Steaua Roşie, iunie 1955 (Anul 4, nr. 286-294)

1955-06-01 / nr. 286

% (Urmare din pag. l­ a) gen și a celorlalte tipuri de arme de­­ exterminare în masa. Poporul și guvernul român conside­ra că examinarea serioasa de către toate statele, și desigur in primul rînd de către marile puteri, a noilor pro­puneri sovietice în problemele dezar­­mării, constituie in prezent mijlocul cel mai important pentru a se obţine rezultate pozitive pe calea izbăvirii omenirii de un nou război distrugă­tor, a slăbirii încordării în relaţiile dintre state, a eliberării popoarelor de povara grea pe care o suporta din cauza cursei înarmărilor şi a asigu­rării posibilităţii de a folosi resursele eliberate pentru ridicarea bunei stări a popoarelor. Tovarăşi deputaţi,­­ Cunoaşterea aprofundată a tuturor prevederilor tratatului celor 8 state europene vă permite să apreciaţi în­treaga lui însemnătate pentru poporul român, pentru Republica Populară Ro­mina. Este evident că niciodată, in de­­cursul istoriei sale, poporul nostru n-a dispus de o garanţie atît de sigu­ră şi de puternica a securităţii sale, a muncii sale paşnice, a independen­ţei şi suveranităţii sale de stat, îm­potriva oricărei intervenţii sau agre­­siuni imperialiste. (Aplauze îndelun­gate). Aceasta reiese cu atit mai limpede dacă ne amintim că Romînia bur­­ghezo-moşierească era obiect de tir­­guială in miinile puterilor imperia­liste, expusă oricînd presiunilor şi atacurilor acestora. Tratatele de ali­anţă cu puterile imperialiste nu în­semnau pentru Romînia altceva decit procedura prin care ea urma să fie înrobită de aceste puteri, să le fur­nizeze carne de tun pentru scopuri­le lor agresive, să le pună la dispozi­ţie bogăţiile şi mina de lucru ieftină a ţăranilor şi muncitorilor. Este caracteristic pentru relaţiile dintre Romînia burghezo-moşiereas­­că şi marile puteri occidentale că, imediat după terminarea primului război mondial, capitaliştii din An­glia, Franţa, S.U.A., ţări chipurile aliate, au trecut la acapararea masi­vă a bogăţiilor t­rfiîneşti. Folosind si­tuaţia grea a ţării, şi îndeosebi foa­metea care bintuia in Romînia, repre­zentantul Statelor Unite, Hoove­, ame­ninţa cu incetarea oricărei aprovizio­nări dacă Romînia nu va vinde State­lor Unite stocul ei de petrol şi nu va recunoaşte dreptul de prioritate al S.U.A. asupra creanţelor şi creditelor Romîniei. Bineînţeles că guvernele burghezo-moşiereşti care se aflau la cîrma ţării, n-au aşteptat să li se po­runcească de două ori pentru a acor­da capitalului american drepturi asu­pra unor importante exploatări petro­lifere şi multe alte concesiuni one­roase. Aşa arătau in practică alianţele şi tratatele Rominiei în trecut. Nu este greu să recunoşti in metodele şi pro­cedeele folosite atunci de S.U.A. in relaţiile cu Romînia practicile lor de astăzi în relaţiile cu „aliaţii"* vest-eu­­ropeni din blocul Atlanticului d­e nord Pentru poporul român aceste vre­muri nu se vor mai întoarce nicioda­tă. (Aplauze prelungite). Astăzi, viaţa nouă pe care şi-o con­struieşte poporul nostru, securitatea şi independenţa sa naţională sunt apă­rate de puterea populară şi de forţa fără seamăn a celor 900 milioane de oameni da la Elba pină la­ Marea Chinei, in frunte cu cele două mari puteri mondiale — Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză — ho­­tărîţi ca în caz de primejdie să se ajute frăţeşte unii pe alţii cu toate puterile lor. (Aplauze puternice). De aceea, poporul român a primit cu o atit de vie aprobare şi cu adîn­­că încredere tratatul semnat la Var­şovia, văzînd în e­ chezăşia păcii şi securităţii sale, chezăşia unor noi vic­torii în munca sa paşnică, creatoare. Putem fi pe deplin convinşi că po­porul nostru iubitor de pace şi liber­tate, conştient de răspunderile sale na­ţionale şi internaţionale, îşi va înde­plini cu Cinste obligaţiile ce-i revin, întărind semnătura pusă în numele său pe tratatul de la Varşovia printr-o muncă eroică pentru întărirea şi în­florirea patriei, pentru