Steaua Roşie, mai 1954 (Anul 3, nr. 171-179)
1954-05-01 / nr. 171
mai 1954 STEAUA ROȘIE 3 MOSCOVA. (Agerpres.) TASS transmite cuvântarea rostita la 26 aprilie a. c. de preşedintele Consiliului de Miniştri al URS.S., G. M. Malenkov, la sesiunea Sovietului Suprem al U.R.S.S. Tovarăşi deputaţi! Proiectul bugetului de stat, prezentat de guvern spre examinare sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S., oglindeşte pe deplin politica partidului comunist, îndreptată spre un avint continuu al economiei sovietice şi al bunei stări a poporului, spre asigurarea apărăriiţării şi întărirea puterii patriei noastre (Aplauze.) Creşterea considerabilă a bugetului de stat constituie un indiciu al avintului economic al ţării noastre. In comparaţie cu anul 1950, veniturile prevăzute de bugetul de stat pe 1954 pot creşte cu 149 miliarde de ruble şi vor fi de peste trei ori mai mari decit veniturile prevăzute de bugetul anului antebelic 1910. (Aplauze.) Totodată trebuie să se ţină seamă de faptul că creşterea bugetului are loc în condiţiile poiticii de reducere a preţurilor cu amănunţi la mărfurile i imentare şi industriale, politică dusă in mod consecvent de partid şi guvern. Micşorarea veniturilor de stat, ca urmare a reducerii preţurilor la mărfurile de larg consum, este compensata de creşterea veniturilor întreprinderilor socialiste prin lărgirea producţiei, sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al producţiei. Pentru dezvoltarea economiei naționale sunt prevăzute anul acesta aproape 327 miliarde ruble. Aceasta înseamnă că investiţiile în economia raţională cresc cu 57 la sută în comparaţie cu 1950. O parte considerabilă a alocaţiilor revine investiţiilor. In 1951 silit prevăzute cheltuieli pentru finanţarea cerinţelor socialculturale ale poporului sovietic în sumă de peste 141 miliarde de ruble, ceea ce este aproape egal cu totalul cheltuielilor bugetului de stat din 1939. Ca şi în anii trecuţi, ritmul de dezvoltare a economiei naţionale a U.R.S.S. continuă să se afle la un nivel la care nici nu pot visa ţările capitaliste, chiar şi cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, in cei trei ani ai celui de al cincilea cincinal care au trecut, producţia industrială a crescut cu 45 la sută, producţia mijloacelor de producţie crescind cu 46 la sută, iar producţia articolelor de consum — cu 43 la sută. Numărul muncitorilor şi funcţionarilor din economia naţională a crescut în această perioadă cu aproape 6 milioane oameni; salariul real al muncitorilor şi funcţionarilor a crescut cu 30 la sută, iar suma globală a veniturilor muncitorilor şi funcţionarilor şi a veniturilor ţăranilor, în preţuri comparate, a crescut cu 34 la sută. Lărgind prin toate mijloacele frontul construcţiei paşnice creatoare, Comitetul Central al partidului şi guvernul manifestă o grijă permanenta pentru întărirea continuă a capacităţii de apărare a Uniunii Sovietice. Corfele armate sovietice dispun şi vor dispune de tot ceea ce este necesar pentru îndeplinirea nobilei lor misiuni — a sta de strajă apărării patriei şi a fi întotdeauna gata să dea o ripostă nimicitoare agresorului care ar încerca să tulbure munca paşnică a popoarelor ţării noastre. (Aplauze furtunoase, prelungite.) îndeplinirea sarcinilor care stau anul acesta in faţa noastră în domeniul producţiei va însemna un important pas înainte în dezvoltarea economiei Uniunii Sovietice. Este suficient să spunem că în comparaţie cu 1950, în 1954 producţia de oţel va creşte cu 51 la sută, extracţia de cărbune — cu 33 la sută, producţia de energie electrică — cu 63 la sută, producţia de ciment — cu peste 80 la sută, producţia de maşini şi utilaj — cu 90 la sută; volumul producţiei mărfurilor de consum popular va creşte cu peste 60 la sută, iar circulaţia mărfurilor, cu 75 la sută. Prevederile planului cincinal în ceea ce priveşte producţia mărfurilor de consum popular şi circulaţia mărfurilor vor fi