Steaua Roşie, aprilie 1954 (Anul 3, nr. 163-170)

1954-04-03 / nr. 163

3 aprilie 1954 În lupta pentru un trai mai bun La numai cîţiva kilometri de bătrînul orăşel secuiesc Sf.­­Gheorghe, pe partea dreaptă a Oltului, se aşterne comuna Ghidfalău. încă prin anul 1950 ţăranii muncitori din această comună au hotărît să pornească pe drumul unei vieţi mai bune, mai fericite, pe drumul gospo­dăriei agricole colective. Lupta lor, împotriva vechilor concepţii şi a apucăturilor din bătrîni, împotriva chiaburilor care le puneau piedici, n-a fost uşoară, dar au învins pentru că ea era închinată unei cauze drepte, u­­nui viitor luminos. Acum cu to­ţii se bucură de rezultatele muncii lor neobosite. Succesele pe care le obţin aceşti colecti­vişti îi îndreptăţeşte pe ţăranii muncitori din comunele şi sate­le din împrejurimi să spună: „Gospodăria din Ghidfalău s-a ridicat printre gospodăriile a­­gricole colective fruntaşe din ra­ionul nostru...“. ★ De îndată ce treci Oltul, dru­mul ce şerpuieşte în faţa localu­lui Sfatului popular duce pînă la o poartă frumoasă. Pe in­scripţia de deasupra porţii scrie în limbile romînă şi maghiară, cu litere mari roşii, de ţi-e mai mare dragul să citeşti: „Gospo­dăria Agricolă Colectivă „Stea­ua Roşie“. Ne aflăm în curtea gospodă­riei. Aici nici o clipă nu trece în zadar. Toţi trebăluiesc ca nişte furnici. Scopul tuturora este să facă gospodăria lor tot mai fru­moasă, mai bogată. Construcţiile noi, impunătoare ale acestei gospodării sunt de o frumuseţe rară. Iţi vine greu să te desparţi de magazia cu etaj în care se pot depozita peste 70 vagoane de cereale, de grajdul care poate găzdui peste 100 de cai, şi de multe altele. La atelie­rele de curelărie, fierărie, rotă­­rie şi lăcătuşerie, pe terenul un­de sunt aşezate furajele, peste tot domneşte ordinea, curăţenia. Fiecare sculă, unealtă agricolă este pusă la locul ei. Pe întinsele tarlale ale gospo­dăriei, în ateliere, în celelalte ramuri ajutătoare, peste tot se desfăşoară o muncă însufleţită. Pretutindeni comuniştii dau e­­xemplu, sînt mereu în frunte. Munca rodnică din gospodă­ria agricolă colectivă dusă pen­tru dezvoltarea ei multilaterală, pentru ridicarea stării materiale şi culturale a celor ce muncesc, este strîns legată de activitatea pe care o desfăşoară comuniştii, încă la primele lecţii avute în cadrul învăţămîntului de partid, participanţii au discutat larg cum anume să mărească supra­faţa de teren pentru cultivarea legumelor şi zarzavaturilor. Dis­cuţia lor şi-a găsit un larg ecou în rîndurile colectiviştilor, de a­­ceea, adunarea generală a hotă­rît ca în anul acesta să se culti­ve plante legumicole pe 21 ha. cu 12 ha. mai mult decît anul trecut, urmînd ca acest teren să fie irigat. Din iniţiativa membrilor de partid colectiviştii au plantat a­­nul acesta 1.600 de pomi fructi­feri, meri şi pruni. La propune­­rea comuniştilor se va mai con­strui un grajd cu o capacitate de peste 100 de vite. In adunările de partid s-au a­­nalizat cauzele producţiei scăzu­te de lapte. Unii spuneau că nu mai e de făcut nimic în această privinţă, că doar în grajd e des­tul de curat, mulsul vacilor se face în cruce, raţia de fîn şi paie li se dă vacilor în mod regulat, etc. Alţii însă, şi mai ales cei din brigada zootehnică, care au urmat cu regularitate