sporirea capa­cităţii ei de apărare, pentru triumful păcii şi colaborării internaţionale. (Aplauze îndelungate). Statul democrat-popular este puter­nic prin conştiinţa maselor, prin fap­tul că masele cunosc politica internă şi externă a partidului şi guvernului şi şi-o însuşesc ca pe propria lor po­litică. De aci rezultă sarcina de a în­arma masele din punct de vedere po­litic şi ideologic, de a le lămuri pro­fund politica internă şi externă a par­tidului şi guvernului, de a intensifica educarea lor în spiritul patriotismului şi internaţionalismului, în spiritul vi­­gilenţei şi al fermităţii faţă de duş­­mani. Trebuie să manifestăm o grijă per­manentă pentru vitezele noastre forţe armate — straja neclintită a cuceri­rilor poporului muncitor şi a interese­lor de stat ale republicii. (Aplauze). Trebuie să dezvoltăm pe mai departe economia noastră şi in primul rînd in­dustria grea, baza puterii patriei, să luptăm pentru îndeplinirea cu succes a planului cincinal, pentru ridicarea a­­griculturii şi obţinerea unor recolte bogate. Dezvoltarea continuă a cercetărilor ştiinţifice, introducerea in producţie a metodelor înaintate şi a celor mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii — baza progresului tehnic şi a creşterii rapide, a productivităţii muncii — constituie in prezent o sarcină capitală în lupta pentru întărirea patriei şi ridicarea ni­velului de trai al poporului. Tovarăşi deputaţi, Influenţa pe care hotăririle Confe­rinţei de la Varşovia o exercită asupra desfăşurării evenimentelor internaţio­nale este cu atit mai puternică cu cit, in această perioadă, în viaţa interna­ţională s-au impus atenţiei generale o serie de importante iniţiative sovieti­ce, care au determinat un puternic cu­rent in favoarea destinderii încordării şi a rezolvării problemelor litigioase pe calea tratativelor. Opinia publică internaţională a a­­preciat noile propuneri ale Uniunii So­vietice in problemele reducerii arma­mentelor, interzicerii armei atomice şi inlăturării primejdiei unui nou război ca o contribuţie din cele mai impor­tante la cauza păcii şi destinderii in­ternaţionale. Corespunzînd intereselor vitale ale popoarelor, aceste propuneri sunt aprobate cu însufleţire de toţi oa­menii iubitori de pace de pe întreg globul pămintesc.­­ Rezolvarea problemei austriace, rea­lizată din iniţiativa Uniunii Sovietice, este incontestabil un nou şi important succes al politicii de pace şi destindere internaţională. Semnarea la 15 mai de către cele patru mari puteri a Trata­tului de stat cu Austria, recunoaşterea deplinei ei suveranităţi constituie unul dintre cele mai însemnate evenimente internaţionale din ultima vreme. Repu­blica Austriacă devine un stat neutru, care nu va participa la nici un fel de blocuri şi nu va permite crearea de baze militare străine pe teritoriul ei. Exemplul austriac demonstrează cit de falsă şi de tendenţioasă este teza cercurilor agresive din Occident cum că pentru statele vest-europene ar e­­xista o singură orientare externă: a­­derarea la blocul agresiv al Atlanticu­lui de nord. Exemplul austriac arată că în noile condiţii din Europa aceste sta­te pot evita subjugarea lor politică, e­­conomică şi militară de către Statele Unite, că ele pot să se dezvolte in mod independent şi să-şi apere securitatea tocmai prin neparticiparea lor la blo­curile agresive iniţiate de imperialiştii americani. De aceea „atracţia irezisti­bilă" — cum o numeşte presa ameri­cană —■ pe care exemplul austriac o e­­xercită în tot mai multe state din Eu­ropa apuseană stirneşte adinca neli­nişte a noilor pretendenţi la dominaţia mondială. Toate acestea sunt roade incontesta­bile ale politicii consecvente de pace a Uniunii Sovietice şi a celorlalte state iubitoare de pace. Mai mult ca ori­cînd ele au un uriaş răsunet în lumea întreagă. Ca rezultat, năzuinţa spre pace a popoarelor a devenit atit de generală şi de­ puternică, cererea lor ca marile puteri să treacă la rezolvarea problemelor