Steaua Roşie, septembrie 1954 (Anul 3, nr. 206-214)

1954-09-01 / nr. 206

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA! Anul III. Nr. 206 * i {Miercuri, 1 septembrie 1954 j 6 pagini, 20 bani IN NUMĂRUL DE AZI: Proiectul C. C. a! P. M. R. Directivele Congresului al ll-fea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani Proiectul C. C. al P. M. R. Directivele Congresului al ll-fea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani Una din principalele sarcini ale partidului şi guvernului în domeniul construcţiei economice o constituie organizarea creşterii puternice a producţiei agricole, pentru obţinerea, în urmă­torii 2—3 ani, a unei abundenţe de produse necesare ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc la oraşe şi sate. Plenara lărgită a CC. al P.M.R. din august 1953 a hotărit orientarea cursului politicii noa­stre economice spre o repartizare mai justă a mijloacelor materiale şi îndeosebi a investiţii­lor, în vederea unei dezvoltări continue, raţio­nale, a industriei grele, temelia dezvoltării eco­nomiei naţionale, a lichidării rămînerii în urmă a agriculturii faţă de dezvoltarea industriei şi a ridicării nivelului de trai al poporului mun­citor. Ca urmare a măsurilor organizatorice şi economice, luate după plenara C.C. al P.M.R. de către partid şi guvern, s-au obţinut unele re­zultate pozitive în dezvoltarea agriculturii. S-a mărit volumul investiţiilor şi creditelor pentru agricultură, s-a elaborat şi a început să se aplice legea pentru dezvoltarea creşterii ani­malelor în anii 1954—1956, a sporit numărul de tractoare, maşini şi unelte agricole, s-a mărit suprafaţa însăminţată cu porumb, cul­turi tehnice şi legumicole, lucrările agricole de toamnă şi primăvară s-au executat la un nivel agrotehnic mai înalt, s-a îmbunătăţit sistemul de contractare la unele produse agricole prin mărirea cointeresării materiale a producătorilor agricoli. Statul a acordat mijloace importante pentru întărirea rolului organizator al staţiunilor de maşini şi tractoare, dotarea lor cu utilaj per­fecţionat şi asigurarea lor cu cadre calificate, trimise din industrie în agricultură. Dezvoltarea industriei sociaiiste a creat baza tehnico-materială pentru înzestrarea agricultu­rii cu tractoare şi maşini agricole, pentru în­tărirea S.M.T.-urilor, care reprezintă principa­lele puncte de sprijin ale statului democrat­­popular în organizarea dezvoltării producţiei agricole şi în îndrumarea ţărănimii muncitoare pe calea transformării socialiste a agriculturii. Cu toate acestea nivelul actual al producţiei agricole a rămas mult în urma cerinţelor cres­­cînde de aprovizionare a populaţiei muncitoare cu produse vegetale şi animale şi a industriei uşoare şi alimentare cu materii prime agricole. In vederea creşterii buneistări materiale şi culturale a poporului muncitor în următorii 2—3 ani, trebuie i s i se realizeze o cotitură în dezvoltarea producţiei agricole şi să se obţină sporirea producţiei la hectar, la toate culturile, în special la grîu, porumb, cartofi, sfeciă de za­hăr, bumbac, floarea soarelui, mărirea numă­rului de animale şi a productivităţii lor, valo­rificarea raţională a terenurilor slab cultivate şi necultivate. In faza actuală a construcţiei socialismului la noi în ţară — odată cu dezvoltarea industriei grele şi cu creşterea rapidă a industriei uşoare şi alimentare, producătoare de bunuri de larg consum — ridicarea agriculturii este veriga liotărîtoare pentru dezvoltarea şi întărirea în­tregii economii naţionale şi creşterea nivelului de trai al poporului muncitor. Pentru aplicarea consecventă a liniei politice trasate de plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, organele de partid şi de stat tre­buie să se preocupe îndeaproape şi permanent de întărirea economico-organizatorică a gospo­dăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor existente, precum şi de organizarea de noi în­tovărăşiri agricole şi noi gospodării colective, în măsura în care ţăranii muncitori cu gospo­dării individuale se conving de superioritatea agriculturii socialiste. Gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole, precum şi asociaţiile simple ale ţăranilor mun­citori pentru