Steaua Roşie, mai 1954 (Anul 3, nr. 171-179)

1954-05-01 / nr. 171

­ m­ai 1954 STEAUA ROȘIE 3 MOSCOVA. (Agerpres.) TASS transmite cuvântarea rostita la 26 aprilie a. c. de preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al URS.S., G. M. Malenkov, la sesiunea Sovietului Suprem al U.R.S.S. Tovarăşi deputaţi! Proiectul bugetului de stat, prezen­tat de guvern spre examinare sesiu­nii Sovietului Suprem al U.R.S.S., oglindeşte pe deplin politica parti­dului comunist, îndreptată spre un avint continuu al economiei sovietice şi al bunei stări a poporului, spre asi­gurarea apărării­­ţării şi întărirea puterii patriei noastre (Aplauze.) Creşterea considerabilă a bugetului de stat constituie un indiciu al avin­­tului economic al ţării noastre. In comparaţie cu anul 1950, veniturile prevăzute de bugetul de stat pe 1954 pot creşte cu 149 miliarde de ruble şi vor fi de peste trei ori mai mari decit veniturile prevăzute de bugetul anului antebelic 1910. (Aplauze.) Tot­odată trebuie să se ţină seamă de faptul că creşterea bugetului are loc în condiţiile poiticii de reducere a preţurilor cu amănun­ţi la mărfurile i imentare şi industriale, politică dusă in mod consecvent de partid şi gu­vern. Micşorarea veniturilor de stat, ca urmare a reducerii preţurilor la mărfurile de larg consum, este com­pensata de creşterea veniturilor între­prinderilor socialiste prin lărgirea producţiei, sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al producţiei. Pentru dezvoltarea economiei naț­­ionale sunt prevăzute anul acesta aproape 327 miliarde ruble. Aceasta înseamnă că investiţiile în economia raţională cresc cu 57 la sută în comparaţie cu 1950. O parte conside­rabilă a alocaţiilor revine investi­ţiilor. In 1951 silit prevăzute cheltuieli pentru finanţarea cerinţelor social­­culturale ale poporului sovietic în sumă de peste 141 miliarde de ruble, ceea ce este aproape egal cu totalul cheltuielilor bugetului de stat din 1939. Ca şi în anii trecuţi, ritmul de dezvoltare a economiei naţionale a U.R.S.S. continuă să se afle la un nivel la care nici nu pot visa ţările capitaliste, chiar şi cele mai dezvol­tate din punct de vedere economic, in cei trei ani ai celui de al cincilea cincinal care au trecut, producţia in­dustrială a crescut cu 45 la sută, producţia mijloacelor de producţie crescind cu 46 la sută, iar producţia articolelor de consum — cu 43 la sută. Numărul muncitorilor şi func­ţionarilor din economia naţională a crescut în această perioadă cu aproape 6 milioane oameni; salariul real al muncitorilor şi funcţionarilor a crescut cu 30 la sută, iar suma globală a veniturilor muncitorilor şi funcţionari­lor şi a veniturilor ţăranilor, în pre­ţuri comparate, a crescut cu 34 la sută. Lărgind prin toate mijloacele fron­tul construcţiei paşnice creatoare, Co­mitetul Central al partidului şi gu­vernul manifestă o grijă permanenta pentru întărirea continuă a capacită­­ţii de apărare a Uniunii Sovietice. Corfele armate sovietice dispun şi vor dispune de tot ceea ce este necesar pentru îndeplinirea nobilei lor misiuni — a sta de strajă apărării patriei şi a fi întotdeauna gata să dea o ripos­tă nimicitoare agresorului care ar în­cerca să tulbure munca paşnică a popoarelor ţării noastre. (Aplauze furtunoase, prelungite.) îndeplinirea sarcinilor care stau anul acesta in faţa noastră în do­meniul producţiei va însemna un im­portant pas înainte în dezvoltarea economiei Uniunii Sovietice. Este su­ficient să spunem că în comparaţie cu 1950, în 1954 producţia de oţel va creşte cu 51 la sută, extracţia de căr­bune — cu 33 la sută, producţia de energie electrică — cu 63 la sută, producţia de ciment — cu peste 80 la sută, producţia de maşini şi utilaj — cu 90 la sută; volumul producţiei mărfurilor de consum popular va creşte cu peste 60 la sută, iar circu­laţia mărfurilor­­, cu 75 la sută. Prevederile planului cincinal în ceea ce priveşte producţia mărfurilor de consum popular şi circulaţia mărfu­rilor vor fi îndeplinite