îndeplinite înainte de termen, adică în 4 ani. (Aplauze.) După cum știți, partidul şi guvernul au luat măsuri serioase pentru continua dezvoltare a agriculturii. In scopul sporirii producţiei de cereale se lărgesc suprafeţele cultivate, mai ales prin valorificarea păminturilor virgine şi înţelenite; se lărgesc considerabil producţia de tractoare şi maşini agricole şi înzestrarea agriculturii cu acestea, ceea ce va permite mecanizarea intr-o şi mai mare măsură a producţiei agricole; staţiunile de maşini şi tractoare, colhozurile şi sovhozurile se întăresc cu cadre de agronomi, zootehnicieni, mecanizatori şi alţi specialişti. Se aplică un sistem elastic de încurajare şi stimulare a dezvoltării pe toate căile a producţiei agricole, fiind create astfel condiţiile necesare pentru a asigura o îmbinare armonioasă a nevoilor mereu crescînde ale populaţiei în ce priveşte produsele agricole şi ale industrii in ce priveşte materiile prime agricole, cu creşterea simultană a producţiei agricole, pe baza sporirii cointeresării materiale şi a încurajării economice a oamenilor muncii dta sate, care dau aceste produse. Pentru rezolvarea cu succes a sarcinilor care stau în faţa ţării noastre, este necesar ca în toate ramurile economiei naţionale, în toate sectoarele construcţiei socialiste — în fiecare uzină şi în fiecare fabrică, în fiecare colhoz şi sovhoz, în fiecare staţiune de maşini şi tractoare, în toate organizaţiile noastre — să se asigure îndeplinirea necondiţionată a sarcinilor ce decurg din planurile economice adoptate. Avem multe întreprinderi, colhozuri, sovhozuri, staţiuni de maşini şi tractoare fruntaşe, care, pe baza unei mai bune organizări a producţiei şi a organizării raţionale a muncii, oriin an de an rezultate bune. În acelaşi timp avem şi întreprinderi care nu fac faţă sarcinilor, dau o producţie de calitate inferioară, depăşesc consumul prevăzut die materiale şi de mijloace băneşti. Avem destule colhozuri şi sovhozuri în care treburile merg nesatisfăcător. Pentru a merge și mai repede înainte, suntem datori să scoatem cu curaj la iveală și să lichidăm cu hotărîre lipsurile, rămînerea în urmă, starea de delăsare, care există la noi într-o serie de sectoare. Rezultatele primului trimestru al anului 1954 arată că în ansamblu industria a îndeplinit cu succes planul trimestrial. Unele ministere însă nu au îndeplinit în întregime planul de producţie la o serie de tipuri importante de produse. Printre aceste ministere se numără: Ministerul industriei siderurgice, Ministerul industriei petrolului, Ministerul construcţiei de maşini de transport şi maşini grele, Ministerul industriei forestiere şi alte citeva ministere. Multe ministere îndeplinesc nesatisfăcător planurile construcţiilor capitale, nu asigură punerea în funcţiune la timp a unor noi capacităţi de producţie. Pentru toţi este limpede că îndeplinirea planurilor economice presupune să fie folosită literalmente din plin fiecare zi, deoarece nu este uşor de recuperat timpul pierdut. Neîndeplinirea la timp a sarcinilor şi mai ales neîndeplinirea în întregime a planurilor de stat într-o ramură sau alta provoacă întreruperi în activitatea întreprinderilor, aduce mari pagube economiei naţionale. Din păcate, la noi mai sunt destule cadre din economie care s-au deprins ca întreprinderile ■ încredinţate lor de către stat să lucreze în „asalt11 şi să nu îndeplinească planurile. Multe ministere organizează prea încet şi greoi în întreprinderi munca în vederea asigurării unei producţii industriale ritmice în tot cursul lunii. A lichida mai repede munca neritmică în fabrici, uzine, mine, pe şantierele de construcţii, la căile ferate, în navigaţie, respectarea strictă, zi de zi, a graficului producţiei şi a activităţii de producţie a întreprinderilor — iată o sarcină extrem de importantă a tuturor lucrătorilor din industrie şi transporturi. O importantă lipsă în activitatea indus-teriei o constituie