Steaua Roşie, august 1953 (Anul 2, nr. 94-102)

1953-08-01 / nr. 94

4 Acre’s' s'Job. STEAUA ROȘIE III. — Partidul Comunist în lupta pentru construirea socialismului 13. Marea Revoluţie Socialis­tă din Octombrie a deschis o eră nouă în istoria omenirii —s­era prăbuşirii capitalismului şi a triumfului socialismului şi comunismului. Victoria revolu­ţiei sovietice în Rusia a marcat o cotitură radicală în destinele omenirii, în istoria universală — cotitura de la lumea veche capi­talistă la lumea nouă, socialistă Revo­­pţia din Octombrie a pricinuit capitalismului o rana mortală, a zdruncinat şi slăbit temeliile imperialismului, a în­lesnit lupta proletariatului inter­naţional împotriva capitalului. Dintr’o forţă naţională, partidul nostru comunist s’a transformat într’o forţă mondială, interna­ţională, în „brigadă de şoc” a mişcării revoluţionare şi munci­toreşti mondiale. Odată cu instaurarea dicta­turii proletariatului, în faţa Partidului Comunist ca partid de guvernământ, s-au pus sar­cinile construirii şi apărării primului stat socialist din lr­me al muncitorilor şi ţăranilor. Conducătorul Partidului Co­munist, şeful Guvernului Sovie­tic, V. I. Lenin, a elaborat un program fundamentat în mod ştiinţific, program de transfor­mare a Rusiei, înapoiată din punct de vedere economic, într'o (Continuare în pag. 4-a). 3 ’(Urmare din pac. 2-aV *­ citate perspectivele de dezvol­tare a re­mişcării muncitoreşti, i­n vultur de murire care nu cu­noaşte teamă în luptă. 5. Lupta intransigentă dusă d­e Lenin la Congresul al doilea şi în perioada următoare împo­triva oportuniştilor, pentru apă­rarea principiilor ideologice şi organizatorice ale bolşevismu­lui a avut o mare importanţă internaţională. Demascarea ne­cruţătoare de către Lenin a 6. întreaga desfăşurare a e­­venimentelor istorice începând de la Congresul al doilea al PM.S.D.R. până la victoria Ma­rii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie a confirmat în mod con­cret că Partidul Comunist a fost singura forţă revoluţionară conducătoare în ţară. Istoria ce­lor trei revoluţii din Rusia a a­­ratat că partidul nostru a des­făşurat într’o perioadă scurtă (1903—1917) o muncă politică gigantică, ce nu are precedent în lume în ceea ce priveşte bogă­ţia experienţei, profunzimea e­­laborării teoriei marxiste şi a­­plicării ei creatoare în desfăşu­rarea revoluţiei; ea a arătat marea forţă şi viabilitate a stra­tegiei şi tacticii Partidului Co­munist, forţa şi invincibilitatea teoriei marxist-leniniste. Grupul politic al bolşevicilor, în frunte cu Lenin, grup con­stituit la Congresul al doilea şi care până în 1912 a făcut parte din punct de vedere formal din P.M.S.D.R. unic, a promovat o linie revoluţionară consecventă care corespundea intereselor fundamentale ale proletariatului, ale ţărănimii, ale tuturor po­poarelor din Rusia. Bolşevicii au dus o luptă principială in­transigentă împotriva tuturor varietăţilor oportunismului din mişcarea muncitorească rusă şi internaţională. 1­7. Marele merit al lui Lenin consta în faptul că, în perioada dezvoltării primei revoluţii bur­­ghezodemocratice din Rusia, el a fundamentat în mod genial tactica bolşevică a partidului, tactica clasei muncitoare şi a e­­laborat bazele politice (tactice) ale Partidului Comunist. El a dezvoltat ideia hegemoniei pro­letariatului în revoluţia burghe­­zodemocratică şi a arătat că, în condiţiile istorice care s-au creat în acea perioadă, o con­diţie indispensabilă a victoriei revoluţiei este alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, menţinându-se rolul conducător al proletariatului. Lenin a dat marxiştilor ruşi perspectiva cla­ră a transformării revoluţiei burghezo-democratice în revolu­ţie socialistă. El a îmbogăţit marxismul cu noua teorie a re­voluţiei proletare şi a pus baze­le acelei tactici revoluţionare a Partidului Comunist, cu ajutorul căreia proletariatul, în alianţă cu ţărănimea săracă, a răstur­nat în Octombrie 1917 puterea burgheziei în ţara noastră şi a instaurat