internaţionale pe calea tratativelor a devenit atât de insistentă incit nu mai poate fi ignorată. Tocmai această împrejurare a determinat cer­curile guvernante ale S.U.A., care până nu de mult au avut o atitudine cu totul nefavorabilă ideii unei conferinţe a şefilor guvernelor marilor puteri, să-şi schimbe poziţia şi să declare că sunt de acord cu o asemenea conferin­ţă. Dar în loc să tragă concluziile cuve­nite de pe urma ultimelor evenimente din Europa şi Asia şi să vadă că ele au constituit tot atîtea eşecuri ale poli­ticii „de pe poziţii de forţă“, aceste cer­curi încearcă să prezinte lucrurile ca şi cum ne-am găsi în faţa unor „succese" ale acestei politici. Nu se poate să nu recunoşti că conducătorii diplomaţiei americane, care şi-au stabilit de mult reputaţia unor oameni ce nu se sinchi­sesc de realitate, au întrecut cu mult, de astă dată, performanţele lor ante­rioare. A pretinde că semnarea Trata­tului de stat cu Austria este o „victorie" a politicii „de pe poziţii de forţă" într­­un moment cind, în urma tratativelor dintre guvernul sovietic şi guvernul austriac şi sub presiunea forţelor sociale din Austria şi a opiniei publice mon­diale, eşti nevoit să te împaci cu ideea unei Austrii independente şi neutre şi să renunţi la „fortăreaţa alpină“, pe care strategii americani contau atit de mult in planurile lor, înseamnă să te pui intr-o situaţie de-a dreptul ridicolă. După cum a reieşit, născocirea des­pre pretinsa victorie a politicii „de for­ţă“ in Austria a fost necesară inspi­ratorilor acestei politici pentru a for­mula pretenţia nu mai puţin ridicolă Ca pe ordinea de zi a conferinţei şefilor celor patru guverne să fie trecută pro­blema restabilirii vechilor regimuri in ţările de democraţie populară. Aceasta constituie o grosolană mani­festare a politicii de amestec în trebu­rile interne ale statelor democrat-popu­­lare pe care o promovează de peste zece ani, cu o încăpăţînare demnă de o cauză mai bună, cercurile guvernante din Statele Unite. Poporul român, liber și stăpîn pe soarta sa, respinge in mod hotărît a­­ceastă nouă încercare imperialistă a S.U.A. de imixtiune în treburile sale in­terne. (Aplauze puternice). Chestiunea regimului de stat a! Ro­­m­iniei a fost hotărîtă odată pentru tot­deauna de poporul român conform voin­ţei şi intereselor sale şi nici un fel de putere străină n-are căderea s-o pună in discuţie. După cit se pare insă, unele perso­nalităţi oficiale din S.U.A. au pierdut nu numai simţul realităţii, dar şi simţul măsurii. Aceasta o dovedesc,intre acele discursurile privind ţara noastră, ros­tite nu de mult in incinta parlamentului Statelor Unite de mai mulţi deputaţi şi senatori americani. Vorbitorii, stră­­duindu-se să fie in notă cu conducătorii politicii externe a S.U.A., au mers atit de departe incit au incercat să fixeze şi data la care poporul român ar trebui să aniverseze independenţa de stat cu­cerită la 9 mai 1877. Onorabilii con­gresmeni ar dori să impună o astfel de dată a aniversării independenţei încit ea să coincidă cu o dată care se ani­versează astăzi nu­mai în Statele Unite — data urcării pe tron a primului Ho­­henzollern în Romînia. După­ cum se vede, vorb­itii republi­cani din congresul american nu se lasă cu una cu două cind este vorba de o monarhie care a servit cu atîta prompti­tudine interesele capitalului inter­naţional. Asemenea încărcări de amestec în treburile interne ale altor state sunt incompatibile cu principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite şi nu pot­ să fie con­siderate altfel decât ca o expresie a ten­dinţelor­ agresive ale unor anumite cer­curi al căror scop este agiţarea „răz­boiului rece“ şi accentuarea şi mai pu­ternică a încordării internaţionale în ceea ce priveşte conferinţa şefilor guvernelor celor patru mari puteri, po­porul român,ca şi celelalte popoare,con­sideră că ea poate fi folositoare numai in cazul în care din partea tuturor parti­cipanţilor se va manifesta dorinţa de a contribui la