Steaua Roşie, august 1953 (Anul 2, nr. 94-102)
1953-08-01 / nr. 94
4 Acre’s' s'Job. STEAUA ROȘIE III. — Partidul Comunist în lupta pentru construirea socialismului 13. Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a deschis o eră nouă în istoria omenirii —sera prăbuşirii capitalismului şi a triumfului socialismului şi comunismului. Victoria revoluţiei sovietice în Rusia a marcat o cotitură radicală în destinele omenirii, în istoria universală — cotitura de la lumea veche capitalistă la lumea nouă, socialistă Revopţia din Octombrie a pricinuit capitalismului o rana mortală, a zdruncinat şi slăbit temeliile imperialismului, a înlesnit lupta proletariatului internaţional împotriva capitalului. Dintr’o forţă naţională, partidul nostru comunist s’a transformat într’o forţă mondială, internaţională, în „brigadă de şoc” a mişcării revoluţionare şi muncitoreşti mondiale. Odată cu instaurarea dictaturii proletariatului, în faţa Partidului Comunist ca partid de guvernământ, s-au pus sarcinile construirii şi apărării primului stat socialist din lrme al muncitorilor şi ţăranilor. Conducătorul Partidului Comunist, şeful Guvernului Sovietic, V. I. Lenin, a elaborat un program fundamentat în mod ştiinţific, program de transformare a Rusiei, înapoiată din punct de vedere economic, într'o (Continuare în pag. 4-a). 3 ’(Urmare din pac. 2-aV * citate perspectivele de dezvoltare a remişcării muncitoreşti, in vultur de murire care nu cunoaşte teamă în luptă. 5. Lupta intransigentă dusă de Lenin la Congresul al doilea şi în perioada următoare împotriva oportuniştilor, pentru apărarea principiilor ideologice şi organizatorice ale bolşevismului a avut o mare importanţă internaţională. Demascarea necruţătoare de către Lenin a 6. întreaga desfăşurare a evenimentelor istorice începând de la Congresul al doilea al PM.S.D.R. până la victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a confirmat în mod concret că Partidul Comunist a fost singura forţă revoluţionară conducătoare în ţară. Istoria celor trei revoluţii din Rusia a aratat că partidul nostru a desfăşurat într’o perioadă scurtă (1903—1917) o muncă politică gigantică, ce nu are precedent în lume în ceea ce priveşte bogăţia experienţei, profunzimea elaborării teoriei marxiste şi aplicării ei creatoare în desfăşurarea revoluţiei; ea a arătat marea forţă şi viabilitate a strategiei şi tacticii Partidului Comunist, forţa şi invincibilitatea teoriei marxist-leniniste. Grupul politic al bolşevicilor, în frunte cu Lenin, grup constituit la Congresul al doilea şi care până în 1912 a făcut parte din punct de vedere formal din P.M.S.D.R. unic, a promovat o linie revoluţionară consecventă care corespundea intereselor fundamentale ale proletariatului, ale ţărănimii, ale tuturor popoarelor din Rusia. Bolşevicii au dus o luptă principială intransigentă împotriva tuturor varietăţilor oportunismului din mişcarea muncitorească rusă şi internaţională. 17. Marele merit al lui Lenin consta în faptul că, în perioada dezvoltării primei revoluţii burghezodemocratice din Rusia, el a fundamentat în mod genial tactica bolşevică a partidului, tactica clasei muncitoare şi a elaborat bazele politice (tactice) ale Partidului Comunist. El a dezvoltat ideia hegemoniei proletariatului în revoluţia burghezodemocratică şi a arătat că, în condiţiile istorice care s-au creat în acea perioadă, o condiţie indispensabilă a victoriei revoluţiei este alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, menţinându-se rolul conducător al proletariatului. Lenin a dat marxiştilor ruşi perspectiva clară a transformării revoluţiei burghezo-democratice în revoluţie socialistă. El a îmbogăţit marxismul cu noua teorie a revoluţiei proletare şi a pus bazele acelei tactici revoluţionare a Partidului Comunist, cu ajutorul căreia proletariatul, în alianţă cu ţărănimea săracă, a răsturnat în Octombrie 1917 puterea burgheziei în