o putere cu adevărat populară — puterea Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi ţăranilor, Puterea Sovietică-Lupta dintre cele două linii din sânul P.M.S.D.R. — linia revoluţionară, bolşevică, şi linia oportunistă, menşevică — dusă în perioada creării partidului, luptă desfăşurată în jurul pro­blemelor ideologice şi organiza­torice, a căpătat un caracter de­osebit de acut în anii primei revoluţii ruse (1905—1907), când pe primul plan s’au pus principiilor ideologice şi orga­nizatorice ale menşevicilor, os­tile marxismului, a constituit o puternică lovitură dată revizio­niştilor, renegaţiior marxismu­lui, întregului oportunism inter­naţional, a avut o importanţă uriaşa pentru dezvoltarea miş­cării revoluţionare în toate ţă­rile. Congresul al doilea al P.M.S.D.R. a constituit un punct de cotitură în mişcarea mun­citorească mondială, problemele tacticii. Bolşevicii s-au orientat spre desfăşurarea revoluţiei populare şi victoria ei, spre eliberarea oamenilor mun­cii de sub jugul ţarismului şi a­ moşierilor, spre transformarea revoluţiei burghezo-democrati­c­e în revoluţie socialistă. Menşevi­­cii, dimpotrivă, au apărat ideea hegemoniei burgheziei liberale în revoluţie, s-au orientat spre limitarea revoluţiei. Ei au alu­necat în mocirla conciliatoris­mului şi s’au transformat într’o agentură a bu­rgheziei în miş­carea muncitorească. 8. După înfrângerea primei revoluţii ruse bolşevicii nu s au speriat de greutăţile sporite. In anii întunecaţi ai reacţiunii sto­­lîpiniste, în condiţiile dezmăţu­lui represiunilor ţariste şi al te­rorii sutelor negre, Partidul Bol­şevic şi-a întărit rândurile, a folosit cu pricepere posibilităţi­le legale şi ilegale pentru întă­rirea legăturii cu­ massele. In timp ce bolşevicii s’au orientat spre pregătirea unei noi revolu­ţii, menşevicii, dimpotrivă, s’au îndepărtat tot mai mult de re­voluţie, s’au orientat spre lichi­darea partidului revoluţionar ilegal al proletariatului, au de­venit lichidatori făţişi. O anu­mită parte dintre bolşevici au rupt-o cu principiile marxiste şi au încercat să împingă partidul pe calea transformării lui într’o organizaţie sectară, izolată de masse, cerând, printre altele, rechemarea deputaţilor munci­torilor din Duma de stat. Aceas­tă parte a partidului, „orzoviş­­tii”, cum erau numiţi pe a­­tunci, au fost demascaţi de Le­nin ca „lichidatori pe­ de-andoa­­selea”. In condiţiile grele ale reacţiu­­rnii, numai bolşevicii, leniniştii, au­­rămas credincioşi marxismu­lui, principiilor formulate în pro­gramul partidului, şi au respins toate atacurile adversarilor care încercau să dezarmeze proleta­riatul rus, să zdrobească parti­dul acestuia, să submineze şi să compromită bazele teoretice ale marxismului revoluţionar. Lenin are uriaşul merit de a fi apărat şi dezvoltat în acea pe­rioadă grea pentru partid ba­zele teoretice ale partidului — materialismul dialectic şi isto­ric, care este fundamentul teo­retic al comunismului. Călirea ideologică marxist-leninistă, în­ţelegerea justă a perspectivelor revoluţiei au ajutat principalu­lui nucleu al partidului, strâns unit în jurul lui Benin, să ape­re partidul şi să păstreze cadre­le sale principale. 9. In 1912 a avut loc la Pra­­ga a VI-a Conferinţă generală a partidului care a alungat din rândurile P.M.S.D.R. pe menşe­­vicii-lichidatori, pupând astfel bazele constituirii definitive a bolşevicilor într’un partid de si­ne stătător. Curăţirea partidului proletar de oportunişti, de men­şevicii lichidatori a avut o în­semnătate hotărîtoare pentru dezvoltarea mai departe a parti­dului, pentru întărirea unităţii­­ rândurilor sale şi pentru cuceri­rea încununată de succes a dic­­­­taturii proletariatului. ] Lupta neobosită a lui Lenin­­ şi a bolşevicilor, uniţi în jurul­­ nucleului conducător leninist,­­ pentru­ crearea partidului de tip­­ nou, a fost încununată de o vic­torie deplină. ' 10. Noul şi puternicul avânt­­ revoluţionar care începuse (1912-­­ 1914) a arătat concret că mun­citorii se pregătesc pentru o­­ nouă revoluţie, că pe ei îi con-­­ duce spre noi’lupte Partidul Co-­­ munist, încercat şi călit în­­ lupta de clasă.