şi faptul că in multe întreprinderi im se respectă discipilina tehnologica in producţie. Tocmai prin aceasta se explică faptul că multe fabrici şi uzine dau o producţie de calitate inferioară, necorespinjzătoare standardelor şi cerinţelor consumabilului. Acest lucru nu mai poate fi tolerat. Ministerele au datoria să facă mai repede ordine in activitatea întreprinderilor care incalcă tehnologia producţiei, au datoria să asigure ca fiecare întreprindere să dea numai o producţie de calitate superioară. Se ştie că condiţia principală şi hotărîtoare de ridicare şi dezvoltare continua a economiei naţionale este sporirea pe toate căile a productivităţii muncii. De când s-a statornicit în tara noastră modul de producţie socialist, avem în toate ramurile de producţie o creştere considerabilă a productivităţii muncii. Ca urmare a reconstrucţiei tehnice a întreprinderilor, a punerii în funcţiune de noi întreprinderi înzestrate cu un utilaj de foarte mare randament, precum şi ca urmare a îmbunătăţirii organizării muncii, s-au obţinut mari succese în folosirea capacităţilor de producţie ale industriei. In ultimii ani însă, se manifestă într-o serie de ramuri ale economiei naţionale o serioasă răminere în urmă in ceea ce priveşte creşterea productivităţii muncii. In 1953, de pildă, li-au îndeplinit sarcinile în ceea ce priveşte creşterea productivităţii muncii multe întreprinderi ale industriei metalurgice, un mare număr de întreprinderi ale ministerelor de construcţii de maşini, de întreprinderi ale industriei bumbacului şi ale unei serii de alte ramuri ale industriei. Situaţia este nesatisfăcătoare în ce priveşte îndeplinirea planurilor de creştere a productivităţii muncii în industria forestiera, în industria cărbunelui şi mai ales în construcţii. Prin directivele Congresului al XIX-lea al partidului s-a stabilit pentru 1951—1955 o creştere a productivităţii muncii în industrie de aproximativ 50 la sută, în construcţii — 55 la sută, în agricultură — 40 la sută. Pentru a asigura îndeplinirea directivelor congresului este necesar ca în cei doi ani care au mai rămas din cincinalul curent să se depună o muncă susţinutăîn toate sectoarele construcţiei socialiste. Economia naţională a U.R.S.S. dispune în prezent de tot ceea ce este necesar pentru asigurarea unei creşteri mai rapide a productivităţii muncii. Partidul nostru, sub conducerea marelui continuator al operei lui Lenin, tovarăşul Stalin, a reuşit să obţină ca economia naţională a U.R.S.S. să se sprijine în prezent pe o puternică bază tehnică. Numai în anii de după război, industria a primit utilaj şi maşini noi în valoare totală de peste 150 miliarde ruble, transporturile — 50 miliarde ruble, agricultura ~ peste 60 miliarde ruble. Creşte an cu an puternicul torent de utilaje şi maşini, care permit să se economisească şi să se uşureze munca, s-o facă mai productivă. Pentru a asigura dezvoltarea continuă a industriei grele, bază a întregii economii naţionale şi a tăriei ţării, trebuie să dezvoltăm pe toate căile şi pe viitor construcţia de centrale electrice pentru a asigura fiecărei ramuri de producţie, inclusiv producţiei agricole, o puternică bază energetică, sub formă de energie electrică. V. I Lenin a arătat că ,,o mare industrie corespunzătoare nivelului tehnicii moderne şi capabilă să reorganizeze agricultura înseamnă electrificarea întregii ţării“. In faţa noastră sta, aşadar, una din cele mai importante sarcini ale economiei naţionale, sarcina ca şi pe viitor să dezvoltăm electrificarea într-un asemenea ritm şi în asemenea proporţii, încît creşterea capacităţilor centralelor electrice s-o ia înaintea celorlalte ramuri ale economiei. Cerinţele creşterii continue a pro■ductivităţii muncii impun intensificarea considerabilă a introducerii în producţie a mecanizării complexe, avîndu-se totodată în vedere ca ea să cuprindă nu numai principalele procese de producţie, ci şi procesele de producţie