la cercul agro-zootehnic, au arătat însă că vacile nu sînt îndeajuns de bine furajate. Aşa au ajuns co­lectiviştii la concluzia să însă­­mînţeze pe 70 ha. plante furaje­re, dintre care 35 cu trifoi, iar restul cu lucerna. ★ Anul acesta colectiviştii din Ghidfalău şi-au început activi­tatea cu şi mai mult elan decît anul trecut. Pe zi ce trece ei sînt tot mai însufleţiţi în muncă şi luptă cu hotărîre să obţină re­colte mai bune, mai sporite. De aceea, la îndemnul organizaţiei de bază, ei au hotărît să-şi or­ganizeze cît mai bine munca pe brigăzi şi echipe şi să desfăşoa­re pe larg întrecerea socialistă. Agitatorii organizaţiei de bază nu lipsesc nici din brigăzi, nici din echipe. Ştefan Vass, Va­ma Berdo, Francisc Dobri şi alţii, pe lingă faptul că d­ un exen­plu personal în muncă, vorbesc co­lectiviştilor din echipele lor des­pre rolul aplicării metodelor a­­vansate în agricultură, c­um ar fi de exemplu îngropatul guno­iului sub brazdă, alesul cartofi­lor de sămînţă de acelaşi soi şi putere de încolţire, despre im­portanţa plantării cartofilor în cuiburi dispuse în patrat. Ţi­­nînd seama de faptul că brigă­zilor şi echipelor le este reparti­zat atît inventarul agricol cît şi pămîntul şi că fiecare brigadă şi echipă are planul ei de muncă, agitatorii desfăşoară o largă ac­tivitate politică în rîndul colec­tiviştilor, pentru ca ei să îngri­jească inventarul, să muncească bine pămîntul, arătîndu-le tot­odată care le sînt şi sarcinile de plan. Organizarea muncii pe bri­găzi şi echipe întîmpină însă aici şi unele greutăţi. Mai sînt unii colectivişti care manifestă o atitudine înapoiată în această problemă. Agitatorii însă com­bat aceste atitudini, arătîndu-le că dacă munca nu este bine or­ganizată şi dacă colectiviştii nu au sarcini concrete, există şi a­­cea posibilitate potrivit căreia unii, muncind mai puţin se bucură de aceleaşi foloase ca şi acel care lucrează mai mult şi mai bine. De la începutul campaniei în­­sămînţărilor din primăvara a­­ceasta, întrecerea socialistă în­tre colectivişti a luat avînt. Bri­gada I-a se întrece cu a 111-a, gospodăria se află în întrecere cu cea din Ilieni. Antrenaţi în a­­ceastă bătălie colectiviştii din Ghidfalău au însămînţat pînă la 28 martie 50 ha. cu grîu,­ 11 ha. cu ovăz şi 3 ha. cu mac. Lucră­rile continuă cu succes. Colecti­viştii se întrec mereu, însă frun­taşii nu sînt cunoscuţi. întrece­rea nu este analizată. Drapelele de brigadă şi echipă fruntaşă stau neclintite la sediul gospo­dăriei. Voinţa colectiviştilor din Ghidrilău e puternică, îndrăz­neaţă. Ei nu se mulţumesc cu rezultatele pe care le obţin, ci vor tot mai multe şi mai bune, vor să smulgă naturii tot ce poate da. CIMPIANU V. STEAUA1 ROȘIE Pentru noi succese în desfăşurarea concursuri cultural In regiunea noastră concursul, împărţit pe faze, continuă să se desfăşoare. De cîteva zile s-a încheiat faza pe centre de comune. încă de la începutul concursu­lui numai din cele 99 de că­mine culturale ale raionului Tg.-Mureş s-au înscris 122 echi­pe de teatru, 118 echipe de dan­suri, 32 de coruri, 13 orchestre populare, numeroşi solişti şi al­tele. Acolo unde sfaturile populare comunale şi directorii cămi­nelor culturale au sprijinit acea­stă acţiune,­­rezultatele nu au întîrziat să se arate. Satele aparţinătoare comunei Căluşeri s-au prezentat de exemplu la concurs la un nivel ridicat. In satul Icland corpul didactic împreună cu secretarul organi­zaţiei de bază au antrenat în această muncă şi membrii înto­vărăşirii agricole precum şi ţă­ranii muncitori din sat. Ţăranca muncitoare Rozalia Nagy în vî­stă de 75 ani a ju­cat în rînd cu tineretul în echi­pa de dansuri populare. Apre­ciată a fost de către spectatori și echipa de dansuri populare formată din romi. Concursul a reușit să­ antre­neze în munca culturală comu­ne întregi unde pînă acum acea­sta lăsa de dorit. Astfel e ca­zul comunei Band, unde cu oca­zia concursului s-a organizat un cor cu 65 de persoane, 4 echipe de dansuri populare, etc. In multe comune din raionul Reghin ajutorul dat de către or­ganizaţiile de bază P.M.R. şi U.T.M., precum şi de sfatul popular reiese din munca echi­pelor artistice, în care se oglin­desc sarcinile politice şi econo­mice care stau în faţa ţărănimii muncitoare în această perioadă. Comunele Ideciul de Sus, Ier­­nuţeni, Petelea, Brîncoveneşti şi altele au dat dovadă de o pre­gătire temeinică a programe­lor. Nu tot astfel a fost înţelea­să însă importanţa concursului de către sfaturile populare co­munale din Ideciul de Jos, Chiherul, Fărăgău, Hodac, Gur­­ghiu şi altele. Lipsa de interes manifestată de unele sfaturi populare comu­nale a avut urmări proaste. Din cele 72 de unităţi culturale care au fost programate pentru concurs abia sau prezentat vreo 30. Aceasta este desigur şi o lipsă a secţiei culturale ra­ionale care nu a îndrumat pe conducătorii echipelor artistice, pe dirijori şi pe membrii echipe­lor să studieze în mod regulat publicaţiile Direcţiei Generale a Aşezămintelor Culturale, artico­lele apărute în ziare şi reviste legate de munca culturală, sau acelea care cuprind materiale de îndrumare artistică. Pentru ca fazele viitoare ale concursului să reuşească cît mai bine, se cere tuturor acti­viştilor pe tărîmul cultural să participe printr-o muncă stărui­toare şi plină de iniţiativă la înlăturarea lipsurilor care mai dăinuiesc. Este necesar să se treacă de îndată la îmbunătăţi­rea sistematică şi rapidă a cali­tăţii programelor artistice ale echipelor culturale. Secţia culturală a Sfatului popular al regiunii trebuie să atragă în pregătirea fazei vi­itoare a concursului pe oamenii de artă profesionişti, dirijori de coruri, regizori de teatru, care prin sfaturile lor pot da echipe­lor un ajutor foarte preţios. Asigurarea unui nivel artistic ridicat cere ca secţiunile cultu­rale raionale să organizeze con­sfătuiri urmate de lecţii practice cu dirijorii de cor, instructorii de teatru şi dansuri. Numai astfel se va putea asi­gura buna reuşită a concursu­lui, ridicarea nivelului artistic şi politic al activităţii artistice din sînul căminelor culturale şi colţurilor roşii din gospodăriile agricole colective, repurtarea de noi victorii pe frontul revoluţiei culturale ce se desfăşoară în ţa­ra noastră.­ 1 3 Foileton Deservire „civilizată . . .** Marţi, 30 martie, în faţa ma­gazinului de încălţăminte „OCL — produse industriale", uni­tatea nr. 21 Tg.-Mureş. Au sosit pantofi pentru copii. Se aşteaptă deschiderea magazinului,care cu mare greutate a avut loc la orele 16,30 în loc de orele 16, pentru că... recepţionarea a durat foar­te mult. Cumpărătorii în sfîrşit întră în magazin şi începe vîn­­zarea. Cele trei vînzătoare, Irina Nagy, Rozalia Bartha şi Elisa­beta Portik s-au strîns toate la un loc, servind numai pantofi pentru copii. Dar, ca prin minu­ne, apare şi o altă „vînzătoare", care nu figurează pe statul de plată, numită Maria Kocsis, du­pă cite se pare „specializată" în deservirea prietenilor. In reali­tate ea lucrează la secţia de cadre a „O.C.L. produse indus­triale". „Ce doreşti Gabikum?"— îl întreabă ea pe cetăţeanul cu loden gri, care se apropie de ea. „Doresc o pereche de pantofi cu talpă de piele" ■— spuse acesta la rîndul său. „Bine dragă, am să ţi-i ascund, apoi, cînd dispare lumea de-aici, vii după ei". Nu trece mult şi apare un alt individ înalt, spătos... frumos. Pe semne iar o cunoştinţă de a tov. Maria Kocsis. Aceasta se a­­propie încet, îi şopteşte ceva, la ureche şi iată că „vînzătoarea" ia o cutie de pe raft, pe care scrie numele individului şi cutia dispare în magazie. „Tovarăşe vînzătoare! mie nu­mi dai o pereche de pantofi cu talpă de cauciuc?" —­ i se adre­sează Mihai Moldovan, care se grăbea să prindă trenul spre Deva, de unde era. „Dragă, eu nu sînt vînzătoare, numai ajut tovarăşele...Dar de ce vă grăbiţi, că pantofi sînt destui" — îi spu­se Maria Kocsis, care între timp îşi ascunsese în servietă o pere­che de pantofi pentru copii, ne­aşteptînd ca să fie servită ca alţi cumpărători. Moldovan mai stătu puţin şi aşteptă sperînd că doar se va îndura vreo vîn­zătoare să-l servească şi pe el. Văzînd că nu vine nici una din ele, se adresă iarăşi tovarăşei Kocsis, spunînd: „Nu-mi dai o pereche de pantofi, tovarăşă vin­­zătoare?" — „Eu nu sînt vînză­toare, numai ajut tovarăşele... Mai aşteptaţi". „Dar pierd tre­nul, tovarăşe vînzătoare". „Nu-i nimic, că pantofi găsiţi cît îi lu­mea la noi". Moldovan pierzîn­­du-şi răbdarea, cere condica de reclamaţii, în locul căreia, toate vînzătoarele adunîndu-se în ju­rul lui, l-au ocărit mai întîi, iar apoi au hotărît să-l servească cu pantofi cu talpă de cauciuc. Intervenii eu, cerînd condica de reclamaţii, care mi se dăduse numai după intervenţia unui in­spector de la O.C.L. Mă uit, răs­foiesc filă cu filă, doar cîteva ob­servaţii. Oare aşa de civilizat servesc aceste vînzătoare?— mă gîndii eu. Dar după cum am aflat, con­dica e cam goală, pentru că atunci cînd ea e cerută, Irina Nagy, gestionara, Rozalia Bar­tha şi Elisabeta Portik vînzătoa­re, se iau cu gura de reclamant în aşa fel, încît îi trece pofta să mai facă observaţii. Un alt cetăţean văzînd că Moldovan a fost servit cu pan­tofi cu talpă de cauciuc şi care auzise cînd Maria Kocsis spu­nea că pantofi sînt pînă-i lumea întrebă: „Mie nu-mi daţi o pe­reche de pantofi cu talpă de cau­ciuc nr. 42?" „Nu avem de­cît numerele 38 şi 39". — „Dar a­­tunci de ce mă faci să aştept aici?" — „Eu numai... „le ajut" pe tovarășele". VASIU­L. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de călătorie In scopul îmbunătăţirii condiţiilor de călătorie în trenuri, cu data de 1 aprilie 1964 Ministerul Căilor Ferate a dispus următoarele măsuri: Trenurile rapide nr. 11-12, 31-32 şi 61-62 vor fi compuse numai din vagoane de clasa l-a şi l­-a şi vagon restaurant. Călătoria cu trenurile accelerate nr. 101-102, 201-202, 301-302, 401- 402, 503-50­4, 601-602 va fi permisă numai în limita locu­rilor disponibile, pe bază de tichet pentru rezervarea locului. La restul trenurilor accelerate biletele și suplimentele se pot emite numai la distanţe mari. Astfel la trenul accelerat nr. 310-406 ca­re circulă de la Tg.-Mureş—Bucureşti,, cu plecarea din Tg.-Mureş la orele 20,35, sta­ţia Tg.-Mureş va putea emite bilete numai pentru staţia Deda şi mai de­­parte. Staţia Reghin va putea emite pentru staţia Gheorgheni şi mai de­parte. Staţia Deda va putea emite pentru staţia Ciceu şi mai departe. Staţia Topliţa pentru Tuşnad-Băi şi mai departe. Staţia Gheorgheni şi Izvorul Mu­­reş pentru staţia Sf.­Gheorghe şi mai departe. Staţia Ciceu pentru staţia Oraşul Stalin şi mai departe. Staţia Mi­ercurea-Ciuc pentru staţia Timişul de Sus şi mai departe. Staţia Tuşnad-Băi pentru Staţia Azuga şi mai departe. Staţia Sf.­Gheorghe pentru staţia Breaza şi mai departe. Staţia Prejmer pentru staţia Băicoi şi mai departe. Staţia Oraşul Stalin pentru staţia Buda şi mai departe. La trenul accelerat nr. 405-309 care circulă între Bucureşti—Tg.-Mu­reş şi soseşte la Tg.-Mureş la orele 4:41, Oraşul Stalin va putea emite bi­lete pentru staţia Ciceu şi mai departe. Staţia Prejmer pentru staţia Izvorul Olt şi mai departe. Staţia Sf.­Gheorgh­e pentru staţia Gheorgheni şi mai de­­parte. Staţia Tuşnad-Băi pentru staţia Topliţa şi mai departe. Staţiile Miercurea-Ciuc, Izvorul Olt, Izvorul Mureş şi Ciceu pentru staţia Deda şi mai departe. Staţiile Gheorgheni şi Topliţa pentru staţia Reghin şi mai de­­parte. Călătorii care vor fi găsiţi în aceste trenuri fără bilet şi supliment vor fi penalizaţi conform dispoziţiunilor tarifare şi pe lîngă aceasta vor fi co­­borîţi din tren în prima staţie. La trenurile accelerate nr. 313 şi 314 care circulă între Tg.-Mureş— Bucureşti cu plecarea din Tg.-Mureş la orele 12,10, respectiv soseşte la Tg.-Mureş la orele 17,50, vinderea biletelor se face deocamdată fără nici o restricţie. In acelaşi timp se reglementează urcarea şi coborîrea călătorilor la toate trenurile în circulaţie. Astfel, urcarea călătorilor este permisă numai la uşa din urmă a vagoanelor, iar coborîrea numai la uşa din faţă a vagonu­lui în direcţia mersului, aşa cum se procedează la tramvaie şi autobuze. Se reglementează de asemenea intrările şi ieşirile din staţiile cu trafic mai mare, circulaţia făcîndu-se numai în sens unic. In staţia Tg.-Mureş Intrarea pe peron este permisă numai din sala de aşteptare, în baza biletului de tren sau a biletului de peron. Contravenienţii vor plăti o amendă de 5 lei. Ieşirea din staţie se va putea face numai prin poarta de ieşire. Călătorii pot lua în vagoane-clasă numai atîtea colete, cîte se pot aşeza deasupra locului pe care îl ocupă, cel mult 30 kg. Se interzice transporta­rea în vagoane-clasă a animalelor vii şi a coletelor care ar deranja pe cei­lalţi călători. La trenuri rapide nu se pot lua în vagon-clasă damigene, saci şi lăzi. Aşezarea bagajelor pe culoare şi în locurile unde ar incomoda circulaţia că­lătorilor este interzisă la toate trenurile. Pentru evitarea aglomeraţiei la casele de bilete din staţia Tg. Mureş, publicul călător este invitat să-şi cumpere biletul la Biroul oficial de voiaj din Tg.-Mureş, Piaţa Eroilor Sovietici nr. 35,

Next