Steaua Roşie, decembrie 1954 (Anul 3, nr. 232-242)

1954-12-01 / nr. 232

2 Ştiinţa şi practica agricolă au­­dovedit cu­ nu este suficient ca cerealele să fie numai însămînţa­­te în condiţii normale, ci ele tre­buiesc îngrijite în permanenţă, pî­­nă la recoltare. In toamna aceasta, cerealele au fost semănate în condiţii fa­vorabile. Intre timp a survenit atacul şoarecilor care au distrus o parte din boabele de grîu. Pentru combaterea atacului şoa­recilor, muncitorii Gospodăriei agricole de stat „Stahanov“ din Reghin, (secţiile Beng şi Batoş) au pus momeli, folosindu-se pas­ta fosforată cu făina. Golurile provocate de atacul şoarecilor au fost completate. Venirea iernii nu înseamnă terminarea muncilor agricole. Gerurile mari în decursul iernii aduc pagube mari semănături­lor, dacă se găsesc fără zăpadă. Reţinerea zăpezii pe semănătu­rile de toamnă trebuie să preo­cupe atît pe membrii gospodării­lor agricole colective şi întovă­răşirilor cit şi pe ţăranii din gospodăriile individuale. S-a constatat că semănăturile aco­perite cu zăpadă au rezistat la geruri de minus 25—35 grade, în timp ce cele descoperite au îngheţat. De aceea trebuiesc lu­ate măsuri din timp pentru a se asigura reţinerea zăpezii pe o­­goare. Agrominimul recomandă ca în locurile deschise, unde vîntul domină, să se facă plase de nu­iele, din beţe de floarea soare­lui sau coceni de 1,5—2 m. lă­ţime şi 1,20—1,50 m. înălţime, puse în formă de şah (grămezi­le din locul al doilea se aşează în dreptul locurilor rămase goa­le). Distanţa între rînduri va fi de 15—20 ori înălţimea plase­lor şi pe rînd de 1,5 — 2 m. Pa­­razăpezile din crengi sau ra­muri de copaci se aşează în gră­mezi puse în rînduri, de-a curmezişul vînturilor ce spulbe­ră zăpada, la 10 m. rînd de rînd şi 3 m. grămadă de grămadă. Se pot face snopi din beţe de floa­rea soarelui, coceni de porumb şi trestie, care se aşează în rîn­duri de 10 m. rînd de rînd şi 1,5 m. unul de altul în şah. Reţine­rea zăpezii se poate face prin grămezi de zăpadă înalte de 50 cm. care se aşează pe acelaşi rînd la distanţă de 46 m, una de alta, în forma tabloului de șah. Pe terenurile în pantă va­lurile de zăpadă se vor construi pe curba de nivel (de-a curme­zișul coastei), pentru a împie­dica scurgerea repede a apei la topirea zăpezii. Indiferent din ce sunt făcute, în decursul iernii parazăpezile pot fi mutate dintr-un loc în al­tul şi trebuiesc aşezate în spe­cial pe semănăturile făcute mai tîrziu pentru că acestea sunt mai slab dezvoltate şi mai pu­ţin rezistente la gerurile din cursul iernii. Datorită schimbărilor de tem­peratură în cursul iernii, zăpa­da prinde o crustă (pojghiţă) la suprafaţă. Aceasta se va sparge prin călcarea cu animalele sau cu tăvălugi stelaţi, înlesnind astfel pătrunderea aerului la plantă. Se întîmplă ca stratul de zăpadă să fie între 50—100 cm. şi plantele sunt prea crescu­te, solul se dezghiaţă, plantele încep să consume din rezervele depozitate dar în lipsă de lumi­nă ele nu mai asimilează şi se îmbolnăvesc. In astfel de cazuri zăpada se tăvălugeşte, o parte din aer este înlăturat, tempera­tura scade şi plantele revin în starea de vegetaţie latentă. Sunt multe locuri unde pe se­mănături bălteşte apa. Aceste terenuri se cunosc din anii tre­cuţi. Pe astfel de terenuri trebu­iesc tăiate brazde sau săpate şanţuri pentru scurgerea apei. Un rol imortant în aplicarea acestor lucrări îl au inginerii şi