intermediare, auxiliare de orice fel, in care lucrează adesea un număr mai mare de oameni decit in producţia de bază, in toate ramurile economiei naţionale — în industrie, in transporturi, in agricultură — se pune cu mare ascuţime problema folosirii depline a tehnicii existente. La noi se iminnesc adesea conducători de întreprinderi şi chiar şi de ramuri industriale, a căror iniţiativă are un caracter unilateral, iniţiativa este excesivă atunci cind este vorba de a prezenta statului cereri în legătură cu utilarea tehnică a unităţilor încredinţate lor, apoi aceşti conducători dau dovadă de o totală lipsă de organizare şi de spirit gospodăresc în ceea ce priveşte mijloacele tehnice primite. In această privinţă trebuie să avem pretenţii serioase faţă de Ministerul industriei carbonifere şi Ministerul industriei forestiere. Ca şi anul trecut, în primul trimestru al anului 1954 în industria carboniferă n-au lucrat peste 40 la sută din combinele carbonifere şi haveze, aproximativ jumătate din maşinile pentru încărcarea cărbunelui, peste 30 la sută din maşinile pentru încărcarea sterilului. In industria forestieră, pînă la 40 la sută din maşini şi mecanisme nu funcţionează fiind defecte, iar utilajul în stare de funcţionare este folosit incomplet. Şi în multe uzine constructoare de maşini utilajul este folosit în mod nesatisfăcător. Avem datoria să punem capăt atitudinii lipsite de spirit gospodăresc faţă de utilaj şi maşini în industrie, transport şi agricultură. Cadrele noastre de conducere din economie, inginerii, tehnicienii, maiştrii, toţi conducătorii producţiei trebuie să manifeste mai multă grijă pentru tehnica aflată la dispoziţia lor, să îmbunătăţească prin toate mijloacele folosirea ei. Una din condiţiile importante pentru un avint rapid şi continuu al productivităţii muncii este introducerea pe scară largă a realizărilor tehnicoştiinţifice în producţia industrială şi agricolă. Popoarele ţării noastre sunt mindre de succesele ştiinţei sovietice care deschide noi şi uriaşe posibilităţi pentru progresul tehnicii. Un mare merit al oamenilor de ştiinţă sovietici îl constituie folosirea mereu crescîndă a energiei atomice atît în interesul asigurării securităţii patriei noastre, cît şi în scopuri industriale paşnice. (Aplauze furtunoase.) Trebuie ridicată la un grad şi mai înalt folosirea practică a realizărilor ştiinţei şi tehnicii, trebuie întărită legătura oamenilor de ştiinţă şi a organizaţiilor ştiinţifice cu producţia. Nu încape îndoială că oamenii de ştiinţă sovietici vor aduce o nouă şi importantă contribuţie la întărirea puterii patriei noastre, la rezolvarea sarcinii de a ridica neîncetat productivitatea muncii sociale. (Aplauze.) Aşadar, sarcina constă în a perfecţiona pe toate caile tehnica producţiei pe baza electrificării, în a introduce şi mai mult în producţie realizările ştiinţei şi tehnicii, în a înfăptui pe o scară şi mai largă mecanizarea complexă în toate ramurile de producţie, în a folosi mai complet parcul existent de maşini şi utilaj, în a respecta cît mai strict în fiecare întreprindere disciplina în procesul tehnologic al producţiei, în a îmbunătăţii prin toate mijloacele calitatea producţiei. Nivelul utilării tehnice a economiei noastre este indisolubil legat de creşterea nivelului tehnico-cultural al oamenilor muncii. Nu este departe timpul când întreaga generaţie tînără de la oraşe şi de la sate, care se va încadra în producţie, va avea studiile medii terminate. (Aplauze.) Peste 9 milioane de muncitori şi colhoznici studiază anual în diferite verigi ale sistemului pentru ridicarea calificării. Dar în munca legată de învăţămîntul profesional al oamenilor muncii se mai folosesc adeseori metode meşteşugăreşti, iar uriaşele mijloace alocate de stat în acest scop sunt departe de a fi folosite întotdeauna raţional. Conducătorii ministerelor şi departamentelor sînt obligaţi să ia în minuie lor această chestiune mare şi imparg