Steaua Roşie, noiembrie 1955 (Anul 4, nr. 330-338)

1955-11-02 / nr. 330

2 Experienţa a dovedit ca în gospodăriile colective unde col­turile roşii au o bogată activitate, strîns legată de cele mai actuale probleme politice şi economice ce preocupă pe ţăranii muncitori s-au obţinut rezultate frumoase La colţul roşu de la G. A . Luieriu (raionul Reghin­ colec­tiviştii îşi găsesc seară de seară popasul după munca din timpul zilei. Intr-una din serile trecute, la colţul roşu se strînsese atîta lume încît oricine ar fi crezut că e vre-o adunare Şi totuşi, după cum explică preşedintele gospo­dăriei Moraru Ion : ,,La noi în fiecare seară e aşa“. Ca după o ordine de zi dinainte stabilită decurge programul tuturor seri­lor , mai întîi discuţii însufle­ţite asupra realizărilor din tim­pul zilei, angajamente pentru a doua zi, cum au fost cele de atunci , în cinstea zilei de 7 Noiembrie şi Congresului vor participa cu toţii la muncă vo­luntară pentru terminarea cît mai grabnică a culesului porum­bului. Discutarea evenimentelor în­semnate din viata gospodăriei lor ocupă de asemenea un loc de frunte la colţul roşu ; realizările brigăzii a II-a condusă de Ilie Graur care a cîştigat întrecerea socialistă obţinînd 16.000 kg cartofi la hectar, sau recolta­rea a 4 vagoane sfeclă de zahăr de pe un hectar, au fost sărbă­torite de colectivişti aşa cum se cuvine. Mai tîrziu, după ce discuţiile s-au mai liniştit, dintr-un un­gher, mai mulți colectivişti dez­bat un articol din „Scînteia“. Un timp nu se mai aude decît glasul cititorului, iar apoi încep discuţiile tot mai vii. In alte seri, pînă tîrziu, oamenii înconjoară aparatul de radio, a­scul­tind „Jurnalul satelor“, şi alte emi­siuni. Iată cît de strîns înfrăieş­­te seară de seară gîndurile co­lectiviştilor, colţul roşu. Mai sînt însă destule colţuri roşii a căror activitate seacă, fără conţinut, nu reuşeşte să intereseze oamenii. Aşa se în­tîmplă la gospodăriile colective .Partizanii păcii“ din Ideciu de Sus. (raionul Reghin). .Ră­săritul" din comuna Vătava (raionul Topliţa) şi altele Aici sălile destinate colţului roşu sunt ocupate cu cereale cartofi, etc. Oamenii se mobilizează greu, doar în zilele de duminică. E evident că nici munca nu poate merge bine, dacă oamenii nu se sfătuiesc cît mai des cu putinţă asupra sarcinlor lor Vina prin­cipală în aceste cazuri o poartă organizaţiile de bază respective care nu depun toate eforturile pentru justa orientare a muncii cultural-educative. Nu astfel tre­buie dusă munca cum înţelege Iov Covrig Ioan, responsabiu­ cu propaganda în biroul organi­zaţiei de bază de la gospodăria colectivă din Ideciu de Sus, care nu are nici măcar o evidenţă a conferinţelor ţinute la colţul ro­şu, ne mai vorbind de celelalte acţiuni. Ţelul principal pe care orga­nizaţiile de bază trebuie să-l aibă în vedere, este ca prin conţinutul său, munca colţurilor roşii să în­deplinească adevărata lor meni­re de înarmare a ţărănimii mun­citoare cu cunoaşterea proble­melor economice şi politice, cu­noscînd că cu cît le înţelege mai bine, cu atît creşte energia crea­toare a oamenilor în aplicarea acestei politici. Sîntem în preajma perioadei de iarnă o perioadă deosebit de importantă pentru intensifica­rea activităţii cultural-educati­ve Pentru aceasta, colţurile roşii trebuie folosite pentru a atrage în jurul lor întreaga ma­să a colectiviştilor cercurile de citit, bibliotecile, cursurile agro­zootehnice, să se organizeze în condiţii cît mai bune pentru ri­dicarea nivelului politic, cultural şi profesional al ţăranilor mun­citori. Pentru a da muncii edu­cative un aspect cît mai intere­sant, e bine ca la colţurile roşii să fie invitaţi cît mai des teh­nicieni agricoli, deputaţi ai sfa­tului popular. Fruntaşii în mun­că vor ţine scurte expuneri asu­pra metodelor folosite de ei pen­tru obţinerea de roade bogate. Numai în acest fel, folosind forme