tehnicienii agronomi care tre­buie să explice colectiviştilor, întovărăşiţilor precum şi ţărani­lor cu gospodării individuale cît mai simplu cu exemple con­crete cunoscute de ei, impor­tanţa care o are reţinerea zăpe­zii, distrugerea crustei de ghia­­ţă şi scurgerea apei care bălteş­te pe semănături. Aceste mă­suri pot fi aplicate cu succes pentru că în cadrul ori­cărei gospodării se află coceni de po­rumb, beţe de floarea soarelui, crengi de pomi, cu care se pot ridica obstacole pentru reţine­rea zăpezii. Executînd toate lucrările pen­tru reţinerea zăpezii pe semăna­turi vom mări umezeala în sol şi vom feri plantele de gerul din cursul iernii obţinînd astfel re­colte sporite la hectar. SFATURI AGROTEHNICE Să îngrijim semănăturile în timpul iernii PIONERI ŞI ELEVI! Abonaţi-vă la revista „CRAVATA ROŞIE". Ea publică povestiri, basme, poezii, reportagii din viaţa şcolarilor şi deta­şamentelor de pioneri. De asemenea publică materiale sportive şi hu­mori­stice. Abonamentele se primesc la difuzorii voluntari din şcoli şi factori poştali. ŢARANI MUNCITORI! Abonaţi-vă la ziarul „AGRICULTURA NOUA“. Publică articole despre folosirea înaintatelor metode agrotehni­ce sovietice şi ale fruntaşilor noştri in agricultură pentru ridicarea pro­ducţiei la hectar. Abonamentele se primesc la oficiile poştale şi­­actori poștali. STEAUA ROȘIE Educînd noile cadre de artişti dramatici Convorbire cu directorul Institutului de arte dramatice Nu de mult au început cursurile la Institutul de arte dramatice „Szent­györgyi István ‘ din Tg.-Mureş. In le­gătură cu aceasta, tovarăşul director al Institutului, Ludovic Szabó, a dat următoarele răspunsuri la întrebările puse de unul din redactorii noştri. întrebare: C­uru a luat fiinţă insti­tutul de arte dramatice „Szentgyör­­gyi István“ şi ce rezultate a obţinut pînă acum in activitatea sa?“. Răspuns: institutul de arte drama­tice „Szentgyörgyi István" şi-a înce­put activitatea în anul 1946 ca o sec­ţie de arte dramatice, în Cadrul Con­servatorului de muzică din Cluj. Ca un rezultat al politicii naţionale leni­­nist-staliniste a partidului, în urma reformei învăţămîntului, a luat fiinţă Institutul de arte în limba maghiară cu 3 facultăţi. Una dintre aceste fa­cultăţi a fost şi facultatea de arte dramatice. In 1950, în baza principiului spe­cializării, şi urm­înd exemplul organi­zării institutelor de arte din Uniunea Sovietică, comitetul de artă a hotărît transformarea unor facultăţi din ca­drul institutelor de arta cu limba de predare romina şi maghiară, în facul­tăţi de sine stătătoare. Cu această o­­cazie a primit Institutul nostru de în­­văţăm­int superior cu secţie rom­înă şi maghiară denumirea de „Szentgyör­gyi István". Szentgyörgyi István a fost un re­prezentant de frunte al vieţii noastre teatrale din trecut. Timp de mai bine de 50 ani el a luptat pe scenele Clu­jului pentru crearea unei arte drama­tice realiste. Victoria desăvîrşită a a­­cestui gen de artă a fost posibilă nu­mai după eliberarea patriei noastre. Cînd Institutul nostru a ales denumi­rea de „Szentgyörgyi István“, a fă­­cut-o dorind ca, bazîndu-se pe tradi­ţiile artei dramatice realiste maghia­re şi infuiptindu-se din nesecata ex­perienţă a artei dramatice sovietice, să crească cadre noi, vrednice de noua noastră dramaturgie realista. Institutul de arte dramatice „Szent­györgyi István", din Cluj, a avut două secţii: de arte dramatice şi regizare., In baza unei hotăriri din acest an a Ministerului Culturii, secţia de regiza­re a fost transferată in cadrul Insti­tutului „Ioan Luca Caragiale“ din Bucureşti, in prezent Institutul nostru dispune numai de secţia de arte dra­matice. Primirea candidaţilor în institut se face în baza sondărilor pe teren şi a verificării aptitudinilor lor. Această verificare s-a dovedit a fi utilă pentru a se atrage spre cariera artei drama­tice a tinerilor talentaţi şi cu aplica­ţii spre jocul de scenă. Noi am reuşit deja să dăm cadre foarte talentate, care fără această cer­cetare a aptitudinilor lor nu ar fi a­­juns la Institut. Aşa de exemplu, ac­triţa Paula Krasznai, de la Teatrul Maghiar de Stat din Baia-Mare este fiica unor părinţi săraci, îza Nagy are origine muncitorească. Andrei Ván­dor a fost frizer, iar Emeric Kiss, a fost tîmplat în momentul intrării lor la Institut. De la înfiinţarea Institutu­lui , promoţii şi-au desăvîrşit pregă­tirea. Cadrele tinere cele mai bine pregătite ale teatrelor maghiare din ţara noastră, sînt foştii noştri studenţi. Dintre aceştia amintim doar câţiva: Irma Erdős, Béla Tanai, Andrei Csor­ba, Maria Bányai, Lorand Lohinszky, Ludovic Faluvégi, Ladislau Tarr (la Teatrul Secuiesc de Stat din Tg.-Mu­­reş), Gábor Lelkes, Carol Lavotta, Ludovic Földes şi Mihai Czompok (la Teatrul Maghiar de Stat din Sf.­­Gheorghe), László Gerő, Béla Hor­váth, Maria Bisztrai, Luiza Orosz, Éva Lukács, Francisc Ilie (la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj), György Harag, regizor, Alajos Ács, Andrei Csí­ki, Bela Friedman, (la Teatrul Ma­ghiar de Stat din Baia-Mare), Eva Bányai, Ana-Maria Ferenczi, Barna Borsos (la Teatrul Maghiar de Stat d­in Oradea), ete. Artiştii tineri, ieşiţi din cadrul Institutului nostru, consti­tuie cadre preţioase pentru teatrele maghiare din ţara noastră, unii din­tre ei ajungînd prin talentul ior, prin conştiinţa şi munca lor sîrguincioasă, în rindurile artiştilor fruntaşi, obţi­nînd respectul şi aprecierea atît a co­lectivelor teatrale cit şi a oamenilor muncii. întrebare: Cum vedeţi posibilităţile de dezvoltare ale Institutului în cen­trul administrativ a! Regiunii Autono­me Maghiare? Răspuns: In baza unei hotărîri a Consiliului de Miniştri secţia romînă a Institutului nostru s-a contopit cu Institutul „Ioan Luca Caragiale" din Bucureşti, iar secţia maghiară s-a mu­tat la Tg.-Mureş ca un Institut inde­pendent. Institutul nostru, ca urmare a politicii juste naţionale a partidului şi guvernului, a ajuns in centrul ad­ministrativ al Regiunii Autonome Ma­ghiare pentru ca să contribuie prin aceasta la dezvoltarea intr-o măsură şi mai mare a nivelului cultural şi ar­tistic al populaţiei din regiunea noas­tră. Mutarea Institutului, cum era şi firesc, s-a izbit de unele greutăţi ine­rente începutului. Cursurile au înce­put cu întârziere datorită lipsei de lo­cal, mobilier şi material necesar des­făşurării cursurilor. S-au ivit greutăţi şi în reorganizarea Institutului. In ob­ţinerea localului necesar funcţionării institutului, un ajutor deosebit de pre­ţios am primit din partea comitetelor de partid regional şi orăşenesc, pre­cum şi din partea Sfatului popular al oraşului. Prin obţinerea clădirii fos­tei Şcoli medii tehnice de statistică, am obţinut un local in care putem desfăşura în bune condiţii munca noastră de educaţie. Insă cu tot aju­torul primit, mai avem încă lipsuri pe care in viitor le vom învinge. Astfel sperăm că la sfîrşitul anului, să ob­ţinem rezultate bune în primul nostru an de invăţămint din Tg.-Mureş. Clădirea Institutului am preluat-o fără mobilier. In zilele acestea trebu­ie să ne sosească din Cluj mobilierul: scene, biblioteca, aparatele necesare sălii de gimnastică, laboratorului, etc. In curînd munca de educaţie vom pu­tea-o desfăşura la nivelul cerinţelor. In organizarea şi amenajarea Institu­tului, un ajutor concret am primit din partea conducerii Teatrului Secuiesc de Stat, a artiştilor şi tehnicienilor a­­cestuia. Cu Teatrul Secuiesc de Stat avem legături din cele mai strînse, mulţi dintre cadrele noastre didacti­ce făcînd parte din colectivul Teatru­lui. In viitor aceste legături sperăm să se adincească servind dezvoltării ambelor instituţii. Prin învingerea greutăţilor, primul nostru gind este să înzestrăm Insti­tutul nostru conform cerinţelor, să stabilim legături culturale cu Institu­tul medico-farmaceutic, cu uzinele mai mari, cu gospodăriile agricole colective din jur, cu oamenii muncii din satele noastre, pentru ca studen­ţii noştri încă de pe acum să poată cunoaşte bine realităţile noi ale cons­truirii socialismului. întrebare: Ce metode de muncă fo­loseşte in activitatea sa Institutul? Răspuns: Baza activităţii educative o constituie singurul sistem teatral u­­nitar şi ştiinţific, sistemul lui Stanis­­lavschi. Cadrele noastre didactice şi ajutătoare se străduiesc să cunoască încă din teatru şi să aplice în practi­că acest sistem. Ele desfăşoară o muncă susţinută pentru introducerea şi în munca de educaţie a acestui sis­tem a lui Stanislavschi şi a urmaşilor săi: Toporkov, Albachin, Gorceakov, fără să uite şi de tradiţiile progresiste ale dramaturgiei realiste române şi maghiare. Metodele de educare în in­stitutele de arte dramatice sovietice constituie exemple vii de urmat pen­tru profesorii noştri. Articolele, criti­­cile şi studiile apărute în legătură cu acestea înseamnă un ajutor bogat în munca noastră. Biblioteca noas­tră, care dispune de peste 7.000 de volume ideologice, literare şi profesionale, ser­veşte un bogat material documentar profesorilor şi studenţilor. Există toa­te posibilităţile ca înainte de a trece la exersarea practică a unor scene, acte sau piese, să se studieze temei­nic materialele documentare. Corpul profesoral al Institutului es­te format din cei mai buni artişti ma­ghiari din ţară: György Kovács, Ernő Szabó Miklós Tompa, Ferenc Delly, Nagy Lajos Kőműves, Jenő Szentimrei, Gissza Eghy şi alţii. Problema educaţiei nu poate fi uni­laterală, scopul nostru fiind ca alături de educaţia profesională să dăm stu­denţilor noştri şi o temeinică educa­ţie ideologică. Vrem să dăm teatrelor noastre cadre devotate, buni luptători, bine pregătiţi profesional şi ideologic. Din numărul total al studenţilor In­stitutului nostru 90 la sută sînt bur­sieri. Studenţii anului IV se pregătesc a­­cum pentru prima manifestare publi­că, cu o comedie de a lui Shakespea­re. Sub regia profesorului regizor Mi­klós Tompa, piesa a fost temeinic pregătită, urmînd ca la sfîrşitul lunii ianuarie 1955, să fie prezentată. Pen­tru studenţii din anul IV prezentarea acestei comedii este prima încercare a forţelor lor. Tot ceea ce au învăţat in decurs de 4 ani teoretic şi practic, vor fi sintetizate în această prezenta­re. 1 decembrie 1954 Din experienţa unui murcător fruntaş In lupta pentru continua spo­rire a producţiei agricole ani­male muncitorii de la secţia din Sîncraiul de Mureş a gospodă­riei agricole de stat „1 Mai“ din Tg.-Mureş au obţinut rezultate însemnate. Planul anual de pro­ducţie la lapte al acestei secţii a fost realizat pînă la 1 noiem­brie 1954 în proporţie de 135,6 la sută, de la această dată dînd produse în contul anului 1955. Aceste rezultate se datoresc în bună parte furajării raţionale a animalelor, aplicării masajului la uger înainte de muls şi mul­sului în cruce. Alexandru Palkó este mulgă­tor fruntaş pe gospodărie şi pe regiune. Fiind întrebat despre modul cum îşi îngrijeşte cele 10 vaci, el a răspuns următoarele: „Numai acel om poate deveni un bun îngrijitor de animale ca­re iubeşte animalele.­­ „Eu încă de mic copil am îndrăgit animale­le şi mi-a plăcut să le îngrijesc. Din anul 1949 lucrez în gospo­dăria agricolă de stat „1 Mai“. De atunci condiţiile de muncă şi de trai ale muncitorilor s-au schimbat. Lucrez cu multă tra­gere de inimă ştiind că munca mea este răsplătită. încă de la început mă frămînta gînd­ul cum să fac ca vacile pe care le îngri­jesc să fie cele mai frumoase din secţie şi să dea cea mai ma­re cantitate de lapte. Avînd cu­noştinţe din experienţă şi din cele învăţate la cursurile zoo­tehnice, am început să mi între­ţin vacile în cea mai perfectă stare de curăţenie, ştiind că de felul cum vor fi îngrijite depin­de cantitatea de lapte pe care o dau. Tot la curburi am învăţat cum să furajez animalele, cum să aplic masajul ugerului înainte de muls şi mulsul în cruce. Cele învăţate la curs am început să le aplic în practică şi astfel am reuşit să realizez pla­nul anual de producţie pînă la 1 octombrie în proporţie de 115,7 la sută. Datorită rezulta­telor obţinute în luna noiembrie am primit diploma de onoare de mulgător fruntaş pe gospodărie şi regiune. Nu eram departe de a primi această diplomă ca mul­gător fruntaş pe ţară, dar mi-au hiat-o alţii înainte cu o realiza­re mai mare. Această diplomă a fost un imbold în munca vrea pe viitor. In prezent depăşesc pla­nul zilnic cu cîte 50 pînă la 75 la sută. îmi place să dau sfaturi şi ajutor tovarăşilor mei de muncă ca Francisc Szengyel şi Iosif Moldovan. Sînt mîndru de rezultatele mele obţinute pînă în prezent şi am să mă străduiesc din toate puterile ca să obţin rezultate şi mai frumoase“, încheie mulgă­torul Alexandru Palkó. mite două întovărăşiri agricole inaugurate Încă în anii trecuţi, ţăranii muncitori din satul Bozed (a­­parţinător comunei Săbed, raio­nul Tg.-Mureş), au pornit ini­ţiativa organizării unei întovă­răşiri agricole. Munca politică desfăşurată de organizaţia de bază şi activitatea comitetului de iniţiativă n-au fost destul de temeinice. La 4 noiembrie 1954, comite­tul de iniţiativă a fost reorgani­zat. Munca politică s-a desfăşu­rat mai concret, cu mai multă eficacitate. Astfel, în ziua de 28 noiembrie, 20 familii de ţărani muncitori şi-au unit pămînturi­­le formînd întovărăşirea agrico­lă „Vasile Roaita“. In zma ina­ugurării, încă un ţăran munci­tor, Aron Creţu, a cerut să fie primit în întovărăşire. Astfel, întovărăşirea agricolă şi-a în­ceput activitatea cu 21 familii de ţărani muncitori, dispunînd de o suprafaţă totală de 28,25 ha. Tot în ziua de 28 noiembrie a avut loc inaugurarea întovără­şirii agricole „înainte“ din co­muna Săbed, alcătuită din 18 familii de ţărani muncitori ro­­mâni şi maghiari. IOAN BLAGA coresp

Next