ţara noastră şi a instaurat o putere cu adevărat populară — puterea Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi ţăranilor, Puterea Sovietică-Lupta dintre cele două linii din sânul P.M.S.D.R. — linia revoluţionară, bolşevică, şi linia oportunistă, menşevică — dusă în perioada creării partidului, luptă desfăşurată în jurul problemelor ideologice şi organizatorice, a căpătat un caracter deosebit de acut în anii primei revoluţii ruse (1905—1907), când pe primul plan s’au pus principiilor ideologice şi organizatorice ale menşevicilor, ostile marxismului, a constituit o puternică lovitură dată revizioniştilor, renegaţiior marxismului, întregului oportunism internaţional, a avut o importanţă uriaşa pentru dezvoltarea mişcării revoluţionare în toate ţările. Congresul al doilea al P.M.S.D.R. a constituit un punct de cotitură în mişcarea muncitorească mondială, problemele tacticii. Bolşevicii s-au orientat spre desfăşurarea revoluţiei populare şi victoria ei, spre eliberarea oamenilor muncii de sub jugul ţarismului şi a moşierilor, spre transformarea revoluţiei burghezo-democratice în revoluţie socialistă. Menşevicii, dimpotrivă, au apărat ideea hegemoniei burgheziei liberale în revoluţie, s-au orientat spre limitarea revoluţiei. Ei au alunecat în mocirla conciliatorismului şi s’au transformat într’o agentură a burgheziei în mişcarea muncitorească. 8. După înfrângerea primei revoluţii ruse bolşevicii nu s au speriat de greutăţile sporite. In anii întunecaţi ai reacţiunii stolîpiniste, în condiţiile dezmăţului represiunilor ţariste şi al terorii sutelor negre, Partidul Bolşevic şi-a întărit rândurile, a folosit cu pricepere posibilităţile legale şi ilegale pentru întărirea legăturii cu massele. In timp ce bolşevicii s’au orientat spre pregătirea unei noi revoluţii, menşevicii, dimpotrivă, s’au îndepărtat tot mai mult de revoluţie, s’au orientat spre lichidarea partidului revoluţionar ilegal al proletariatului, au devenit lichidatori făţişi. O anumită parte dintre bolşevici au rupt-o cu principiile marxiste şi au încercat să împingă partidul pe calea transformării lui într’o organizaţie sectară, izolată de masse, cerând, printre altele, rechemarea deputaţilor muncitorilor din Duma de stat. Această parte a partidului, „orzoviştii”, cum erau numiţi pe atunci, au fost demascaţi de Lenin ca „lichidatori pe de-andoaselea”. In condiţiile grele ale reacţiurnii, numai bolşevicii, leniniştii, aurămas credincioşi marxismului, principiilor formulate în programul partidului, şi au respins toate atacurile adversarilor care încercau să dezarmeze proletariatul rus, să zdrobească partidul acestuia, să submineze şi să compromită bazele teoretice ale marxismului revoluţionar. Lenin are uriaşul merit de a fi apărat şi dezvoltat în acea perioadă grea pentru partid bazele teoretice ale partidului — materialismul dialectic şi istoric, care este fundamentul teoretic al comunismului. Călirea ideologică marxist-leninistă, înţelegerea justă a perspectivelor revoluţiei au ajutat principalului nucleu al partidului, strâns unit în jurul lui Benin, să apere partidul şi să păstreze cadrele sale principale. 9. In 1912 a avut loc la Praga a VI-a Conferinţă generală a partidului care a alungat din rândurile P.M.S.D.R. pe menşevicii-lichidatori, pupând astfel bazele constituirii definitive a bolşevicilor într’un partid de sine stătător. Curăţirea partidului proletar de oportunişti, de menşevicii lichidatori a avut o însemnătate hotărîtoare pentru dezvoltarea mai departe a partidului, pentru întărirea unităţii rândurilor sale şi pentru cucerirea încununată de succes a dictaturii proletariatului. ] Lupta neobosită a lui Lenin şi a bolşevicilor, uniţi în jurul nucleului conducător leninist, pentru crearea partidului de tip nou, a fost încununată de o victorie deplină. ' 10. Noul şi puternicul avânt revoluţionar care începuse (1912- 1914) a arătat concret