rezolvarea problemelor internaţionale serioase şi de a hotărî măsuri practice care să ducă la mic­şorarea încordării internaţionale. În prezent are loc la Belgrad întîl­­nirea la ce­­ru­ai înalt nivel intre re­prezentanţii Uniunii Sovietice şi Iugo­­slaviei.Oamenii m­uncii,poporul român şi guvernul său salută călduros această întâlnire, dorind din toată inima incheie­­rea cu succes a tratativelor de la Bel­grad. Noi atribuim deplinei normalizări a relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi Iugoslavia o însemnătate internaţională deosebită pentru întărirea păcii şi se­curităţii in Europa. (Aplauze). Tovarăşi deputaţi, în viaţa internaţională, în ciuda îm­potrivirii înverşunate a cercurilor agre­sive care vor să îndrepte lucrurile spre un nou război, s-au creat în momentul de faţa posibilităţi deosebit de favora­bile pentru îmbunătăţirea relaţiilor între state, pentru rezolvarea a noi probleme litigioase, pentru micşorarea încordării internaţionale. Trebuie să desfăşurăm mai departe lupta pentru preintâmpinarea războiului, pentru consolidarea şi apărarea păcii. În­ mod special se pune acum sarcina întăririi păcii şi securităţii în Europa, căreia i-a fost consacrată Conferinţa de la Varşovia. Supun Marii Adunări Naţionale spre ratificare Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între cele 8 state europene, tratat care con­stituie un important instrument de ga­rantare a securităţii acestor state, de apărare a păcii şi securităţii în Europa. (Aplauze prelungite. Toţi se ridică în picioare). Expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej STEAUA ROȘIE 1 iunie 1955 Sărbătorirea aniversării a 10 ani de la înfiinţarea I. M. F. Sîmbătă 28 mai a avut loc in sala festivă a Institutului medi­­co-farm­aceutic din Tg.-Mureş şedinţa de deschidere a manifes­tărilor organizate cu prilejul a­­niversării a 10 ani de la înfiin­ţarea Institutului medico-farma­­ceutic. ■ La şedinţa de deschidere a luat parte tov. Voinea Marines­­cu, ministrul Sănătăţii, care, a­­dresîndu-se participanţilor, a subliniat grija pe care o acordă partidul şi guvernul înfloririi vieţii culturale a minorităţilor naţionale, Institutul medico-far­­maceutic din Tg.-Mureş fiind un strălucit exemplu al punerii în aplicare de către partid a învă­ţăturii marxist-feniniste în pro­blema naţională. Au luat apoi cuvîntul tovară­şii Ludovic Csupor, prim secre­tar al Comitetului de partid al Regiunii Autonome Maghiare şi Pavel Bugyi, preşedintele Comi­tetului executiv al Sfatului popu­lar regional, care au salutat co­lectivul Institutului medico-far­­maceutic, urîndu-i noi succese în activitatea didactică, ştiinţifi­că şi sanitară. Numeroşi participanţi la adu­­nare au adus salutări călduroase şi urări de noi succese colectivu­lui Institutului medico-farma­­ceutic din Tg.-Mureş­ Printre alţii au vorbit prof. Marius Nasta, membru cores­pondent al Academiei R.P.R. din partea Academiei R.P.R., Iones­­cu Bujor, director general, din partea Ministerului Invăţămîn­­tului. Despre dezvoltarea Institutu­lui medico-farmaceutic din Tg.­­Mureş în cei 10 ani de la înfiin­ţare, a vorbit dr. Tiberiu Andră­­sofszky, directorul institutului. Dr. Tiberiu Maros, decanul facultăţii de medicină generală a Institutului medico-farmaceu­tic, a expus apoi referatul „Tra­diţiile progresiste, cultural-ştiin­­ţifice ale oraşului Tg.-Mureş“. In dupâ-amiaza zilei de sîm­­bătă s-au ţinut primele comurfi­­cări din ciclu­ de peste 200 de comunicări din cadrul sesiunii ştiinţifice organizate cu ocazia aniversării a 10 ani de la înfiin­ţarea institutului. Printre altele au fost ţinute comunicările înti­tulate: „Rezultatele cercetărilor acţiunii medicamentelor prin metoda reflexelor condiţionate", „Cercetări experimentale asu­pra corelaţiei dintre metabolis­mul fierei şi unele funcţiuni ale tubului gastro-intestinal". ..Pleu­ra și maladiile ei“, etc. Plantarea de vara a cartofului Prin plantarea de vară a car­tofului se înlătură pericolul