Steaua Roşie, martie 1955 (Anul 4, nr. 259-267)

1955-03-02 / nr. 259

2 Legea privitoare la masurile pentru dezvoltarea creşterii a­­nimalelor în anii 1954—1956 creează condiţiile dezvoltării ra­pide a şeptelului şi a producţiei animale, care în următorii 2—3 ani trebuie să asigure o simţi­toare îmbunătăţire a aprovizio­nării populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate cu produse a­­limentare de origină animală şi a industriei uşoare şi alimenta­re cu materii prime, înmulţirea numărului de ani­male şi mărirea productivităţii lor constituie azi o sarcină de frunte a oamenilor muncii din agricultură. Un rol important în îndeplinirea acestei sarcini îl au staţiunile de montă comunală. Staţiunile de montă au fost în­zestrate cu mari suprafeţe de terenuri — loturi zootehnice — pentru asigurarea furajelor ne­cesare hrănirii reproducătorilor. In unele comune ca Gălăuţaş (raionul Topliţa), Dirjiu şi Măr­­ia­niş (raionul Odorhei), Căluşeri (raionul Tg.-Mureş) şi Petelea (raionul Reghin), staţiunile de montă au dat rezultate frumoa­se. In aceste comune se găsesc azi generaţii noi de animale ti­nere, de rasă. Toate aceste re­zultate se datoresc faptului că aici, sfaturile popu­lare au dat toată atenţia aplică­rii lucrărilor de îngrijire pe lo­turile zootehnice, reuşind în a­­cest fel să asigure o abundenţă de furaje pentru reproducători. Nu toate sfaturile populare comunale înţeleg însă pe deplin rolul ce-l joacă loturile zooteh­nice în asigurarea furajelor­ pen­tru reproducătorii din staţiuni­le de montă. Astfel, în comuna Sîngeorgiu de Mureş (raionul Tg.-Mureş), datorită neglijenţei de care au dat dovadă atît sfatul popular cit şi agentul agricol, s-a compromis cca. 50 la sută din recolta de ovăz, datorită gîn­­dacului ovăzului (Lema Mela­­nopus). Tot în această comună s-a putrezit cca. 3.000 kg. lu­cerna, cosite pe timp nefavora­bil, în urma dispoziţiunilor date de fostul nres°dinte al sfatului popular Ioan Regian. In comu­na Mărculeni (raionul Sîngeor­giu de Pădure) de pe suprafaţa de 15 ha. s-a declarat ca recol­tată o cantitate de ovăz cu ceva mai mare decît ar fi fost necesa­ră însămînţării suprafeţei res­pective în acest an. Aceasta se datoreşte lipsei de interes gospo­dăresc din partea preşedintelui sfatului popular comunal Alexe Szász şi a agentului agricol A­­dalbert Miklós, care nu s-au in­teresat de recoltatul ovăzului, lucrare executată abia pe la sfîr­­şitul lunii august, cînd ovăzul era deja scuturat. După recoltat ovăzul a stat în căpițe pe cîmp pînă în luna noiembrie, cînd era deja putrezit, cultura fiind ast­fel compromisă. In unele comu­ne ca Chendu­ Mare, Bereni şi Bălăuşeri (raionul Sîngeorgiu de Pădure), sfaturile populare abuzînd de autoritatea lor, au sustras o cantitate de 3.723 kg. porumb boabe rezultate de pe lotul zootehnic, predîndu-o coo­perativelor de consum din co­munele respective, pentru ca a­­cestea la rîndul lor să-şi îndepli­nească planul de achiziţii din hrana reproducătorilor. Sfatul popular comunal din Răstoliţa (raionul Topliţa), a crezut de cuviinţă să înstrăineze o supra­faţă de 3,6 ha. fîneaţă din lotul zootehnic, împărţindu-l ca lot individual salariaţilor din ca­drul sfatului, care la rîndul lor au arendat terenul primit, consi­­derîndu-l ca proprietate particu­lară, sau au vîndut recolta obţi­nută de pe acest teren. Aseme­nea cazuri de deteriorare a lotu­lui zootehnic sînt multe. La une­le sfaturi populare comunale se găsesc deficiente în ceea ce pri­­­veşte gestionarea furajelor des­tinate reproducătorilor. Aşa de pildă, fostul preşedinte al sfatu­lui popular al comunei Comandau (raionul Tg.