că muncitorii se pregătesc pentru o nouă revoluţie, că pe ei îi con- duce spre noi’lupte Partidul Co- munist, încercat şi călit în lupta de clasă. Ziarul legal al partidului nos- ‘ tru — „Pravda” — înfiinţat în primăvara anului 1912 din ini- ţiativa muncitorilor din Peters-burg a avut un rol important în întărirea rândurilor partidului ( şi în lărgirea legăturii partidu- 5 lui cu massele, în educarea unei ‘ noi generaţii de muncitori revo- ‘ îuţionari, în lupta împotriva li- ’ chidatorilor, troţchiştilor şi pi- izoviştilor şi împotriva celorlalţi oportunişti. . ii. In perioada grea a războ-iului imperialist (1914—1918) partidul bolşevicilor s’a doveditt a fi la înălţimea sarcinilor unui partid proletar revoluţionar, credincios cauzei socialismului şi internaţionalismului proletar. Partidele Internaţionalei a 11-a au trădat cauza socialismului şi au alunecat pe poziţiile social- l şovinismului. .] Călăuzindu-se permanent după teoria marxist-leninistă în problemele războiului, păcii şi revoluţiei, bolşevicii au dus o luptă consecventă pentru trans- ' formarea războiului imperialist ' în război civil, pentru răsturna- rea puterii imperialiştilor în Rusia, pentru sprijinirea luptei împotriva războiului imperialist în toate ţările. O contribuţie strălucită la te-zaurul marxismului creator a fost lucrarea clasică a lui V. I. Lenin, „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului”. In această lucrare Lenin a fă- I cut pentru prima dată în litera- tura marxistă o analiză profun- dă și multilaterală a imperia- lismului, a principalelor Iui con- ' tradicţii şi legi, a arătat că im- ' perialismul este stadiul cel mai înalt și totodată ultim al dez- I voltării capitalismului, că „im- 1 . perialismul este ajunul revolu- ţiei sociale a proletariatului”. Lenin a dovedit în mod ştiin- ,ţific că capitalismul, care până ■ la sfârşitul secolului al XIX-Iea era în perioada avântului său, s'a transformat în epoca imperialismului în capitalism muri- 1 , bund, care aduce omenirii mi- * zerie şi suferinţe fără precedent. Lenin a dezvăluit cu curaj plă■ gile incurabile ale capitalismu■ lui monopolist contemporan, care s’au manifestat cu deosebită forţă încă în perioada primului I război mondial. Dacă în perioada Congresului al doilea al P.M.S.D.R., Lenin în programul partidului a formulat o acuzaţie , gravă împotriva capitalismului rus, în anii primului război , . mondial, Lenin, cu o mare preciziune ştiinţifică şi pasiune re- , . voluţionară, a formulat o acu- i zaţie împotriva imperialismului mondial, care împinge omenirea 1 . în prăpastia unor„noi războaie , sângeroase şi catastrofe economice. In celebra sa lucrare „Catastrofa care ne ameninţă şi cum trebue să luptăm împotriva ei”, scrisă în preajma lui Octombrie 1917, Lenin avertiza: „Războiul a dat naştere unei crize atât de uriaşe, a încordat atât de mult forţele materiale şi morale ale poporului, a dat astfel de grele lovituri întregii organizaţii sociale contemporane, încât omenirea s’a pomenit în faţa alternativei ori să piară, ori să-şi încredinţeze soarta clasei celei mai revoluţionare, în vederea trecerii cât mai grabnice şi mai radicale la un mod superior de producţie”. Meritul istoric al lui Lenin constă în faptul că în analizarea imperialismului, pe care a făcut-o sprijinindu-se pe legea descoperită de el a dezvoltării economice şi politice inegale a capitalismului, el a făcut o mare descoperire ştiinţifică: a formulat şi a fundamentat geniala concluzie despre posibilitatea ruperii lanţului frontului mondial al imperialismului în verigă lui cea mai slabă, concluzia despre posibilitatea victoriei socialismului la început în câteva ţări sau chiar într-o singură ţară capitalistă. Aceasta era o teorie nouă, închegată, a revoluţiei socialiste. Ea a îmbogăţit marxismul şi l-a dus înainte, a deschis o perspectivă revoluţionară proletarilor din diferitele ţări, a declanşat