cît mai variate de activita­te, vom reuşi ca colţurile roşii din gospodăriile agricole colec­tive să devină locuri dragi de stat ale colectiviştilor. Despre activitatea colțurilor roșii Avînd puterea politică în pro­­priile-i mîini, poporul muncitor din patria noastră construieşte cu succes socialismul. Sub con­ducerea înţeleaptă a partidului, alături de cei din întreaga ţară, oamenii muncii romîni, ma­ghiari şi ai altor minorităţi na­ţionale din regiunea noastră se străduiesc să întîmpine Congre­' sul partidului cu noi realizări în muncă. Răspunzînd chemării­­Comite­tului regional de partid şi Comi­tetului executiv al Sfatului popu­lar regional, oamenii muncii luptă înfrăţiţi pentru îndeplinirea planului cincinal la toţi indicii, pentru ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al produselor, realizarea de acumulări socialiste, etc. In agricultură, se desfăşoară o intensă activitate pentru termi­narea grabnică a lucrărilor de recoltare şi însămînţări de toam­nă. In multe comune s-au termi­nat însămînţările de toamnă, au fost predate cotele datorate statului. Convingîndu-se­ de superiori­tatea lucrării pămîntului pe în­tinderi mari, pe zi ce trece tot mai mulţi ţăranii muncitori se u­­nesc în întovărăşiri agricole, în gospodării agricole colective. Toate acestea dovedesc în mod convingător justeţea politicii partidului nostru, dovedesc că oamenii muncii îndrumaţi de partid ştiu să conducă, să con­struiască fără burghezie şi îm­potriva burgheziei­ o viaţă nouă, lipsită de exploatare. , Remarcabilele succese obţinu­te în făurirea vieţii noi constituie lovituri grele pentru duşmanii interni şi externi ai poporului muncitor. Invăţînd din experienţa istori­că a construirii socialismului în Uniunea Sovietică şi din viaţa noastră de zi cu zi, este limpede că smulgerea puterii politice din mina claselor exploatatoare şi în­tărirea puterii populare nu poate însemna încetarea luptei de cla­să, ci din contră, continuarea ei. Trebuie de ţinut minte că în pe­rioada trecerii de la capitalism la socialism, alături de sectorul socialist care se consolidează în continuu, în economie există şi sectorul capitalist, cît şi al micii producţii de mărfuri. Duşmanilor poporului nu le este indiferent dacă oamenii muncii participă sau nu la transformarea socia­listă a ţării. Văzînd succesele ob­ţinute de clasa muncitoare, ei turbează de furie, dedîndu-se la fel de fel de fapte mîrşave cu scopul de a submina interesele statului nostru democrat-popu­lar. Vigilenţa revoluţionară consti­tuie una din armele principale de luptă ale milioanelor de oa­meni ai muncii împotriva duş­manilor dinăuntrul şi din afara ţării. Partidul nostru se ocupă cu e­­ducarea membrilor săi şi a tu­turor celor ce muncesc, în spiri­tul unei ascuţite vigilenţe poli­tice. In proiectul Statutului mo­dificat al P.M.R. se arată că u­na din îndatoririle membrului de partid este „să păstreze se­cretul de partid şi de stat, să ex­plice maselor necesitatea întări­rii vigilenţei politice şi să dea dovadă el însuşi, în fapt, de vi­gilenţă politică în orice­ dome­niu de muncă şi orice situaţie. Divulgarea secretului de partid constituie o crimă faţă de par­tid şi este incompatibilă cu ră­­mînerea în rîndurile lui“. Parti­dul ne învaţă că vigilenţa poli­tică trebuie să fie o lege a acti­vităţii partidului, a organelor de stat şi economice, a organizaţii­lor de masă şi a tuturor oameni­lor muncii. Ascuţişul vigilenţei să fie în­dreptat împotriva spionilor, sa­botorilor, diversioniştilor, împo­triva tuturor acelora care ar în­cerca să lovească în interesele poporului muncitor, ale statului nostru democrat-popular. De o înaltă vigilenţă trebuie să dăm dovadă faţă de delapidatori, je­fuitori ai avutului obştesc. A fi vigilent înseamnă a apă­ra în primul rînd puritatea rîn­­durilor partidului clasei munci­toare. O mare răspundere revi­ne organizaţiilor de partid, care întocmesc dosarele celor care urmează a fi primiţi în partid, deoarece duşmanul de clasă se străduieşte să introducă în par­tidul clasei muncitoare agenţii săi cu scopul de a lovi din inte­rior, de a împiedica şi submina activitatea partidului. De aceea, membrilor de partid nu le poate fi indiferent pe cine primesc în rîndurile candidaţilor său aie membrilor de partid. ■ Deşi conducerea partidului a atras în repetate rinduri atenţia organizaţiilor de partid asupra necesităţii întăririi vigilenţei în activitatea acestora, mai sunt u­­nele organizaţii de partid care dovedesc lipsă de vigilenţă. Co­mitetul raional de partid Reghin a confirmat, de pildă, primirea în rîndurile candidaţilor de par­tid a unui element care cu oca­zia verificărilor din 1948-1949 a fost exclus din partid. Asemenea cazuri de primire în rîndurile candidaţilor a unor elemente duşmănoase s-au întîmplat şi în alte organizaţii de partid. Lipsit de simţul vigilenţei, Nicolae Pui, membru în biroul organiza­ţiei de bază de la ILEFOR Topli­ţa a dat recomandare pentru a fi primit candidat de partid, u­­nui element duşmănos. Pentru a asigura intrarea în partid numai a acelor elemenete care corespund cerinţelor, nici o organizaţie de partid nu are dreptul să primească pe cineva în partid înainte de a-i fi verifi­cat amănunţit, cu mare atenţie, înainte de a se fi convins pe de­plin că acesta este vrednic de a face parte din rîndurile parti­dului clasei muncitoare. Este cît se poate de condam­nabil faptul că unii membri de partid dau dovadă de totală ne­păsare faţă de păstrarea docu­mentelor de partid. In raionul Topliţa, unde de altfel comitetul raional are multe de făcut în problema vigilenţei, 12 membri de partid şi-au pierdut documen­tele de partid. Tot în acest raion Constantin Ghindea, fost direc­tor la O.R.A.C.A., pierzându-şi complet simţul vigilenţei, s-a în­­­­conjurat de elemente dubioase, şi a căzut sub influenţa lor. Vigilenţa nu înseamnă numai demascarea uneltirilor duşma­nilor ci înainte de toate împiedi­carea lor, cunoaşterea metodelor pe care le foloseşte duşmanul. Duşmani strecuraţi în diferi­te locuri, se mai găsesc. De a­­ceea, este necesar ca vigilenţa fiecărui membru de partid, fie­cărui om al muncii, să fie mereu trează. A fi vigilent înseamnă a-ţi ri­dica neîncetat nivelul politic, ideologic, a-ţi întări spiritul de combativitate revoluţionară. Naţionalismul, şovinismul, cosmopolitismul şi misticismul sunt arme ale duşmanului. Orga­nizaţiile de partid au sarcina de a depune toate eforturile în sco­pul educării membrilor şi can­didaţilor de partid, a fiecărui om al muncii, în spiritul unei înalte vigilenţe de clasă, în spi­ritul urei neîmpăcate faţă de duşmanii de tot soiul. Este de datoria, fiecărui cetă­ţean cinstit al patriei noastre să seziseze imediat organelor com­petente orice manifestare din par­tea duşmanului, de a lua măsuri de preîntîmpinare şi zădărnicire a acestora. n FFRF,TE Vigilenţa politică—o datorie a fiecărui comunist STEAUA ROȘIE Manifestări cu prilejul aniversării Comsomo­ului S-au împlinit 37 de ani de la crearea Comsomolului, prima organizaţie comunistă a tinere­tului. Cu această ocazie, în toate oraşele şi satele re­giunii noastre utemiştii s-au întrunit pentru a sărbători cu eins!,­ acest eveniment. La Tg. Mureş, şedinţa de aniversare a Comsomolului s-a ţinut duminică 30 octombrie, în sala mare a Palatului Cultural. Perie­p­nie de utemişti, elevi,­ studenţii, tineri munci­tori şi funcţionari, etc., au luat parte la această şedinţă. Tovarăşul Kolozsvári Gheor­­ghe, secretar al Comitetului oră­şenesc U.T.M. a deschis şedinţa, dînd cuvîntul tovarăşului Boda Géza, secretar al Comitetului regional U.T.M. Vorbitorul a arătat în expu­nerea sa drumul parcurs de Comsomol de la înfiinţare şi pînă astăzi. După citirea tele­gramei adresate Comsomolului, a urmat un bogat