de­generării, se obţin producţii mari la hectar, se asigură un mate­rial de sămînţă foarte valoros, care plantat in anii următori primăvara asigură o cultură lip­sită de goluri, cu tufe viguroase şi tuberculii cu o greutate între 300—900 gr. Totodată, cartofii fiind tineri, ei nu încolţesc în pivniţă şi silozuri in decursul iernii. Pentru a cunoaşte toate avan­tajele plantării de vară a carto­fului Direcţia agricolă regiona­la, în colaborare cu Staţiunea experimentală din Singeorgiu de Mureş, a organizat o consfătuire privind sporirea producţiei de cartofi la hectar prin plantarea de vară, unde inginerul agronom Alexandru Luca, cercetător prin­cipal la I.C.A.R. Cluj a expus pe larg importanţa şi tehnica plan­tării cartofului de vară. La consfătuire au participat fruntaşi din gospodăriile agrico­le colective, membri ai întovără­şirilor agricole, ţărani cu gos­podării individuale din diferite raioane ale regiunii noastre, nu­meroşi ingineri şi tehnicieni, ac­tivişti de partid şi U.T.M. In cursul experienţelor din a­­nii trecuţi s-a dovedit că cultura cartofului de vară depinde in mare măsură de felul cum se alege şi se pregăteşte terenul, de calitatea materialului sădi­­tor, de pregătirea lui înainte de plantare, de epoca şi felul plan­tării şi de îngrijirea culturii pină la recoltare. Pentru aceasta, te­renul unde urmează să se plan­teze cartofii se dezmirişteşte, se face apoi arătura adîncă de toamnă sub care se încorpo­rează 20—25 tone bălegar de grajd, 300 kg. superfosfat, 150 kg. sare potasică şi 500-600 kg. cenuşă (dată toamna sau pri­măvara). Primăvara, terenul se grăpea­­ză, şi se menţine curat, fără bu­ruieni şi afînat pînă la plantare, lucrîndu-se cu unelte care mo­bilizează solul, dar nu-l întorc. Pe Ungă lucrările solului, o atenţie deosebită trebuie dată materialului care se va folosi la însămînţare. Astfel tuberculii se vor pune neapărat la iarovizat în încăperi răcoroase sau locuri umbroase. înainte de aceasta ei se aleg, apoi se aşează pe podea în benzi de 1,5 m lăţime, avînd cărări printre ele de 50—60 cm pentru a se putea întoarce. In timpul iarovizării temperatura să nu depăşească 18-20 grade C. Temperatura mai mare de 20 grade C. poate provoca degene­rarea cartofului. Dacă aerul din încăpere e prea uscat se stro­pesc puţin cu apă, din două în două zile. După 10—15 zile de la încolţirea tuberculilor ei se în­torc pentru a fi luminaţi din toa­te părţile şi în acelaşi timp se face verificarea lor în fiecare săptămînă pe toată durata faro­vizării. Cu această ocazie se în­lătură toţi tuberculii stricaţi, cu colţii filoşi (ca aţa), cu colţii mai subţiri decit un băţ de chi­brit, pentru că astfel de tuber­culi nu vor rezista căldurilor din vară şi se vor usca. Soiurile de cartofi tîrzii se plantează in regiunea noastră între 20 iunie—1 iulie, iar soiu­rile timpurii între 10—20 iulie­ Plantarea cartofilor se poate face în rînduri obișnuite 70/30 cm sau 70/70 cm cind se face în cuiburi dispuse în pătrat. Plan­tarea cu sapa sau cu mașini speciale se face la adîncime de 12 cm în terenurile care se irigă şi 15—16 cm în terenurile de cultură uscată. Pentru a se evi­ta ruperea colţilor, înainte de a fi transportaţi ei se udă cu apă rece. Întreţinerea culturilor constă în praşile. Prima se dă după ră­sărire, apoi alte două sau trei praşile pînă la înflorire- Mușu­­roitul este necesar numai în ca­zul ploilor prea abundente. Re­coltarea cartofilor se face după căderea brumelor, adică prin octombrie, cind vrejii s-au uscat. Dacă timpul este frumos ei se mai lasă încă 7—8 zile, iar în caz de ploi frecvente «'■ se r.-* coltează. Pentru a se produce material de plantare cit mai bin e nece­sar ca inginerii şi tehnicienii a­­gronomi să îndrume pe colecti­vişti, pe membrii întovărăşiri­lor agricole, pe muncitorii din gospodăriile agricole de stat şi pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale pentru a planta cît mai mari suprafețe cu cartofi In perioada de vară. R. CI­MP­­AN­U

Next