huilă, să manifeste o grijă zilnică pentru ridicarea continuă a nivelului tehnico-cultural al oamenilor muncii. Nu se poate obţine o ridicare serioasă a productivităţii muncii în industrie, în transporturi, în agricultură fără a îmbunătăţi continuu organizarea producţiei. In această privinţă am obţinut anumite succese. Totuşi, într-o serie de ramuri ale economiei şi în numeroase întreprinderi există multe slăbiciuni a căror înlăturare va permite lărgirea considerabilă a producţiei şi ridicarea productivităţii muncii. O mare însemnătate o capătă repartizarea justă a Rezervelor de muncă. Se ştie că unicul principiu admis al construirii oricărui aparat în societatea noastră sovietică este principiul folosirii cu grijă, în chip raţional şi cu economie, a muncii obşteşti. Or, ministerele şi departamentele încalcă la fiece pas acest principiu, umflă aparatul administrativ şi de conducere, ceea ce aduce prejudicii intereselor dezvoltării producţiei. Deşi s-a înfăptuit o reducere a aparatului administrativ şi de conducere, totuşi el este încă foarte mare. Raportul existent între numărul lucrătorilor ocupaţi direct în producţie şi numărul lucrătorilor ocupaţi in sfera conducerii şi deservirii cere noi corective în folosul sferei producţiei materiale. Odată cu creşterea bazei tehnicomateriale a economiei naţionale, a bunei stări a oamenilor muncii, a nivelului lor politic, cultural şi profesional, cresc şi exigenţele în ceea ce priveşte disciplina muncii. Principalul constă aici în faptul că disciplina socialistă a muncii presupune în mod obligatoriu alinierea după exemplele înaintate de muncă în producţie, spre un înalt nivel al productivităţii muncii, spre o înaltă calitate a producţiei. Avînd în vedere esenţa principial nouă a disciplinei muncii în societatea sovietică, Lenin vorbea despre disciplina „independenţei şi iniţiativei“. Minunatele idei leniniste îşi găsesc o expresie grăitoare in mişcarea inovatorilor şi fruntaşilor în producţie. Fără îndoială că din succesele glorioşilor noştri iniţiatori în opera ridicării prin toate mijloacele a productivităţii muncii vor învăţa noi mii şi mii de oameni, că rîndurile inovatorilor şi fruntaşilor în producţie se vor înmulţi zi de zi. Acesta este unul din izvoarele puternice ale avîntului continuu al întregii noastre economii. (Aplauze.) O mare superioritate a orînduirii noastre socialiste constă în aceea că noi dispunem de toate posibilităţile pentru a dezvolta economia naţională pe o bază strict ştiinţifică. Sunt îndeobşte cunoscute uriaşele realizări ale sistemului sovietic al planificării. Cu aici mai multă hotărîre trebuie să înlăturăm lipsurile existente în planificare, lipsuri care împiedică folosirea deplină a tuturor avantajelor ]p care le prezintă sistemul planificării. Paralel cu elaborarea sarcinilor principale, organele noastre de planificare încearcă adesea să fixeze de la centru nenumăraţi indici de amănunt ai activităţii economice a întreprinderilor, şantierelor de construcţie, căilor ferate, sovhozurilor, colhozurilor, întreprinderilor comerciale şi a altor organizaţii. Iar aceasta se face fără cunoaşterea cuvenită a diferitelor condiţii şi posibilităţi locale, şi prin urmare în mod insuficient de calificat. Este absolut evident că o asemenea planificare creează greutăţi în muncă pe teren, frînează iniţiativa organelor locale. Guvernul a luat măsuripentru reducerea tabelului de sarcini aprobate în planurile anuale, atît în domeniul producţiei industriale cît şi al celei agricole. Aceasta a şi dat rezultate pozitive. Dar exigenţele economiei naţionale in ceea ce priveşte planificarea cresc şi devin mai complexe. De aceea organele noastre centrale de planificare, și în primul rînd Comitetul de stat al planificării, sînt obligate să-şi ' (Continuare in pag. 4-a) Sesiunea Sovietului Suprem al U. R. S. S. Cisvintarea preşedintelui Consiliului de Miniştri al N. I. P. tavarisul G. M. Malenkov