program cul­tural la care şi-au dat concursul studenţii Institutului de arte dra­matice „Szentgyörgyi István“ din Tg. Mureş, elevi şi mun­citori. La Gheorghieni, în seara zilei de 29 octombrie, 300 de utemişti au luat parte la şedinţă­ înclinată aniversării gloriosului Comso­mol. Ei au ascultat conferinţele tovarăşilor Nagy Vilhelm, se­cretar al Comitetului raional U.T.M. şi Szabo Olga, şefa sec­ţiei şcoli şi tineret. După citirea unei telegrame de calde urări, adresată, organizaţiei „Comso­mol“, cei prezenţi au asistat la un program cultural. Mihail Sadoveanu împlineşte 75 ani Al 75-lea an de viaţă al ma­relui nostru Mihail Sadovea­­nu. Opera sa vastă izvorită din durerile şi bucuriile celor mul­ţi, încondeierea a tot ceea ce e mai bun şi mai frumos in viaţa maselor populare de cel mai mare artist al sufle­tului românesc, l-a aşezat pe Mihail Sadoveanu in mod fi­resc alături de străluciţii lui înaintaşi: Eminescu, Creangă, Caragiale. O dragoste mare pentru po­por, un adînc patriotism în­călzeşte de la un capăt la al­tul opera sadoveniană Iată un simplu fapt — cî­­teva pagini de scrisoare adre­sate de Mihail Sadoveanu a­­cum 48 de ani prietenului său Ştefan­­ Iosif — pagini ce trădează frămintările inimii lui fierbinţi, alături de inimile chinuite ale răsculaţilor in acele grele timpuri ale lui 1907 : ... „Acu două zile am fost la faţa locului, la Paşcani şi am luat informaţii. Lucrul e foarte simplu. Mişcarea se în­tinde încet, fără tulburări deocamdată..." „întrebaţi a­­supra pricinilor, ţăranii răs­­pun­d aproape toţi la fel: „Noi am rămas cu puţin pămint din cel cu care bătrînii au fost împroprietăriţi la 64. Abia ne putem hrăni. Am fost patru fraţi şi fiecăruia ni s-a cuve­nit a patra parte. Acu eu am 4 copii. Partea mea o s-o îm­part în patru ? Cu ce-au să se hrănească ei — dacă eu din tot pămîntul pe care-l am nu mă pot hrăni ? „Starea aceasta e generală. A ajuns cuţitul la os şi trebuie să li se facă dreptate. Dar chiar dacă deocamdată s-ar potoli totul, sînt sigur că revoltele agrare, adevărate revolte vor­­ izbucni în cel mai scurt timp. Leul a­­dorm­it începe a mugi“. Iată cum gindea marele Cetăţean din marele artist. Mai tîrziu aceste gînduri, strînse într-un mănunchi, au creiat figura luminoasă a lui Mitrea Cocor, eroul care a luptat pentru aceleaşi liber­tăţi. Cărţile pe care el le-a dat oamenilor sunt scrise într-o limbă simplă şi frumoasă, limba ţăranilor noştri de pre­tutindeni, cu particularităţile impuse de spectmcul provin­ciei lor de baştină. Operele lui Sadoveanu au înaintat neîntinate de-a lun­gul vremurilor meschine, prin­tre valurile decadentismului burghez. Cărţi ce au prezen­tat în cel mai strălucit scris artistic năzuinţele de veacuri ale poporului nostru au fost arse fără milă în piaţa publi­că de călăii hitlerişti. Flăcă­rile ce se înălţau atunci pînă la cer, transformed pe rînd in scrum „Dumbrava minu­nată“, „Hanul Ancuţei“, „Bal­tagul", ardeau ceva şi in ini­mile oamenilor ce priveau cu jale priveliştea. Acel ceva s-a vindecat acum. Poporul nos­tru păşeşte astăzi tot mai hotărit alături de Sadoveanu pe drumul vieţii fericite, pe drumul socialismului. Litera­tura răsărită pe acest­ drum nu o va mai arde nimeni, niciodată. „Păuna mică“, „Mitrea Co­cor“, „Nada Florilor", „Ni­­coară Potcoavă”, „Aventură în lunca Dunării", fac parte din tezaurul nostru literar. Ele Închină o iubire nețărmu­rită patriei dragi. Odată cu cărţile lui, în care se împleteşte atît de strîns poporul cu durerile şi bucurii­le, luptele şi victoriile lui, au crescut şi oamenii, ridicîndu­­se la nivelul societăţii pe ca­re o construiesc. Astăzi aceşti oameni oferă un sublim o­­magiu : recunoştinţă veşnică marelui lor scriitor, care a ştiut să scoată din înţelepciu­nea fără margini a poporului de jos opere nemuritoare, ca­re au cucerit pe vecie lumina şi puterea. 2 noiembrie 1­955

Next