţionalitate, care au vârsta de 16 ani împliniţi. Nu se primesc în gospodăria colectivă chiaburi şi alţi exploatatori, precum şi cei care au pierdut dreptul electoral. ART 12. Intrarea în gospodăria colectivă se face pe baza unei cereri scrise în care cel ce doreşte să intre în gospodăria colectivă va arăta: numele, prenumele şi domiciliul lui şi al membrilor familiei care fac parte din gospodăria sa, averea ce posedă el şi membrii familiei, adeziunea lor liber consimţită la prevederile prezentului statut. Cererea de înscriere va fi semnată de toţi membrii familiei care au împlinit vârsta de 16 ani. Primirea de noi membri în gospodăria colectivă se face în tot cursul anului. ART. 13. Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală care va decide asupra primirii membrilor în gospodărie. ART. 14. Țăranii muncitori individuali care au vândut animalele de muncă în ultimii 2 ani înainte de a se înscrie în gospodăria colectivă se primesc în gospodărie cu condiţia obligatorie de a achita gospodăriei colective — în rate anuale în curs de 4 ani — contravaloarea animalelor de muncă vândute. Acei care nu posedă sămânţa necesară suprafeţei de pământ pe care au adus-o, se primesc în gospodăria colectivă cu condiţia de a aduce în gospodăria colectivă, în decurs de 1 an, sămânţa în natură. ART. 15. Fiecare membru are dreptul: a) Să iaparte la adunarea generală cu drept de vot; b) Să aleagă şi să fie ales în conducerea gospodăriei; c) Să dispună pe deplin de veniturile ce i se cuvin din partea gospodăriei în urma muncii depuse; d) Să se bucure de toate avantajele sau ajutoarele pe care le oferă gospodăria, ca: ajutor de naştere, folosirea creşelor de copii, ajutor i bani sau în natură, îu caz de boală, pentru bătrâni, inapţi de muncă, ajutor acordat familiei pentru cazurile de deces. Valoarea ajutorului va fi stabilită de adunarea generală. e) Consiliul de conducere poate da atelaje membrilor spre întrebuinţare personală contra plată în condiţiile stabilite de adunarea generală, dar numai în măsura în care aceasta nu stânjeneşte muncile în gospodărie. ART. 16. Cel ce iese din rândurile gospodăriei colective va primi la sfârşitul anului agricol, o suprafaţă de teren egală cu aceea cu care a intrat în gospodărie, în afara perimetrului comasat al gospodăriei colective, din terenurile membrilor nou înscrişi. Aceasta numai în cazul dacă nu va fi satisfăcut de sfatul popular din terenurile rezervă de stat. De asemenea, la sfârşitul anului i se va restitui partea socială în bani şi i se vor plăti drepturile ce i se cuvin în natură şi în bani pentru ziiele-muncă lucrate în gospodărie. Partea sa din fondul de bază (indivizibil) nu se restitue. ART. 17. Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi hotărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodăriei colective. In procesul verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenţi in şedinţă şi numărul celor care au votat pentru excludere. Hotărîrea adunării generale de excludere a unui membru din gospodăria colectivă se aduce la cunoştinţa comitetului executiv al sfatului popular raional. Cel exclus are dreptul să facă contestaţie la comitetul executiv al sfatului popular raional. Acesta examinează contestaţia în prezenţa preşedintelui gospodăriei colective şi a celui în cauză şi ia hotărîrea definitivă. Până la hotărîrea comitetului executiv al sfatului popular raional asupra contestaţiei, membrul exclus îşi păstrează toate drepturile. V. Despre membri. Drepturi şi îndatoriri II. Despre pământ ART. 4. La intrarea în gospodăria colectivă, membrii vor aduce in patrimoniul gospodăriei tot pământul. Răzoarele (haturile) care despart loturile de pământ vor fi desfiinţate, pământul comasându-se intr-unul sau mai multe trupuri. Terenul gospodăriei va fi împărţit în câmpuri, potrivit asolamentului adaptat şi va fi lucrat în comun de membrii