-Secuiesc), a vîndut cantitatea de 3.000 kg. fin din raţia reproducătorilor, iar pen­tru completarea lipsei, ţăranii muncitori au fost obligaţi ca pentru animalele montate să facă plata în natură, deşi legislaţia în vigoare prevede monta gra­tuită. La staţiunea de montă din comuna Bereni (raionul Sîn­­georgiu de Pădure) în timp ce taurii stau în grajd în murdărie şi fără aşternut, pe arie zac cca. 30.000 kg. paie ce aşteaptă să fie transportate în incinta sta­ţiunii. Tot în această comună reproducătorii sunt adăpostiţi în acelaşi grajd cu animale parti­culare, iar furajele de pe lotul zootehnic fac magazie comună cu furajele proprietarului parti­cular, din care cauză este foarte greu de presupus că integritatea furajelor reproducătorilor este asigurată. Deficienţe mari s-au constatat şi în modul de întrebuinţare la montă a reproducătorilor. Cu toate că în normele tehnice sunt prevăzute cîte 60—80 de vaci pentru un taur, din lipsă de cîte un reproducător, în comunele Mureşeni şi Vetca taurii au fost întrebuinţaţi la peste 102 mon­te. Pe cînd unele staţiuni de montă comunală duc lipsă de reproducători, altele, cum este cea din comuna Fîntînele (raio­nul Sîngeorgiu de Pădure), sa­crifică tauri de rasă superioară, fără nici un motiv obiectiv. La fel a procedat şi sfatul popular din comuna Călugăreni (ace­laşi raion), unde s-au sacrificat 2 tauri şi un vier. Este lesne de înţeles că re­producătorii neîngrijiţi şi prost hrăniţi nu vor putea fi folosiţi la montă, vacile şi scroafele vor rămîne sterpe, ceea, ce produce pagube atît crescătorilor de ani­male cît și economiei naționale. Lipsurile care dăinuie încă în ingrijirea lotului zootehnic din nepăsarea conducerilor unor sfa­turi populare comunale, trebuiesc lichidate în cel mai scurt timp. Organele agricole­­ raionale au sarcina să controleze îndeaproa­pe administrarea loturilor zoo­tehnice cît şi activitatea staţiu­nilor de montă comunale. Numai in acest fel vom putea îndeplini sarcinile prevăzute în Legea pentru dezvoltarea creş­terii animalelor şi vom putea ri­dica productivitatea lor. IOAN OTFÎF.A Mai multă atenţie modului de gestionare a loturilor zootehnice STEAUA ROȘIE Principalele lucrări agricole ce se execută în luna martie LUCRĂRI LA CI­MP. Odată ce terenul s-a zvîn­­tat se începe pre­gătirea lui pentru însămin­tarea plantelor din e­­poca T-a de in­sămînţare (macul, muştarul, mazărea, măzărichea, griul de primăvară, secara, orzul, ovăzul, rapiţa, lucerna, trifoiul). Terenul care nu a fost arat din toamnă, se ară la o adîncime de 18—20 cm., grăpîindu-se în aceeaşi zi. Pentru a se evita pier­derea apei din sol se grăpează toate arăturile executate în toamnă, apoi se lucrează cu cultivatorul, extirpatorul şi prăşitoarea la adîncimea la care se vor însămînţa plantele. După această lucrare va urma imediat grăpatul. Spre sfîrşitul lunii se însămînţează inul, floarea-soarelui, înainte de se­mănat, săminţa se tratează cu prepa­rate uscate, (porzot sau abavit), sau pe cale umedă cu soluţie de formol. Trebuie acordată o deosebită atenţie culturilor de toamnă. Dacă sînt des­călţate, ele se tăvălugesc. Unde plan­tele sunt bine înrădăcinate se poate grăpa de-a curmezişul rindurilor, păs­­trîndu-se astfel apa în sol. Plantele slab dezvoltate trebuiesc stimulate în vegetaţie cu must de bălegar, îngrăşă­minte chimice sau bălegar bine putre­zit IN UKALNINA DE LEGUME se continuă cu întinsul paturilor calde şi a răsadniţelor, se­­mănîndu-se pătlă­gelele roşii, vinete­le, ardeii, felina. După răsărire se a­­plică lucrări de întreţinere ca: plivirul buruienilor, ruperea scoar­ței, reglarea luminii și a căldurii, ae­risirea răsadurilor. Cînd plantele au 2—3 frunze se face repicatul lor. Înain­te de plantarea lor în cîmp se face că­­lirea răsadurilor. Terenul arat din toamnă se­ grăpează. Terenurile ne­arate se ară, îngropîndu-se sub brazdă bălegarul de grajd. Terenul arat