cultivarea plantelor tehnice şi creşterea animalelor, formate în scopul coope­rării în muncă, creează condiţii favorabile pen­tru executarea muncilor agricole cu mijloace mecanizate şi pentru introducerea agrotehnicii înaintate şi constituie mijlocul cel mai sigur de a organiza creşterea rapidă a producţiei agri­cole vegetale şi animale. Organele de partid şi de stat trebuie să acorde un ajutor permanent şi multilateral ţă­rănimii muncitoare cu gospodării individuale, în vederea organizării producţiei, a introdu­cerii metodelor agrotehnice înaintate, a procu­rării inventarului agricol, a măririi efectivelor de animale, pentru a-şi spori producţia agricolă şi a valorifica produseie prin cooperative, prin organe economice de stat sau în pieţe, tîrguri şi în oboare. In acelaşi timp este necesar ca gospodăriile agricole de stat să înlăture defecţiunile grave care persistă în organizarea conducerii şi pro­ducţiei, să devină gospodării agricole socialiste model — cu o înaltă productivitate agricolă vegetală şi animală — astfel ca fiecare gospo­dărie agricolă de stat să devină rentabilă şi să fie exemplu pentru gospodăriile colective, întovărăşirile agricole şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Succesele dezvoltării agriculturii noastre de­pind, în primul rînd, de aplicarea consecventă a principiului cointeresării materiale a colec­tiviştilor, a întovărăşiţilor, a ţăranilor munci­tori cu gospodării individuale şi a muncitorilor din gospodării agricole de stat şi S.M.T.-uri, la sporirea producţiei agricole vegetale şi animale. In scopul lichidării rămînerii în urmă a agri­culturii faţă de dezvoltarea industriei, plenara C.C. al P.M.R. consideră necesar să propună Congresului al II-lea al P.M.R. proiectul de di­rective cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, cuprinzînd un ansamblu de măsuri economice, organizatorice şi tehnice, care să ducă la un p'uternic avînt în ridicarea producţiei agricole, la dezvoltarea schimbului de mărfuri dintre oraş şi sat, la ridicarea nive­lului de trai al oamenilor muncii, la întărirea continuă a alianţei între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. I. Identificarea suprafeţelor şi punerea în valoare a tuturor rezervelor de terenuri In scopul măririi producţiei agricole globale, suprafaţa arabilă a ţării urmează că crească la finele anului 1956 pînă la 10 milioane hectare. Pentru mărirea suprafeţelor cultivate şi fo­losirea deplină a tuturor rezervelor de terenuri, este de o importanţă deosebită ca în 2—3 ani să se identifice toate suprafeţele agricole şi silvice şi să se asigure o evidenţă clară a supra­feţelor, pe sectoare sociale, pe gospodării şi mod de folosinţă. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii să ia măsuri de punere în valoare a tuturor terenu­rilor, în conformitate cu însuşirile pe care le au acestea sau cu însuşirile ce li se pot da prin lucrări de îmbunătăţiri şi amelioraţiuni agro­silvice. ca: îndiguiri, desecări, canaiizări, de­frişări, irigări, desţeleniri, amenajări şi altele, care să asigure mărirea suprafeţelor agricole. Se vor mări suprafeţele arabile şi cultiva­ble, îndeosebi prin reducerea suprafeţelor inun­dabile, a mlaştinilor, a mărăcinişurilor, a ar­­boretelor de invazie, a marginilor de drumuri şi a zonelor de şosea şi cale ferată. O atenţie deosebită trebuie dată punerii în valoare, prin trecerea în cultură a tuturor locu­rilor virane din vetrele satelor şi ale oraşelor ; pe aceste terenuri muncitorii, ţăranii muncitori, femeile, tineretul pot cultiva milioane de pomi fructiferi şi mii de ha. cu cartofi şi legume. . Să se ia măsuri de plantare cu pomi rodi­tori a marginilor tuturor drumurilor, şoselelor şi căilor ferate. Pentru menţinerea suprafeţelor agricole să se pună capăt oricăror tendinţe de risipire a terenu­rilor bune de cultură. Nu se va admite schim­barea destinaţiei terenurilor agricole pentru scopuri neagricoie, decît în cazuri excepţionale. II. Mărirea producţiei de cereale Mărirea producţiei globale de cereale şi a producţiei de cereale-marfă constituie principala condiţie pentru dezvoltarea tuturor celorlalte ramuri de producţie vegetală, pentru dezvol­tarea creşterii animalelor, pentru