înainte de ter­men, adică în 4 ani. (Aplauze.) După cum știți, partidul­ şi guvernul au luat măsuri serioase pentru con­tinua dezvoltare a agriculturii. In scopul sporirii producţiei de cereale se lărgesc suprafeţele cultivate, mai ales prin valorificarea păminturilor virgine şi înţelenite; se lărgesc con­siderabil producţia de tractoare şi maşini agricole şi înzestrarea agricul­turii cu acestea, ceea ce va permite mecanizarea intr-o şi mai mare mă­sură a producţiei agricole; staţiunile de maşini şi tractoare, colhozurile şi sovhozurile se întăresc cu cadre de agronomi, zootehnicieni, mecanizatori şi alţi specialişti. Se aplică un sis­tem elastic de încurajare şi stimu­lare a dezvoltării pe toate căile a producţiei agricole, fiind create astfel condiţiile necesare pentru a asigura o îmbinare armonioasă a nevoilor me­reu crescînde ale populaţiei în ce pri­veşte produsele agricole şi ale indus­trii in ce priveşte materiile prime agricole, cu creşterea simultană a producţiei agricole, pe baza sporirii cointeresării materiale şi a încura­jării economice a oamenilor muncii dt­­a sate, care dau aceste produse. Pentru rezolvarea cu succes a sar­cinilor care stau în faţa ţării noastre, este necesar ca în toate ramurile econo­miei naţionale, în toate sectoa­rele construcţiei socialiste — în fie­care uzină şi în fiecare fabrică, în fiecare colhoz şi sovhoz, în fiecare staţiune de maşini şi tractoare, în toate organizaţiile noastre — să se a­sigure îndeplinirea necondiţionată a sarcinilor ce decurg din planurile economice adoptate. Avem multe între­prinderi, colhozuri, sovhozuri, sta­ţiuni d­e maşini şi tractoare fruntaşe, care, pe baza unei mai bune organi­zări a producţiei şi a organizării ra­ţionale a muncii, ori­in an de an re­zultate bune. În acelaşi timp avem şi întreprinderi care nu fac faţă sarci­nilor, dau o producţie de calitate in­ferioară, depăşesc consumul prevăzut die materiale şi de mijloace băneşti. Avem destule­ colhozuri şi sovhozuri în care treburile merg nesatisfăcător. Pentru a merge și mai repede înainte, suntem­ datori să scoatem cu curaj la iveală și să lichidăm cu hotărîre lip­surile, rămînerea în urmă, starea de delăsare, care există la noi într-o serie de sectoare. Rezultatele primului trimestru al anului 1954 arată că în ansamblu industria a îndeplinit cu succes pla­nul trimestrial. Unele ministere însă nu au îndeplinit în întregime planul de producţie la o serie de tipuri im­portante de produse. Printre aceste ministere se numără: Ministerul in­dustriei siderurgice, Ministerul indus­triei petrolului, Ministerul construc­ţiei de maşini de transport şi ma­şini grele, Ministerul industriei fo­restiere şi alte citeva ministere. Multe ministere îndeplinesc nesatisfăcător planurile construcţiilor capitale, nu asigură punerea în funcţiune la timp a unor noi capacităţi de producţie. Pentru toţi este limpede că înde­plinirea planurilor economice presu­pune să fie folosită literalmente din plin fiecare zi, deoarece nu este uşor de recuperat timpul pierdut. Neînde­­plinirea la timp a sarcinilor şi mai ales neîndeplinirea în întregime a planurilor de stat într-o ramură sau alta provoacă întreruperi în activitatea întreprinderilor, aduce mari pagube economiei naţionale. Din păcate, la noi mai sunt destule cadre din econo­mie care s-au deprins ca întreprinde­rile ■ încredinţate lor de către stat să lucreze în „asalt11 şi să nu îndepli­nească planurile. Multe ministere or­ganizează prea încet şi greoi în între­prinderi munca în vederea asigurării unei producţii industriale ritmice în tot cursul lunii. A lichida mai repede munca neritmică în fabrici, uzine, mine, pe şantierele de construcţii, la căile ferate, în navigaţie, respectarea strictă, zi de zi, a graficului produc­ţiei şi a activităţii de producţie a în­treprinderilor — iată o sarcină ex­trem de importantă a tuturor lucră­torilor din industrie şi transporturi. O importantă lipsă în activitatea indus-teriei o constituie şi