se grăpează în aceeaşi zi. Se seamănă în cîmp culturile de mazăre, spanac, sa­lată, morcovi, ceapă de săm­înţă, se plantează plantele sem­inciere. Ca lu­crări de întreţinere se aplică plivitul, prăşitul, udatul, ruperea scoarţei, com­pletarea golurilor şi se dau îngrăşă­minte culturilor de toamnă. LUCRĂRI ÎN LIVADĂ. Se conti­nuă stropirile, se desfac muşuroaiele, se înlătură lăstarii sălbatici daţi din rădăcină. Se curăţă scoarţa pomilor şi se văruiesc. Se fa­ce pichetatul şi să­patul gropilor pen­tru plantaţiile noi sau pentru completarea golurilor. Plantatul pomilor începe odată ce te­­renul s-a dezgheţat. In livadă, odată ce pămîntul s-a zvîntat, dacă n-a fost arat din toamnă se­ară îngropîndu-se sub brazdă şi bălegarul de grajd, du­pă care se grăpează. IN VIE se continuă cu desfundatul. In vederea plantaţiilor noi, se face ni­velarea terenului cu grapa, după care urmează pichetatul. In viile pe rod se revizuiesc aracii şi spalierii, iar acolo unde e nevoie, se face completarea lor. Se face îngrăşatul terenului cu îngră­şăminte naturale şi chimice. Dezgro­patul viţei se face cînd pericolul în­gheţurilor tîrzii a trecut, după care urmează tăierile. Coardele tăiate se adună în grămezi şi se cară afară din plantaţii. Acolo unde e nevoie se com­­plectează golurile. ÎNGRIJIREA Şî HRANIREA ANI­MALELOR. Odată cu începerea lu­crărilor la cîmp, se completează hrana de întreţinere a ani­malelor, la cai cu ovăz, iar la boi şi vacile de jug cu fîn şi uruieli. Grajdurile se ţin curate, cu un aşternut curat. Oilor li se admi­nistrează hrană de calitate, iar mieii se îngrijesc asigurîndu-li-se o alăpta­re normală, pentru a se dezvolta cît mai bine. Pe păşuni se transportă bă­legar, muşuroaiele se împrăştie şi se grăpează. In stupină se scot stupii din adăpost, hrana coloniilor se comple­tează cu sirop, se aşează adăpătorul şi cîntarul de control. . ToUelo* T «ne­vomitai) ft Nu de mult înfiinţat, Sindicatul salariaţilor din între­prinderile administrative de stat din Tg.-Mureş, a pornit la muncă cu un avint puternic, caracteristic oricărui începă­tor. Pentru ca acest avînt să fie menţinut — şi, fără îndo­iala, încununat de succese — sindicatul şi-a ales aşa cum cere­­ statutul, un preşedinte, în persoana tovarăşului Ra­du şi un secretar personificat de tovarăşul Berger. Nici nu s a„ terminat bine şedinţa de alegere a conducerii sindicale orăşeneşti şi ca un torent de apă în zilele de primăvară, preşedinţii comitetelor de instituţie au şi dat buzna la bi­roul preşedintelui şi secretarului de la comitetul sindical orăşenesc, asaltindu-i în conformitate cu hotărîrile aduse, cu tot felul de probleme, printre care cea mai acută, pro­blema formării unui ansamblu de cîntece şi dansuri. — „Am avea nevoie de un astfel de ansamblu, pe toate instituţiile — propune tovarăşul Iosif Panea, preşedintele comitetului de instituţie „Justiţia". — „Noi, o să dăm sprijinul, în special la dans, pentru că ai noştri sunt buni dansatori", îşi dădu părerea tovară­şul de la „statistica" regională. — „Noi o să facem piese de teatru și dacă o să com­binăm corul, cu dansul și teatru, o să facem un ansam­blu, cel mai ansamblat ansamblu din toate cite le-am vă­zut vreodată, și nu cred să găsim pe raza regiunii vreun concurent care va putea ajunge pînă la nivelul nostru",­­ zise reprezentantul sindical al salariaţilor de la procu­ratură. Şi propunerile se ţineau lanţ, incit cei de la comi­tetul sindical orăşenesc, de abia mai puteau nota toate propunerile cultural-artistice. Cei cca. 500 de salariaţi care fac parte din respectivul sindicat, nu mai puteau de bucurie. „Vom fi fost noi pînă acuma socotiţi „inapţi" pentru munca culturală, dar iată că de-acuma o să avem prilejul să dovedim că sintem­ cit se poate de „apţi", — gîndeau