asigurarea aprovizionării abundente a oamenilor muncii cu alimente şi a industriei uşoare şi alimentare cu materii prime agricole. Pentru aceasta este necesar ca: 1). Să se extindă suprafaţa însăminţată cu cereale în 1955 pină la 7.220.000 ha., iar în 1956 pină la 7.360.000 ha., din care cu griu de toamnă să fie însămînţate în 1-956 pînă la 2.740.000 ha. Avînd în vedere marea însemnătate a porumbului atît' pentru alimentaţia populaţiei, cît şi pentru furajarea animalelor, precum şi multiplele sale însuşiri ca materie primă pen­tru industrie, suprafaţa cultivată cu porumb să se mărească pînă la 3.300.000 ha. în 1955 şi pînă la 3.400.000 ha. în anul 1956. 2) . Să se sporească producţia globală de ce­reale în următorii 2—3 ani pînă la 10.500.000 t„ mărindu-se recolta medie Ia ha. în anii 1955—1956 în felul următor: grîul de toamnă pînă !a 1.400 kg.; porumh pînă la 1.500 kg.; secară pînă la 1.300 kg.; orzul de toamnă pînă la 1.500 kg. şi cel de primăvară pînă la 1.200 kg.; ovăzul pînă la 1.200 kg.; orezul pînă la 3.500 kg. 3) . Se atrage în mod deosebit atenţia orga­nizaţiilor de partid, sfaturilor populare şi orga­nelor agricole asupra necesităţii de a îmbună­tăţi în mod hotărit agrotehnica culturii cerea­lelor, prin introducerea şi respectarea peste tot a regulilor agrotehnice. 4) . Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare tre­buie să întărească în decursul anilor 1955-1956 munca de organizare a teritoriului, să introdu­că asolamente juste în gospodăriile agricole de stat şi în gospodăriile agricole colective şi să le dea ajutor efectiv pentru elaborarea planu­rilor de cultură; să îndrume pej ţăranii munci­tori cu gospodării individuale la organizarea producţiei şi rînduirea culturilor după plante premergătoare bune. 5) . Să se asigure, începînd cu toamna anului 1954, îndeplinirea complectă de către S.M.T., gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile a­­nexe, precum şi de întovărăşiri şi gospodării agricole colective, a planurilor de dezmiriştit şi de arături adinei de toamnă; semănatul cul­turilor de toamnă să se iacă în terenuri bine pregătite, iar cele de primăvară să fie însă­­mînţate în întregime în arături adinei de toamnă. S.M.T.-urile şi centrele de închiriat maşini a­­gricole să lichideze atitudinea de nesocotire a importanţei ajutorului pe care trebuie să-l dea ţăranilor muncitori cu gospodării individuale cărora sínt obligate să !e acorde un sprijin susţinut agro şi zootehnic pentru prelucrarea solului, întreţinerea şi recoltatul culturilor şi pentru creşterea animalelor* 6) . Să se asigure aplicarea pe scară largă a grăpatului timpuriu de primăvară, a cultivatu­lui înainte de însămînţara, a arăturilor adînci de toamnă pentru culturile de primăvară pe toate suprafeţele gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor anexe, gospodăriilor agricole co­lective, întovărăşirilor agricole şi pe cît mai întinse suprafeţe în gospodăriile agricole indi­viduale. Să se lărgească reţeaua laboratoarelor pen­tru încercarea seminţelor şi. să se îmbunătă­ţească munca lor, astfel ca în 1956 să se facă controlul tuturor seminţelor ce se vor folosi in gospodăriile agricole socialiste şi, într-o cît mai mare măsură, la gospodăriile agricole in­dividuale. Să se execute semănatul cerealelor într-un timp cît mai scurt şi la termenele agrotehnice cele mai bune pentru fiecare zonă, astfel ca însămînţatul de toamnă să se termine în 20—25 zile de lucru pentru fiecare zonă, cerealele tim­purii de primăvară î.i 10—15 zile, iar porum­bul cel mult în 15—20 zile după încălzirea op­timă a solului. Termenele optime pentru însă­mânţat vor fi stabilite pentru fiecare raion de către comitetele executive ale sfaturilor popu­lare şi organele locale ale Ministerului Agri­culturii şi Silviculturii. Să se însămînţeze după metoda rindurilor încrucişate şi în rînduri dese cel puţin 210.000 ha. păioase în anul 1955 şi cel puţin 450.000 ha. in anul 1956. Să se extindă pe scară cit mai largă semănatul porumbului în cuiburi a­­şezate în pătrat, astfel ca în 1955—1956 această metodă de însămînţare să cuprindă majorita­tea suprafeţelor cultivate cu porumb în gospo­dăriile agricole socialiste, să se recomande