iniţiativa în asaltul împotriva burgheziei proprii naţionale, a întărit încrederea lor în victoria revoluţiei proletare. Muncitorii din Rusia, în frunte cu partidul comuniştilor, au fost primii din lume care s-au folosit cu succes de slăbirea capitalismului mondial în timpul războiului mondial din 1914— 1918, au răsturnat ţarismul şi au asigurat la început victoria revoluţiei burghezodemocratice, cea de a doua revoluţie rusă a învins. Zdrobind rezistenţa partidelor conciliatoare — menşevicii şi socialiştii revoluţionari — bolşevicii s’au orientat spre trecere dela revoluţia burghezo-democratica la revoluţia socialistă. 12. In perioada Februarie— Octombrie 1917, Partidul Comunist din ţara noastră a îndeplinit sarcina deosebit de grea a cuceririi majorităţii clasei muncitoare în cadrul Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi soldaţilor, create în cursul revoluţiei, sarcina atragerii a milioane de oameni ai muncii de partea revoluţiei socialiste, a întăririi alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare pentru cucerirea victoriei, pentru răsturnarea puterii imperialiştilor. In celebrele sale teze din Aprilie, Lenin a făcut o nouă descoperire care a îmbogăţit teoria marxistă — el a ajuns la concluzia că cea mai bună formă politică a dictaturii proletariatului este nn republica democrată parlamentară cum se credea înainte în rândurile marxiştilor, ci Republica Sovietelor. Această descoperire genială a avut o uriaşă însemnătate pentru asigurarea victoriei revoluţiei socialiste în Octombrie 1917, pentru victoria Puterii Sovietice în ţara noastră. In cursul luptei pentru răsturnarea dominaţiei burgheziei şi statornicirea dictaturii proletariatului în ţara noastră, partidul comuniştilor a condus singur massele de oameni ai muncii, sdrobind toate încercările josnicilor capitularzi — troţchişti, zinovievişti şi ale celorlalţi spărgători ai revoluţiei — de a abate partidul de pe drumul leninist. Soarta capitalismului în Rusia a fost hotărîtă de faptul că partidul a unit într’un singur torent revoluţionar puternic lupta democratică generală pentru pace, mişcarea ţărănească democratică pentru lichidarea proprietăţii moşiereşti şi trecerea pământului moşieresc în mâinile ţăranilor, mişcarea de eliberare naţională a popoarelor din ţara noastră şi mişcarea socialista a proletariatului pentru răsturnarea burgheziei şi instaurarea dictaturii proletariatului. In ceea ce priveşte partidele conciliatoare mic - burgheze (menşevicii, socialiştii - revoluţionari, anarhiştii) ele toate s’au demascat în cursul revoluţiei ca partide antipopulare care au căutat să menţină şi să consolideze orânduirea capitalistă. Victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a constituit un triumf al teoriei leniniste a revoluţiei proletare. Răsturnând puterea capitaliştilor şi moşierilor, răsturnând puterea imperialiştilor în Rusia şi instaurând dictatura proletariatului, partidul nostru a înfăptuit programul adoptat de Congresul al doilea al P.M.S.D.R. înfăptuind victoria revoluţiei socialiste, Partidul Comunist a salvat ţara noastră de o catastrofă naţională, a scăpat-o din situaţia de ţară semicolonială dependentă de imperialismul mondial şi a dus poporul sovietic pe drumul larg al transformarilor socialiste fără precedent în istoria omenirii. Pentru organizarea victoriei unei revoluţii ca Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie era nevoie de un partid înarmat cu teoria revoluţionară înaintata, care să posede un curaj şi un eroism imens, să fie gata la orice sacrificii în interesul poporului şi al patriei, să aibă cea mai strânsă legătură cu massele largi ale oamenilor muncii. Tocmai un astfel de partid a fost puternicul partid al comuniştilor, creat şi crescut de marele Lenin. II. — Partidul Comunist în lupta pentru dictatura proletariatului Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1903— 1953)