ei. Astfel, comitetul sindical s-a aşternut pe treabă. S-a angajat atunci, in acele zile memorabile ale anului trecut, un dirijor de cor in persoana profe­sorul­ui Ion Mihăescu, care venea să-l înlocuiască pe fostul dirijor — Ament, care după părerea unora, nu dirija pe placul lor. Apoi tot a­­tunci, s-a angajat și o instructoare de dans pentru pasio­nații în ale dansului de la statistica regională şi un muzi­cant care în orele de repetiţie să delecteze sufletele celor care veneau să-şi dea contribuţia la faimosul ansamblu ce se părea că se naşte. ...N-a trecut mult timp şi cei de la conducerea sindi­catului, au anunţat in plenară şi in prezenţa dirijorului, că ansamblul s-a născut prematur şi că pentru acest motiv, ‘ el trebuie să se­ reorganizeze, pe limbaj mai complet să se firimiţeze în ansamble mai mici, pe comitete de instituţie dacă nu chiar pe grupe „răzleţe", iar dirijorul, să treacă pe rind pe la fiecare. Adică în loc de a dirija un singur cor, să dirijeze mai multe, pentru ca, natural, şi retribuţia să fie mai mare. Zis şi făcut. Din acest moment, dirijorul Mi­hăescu n-a mai avut zi bună. Alerga de colo pînă colo, şi parcă era un făcut; cînd se prezenta el nu se prezentau coriştii, cînd se prezentau coriştii nu se prezenta el, iar mai tîrziu, colac peste pupăză, sala de repetiţii intră în re­paraţie, ceea ce duce la stagnarea „bunului mers" al an­samblului unic, divizat în altele mai mici. Nu-i vorbă că dacă coriştii nu s-au prezentat şi dacă repetiţiile nu s-au ţinut, dirijorul şi-a încasat totuşi partea lui din toată a­­ceastă „muncă". E aşa de uşor oare de a urca scăriţe pînă sus în sală? Desigur că nu! Şi atunci, a ţinut sau n-a ţi­nut ore, dirijorul şi-a încasat misia sa, cuvenită de fapt. ...Şi întrebările au izbucnit din nou într-un torent şi mai puternic decit cel dinţii. — „Pînă cînd oare are de gind comitetul sindical o­­răşenesc să tolereze o astfel de situaţie?". —­ „Cîţi ani va dura pînă se va închega şi aici un an­samblu artistic ca lumea şi nu numai ne hîrt­ie, pe care-o manevrează oricine, cu uşurinţă, băgindu-o şi­ scoţîndu-o din sertar?". ...Şi in sala de repetiţii generale a ansamblului fan­tomă, acordurile melodioase ale viorii, răzbat dincolo de geamurile sălii, făcînd pe membrii ansamblului, aplecaţi de astă dată asupra hîrtiilor de pe birouri, să retrăiască clipele de „glorie" ale începuturilor din anul trecut și să de­­plîngă în torent de lacrimi soarta vitregă a ansamblului, mort tot atît de prematur pe cum s-a născut. F. SIMA După o scrisoare a tov. I. Panes 2 marth­e 1955 Pentru apărarea sănătăţii ceferiştilor In urma unei analize făcute asupra activităţii Policlinicii C.F.R. din Tg.-Mureş, au reuşit o serie de realizări însemnate obţinute pe tărîmul apărării să­nătăţii oamenilor muncii. In tot cursul anului 1954 au fost ţinu­te 2.000 de ore de educaţie sani­­tară şi au fost distribuite sala­riaţilor 10.663 bucăţi broşuri cu acelaşi conţinut. La unităţile mai mari au fost afişate foto­montaje. In vederea tratării afecţiuni­lor reumatice, gastro-duodenale şi cardiace, un număr de 321 slariaţi şi membri de familie au fost trimişi în diferite staţiuni balneo-climaterice din ţară. Un deosebit accent se pune aici pe îngrijirea sănătăţii copiilor. In anul trecut au fost trimişi astfel numeroşi copii ai ceferiştilor în taberele de pionieri de la Te­lega şi Vasile Roaita. Pentru a se asigura protecţia muncitorilor de la carierele de piatră, s-au făcut determinări micro-climatice stabilindu-se as­tfel coeficientul de praf ,■ umi­ditate, curenţi de aer, etc. In cursul anului trecut au fost exe­cutate de către medicii policlini­cii 1.607 controale medicale pe teren, la domiciliul salariaților și la locurile de muncă. MARTIN SZÖLLÖSI, cpresp.

Next