Steaua Roşie, mai 1954 (Anul 3, nr. 171-179)

1954-05-01 / nr. 171

2 ---------­ --------­­" 5 Cum am­ întîmpinat ziua de 'i Iflai La noul izvor de lumină din inima Regiunii Autonome Maghiare Chemarea la întrecere so­cialistă a co­lectivului uzi­nei „7 Noiem­brie“ din Cra­iova, în cin­stea zilei de 1 Mai, a fost primită cu în­flăcărare de către colectivul de ingineri şi tehnicieni ai şantierului ,,Electromontaj“ din Sîngiorgiu d° Pădure. Alătu­­rîndu-ne chemării, noi ne-am angajat ca în cinstea zilei de 1 Mai, să punem în funcţie primul turbogrup, a cărui energie elec­trică debitată creiază noi condi­ţii de muncă şi de viaţă locuito­rilor Regiunii Autonome Ma­ghiare, rezolvind totodată, par­ţial, situaţia grea a sistemului e­­nergetic de pe cuprinsul Ardea­lului. Pentru atingerea acestui fel, cu sprijinul specialiştilor sovie­tici a fost stabilit un program concret de probe, defalcat pe zile şi ore, cu sarcini concrete pentru fiecare mentor, tehnician şi ingi­ner. Fiind dezbătut în consfătui­rile de producţie, programul sta­bilit a fost primit cu căldură, în­tregul colectiv luîndu-şi o serie de angajamente concrete. Orga­nizaţia de bază şi comitetul de întreprindere au sprijinit în con­tinuu producţia,mobilizînd toate forţele pentru realizarea anga­jamentului luat. Aplicarea şi ex­tinderea metodelor înaintate au constituit pentru noi garanţia tuturor succeselor. Metodele so­vietice, Voroşin, Cotlear, Kuzne­­ţov, Ciurchih, metoda­ conturilor de economii, etc., ne-au fost de un real folos în executarea unor intrări de bună calitate, în redu­cerea preţului de cost al lucrări­lor, în obţinerea unor economii însemnate la materiale, etc. Ţelul propus de a raporta par­tidului îndeplinirea angajamen­tului luat, a fost realizat. La 12 a­­prilie 1954, orele 22 şi 7 minu­te, a fost pus în funcţie şi­ dat în exploatare giganticul agregat ale cărui lucrări au fost execu­tate cu ajutorul neprecupeţit dat de tehnicienii sovietici. Această construcţie gigantică este expresia măreţului ajutor ce a constituit pentru noi teh­nica sovietică, cea mai înainta­tă din lume, întreg echipamen­tul a fost livrat din U.R.S.S. Montajul s-a executat cu utilaj sovietic, cu metode sovietice. Tehnicienii şi montorii de pe şantierul „Electromontaj“ au de­pus eforturi deosebite în scopul punerii în funcţiune a turboge­­neratorului. La realizarea cir­cuitului de ulei, s-au evidenţiat tehnicianul Gheorghe Teacă şi montorul Boris Katzarsky. La pornirea şi proba turbopompei de ulei şi la verificarea automatiză­rii electropompei s-au evidenţiat Gheorghe Coman, şi Alexandru Gaia, tehnicieni.La verificarea şi punerea la punct a reglajului prin presiune de ulei cît şi la pornirea de probă a turbinei funcţionînd în gol, apoi la efec­tuarea reviziei lagărelor s-au e­­videnţiat tehnicienii Va­sile Pa- trubanu şi Eugen Grandore. Co­lectivul şantierului „Electro­montaj” a trecut cu acelaşi elan la montarea celui de al doilea turbogrup, cu scopul ca în cursul anului să fie pus şi acesta în funcţiune. Inginer BUGAR IOAN, Şeful producţiei la întreprinderea „Electromontaj“ STEAUA ROȘIE - In comuna Berghia Ca şi în alţi ani, ţăranii muncitori din comuna Ber­­ghia (raionul Tg.-Mureş) întîmpină mă­reaţa sărbătoa­re a solidari­tăţii interna­ţionale a celor ce muncesc cu realizări frumoase. In cinstea a­­cestei sărbători am căutat şi eu să particip la lupta pentru ridi­carea producţiei agricole şi să-mi satisfac toate obligaţiile către stat. In preajma zilei de 1 Mai am avut mai multe consfătuiri cu a­­legătorii, unde am discutat des­pre multe lucruri ca: aplicarea pe scară largă a metodelor agro­tehnice avansate, întreţinerea culturilor, îngrijirea animalelor, etc. După ce împreună cu alţi membri ai comisiei permanente agricole şi cu unii ţărani mun­citori fruntaşi, cu sprijinul orga­nizaţiei de bază am organizat o demonstraţie practică de marca­re a pămîntului, am plantat 0,14 hectare cu cartofi în cuiburi aşe­zate în pătrat. Mi-am pregătit -ot pămîntul şi acum aştept ziua potrivită pentru a însămînţa şi porumbul tot după această me­todă. Mulţi ţărani se angajează să insămînţeze porumbul în cui­buri aşezate în pătrat. Fină a­­cum s-au confecţionat în comu­­nă 10 marcatoare. Cantitatea de lapte pe care mi datorat-o statului pe anul 1954 am predat-o în întregime,­ar peste citeva zile voi preda și cantitatea de carne ce se cuvine să o predau pe trimestrul 2 al a­­nului. IOAN M­­UNTEANU, deputat în sfatul popular al comunei Berghia Vuietul sirenelor cutremura munţii Locuiau cite şapte-opt inşi in­tr-o încăpere strimtă, îngrămă­diţi pe cite un prici. Totul îngust şi găurit în multe locuri nu-i pu­tea acoperi, pe toţi. In căminele sărace ale lucră­torilor forestieri, mizeria creştea mereu. Foamea şi scumpetca pă­reau fără­ leac. Plata după o săp­­tămină de muncă istovitoare n-ajungea pentru promenda stri­cată, infectată de viermi, din cantinele domnilor. 4 Sosise primăvara anului 1925. Trecuseră mulţi ani de răbdare, dar hapsinii nu vroiau să asculte glasul celor oropsiţi, li înfome­tau, îi terorizau. In primăvara aceea muncitorii se pregăteau de luptă. Cereau li­bertatea de organizare, ziua ele lucru de opt ore, mărirea sala­riului, pline şi înlăturarea teroa­­rei. Intr-o dimineaţă, cină razele soarelui luminau parcă mai pu­ternic valea Mureşului, la Gălău­­ţaş se petrecea ceva neobişnuit. Gaterele stăteau înlemnite, cin­­tecul circularelor amuţise, începuse greva. Muncitorii se aşezaseră pe Un­gă maşini, pe stivele de buşteni şi de scindări. Aşteptau să se în­toarcă cei din comitetul de gre­vă, să vină de la direcţiune cu veşti noi... ■k Luni dimineaţa, cu puţin după începerea, lucrului, mugetul si­renei răsună pînă-n­ văi... depar­te. Era semnalul de începere a luptei. Gaterele lăcomoase s-au oprit cu buştenii in dinţi. Munci­torii fabricii de cherestea de la Bistra au început greva. S au solidarizat cu cei din Gălăuţaş, Topliţa, Lunca. Aşa se înţele­seră cu comuniştii la adunarea din Făget. Jandarmii beţi veneau cu du­iumul. Comitetul de grevă a fost arestat. Au început interogato­riile. Călăii băteau cu toată cru­zimea. Dar n-au aflat nimic. Ca un val nesfîrşit, muncitori bătrini şi tineri, bărbaţi, femei şi copii, s-au îndreptat spre postul de jandarmi, unde zăceau trupu­rile însîngerate ale celor arestaţi pentru vina că au cerut pline, li­bertate. Lozincile scandate, de mulţi­me: „Vrem pline!", „Vrem elibe­rarea comitetului de grevă!". ..Jos teroarea!", „Vrem liberta­te!", îmbărbătau inimile celor bătuţi. Curajul lor creştea me­reu. Nu erau singuri în luptă. A­­l­ăt­uri de ei erau mii şi mii. Pe una din porţile fabricii, di­recţiunea a izbutit să introducă cu sprijinul jandarmeriei, spăr­gători de grevă. Printre ei se afla şi Iovu Ciontea, o lepădătu­­ră, agent al direcţiunii, care mai tirziu a devenit o beslie fascistă. Au pornit cu zel să-şi îndepli­nească misiunea plătită. Obiş­nuiţi să tragă mai mult cu ure­chea şi cu gura, pricepuţi în ac­ţiuni de trădare a muncitorilor, spărgătorii de grevă au căzut in propria lor cursă. La ora prin­­zului încă nici gaterul numărul unu nu pornise. De „specialişti" ce erau au aşezat tot a doua pia­ză de gater cu colţii în sus. După amiază gaterul a început să se mişte. Vuiturile lui trăgeau buş­teanul din răsputeri. Pinzele însă nu tăiau, se încovoiau, se rupeau. După o zi de „lucru", netreb­nicii au plecat acasă, huiduiţi de muncitori. Greva continua pentru victo­rie. ★ Trecuseră două săptăm­ini şi gulerele fabricii din Gălăuţaş e­­rau încă tot înţepenite. Hotărîrea de luptă a muncitorilor creştea tot mai mult. Directorul Charap dăduse or­din să se aducă muncitori din pădure, pentru a repune fabrica in funcţiune, fără ca să li se spu­nă vre-un cuvînt despre grevă. Aflînd de această şarlatanie a direcţiunii, greviştii i-au aştep­tat pe cei din pădure la poarta fabricii, făcindu-le cunoscut că sînt in bătălie. Tăietorii de buşteni s-au în­tors din drum. Ei au înţeles că greviştii luptă şi pentru dreptu­rile lor. Din ordinul plutonier­ul­ui, jan­darmii năvăliseră furioşi asupra greviştilor. Furia lor a fost za­darnică. Cu­ ai clipi din ochi, fe­meile şi copiii le-au smuls puşti­le din miini. Pietrele, leaturile cădeau pe spatele jandarmilor ca ploaia. Se scurseră trei săptămini, pa­tru, şi lupta nu contenea. In tele­gramele ce soseau din toate col­ţurile tarii scria: „Sîntem alături de voi". Muncitorii din Galaţi şi Satu- Mare, cei din Bucureşti şi Lu­­peni, din Reşiţa şi Sibiu, trimi­teau ajutoare greviştilor. După 6 săptămini de luptă, gaterele şi circularele şi-au reîn­ceput jocul. Greva s-a terminat cu victoria muncitorilor. 4 „Viaţa era grea. Domnii ne împovărau tot mai tare. Dreptu­rile înguste pe care le-am smuls de la stăpîni, plătind pentru ele cu singe muncitoresc, ne au fost luate, libertatea a fost călcată cu totul in picioare. Domnii ne-au scăzut plata muncii la mai mult de jumătate. In loc de 18 lei pe oră primeam abia 8 lei şi 50 de bani. Preţul mălaiului, al brînzei şi al slăni­­nei din cantină se dublase. Im­pozitul pe salar la ţet. Ajutorul pentru haine s-a şters. Am fost siliţi să ne ridicăm împotriva foamei. Lupta nu cunoştea ră­gaz", — îşi reaminteşte bătrinul Ludovic Kovács. Valea Mureşului începuse să clocotească din nou. Vuietul si­renelor cutremura munţii, îşi spăiminta stapînirea domneasca, ■şi ridica miile de forestieri la luptă, trezindu-le dorul de liber­tate. Fabrica din Gălăuţaş se oprise iară. Muncitorii sînt din nou in grevă. Lumina încă nu alungase în­tunericul nopţii, cînd fabrica şi colonia muncitorească era îm­prejmuită de cătane, de puşti­­mitraliere cu gurile lor căscate îndreptate în­spre fabrică, în­spre muncitori. La pofta domnului prefect al judeţului şi a domnului coman­dant al legiunii de jandarmi, co­mitetul de grevă, în frunte cu Andrei Cserge, se prezintă în fa­ţa direcţiunii. De pe lingă mese, copoii pri­veau cu încruntare grupul de muncitori ce stătea în picioare lingă uşă. Nici măcar la binele n­u le-au răspuns tîlharii. De la masă i se înmină lui Csergő o hirtie, în care domnii stabiliseră condiţiile pentru re­luarea lucrului. Se uitară cu toţii la ea, clăti­­nînd din cap în semn de „nu". Cserge o așeză frumos pe masă, nesemnată. In colonia muncitorească, în incinta fabricii, peste tot înce­peau din nou represaliile împo­triva sutelor de muncitori, care cereau piine, libertate și elibera­rea comitetului de grevă. Insă hotărîrea de luptă a muncitorilor cu pumnii încleştaţi n-au putut-o infringe nici faima prefectului, nici comandantul legiunii de jan­darmi şi nici mitralierele.