­­ Ziarul legal al partidului nos- ‘ tru — „Pravda” — înfiinţat în­­ primăvara anului 1912 din ini-­­ ţiativa muncitorilor din Peters-­­­burg a avut un rol important în­­ întărirea rândurilor partidului ( şi în lărgirea legăturii partidu- 5 lui cu massele, în educarea unei ‘ noi generaţii de muncitori revo- ‘ îuţionari, în lupta împotriva li- ’ chidatorilor, troţchiştilor şi pi- i­zoviştilor şi împotriva celorlalţi oportunişti. . ii. In perioada grea a războ-­­­iului imperialist (1914—1918) partidul bolşevicilor s’a dovedit­t­­ a fi la înălţimea sarcinilor unui­­ partid proletar revoluţionar, cre­dincios cauzei socialismului şi­­ internaţionalismului proletar.­­ Partidele Internaţionalei a 11-a au trădat cauza socialismului şi­­ au alunecat pe poziţiile social- l şovinismului. .] Călăuzindu-se permanent du­pă teoria marxist-leninistă în­­ problemele războiului, păcii şi revoluţiei, bolşevicii au dus o­­ luptă consecventă pentru trans- ' formarea războiului imperialist ' în război civil, pentru răsturna-­­ rea puterii imperialiştilor în­­ Rusia, pentru sprijinirea luptei­­ împotriva războiului imperialist­­ în toate ţările.­­ O contribuţie strălucită la te-­­­zaurul marxismului creator a­­ fost lucrarea clasică a lui V. I. Lenin, „Imperialismul, stadiul­­ cel mai înalt al capitalismului”.­­ In această lucrare Lenin a fă- I cut pentru prima dată în litera-­­ tura marxistă o analiză profun-­­ dă și multilaterală a imperia-­­ lismului, a principalelor Iui con- ' tradicţii şi legi, a arătat că im- ' perialismul este stadiul cel mai­­ înalt și totodată ultim al dez- I voltării capitalismului, că „im- 1 . perialismul este ajunul re­vol­u-­­ ţiei sociale a proletariatului”.­­ Lenin a dovedit în mod ştiin- ,­­­ţific că capitalismul, care până ■ la sfârşitul secolului al XIX-Iea era în perioada avântului său,­­ s'a transformat în epoca impe­­­rialismului în capitalism muri- 1 , bund, care aduce omenirii mi- * zerie şi suferinţe fără precedent.­­ Lenin a dezvăluit cu curaj plă­■ gile incurabile ale capitalismu­■ lui monopolist contemporan, ca­re s’au manifestat cu deosebită­­ forţă încă în perioada primului I război mondial. Dacă în perioa­­­da Congresului al doilea al­­­­ P.M.S.D.R., Lenin în programul­­ partidului a formulat o acuzaţie ,­­ gravă împotriva capitalismului­­ rus, în anii primului război , . mondial, Lenin, cu o mare pre­­ciziune ştiinţifică şi pasiune re- , . voluţionară, a formulat o acu- i zaţie împotriva imperialismului­­ mondial, care împinge omenirea 1 . în prăpastia unor„noi războaie , sângeroase şi catastrofe econo­­­­mice. In celebra sa lucrare „Catas­­­­trofa care ne ameninţă şi cum­­ trebue să luptăm împotriva ei”,­­ scrisă în preajma lui Octombrie­­ 1917, Lenin avertiza: „Războiul a dat naştere unei crize atât de uriaşe, a încordat atât de mult forţele materiale şi morale ale poporului, a dat ast­fel de grele lovituri întregii or­ganizaţii sociale contemporane, încât omenirea s’a pomenit în faţa alternativei ori să piară, ori să-şi încredinţeze soarta cla­sei celei mai revoluţionare, în vederea trecerii cât mai grabni­ce şi mai radicale la un mod superior de producţie”. Meritul istoric al lui Lenin constă în faptul că în analiza­rea imperialismului, pe care a făcut-o sprijinindu-se pe legea descoperită de el a dezvoltării economice şi politice inegale a capitalismului, el a făcut o ma­re descoperire ştiinţifică: a for­mulat şi a fundamentat geniala concluzie despre posibilitatea ruperii lanţului frontului mon­dial al imperialismului în veri­gă lui cea mai slabă, concluzia despre posibilitatea victoriei so­cialismului la început în câteva ţări sau chiar într-o singură ţa­ră capitalistă. Aceasta era o teorie nouă, închegată, a revo­luţiei socialiste. Ea a îmbogăţit marxismul şi l-a dus înainte, a deschis o perspectivă revoluţio­nară proletarilor din diferitele ţări, a