faptul că in multe întreprinderi im se respectă discipilina tehnologi­ca in producţie. Tocmai prin aceasta se explică fap­tul că multe fabrici şi uzine dau o producţie de calitate inferioară, neco­­respinjzătoare standardelor şi cerin­ţelor consumabilului. Acest lucru nu mai poate fi tolerat. Ministerele au datoria să facă mai repede ordine in activitatea întreprinderilor care in­­calcă tehnologia producţiei, au dato­ria să asigure ca fiecare întreprindere să dea numai o producţie de cali­tate superioară. Se ştie că condiţia­ principală şi hotărîtoare de ridicare şi dezvoltare continua a economiei naţionale este sporirea pe toate căile a productivi­tăţii muncii. De când s-a statornicit în tara noastră modul de producţie socialist, avem în toate ramurile de producţie o creştere considerabilă a productivităţii muncii. Ca urmare a reconstrucţiei tehnice a întreprinde­rilor, a punerii în funcţiune de noi întreprinderi înzestrate cu un utilaj de foarte mare randament, precum şi ca urmare a îmbunătăţirii orga­nizării muncii, s-au obţinut mari succese în folosirea capacităţilor de producţie ale industriei. In ultimii ani însă, se manifestă într-o serie de ramuri ale economiei naţionale o serioasă răm­inere în ur­mă in ceea ce priveşte creşterea pro­ductivităţii muncii. In 1953, de pildă, li-au îndeplinit sarcinile în ceea ce priveşte creşterea productivităţii mun­cii multe întreprinderi ale industriei metalurgice, un mare număr de între­prinderi ale ministerelor de construcţii de maşini, de întreprinderi ale in­dustriei bumbacului şi ale unei serii de alte ramuri ale industriei. Situa­ţia este nesatisfăcătoare în ce pri­veşte îndeplinirea planurilor de creş­tere a productivităţii muncii în in­dustria forestiera, în industria cărbu­nelui şi mai ales în construcţii. Prin directivele Congresului al XIX-lea al partidului s-a stabilit pen­tru 1951—1955 o creştere a produc­tivităţii muncii în industrie de apro­ximativ 50 la sută, în construcţii — 55 la sută, în agricultură — 40 la sută. Pentru a asigura îndeplinirea directivelor congresului este necesar ca în cei doi ani care au mai rămas din cincinalul curent să se depună o muncă susţinută­­în toate sectoarele construcţiei socialiste. Economia naţională a U.R.S.S. dis­pune în prezent de tot ceea ce este necesar pentru asigurarea unei creş­teri mai rapide a productivităţii mun­cii. Partidul nostru, sub conducerea marelui continuator al operei lui Lenin, tovarăşul Stalin, a reuşit să obţină ca economia naţională a U.R.S.S. să­­ se sprijine în prezent pe o puternică bază tehnică. Numai în anii de după război, industria a pri­mit utilaj şi maşini noi în valoare totală de peste 150 miliarde ruble, transporturile — 50 miliarde ruble, agricultura ~ peste 60 miliarde ruble. Creşte an cu an puternicul torent de utilaje şi maşini, care permit să se economisească şi să se uşureze munca, s-o facă mai productivă. Pentru a asigura dezvoltarea conti­nuă a industriei grele, bază a în­tregii economii naţionale şi a tăriei ţării, trebuie să dezvoltăm pe toate căile şi pe viitor construcţia de cen­trale electrice pentru a asigura fie­cărei ramuri de producţie, inclusiv producţiei agricole, o puternică bază energetică, sub formă de energie electrică. V. I Lenin a arătat că ,,o mare industrie corespunzătoare nive­lului tehnicii moderne şi capabilă să reorganizeze agricultura înseamnă electrificarea întregii ţării“. In faţa noastră sta, aşadar, una din cele mai importante sarcini ale economiei na­ţionale, sarcina ca şi pe viitor să dezvoltăm electrificarea într-un ase­menea ritm şi în asemenea proporţii, încît creşterea capacităţilor centrale­lor electrice s-o ia înaintea celorlalte ramuri ale economiei. Cerinţele creşterii continue a pro­­■­ductivităţii muncii impun intensifica­rea considerabilă a introducerii în producţie a mecanizării complexe, avîndu-se totodată în vedere ca ea să cuprindă nu numai principalele pro­cese de producţie, ci şi procesele de producţie