gospodăriilor agricole individuale, pe suprafe­ţele care permit prăşitul mecanic în lung şi in lat. — 7) . Să se extindă folosirea îngrăşămintelor organice, astfel ca în anul 1956 să se aplice pe suprafaţa de circa 1.220.000 ha. Să se extin­dă folosirea îngrăşămintelor minerale pe cca. 200.000 ha. în anul 1956 şi să se treacă la expe­rimentarea aplicării de îngrăşăminte fosforo şi azoto-bacteriene, pe cel puţin 4—5.000 ha. cereale 8) . Să se îmbunătăţească calitatea lucrărilor de îngrijire a cerealelor şi îndeosebi a porum­bului. La culturile de porumb, în 1955 să se aplice polenizarea suplimentară pe o suprafaţă de cel puţin 500.000 ha., iar in 1956 pe 1.000.000 ha. La fel, să se aplice polenizarea suplimen­tară la secară pe 80.000 ha. in 1955 şi cei pu­ţin 160.000 ha. în 1956. 9) . Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şl Direcţiile Agricole regionale vor lua măsuri pentru: a) îmbunătăţirea muncii experimentale a staţiunilor agricole, a gospodăriilor raionale de producere a seminţelor în scopul înmulţirii seminţelor de soi, astfel încit pe anii 1955— 1956 să se asigure săminţă raionată pentru cel puţin 1.100.000 ha. cereale; b) Asigurarea însămînţării cu sămînţă hibri­dă de porumb pînă la 15.000 ha. in anul 1955, şi circa 800.000 ha. în următorii 2—3 ani. Producţia de sămînţă hibridă de porumb tre­buie astfel organizată incit în anii următori semănatul să se facă numai cu seminţe hibri­de din prima generaţie, care asigură cele mai mari sporuri de producţie; c) îmbunătăţirea muncii gospodăriilor raio­nale pentru producerea seminţelor de soi, as{­­gurîndu-li-se cadrele de conducere şi numărul de maşini şi tractoare; d) Intensificarea muncii de creare de soiuri productive, rezistente la cădere, la ger, la se­cetă, la scuturat şi la boli, iar comisia de stat pentru încercarea soiurilor să procedeze la în­cercarea atît a soiurilor selecţionate, cît şi a celor locale în vederea raionării şi răspîndirii celor mai valoroase dintre ele; e) Organizarea unei consfătuiri lărgite cu specialiştii agricoli, cu cercetătorii din staţiu­nile experimentale agricole şi cu ţărani mun­citori cu multă experienţă practică în munca cîmpului, în scopul dezbaterii problemei raio­nării culturilor agricole, ţinînd seama de con­diţiile de climă şi soi şi de agrotehnica prac­ticată, pe baza cărora să se întocmească harta raionării culturilor şi soiurilor; f) Extinderea culturii orzului de toamnă, astfel ca treptat orzul de primăvară să fie în­locuit cu cel de toamnă în toate zonele în care cultura lui reuşeşte mai bine ca orzul de pri­măvară. In Transilvania şi în regiunile de nord cu precipitaţiuni bune, să se extindă cultura or­ţ zoacei. 10) . Pentru dezvoltarea iniţiativei gospodă­riilor agricole individuale se recomandă ca, în* , cepînd cu anul agricol 1954/1955, să nu se mai , dea planuri de cultură pentru cereale gospodă­riilor agricole individuale, urmînd ca acestea să primească cel mai tîrziu pînă la 1 septem­brie a fiecărui an, numai obligaţiile pentru pre­darea cotelor de cereale către stat. III. Mărirea producţiei la culturile tehnice Cu toate că suprafeţele care se cultivă cu sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, cinepă, in, floarea soarelui şi alte culturi tehnice, au cres­cut simţitor in ultimii ani, producţia globală a acestor culturi este încă cu totul nesatisfăcă­toare. Pentru mărirea producţiei la plantele tehnice să se asigure realizarea următoarelor sarcini: 1) . Producţia globală ia principalele culturi tehnice să crească, în următorii 2—3 ani, pînă la; bumbacul 100.000 t. neegrenat; sfecla de zahăr 2.100.000. t.; inul de fuior 57.000 t. paie; cinepa de fuior 240.000 t. paie; floarea soarelui 430.000 t.; inul de ulei 19.000 t.; soia 25.000 t.; rapiţa 19.000 t.; tutunul 27.000 t.; ricinul 6.000 t.; cicoarea 40.000 t. 2) . In următorii 2—3 ani, producţiile medii pe hectar la plantele tehnice să crească pină l i cel, puţin: bumbac 600 kg. neegrenat; sfecla de zahăr 18.000 kg., inul de fuior 2.300 kg. paie; cinepă 3.500 ljg. paie; floarea soarelui 1.050 kg.; inul de ulei 700 kg. seminţe, cicoa­rea 12.500 kg. rădăcini. (Continuare in pag. 2-a).

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék