Steaua Roşie, septembrie 1954 (Anul 3, nr. 206-214)
1954-09-01 / nr. 206
Una din principalele sarcini ale partidului şi guvernului în domeniul construcţiei economice o constituie organizarea creşterii puternice a producţiei agricole, pentru obţinerea, în următorii 2-3 ani, a unei abundenţe de produse necesare ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc la oraşe şi sate. Plenara lărgită a CC. al P.M.R. din august 1953 a hotărit orientarea cursului politicii noastre economice spre o repartizare mai justă a mijloacelor materiale şi îndeosebi a investiţiilor, în vederea unei dezvoltări continue, raţionale, a industriei grele, temelia dezvoltării economiei naţionale, a lichidării rămînerii în urmă a agriculturii faţă de dezvoltarea industriei şi a ridicării nivelului de trai al poporului muncitor. Ca urmare a măsurilor organizatorice şi economice, luate după plenara C.C. al P.M.R. de către partid şi guvern, s-au obţinut unele rezultate pozitive în dezvoltarea agriculturii. S-a mărit volumul investiţiilor şi creditelor pentru agricultură, s-a elaborat şi a început să se aplice legea pentru dezvoltarea creşterii animalelor în anii 1954—1956, a sporit numărul de tractoare, maşini şi unelte agricole, s-a mărit suprafaţa însăminţată cu porumb, culturi tehnice şi legumicole, lucrările agricole de toamnă şi primăvară s-au executat la un nivel agrotehnic mai înalt, s-a îmbunătăţit sistemul de contractare la unele produse agricole prin mărirea cointeresării materiale a producătorilor agricoli. Statul a acordat mijloace importante pentru întărirea rolului organizator al staţiunilor de maşini şi tractoare, dotarea lor cu utilaj perfecţionat şi asigurarea lor cu cadre calificate, trimise din industrie în agricultură. Dezvoltarea industriei socialiste a creat baza tehnico-materială pentru înzestrarea agriculturii cu tractoare și mașini agricole, pentru întărirea S.M.T.-urilor, care reprezintă principalele puncte de sprijin ale statului democratpopular în organizarea dezvoltării producţiei agricole şi în îndrumarea ţărănimii muncitoare pe calea transformării socialiste a agriculturii. Cu toate acestea nivelul actual al producţiei agricole a rămas mult în urma cerinţelor crescînde de aprovizionare a populaţiei muncitoare cu produse vegetale şi animale şi a industriei uşoare şi alimentare cu materii prime agricole. In vederea creşterii bunei stări materiale şi culturale a poporului muncitor în următorii 2—3 ani, trebuie să se realizeze o cotitură în dezvoltarea producţiei agricole şi să se obţină sporirea producţiei la hectar, la toate culturile, în special la grîu, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, bumbac, floarea soarelui, mărirea numărului de animale şi a productivităţii lor, valorificarea raţională a terenurilor slab cultivate şi necultivate. In faza actuală a construcţiei socialismului la noi în ţară — odată cu dezvoltarea industriei grele şi cu creşterea rapidă a industriei uşoare şi alimentare, producătoare de bunuri de larg consum — ridicarea agriculturii este veriga hotărîtoare pentru dezvoltarea şi întărirea întregii economii naţionale şi creşterea nivelului de trai al poporului muncitor. Pentru aplicarea consecventă a liniei politice trasate de plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, organele de partid şi de stat trebuie să se preocupe îndeaproape şi permanent de întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor existente, precum şi de organizarea de noi întovărăşiri agricole şi noi gospodării colective, în măsura în care ţăranii muncitori cu gospodării individuale se conving de superioritatea agriculturii socialiste. Gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole, precum şi asociaţiile simple ale ţăranilor muncitori pentru cultivarea plantelor tehnice şi creşterea animalelor, formate în scopul cooperării în muncă, creează condiţii favorabile pentru executarea muncilor agricole cu mijloace mecanizate şi pentru introducerea agrotehnicii înaintate şi constituie mijlocul cel mai sigur de a organiza creşterea rapidă a producţiei agricole vegetale şi animale. Organele de partid şi de stat trebuie să acorde un ajutor permanent şi multilateral ţărănimii muncitoare cu gospodării individuale, în vederea organizării producţiei, a introducerii metodelor agrotehnice înaintate, a procurării inventarului agricol, a măririi efectivelor de animale, pentru a-şi spori producţia agricolă şi a valorifica produsele prin cooperative, prin organe economice de stat sau în pieţe, tîrguri şi în oboare. In acelaşi timp este necesar ca gospodăriile agricole de stat să înlăture defecţiunile grave care persistă în organizarea conducerii şi producţiei, să devină gospodării agricole socialiste model — cu o înaltă productivitate agricolă vegetală şi animală — astfel ca fiecare gospodărie agricolă de stat să devină rentabilă şi să fie exemplu pentru gospodăriile colective, întovărăşirile agricole şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Succesele dezvoltării agriculturii noastre depind, în primul rînd, de aplicarea consecventă a principiului cointeresării materiale a colectiviştilor, a întovărăşiţilor, a ţăranilor muncitori cu gospodării individuale şi a muncitorilor din gospodării agricole de stat şi S.M.T.-uri, la sporirea producţiei agricole vegetale şi animale. In scopul lichidării rămînerii în urmă a agriculturii faţă de dezvoltarea industriei, plenara C.C. al P.M.R. consideră necesar să propună Congresului al II-lea al P.M.R. proiectul de directive cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, cuprinzînd un ansamblu de măsuri economice, organizatorice şi tehnice, care să ducă la un puternic avînt în ridicarea producţiei agricole, la dezvoltarea schimbului de mărfuri dintre oraş şi sat, la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii, la întărirea continuă a alianţei între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. I. Identificarea suprafeţelor şi punerea în valoare a tuturor rezervelor de terenuri In scopul măririi producţiei agricole globale, suprafaţa arabilă a ţării urmează să crească la finele anului 1956 pînă la 10 milioane hectare. Pentru mărirea suprafeţelor cultivate şi folosirea deplină a tuturor rezervelor de terenuri, este de o importanţă deosebită ca în 2-3 ani să se identifice toate suprafeţele agricole şi silvice şi să se asigure o evidenţă clară a suprafeţelor, pe sectoare sociale, pe gospodării şi mod de folosinţă. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii să ia măsuri de punere în valoare a tuturor terenurilor, în conformitate cu însuşirile pe care le au acestea sau cu însuşirile ce li se pot da prin lucrări de îmbunătăţiri şi amelioraţiuni agrosilvice, ca: îndiguiri, desecări, canalizări, defrişări, irigări, desţeleniri, amenajări şi altele, care să asigure mărirea suprafeţelor agricole. Se vor mări suprafeţele arabile şi cultivable, îndeosebi prin reducerea suprafeţelor inundabile, a mlaştinilor, a mărăcinişurilor, a arboretelor de invazie, a marginilor de drumuri şi a zonelor de şosea şi cale ferată. O atenţie deosebită trebuie dată punerii în valoare, prin trecerea în cultură a tuturor locurilor virane din vetrele satelor şi ale oraşelor ; pe aceste terenuri muncitorii, ţăranii muncitori, femeile, tineretul pot cultiva milioane de pomi fructiferi şi mii de ha, cu cartofi şi legume. . Să se ia măsuri de plantare cu pomi roditori a marginilor tuturor drumurilor, şoselelor şi căilor ferate. Pentru menţinerea suprafeţelor agricole să se pună capăt oricăror tendinţe de risipire a terenurilor bune de cultură. Nu se va admite schimbarea destinaţiei terenurilor agricole pentru scopuri neagricole, decît în cazuri excepţionale. II. Mărirea producţiei de cereale Mărirea producţiei globale de cereale şi a producţiei de cereale-marfă constituie principala condiţie pentru dezvoltarea tuturor celorlalte ramuri de producţie vegetală, pentru dezvoltarea creşterii animalelor, pentru asigurarea aprovizionării abundente a oamenilor muncii cu alimente şi a industriei uşoare şi alimentare cu materii prime agricole. Pentru aceasta este necesar ca: 1). Să se extindă suprafaţa însăminţată cu cereale în 1955 pină la 7.220.000 ha., iar în 1956 pină la 7.360.000 ha., din care cu griu de toamnă să fie însămînţate în 1956 pînă la 2.740.000 ha. Avînd în vedere marea însemnătate a porumbului atît pentru alimentaţia populaţiei, cît şi pentru furajarea animalelor, precum şi multiplele sale însuşiri ca materie primă pentru industrie, suprafaţa cultivată cu porumb să se mărească pînă la 3.300.000 ha. în 1955 și pînă la 3.400.000 ha. în anul 1956. 2) . Să se sporească producția globală de cereale în următorii 2—3 ani pînă la 10.500.000 t„ mărindu-se recolta medie la ha. în anii 1955—1956 în felul următor: grîul de toamnă pînă la 1.400 kg.; porumb pînă la 1.500 kg.; secară pînă la 1.300 kg.; orzul de toamnă pînă la 1.500 kg. şi cel de primăvară pînă la 1.200 kg.; ovăzul pînă la 1.200 kg.; orezul pînă la 3.500 kg. 3) . Se atrage în mod deosebit atenţia organizaţiilor de partid, sfaturilor populare şi organelor agricole asupra necesităţii de a îmbunătăţi în mod hotărit agrotehnica culturii cerealelor, prin introducerea și respectarea peste tot a regulilor agrotehnice. 4 . Ministerul Agriculturii și Silviculturii și comitetele executive ale sfaturilor populare trebuie să întărească în decursul anilor 1955-1956 munca de organizare a teritoriului, să introducă asolamente juste în gospodăriile agricole de stat şi în gospodăriile agricole colective şi să le dea ajutor efectiv pentru elaborarea planurilor de cultură; să îndrume pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale la organizarea producţiei şi rînduirea culturilor după plante premergătoare bune. 5 . Să se asigure, începînd cu toamna anului 1954, îndeplinirea complectă de către S.M.T., gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile anexe, precum şi de întovărăşiri şi gospodării agricole colective, a planurilor de dezmiriştit şi de arături adinei de toamnă; semănatul culturilor de toamnă să se facă în terenuri bine pregătite, iar cele de primăvară să fie însămînţate în întregime în arături adinei de toamnă. S.M.T.-urile şi centrele de închiriat maşini agricole să lichideze atitudinea de nesocotire a importanţei ajutorului pe care trebuie să-l dea ţăranilor muncitori cu gospodării individuale cărora sunt obligate să le acorde un sprijin susţinut agro şi zootehnic pentru prelucrarea solului, întreţinerea şi recoltatul culturilor şi pentru creşterea animalelor* 6) . Să se asigure aplicarea pe scară largă a grăpatului timpuriu de primăvară, a cultivatului înainte de însămînțare, a arăturilor adînci de toamnă pentru culturile de primăvară pe toate suprafețele gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor anexe, gospodăriilor agricole colective, întovărăşirilor agricole şi pe cît mai întinse suprafeţe în gospodăriile agricole individuale. Să se lărgească reţeaua laboratoarelor pentru încercarea seminţelor şi să se îmbunătăţească munca lor, astfel ca în 1956 să se facă controlul tuturor seminţelor ce se vor folosi in gospodăriile agricole socialiste şi, într-o cît mai mare măsură, la gospodăriile agricole individuale. Să se execute semănatul cerealelor într-un timp cît mai scurt şi la termenele agrotehnice cele mai bune pentru fiecare zonă, astfel ca însămînţatul de toamnă să se termine în 20—25 zile de lucru pentru fiecare zonă, cerealele timpurii de primăvară în 10—15 zile, iar porumbul cel mult în 15—20 zile după încălzirea optimă a solului. Termenele optime pentru însămânţat vor fi stabilite pentru fiecare raion de către comitetele executive ale sfaturilor populare şi organele locale ale Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Să se însămînţeze după metoda rindurilor încrucişate şi în rînduri dese cel puţin 210.000 ha. păioase în anul 1955 şi cel puţin 450.000 ha. in anul 1956. Să se extindă pe scară cit mai largă semănatul porumbului în cuiburi aşezate în pătrat, astfel ca în 1955—1956 această metodă de însămînţare să cuprindă majoritatea suprafeţelor cultivate cu porumb în gospodăriile agricole socialiste, să se recomande gospodăriilor agricole individuale, pe suprafeţele care permit prăşitul mecanic în lung şi in lat. ( 7) . Să se extindă folosirea îngrăşămintelor organice, astfel ca în anul 1956 să se aplice pe suprafaţa de circa 1.220.000 ha. Să se extindă folosirea îngrăşămintelor minerale pe cca. 200.000 ha. în anul 1956 şi să se treacă la experimentarea aplicării de îngrăşăminte fosfore şi azoto-bacteriene, pe cel puţin 45.000 ha. cereale 8) . Să se îmbunătăţească calitatea lucrărilor de îngrijire a cerealelor şi îndeosebi a porumbului. La culturile de porumb, în 1955 să se aplice polenizarea suplimentară pe o suprafaţă de cel puţin 500.000 ha., iar in 1956 pe 1.000.000 ha. La fel, să se aplice polenizarea suplimentară la secară pe 80.000 ha. in 1955 şi cel puţin 160.000 ha. în 1956. 9 . Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Direcţiile Agricole regionale vor lua măsuri pentru: a) îmbunătăţirea muncii experimentale a staţiunilor agricole, a gospodăriilor raionale de producere a seminţelor în scopul înmulţirii seminţelor de sol, astfel încit pe anii 1955— 1956 să se asigure săminţă raională pentru cel puţin 1.100.000 ha. cereale; b) Asigurarea însămînţării cu sămînţă hibridă de porumb pînă la 15.000 ha. in anul 1955, şi circa 800.000 ha. în următorii 2—3 ani. Producţia de sămînţă hibridă de porumb trebuie astfel organizată incit în anii următori semănatul să se facă numai cu seminţe hibride din prima generaţie, care asigură cele mai mari sporuri de producţie; c) îmbunătăţirea muncii gospodăriilor raionale pentru producerea seminţelor de soi, asigurîndu-li-se cadrele de conducere şi numărul de maşini şi tractoare; d) Intensificarea muncii de creare de soiuri productive, rezistente la cădere, la ger, la secetă, la scuturat şi la boli, iar comisia de stat pentru încercarea soiurilor să procedeze la încercarea atît a soiurilor selecţionate, cît şi a celor locale în vederea raionării şi răspîndirii celor mai valoroase dintre ele; e) Organizarea unei consfătuiri lărgite cu specialiştii agricoli, cu cercetătorii din staţiunile experimentale agricole şi cu ţărani muncitori cu multă experienţă practică în munca cîmpului, în scopul dezbaterii problemei raionării culturilor agricole, ţinînd seama de condiţiile de climă şi sol şi de agrotehnica practicată, pe baza cărora să se întocmească harta raionării culturilor şi soiurilor; f) Extinderea culturii orzului de toamnă, astfel ca treptat orzul de primăvară să fie înlocuit cu cel de toamnă în toate zonele în care cultura lui reuşeşte mai bine ca orzul de primăvară. In Transilvania şi în regiunile de nord cu precipitaţiuni bune, să se extindă cultura orozoacei. 10) . Pentru dezvoltarea iniţiativei gospodăriilor agricole individuale se recomandă ca, în*ncepînd cu anul agricol 1954/1955, să nu se mai dea planuri de cultură pentru cereale gospodăriilor agricole individuale, urmînd ca acestea să primească cel mai tîrziu pînă la 1 septembrie a fiecărui an, numai obligaţiile pentru predarea cotelor de cereale către stat. Proiectul C. C. al P. M. R. Directivele Congresului al ll-lea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Anul III. Nr. 206 * 1Miercuri, 1 septembrie 1954 ! 6 pagini, 20 bani IN NUMĂRUL DE AZI: Proiectul C. C. a P. M. R. Directivele Congresului al ll-lea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani III. Mărirea producţiei la culturile tehnice Cu toate că suprafeţele care se cultivă cu sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, cinepă, in, floarea soarelui şi alte culturi tehnice, au crescut simţitor in ultimii ani, producţia globală a acestor culturi este încă cu totul nesatisfăcătoare. Pentru mărirea producției la plantele tehnice să se asigure realizarea următoarelor sarcini: 1 . Producția globală ia principalele culturi tehnice să crească, în următorii 2—3 ani, pînă la: bumbacul 100.000 t. neegrenat; sfecla de zahăr 2.100.000. t.; inul de fuior 57.000 t. paie; cinepa de fuior 240.000 t. paie; floarea soarelui 430.000 t.; inul de ulei 19.000 t.; soia 25.000 t.; rapiţa 19.000 t.; tutunul 27.000 t.; ricinul 6.000 t.; cicoarea 40.000 t. 2) . In următorii 2—3 ani, producţiile medii pe hectar la plantele tehnice să crească pină la cel, puţin: bumbac 600 kg. neegrenat; sfecla de zahăr 18.000 kg.; inul de fuior 2.300 kg. paie; cinepă 3.500 kg. paie; floarea soarelui 1.050 kg.; inul de ulei 700 kg. seminţe, cicoarea 12.500 kg. rădăcini. (Continuare in pag. 2 a).