intermediare, auxiliare de orice fel, in care lucrează adesea un număr mai mare de oameni decit in producţia de bază, in toate ramurile economiei na­ţionale — în industrie, in transpor­turi, in agricultură — se pune cu mare ascuţime problema folosirii de­pline a tehnicii existente. La noi se iminnesc adesea conducători de între­prinderi şi chiar şi de ramuri indus­triale, a căror iniţiativă are un ca­racter unilateral, iniţiativa este exce­sivă atunci cind este vorba de a pre­zenta statului cereri în legătură cu utilarea tehnică a unităţilor încredin­ţate lor, apoi aceşti conducători dau dovadă de o totală lipsă de organi­zare şi de spirit gospodăresc în ceea ce priveşte mijloacele tehnice primite. In această privinţă trebuie să avem pretenţii serioase faţă de Ministerul industriei carbonifere şi Ministerul industriei forestiere. Ca şi anul tre­cut, în primul trimestru al anului 1954 în industria carboniferă n-au lucrat peste 40 la sută din combinele carbonifere şi haveze, aproximativ ju­mătate din maşinile pentru încărcarea cărbunelui, peste 30 la sută din ma­şinile pentru încărcarea sterilului. In industria forestieră, pînă la 40 la sută din maşini şi mecanisme nu funcţionează fiind defecte, iar utila­jul în stare de funcţionare este folo­sit incomplet. Şi în multe uzine con­structoare de maşini utilajul este fo­losit în mod nesatisfăcător. Avem datoria să punem capăt atitudinii lip­site de spirit gospodăresc faţă de uti­laj şi maşini în industrie, transport şi agricultură. Cadrele noastre de conducere din economie, inginerii, tehnicienii, maiş­trii, toţi conducătorii producţiei tre­buie să manifeste mai multă grijă pentru tehnica aflată la dispoziţia lor, să îmbunătăţească prin toate mij­loacele folosirea ei. Una din condiţiile importante pen­tru un avint rapid şi continuu al pro­­ductivităţii muncii este introducerea pe scară largă a realizărilor tehnico­­ştiinţifice în producţia industrială şi agricolă. Popoarele ţării noastre sunt mindre de succesele ştiinţei sovietice care deschide noi şi uriaşe posibili­tăţi pentru progresul tehnicii. Un mare merit al oamenilor de ştiinţă sovietici îl constituie folosirea mereu crescîndă a energiei atomice atît în interesul asigurării securităţii patriei noastre, cît şi în scopuri industriale paşnice. (Aplauze furtunoase.) Trebuie ridicată la un grad şi mai înalt folosirea practică a realizărilor ştiinţei şi tehnicii, trebuie întărită legătura oamenilor de ştiinţă şi a organizaţiilor ştiinţifice cu producţia. Nu încape îndoială că oamenii de ştiinţă sovietici vor aduce o nouă şi importantă contribuţie la întărirea puterii patriei noastre, la rezolvarea sarcinii de a ridica neîncetat produc­tivitatea muncii sociale. (Aplauze.) Aşadar, sarcina constă în a perfec­ţiona pe toate caile tehnica produc­ţiei pe baza electrificării, în a intro­duce şi mai mult în producţie reali­zările ştiinţei şi tehnicii, în a înfăp­tui pe o scară şi mai largă mecaniza­rea complexă în toate ramurile de producţie, în a folosi mai complet par­cul existent de maşini şi utilaj, în a respecta cît mai strict în fiecare între­prindere disciplina în procesul tehno­logic al producţiei, în a îmbunătăţii prin toate mijloacele calitatea pro­ducţiei. Nivelul utilării tehnice a economiei noastre este indisolubil legat de creş­terea nivelului tehnico-cultural al oamenilor muncii. Nu este departe timpul când întreaga generaţie tînără de la oraşe şi de la sate, care se va încadra în producţie, va avea studiile medii terminate. (Aplauze.) Peste 9 milioane de muncitori şi colhoznici studiază anual în diferite verigi ale sistemului pentru ridicarea calificării. Dar în munca legată de învăţămîntul profesional al oamenilor muncii se mai folosesc adeseori metode meşte­şugăreşti, iar uriaşele mijloace alo­cate de stat în acest scop sunt departe de a fi folosite întotdeauna raţional. Conducătorii ministerelor şi departa­mentelor sînt obligaţi să ia în minui­e lor această chestiune mare şi imparg huilă, să