gospodăriei. Fiecare câmp de asolament este împărţit in parcele, care se repartizează brigăzilor de câmp pe toată durata asolamentului. Gospodăria agricolă colectivă va asigura fermelor zootehnice suprafeţele necesare cultivării furajelor pentru creşterea animalelor. ART. 5. Fiecărei gospodării ţărăneşti care a intrat in gospodăria colectivă i se lasă in folosinţă personală o parcelă de pământ pentru curte, grădină sau livadă, în suprafaţă de 20—30 ari, afară de suprafaţa ocupată de construcţii. ART. 6. Suprafaţa comasată a gospodăriei colective nu poate fi în niciun caz micşorată, ci numai mărită, fie cu terenurile aduse de membrii noi înscrişi, fie cu terenurile date în folosinţă fără plată de către stat. III. Despre mijloacele de producţie AHT. 7. La intrarea în gospodăria colectivă, membrii vor aduce în gospodărie, pe lângă pământ, ca bunuri colective (obşteşti): a) Toate animalele de muncă (cai, boi, bivoli, catâri şi alte animale de tracţiune) ; b) Inventarul agricol principal (plug, boroană, semănătoare, secerătoare, mijloace de transport şi altele); c) Sămânţa necesară pentru insămânţarea terenului adus in gospodăria colectivă; d) Furaje în cantităţile necesare pentru întreţinerea până la noua recoltă a animalelor aduse în patrimoniul gospodăriei colective; e) Toate mijloacele pentru prelucrarea produselor agricole, precum şi utilajul atelierelor pentru întreţinerea şi repararea inventarului agricol (fierărie, rotărie, tâmplărie, etc.). ART. 8. Nu se colectivizează şi rămân în proprietatea personală a fiecărei gospodării ţărăneşti care a intrat în gospodăria colectivă: a) Casa de locuit; b) Construcţiile gospodăreşti necesare pentru adăpostirea animalelor rămase în proprietatea personală a gospodăriei ţărăneşti; c) Inventarul agricol mărunt necesar pentru lucrarea lotului de teren rămas în folosinţa personală; d) Animalele de producţie, după cum urmează: o vacă sau bivoliţă, două capete tineret bovin până la vârsta de 2 ani, o scroafă cu purcei, până la 3 porci, 10 oi şi capre împreună; e) Până la 20 de stupi; f) Un număr nelimitat de păsări şi iepuri de casă. In comunele din raioanele unde suprafeţele arabile sunt reduse, iar ţărănimea muncitoare se ocupă cu creşterea animalelor, pot rămâne în proprietate personală până la două viei şi pe lângă ele tineret, o scroafă cu purcei, până la 2 porci, 20 oi şi capre împreună, 20 de stupi, un număr nelimitat de păsări şi iepuri de casă. Aceste comune vor fi stabilite de Ministerul Agriculturii. In comunele unde mare parte din suprafeţele de teren sunt fâneţe naturale şi nu se pot introduce alte culturi, iar colectiviştii nu au animale de muncă şi nici vite de producţie care ar depăşi numărul prevăzut de statut ce poate să le rămână în proprietate personală, adunarea generală poate, ca excepţie, să hotărască ca la organizarea gospodăriei colective să fie micşorat numărul de vite productive ce pot să rămână în proprietatea personală a ţăranului colectivist, aducându-se prisosul in gospodăria colectivă. După organizarea gospodăriei colective, ţăranii colectivişti au dreptul să-şi complecteze, din afara gospodăriei colective, numărul de vite de producţie prevăzut de statut pentru a rămâne în proprietate personală. In comunele unde sunt suprafeţe mari de fâneţe, unde există puţin teren arabil şi ocupaţia principală a ţăranilor muncitori este creşterea animalelor, Ministerul Agriculturii poate aproba, la cererea ţăranilor muncitori, să se înfiinţeze gospodării colective de creştere a vitelor. In aceste cazuri ţăranii colectivişti pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea în gospodăria colectivă săse colectivizeze şi animalele de producţie — vaci şi oi — care depăşesc numărul prevăzut în statut pentru a rămâne in proprietate personală. IV. Activitatea gospodăriei colective şi a consiliului de conducere ART. 9. Gospodăria colectivă se obligă să-şi organizeze întreaga activitate după plan, respectând întocmai sarcinile de stat privitoare la producţia agricolă şi îndeplinind obligaţiile faţă de stat. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producţie, însămânţări, prăşitul, recoltatul, freeratul, desmiriştitul, arăturile de toamnă şi primăvară — întocmite în raport cu situaţia şi cu specificul fie STEAUA ROȘIE 3 iunie 1953. VI. Mijloacele gospodăriei colective ART. 18. Fiecare familie care intră în gospodăria colectivă este obligată să depună o taxă de înscriere de 25— 50 lei la intrarea în gospodărie, sau cel mai târziu în timp de un an de la această dată. Taxa de înscriere se stabilește de către adunarea generală în raport cu situația materială a celui ce se înscrie în gospodărie. Veniturile provenite din taxele de înscriere se varsă la fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei. ART. 19. Din valoarea bunurilor (animale, inventar și altele) aduse de membri în gospodărie se trece la fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei 25—50%, procent care se stabileşte de adunarea generală în raport cu situaţia materială a fiecărei gospodării ţărăneşti ce intră în gospodăria colectivă. Restul din valoarea totală a bunurilor aduse în colectiv de fiecare gospodărie se consideră ca parte socială a acestei gospodării. ART. 20. Din totalul produselor vegetale şi animale obţinute, gospodăria colectivă: a) Achită obligaţiile către stat în ce priveşte cotele de colectare, restituirile de seminţe împrumutate; achită muncile executate de S.M.T., conform contractului încheiat între părţi, care are putere de lege, îndeplineşte obligaţiile ce decurg pentru gospodăria colectivă din contractările încheiate. b) Asigură cantitatea de seminţe necesară însămânţării pământului şi furajele necesare întreţinerii animalelor gospodăriei colective pe tot timpul anului. Creează o rezervă de seminţe şi furaje în proporţie de 10—15%, din necesarul unui an, pentru caz de recoltă slabă şi calamităţi. Această rezervă se reînoieşte în fiecare an. c) In anii cu recoltă bună, gospodăria colectivă constitue un fond alimentar de rezervă, reprezentând 2% din producţia totală de cereale (grâu, secară, porumb), pentru ajutorarea membrilor gospodăriei colective în anii cu recoltă slabă sau calamităţi. Repartizarea acestui fond se hotărăşte de către adunarea generală. d) Creează, conform hotărîrii adunării generale, fonduri de ajutoare pentru invalizi, bătrâni, persoane care temporar au pierdut capacitatea de lucru, familii cu greutăţi ale ostaşilor, întreţinerea creşelor şi orfanilor. Aceste fonduri de ajutoare nu vor putea depăşi limita de 2% din valoarea brută a producţiei (în natură şi în bani). e) Vinde o parte din produse statului, cooperaţiei sau în pieţe, în cantităţile stabilite de adunarea generală. f) Repartizează restul produselor obţinute intre membrii gospodăriei colective în raport cu zilele-muncă efectuate de fiecare. ART. 21. Veniturile în bani ale gospodăriei colective se repartizează după cum urmează: a) Se achită în primul rând impozitele către stat, ratele de asigurare şi împrumuturile bănești contractate. b) Se acoperă cheltuelile de producție şi anume: repararea maşinilor şi uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor şi altele. c) Se acoperă cheltuelile de administraţie care nu vor putea trece de 5% din totalul veniturilor în bani ale gospodăriei. d) Se repartizează fonduri pentru nevoi social-culturale: pregătirea cadrelor necesare gospodăriei, crearea de creşe, grădiniţe de copii, cluburi, colţuri roşii, biblioteci, instalaţii de radio, cinematograf, sport, etc. e) Se complectează fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei colective în vederea cumpărării de utilaje agricole şi animale de muncă şi de producţie, achiziţionării de materiale necesare construcţiilor sau diferitelor (Continuare in pag. 3-a)