declanşat iniţiativa în a­­saltul împotriva burgheziei pro­prii naţionale, a întărit încrede­rea lor în victoria revoluţiei proletare. Muncitorii din Rusia, în frun­te cu partidul comuniştilor, au fost primii din lume care s-au fo­losit cu succes de slăbirea capi­talismului mondial în timpul războiului mondial din 1914— 1918, au răsturnat ţarismul şi au asigurat la început victoria revoluţiei burghezo­­democratice, cea de a doua revoluţie rusă a învins. Zdro­bind rezistenţa partidelor conci­liatoare — menşevicii şi socia­liştii revoluţionari — bolşevicii s’au orientat spre trecere dela revoluţia burghezo-democra­tica la revoluţia socialistă. 12. In perioada Februarie— Octombrie 1917, Partidul Co­munist din ţara noastră a înde­plinit sarcina deosebit de grea a cuceririi majorităţii clasei muncitoare în cadrul Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi soldaţilor, create în cursul re­voluţiei, sarcina atragerii a mi­lioane de oameni ai muncii de partea revoluţiei socialiste, a în­tăririi alianţei dintre clasa mun­citoare şi ţărănimea muncitoare pentru cucerirea victoriei, pen­tru răsturnarea puterii imperia­­­liştilor. In celebrele sale teze din A­­prilie, Lenin a făcut o nouă des­coperire care a îmbogăţit teoria marxistă — el a ajuns la con­cluzia că cea mai bună formă politică a dictaturii proletariatu­lui este nn republica democrată parlamentară cum se credea înainte în rândurile marxiştilor, ci Republica Sovietelor. Această descoperire genială a avut o u­­riaşă însemnătate pentru asigu­rarea victoriei revoluţiei socia­liste în Octombrie 1917, pentru victoria Puterii Sovietice în ţara noastră. In cursul luptei pentru răstur­narea dominaţiei burgheziei şi statornicirea dictaturii proleta­riatului în ţara noastră, partidul comuniştilor a condus singur massele de oameni ai muncii, s­drob­ind toate încercările josni­cilor capitularzi — troţchişti, zi­­novievişti şi ale celorlalţi spăr­gători ai revoluţiei — de a aba­te partidul de pe drumul leni­nist. Soarta capitalismului în Rusia a fost hotărîtă de faptul că partidul a unit într’un sin­gur torent revoluţionar puternic lupta democratică generală pen­tru pace, mişcarea ţărănească democratică pentru lichidarea proprietăţii moşiereşti şi trece­rea pământului moşieresc în mâinile ţăranilor, mişcarea de eliberare naţională a popoarelor din ţara noastră şi mişcarea so­cialista a proletariatului pentru răsturnarea burgheziei şi ins­taurarea dictaturii proletariatu­lui. In ceea ce priveşte partidele conciliatoare mic - burgheze (menşevicii, socialiştii - revolu­ţionari, anarhiştii) ele toate s’au demascat în cursul revolu­ţiei ca partide antipopulare care au căutat să menţină şi să con­solideze orânduirea capitalistă. Victoria Marii Revoluţii So­cialiste din Octombrie a consti­tuit un triumf al teoriei leniniste a revoluţiei proletare. Răstur­­nând puterea capitaliştilor şi moşierilor, răsturnând puterea imperialiştilor în Rusia şi in­staurând dictatura proletariatu­lui, partidul nostru a înfăptuit programul adoptat de Congresul al doilea al P.M.S.D.R. înfăptuind victoria revoluţiei socialiste, Partidul Comunist a salvat ţara noastră de o catas­trofă naţională, a scăpat-o din situaţia de ţară semicolonială dependentă de imperialismul mondial şi a dus poporul sovie­tic pe drum­ul larg al transfor­­marilor socialiste fără precedent în istoria omenirii. Pentru organizarea victoriei unei revoluţii ca Marea Revolu­ţie Socialistă din Octombrie era nevoie de un partid înarmat cu teoria revoluţionară înaintata, care să posede un curaj şi un eroism imens, să fie gata la ori­ce sacrificii în interesul poporu­lui şi al patriei, să aibă cea mai strânsă legătură cu massele largi ale oamenilor muncii. Toc­mai un astfel de partid a fost puternicul partid al comunişti­lor, creat şi crescut de marele Lenin. II. — Partidul Comunist în lupta pentru dictatura proletariatului Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist­­ al Uniun­ii Sovietice (1903— 1953)

Next