manifeste o grijă zilnică pentru ridicarea continuă a nivelului tehnico-cultural al oamenilor muncii. Nu se poate obţine o ridicare se­rioasă a productivităţii muncii în in­dustrie, în transporturi, în agricultură fără a îmbunătăţi continuu organiza­rea producţiei. In această privinţă am obţinut anumite succese. Totuşi, într-o serie de ramuri ale economiei şi în numeroase întreprinderi există multe slăbiciuni a căror înlăturare va permite lărgirea considerabilă a pro­ducţiei şi ridicarea productivităţii muncii. O mare însemnătate o capătă re­partizarea justă a Rezervelor de mun­că. Se ştie că unicul principiu admis al construirii oricărui aparat în so­cietatea noastră sovietică este princi­­­piul folosirii cu grijă, în chip raţio­nal şi cu economie, a muncii ob­şteşti. Or, ministerele şi departamen­tele încalcă la fiece pas acest prin­cipiu, umflă aparatul administrativ şi de conducere, ceea ce aduce pre­judicii intereselor dezvoltării pro­ducţiei. Deşi s-a înfăptuit o reducere a aparatului administrativ şi de con­ducere, totuşi el este încă foarte mare. Raportul existent între numărul lucrătorilor ocupaţi direct în produc­ţie şi numărul lucrătorilor ocupaţi in sfera conducerii şi deservirii cere noi corective în folosul sferei producţiei materiale. Odată cu creşterea bazei tehnico­­materiale a economiei naţionale, a bu­nei stări a oamenilor muncii, a nive­lului lor politic, cultural şi profesio­nal, cresc şi exigenţele în ceea ce priveşte disciplina muncii. Principalul constă aici în faptul că disciplina so­cialistă a muncii presupune în mod obligatoriu alinierea după exemplele înaintate de muncă în producţie, spre un înalt nivel al productivităţii mun­­cii, spre o înaltă calitate a produc­ţiei. Avînd în vedere esenţa principial nouă a disciplinei muncii în socie­tatea sovietică, Lenin vorbea despre disciplina „independenţei şi iniţiati­vei“. Minunatele idei leniniste îşi gă­sesc o expresie grăitoare in mişcarea inovatorilor şi fruntaşilor în produc­ţie. Fără îndoială că din succesele glorioşilor noştri iniţiatori în opera ridicării prin toate mijloacele a pro­ductivităţii muncii vor învăţa noi mii şi mii de oameni, că rîndurile inovato­rilor şi fruntaşilor în producţie se vor înmulţi zi de zi. Acesta este unul din izvoarele puternice ale avîntului continuu al întregii noastre economii. (Aplauze.) O mare superioritate a orînduirii noastre socialiste constă în aceea că noi dispunem de toate posibilităţile pentru a dezvolta economia naţio­nală pe o bază strict ştiinţifică. Sunt îndeobşte cunoscute uriaşele realizări ale sistemului sovietic al planificării. Cu aici mai multă hotărîre trebuie să înlăturăm lipsurile existente în pla­nificare, lipsuri care împiedică folosi­rea deplină a tuturor avantajelor ]p­ care le prezintă sistemul planificării. Paralel cu elaborarea sarcinilor principale, organele noastre de plani­ficare încearcă adesea să fixeze de la centru nenumăraţi indici de amănunt ai activităţii economice a întreprin­derilor, şantierelor de construcţie, căi­lor ferate, sovhozurilor, colhozurilor, întreprinderilor comerciale şi a altor organizaţii. Iar aceasta se face fără cunoaşterea cuvenită a diferitelor con­diţii şi posibilităţi locale, şi prin ur­mare în mod insuficient de calificat. Este absolut evident că o asemenea planificare creează greutăţi în muncă pe teren, frînează iniţiativa organelor locale. Guvernul a luat măsuri­­pentru re­ducerea tabelului de sarcini aprobate în planurile anuale, atît în domeniul producţiei industriale cît şi a­l celei agricole. Aceasta a şi dat rezultate pozitive. Dar exigenţele economiei na­ţionale in ceea ce priveşte planificarea cresc şi devin mai complexe. De aceea organele noastre centrale de planifi­care, și în primul rînd Comitetul de stat al planificării, sînt obligate să-şi ' (Continuare in pag. 4-a) Sesiunea Sovietului Suprem al U. R. S. S. Cisvintarea preşedintelui Consiliului de Miniştri al N­. I. P. tavarisul G. M. Malenkov

Next