­ ­­ Săptăminile treceau una d­in alta. La Topliţa ca şi la Lunca, lupta muncitorilor continua cu aceeaşi vigoare. Urletul sirene­lor încă se mai auzea. Mulţimile de demonstranţi mergeau mereu înainte, înfruntînd cu piepturile lor puştile cu baionete ale solda­ţilor buimăciţi, făcindu-i să bată in retragere. Uliţa din faţa poliţiei de la Ten­eliţa gemea sub picioarele noro­dului, care cerea călăilor să eli­bereze comitetul de grevă. Armata trimisă în ajutorul po­liţiei şi jandarmeriei pentru în­­năbuşirea luptei, muncitoreşti s-a dovedit neputincioasă în faţa valului revoluţionar. „Forţele armate puse la dis­poziţia noastră sunt insuficiente. Cină arestăm cîte un agitator, toţi muncitorii se adună în faţa poliţiei, cu copiii şi soţii, împreu­nă, şi pretind cu îndirjire să eli­berăm pe arestat. In acest fel, transportarea celui arestat devi­ne imposibilă". (Textul adresei cu nr. 54 din 6 mai 1929, trimisă prefectului de către comandantul legiunii de jandarmi). Foamea, ameninţările, arestă­rile, torturile sîngeroase n-au în­­spăimîntat muncitorimea din valea Mureşului, n-au reuşit s-o facă să reia lucrul aşa cum pre­linseră domnii. Muncitorimea a luptat cu dîrzenie şi a învins pentru că lupta ei a fost unită şi închinată unei cauze drepte, unei cauze a întregului popor munci­tor. Luptind astfel au sărbătorit muncitorii din valea Mureșului ziua de 1 Mai a anului 1929. V. CIMPIANU 1 mai 1954 . ... fel La o fabrică de conserve După ce în­­ cadrul uzinei­­ noastre a fost prelucrată che­marea la în­trecere socia­listă lansa­tă de colecti­vul uzinei de maşini şi u­­nelte agricole „7 Noiembrie” din Craiova, în inima fiecărui muncitor cinstit, convins de ro­lul pe care îl îndeplineşte în mă­reaţa operă de construire a so­cialismului în patria noastră, s-a trezit dorinţa arzătoare de a răspunde cu cinste acestei chemări. Ataşîndu-ne acestei chemări la întrecere socialistă, atît eu cit şi ceilalţi tovarăşi din briga­da în care lucrez, am pornit cu forţe sporite în lupta pentru rea­lizarea şi depăşirea planului de producţie. Astfel, în cinstea zilei de 1 Mai, mi-am luat angajamen­tul să-mi depăşesc realizarea în producţie obţinută în martie cu 3 la sută. In luna martie mi-am realizat planul în proporţie de 135 la sută, iar în urma angaja­mentului luat, pe luna aprilie, am reuşit să obţin o depăşire de plan de 38 la sută. In urma bunei organizări a muncii şi a rezultatelor pe care am reuşit să le dobidesc pină în prezent, am fost confirmată din nou fruntaşă în producţie. Sunt mîndră de titlul pe care îl păstrez cu sfinţenie de trei luni de zile. Voi căuta ca şi de acum înainte să lucrez în aşa fel ca să-mi pot menţine măreţul titlu de fruntaşă. Lucrez în cadrul a­­cestei fabrici de conserve din a-­­nul 1949. In primii ani, munca­­ se desfăşura mult mai greoi, iar­­ productivitatea era şi ea la un nivel scăzut. In uzină nu­­ se aplicau metodele sovietice de­­­cît pe o scară foarte redusă. A­­­cum însă, felul nostru de a mun­­­ci s-a schimbat radical. Prin a­­­­plicarea diferitelor metode sovie­­­tice şi prin perfecţionarea proce­sului de producţie, am reuşit să­­ obţinem rezultate destul de fru­­­moase. Aşa de pildă, pe luna a­­­prilie, prin aplicarea metodei so­­­­vietice Voroşin de bună organi­­­­zare a locului de producţie, am­­ obţinut — împreună cu întreaga­­ brigadă — o economie în valoa­re de 2.142 lei la utilizarea cosi­■ torului. Tot prin buna organiza­­­­re a muncii, prin aplicarea meto­­­­dei Voroşin şi a iniţiativei Vic- t toriei Doroftei, am căutat să res­ducem cu mult deşeurile surve­­­­nite din confecţionarea ambala-­­ jelor metalice. Noi confecţionăm din ele acum capse de jghere şi capace pentru sticlele de bere. Am trecut la valorificarea deşeu­rilor tot în urma unui angaja­ment luat în cinstea zilei de 1 Mai. Scopul meu este ca şi de acum înainte să împărtăşesc metodele prin care am reuşit să obţin re­zultate bune şi celorlalţi tova­răşi ai mei, fiind convinsă că nu­mai astfel vom putea da oameni­lor muncii tot mai multe produ­se alimentare, că numai în acest fel vom­ reuşi să contribuim la ridicarea nivelului de trai al ce­lor ce muncesc. MARIA VARGA, muncitoare la fabrica de conserve, Mureşeni

Next