Steaua Roşie, noiembrie 1955 (Anul 4, nr. 330-338)
1955-11-02 / nr. 330
2 Experienţa a dovedit ca în gospodăriile colective unde colturile roşii au o bogată activitate, strîns legată de cele mai actuale probleme politice şi economice ce preocupă pe ţăranii muncitori s-au obţinut rezultate frumoase La colţul roşu de la G. A . Luieriu (raionul Reghin colectiviştii îşi găsesc seară de seară popasul după munca din timpul zilei. Intr-una din serile trecute, la colţul roşu se strînsese atîta lume încît oricine ar fi crezut că e vre-o adunare Şi totuşi, după cum explică preşedintele gospodăriei Moraru Ion : ,,La noi în fiecare seară e aşa“. Ca după o ordine de zi dinainte stabilită decurge programul tuturor serilor , mai întîi discuţii însufleţite asupra realizărilor din timpul zilei, angajamente pentru a doua zi, cum au fost cele de atunci , în cinstea zilei de 7 Noiembrie şi Congresului vor participa cu toţii la muncă voluntară pentru terminarea cît mai grabnică a culesului porumbului. Discutarea evenimentelor însemnate din viata gospodăriei lor ocupă de asemenea un loc de frunte la colţul roşu ; realizările brigăzii a II-a condusă de Ilie Graur care a cîştigat întrecerea socialistă obţinînd 16.000 kg cartofi la hectar, sau recoltarea a 4 vagoane sfeclă de zahăr de pe un hectar, au fost sărbătorite de colectivişti aşa cum se cuvine. Mai tîrziu, după ce discuţiile s-au mai liniştit, dintr-un ungher, mai mulți colectivişti dezbat un articol din „Scînteia“. Un timp nu se mai aude decît glasul cititorului, iar apoi încep discuţiile tot mai vii. In alte seri, pînă tîrziu, oamenii înconjoară aparatul de radio, ascultind „Jurnalul satelor“, şi alte emisiuni. Iată cît de strîns înfrăieşte seară de seară gîndurile colectiviştilor, colţul roşu. Mai sînt însă destule colţuri roşii a căror activitate seacă, fără conţinut, nu reuşeşte să intereseze oamenii. Aşa se întîmplă la gospodăriile colective .Partizanii păcii“ din Ideciu de Sus. (raionul Reghin). .Răsăritul" din comuna Vătava (raionul Topliţa) şi altele Aici sălile destinate colţului roşu sunt ocupate cu cereale cartofi, etc. Oamenii se mobilizează greu, doar în zilele de duminică. E evident că nici munca nu poate merge bine, dacă oamenii nu se sfătuiesc cît mai des cu putinţă asupra sarcinlor lor Vina principală în aceste cazuri o poartă organizaţiile de bază respective care nu depun toate eforturile pentru justa orientare a muncii cultural-educative. Nu astfel trebuie dusă munca cum înţelege Iov Covrig Ioan, responsabiu cu propaganda în biroul organizaţiei de bază de la gospodăria colectivă din Ideciu de Sus, care nu are nici măcar o evidenţă a conferinţelor ţinute la colţul roşu, ne mai vorbind de celelalte acţiuni. Ţelul principal pe care organizaţiile de bază trebuie să-l aibă în vedere, este ca prin conţinutul său, munca colţurilor roşii să îndeplinească adevărata lor menire de înarmare a ţărănimii muncitoare cu cunoaşterea problemelor economice şi politice, cunoscînd că cu cît le înţelege mai bine, cu atît creşte energia creatoare a oamenilor în aplicarea acestei politici. Sîntem în preajma perioadei de iarnă o perioadă deosebit de importantă pentru intensificarea activităţii cultural-educative Pentru aceasta, colţurile roşii trebuie folosite pentru a atrage în jurul lor întreaga masă a colectiviştilor cercurile de citit, bibliotecile, cursurile agrozootehnice, să se organizeze în condiţii cît mai bune pentru ridicarea nivelului politic, cultural şi profesional al ţăranilor muncitori. Pentru a da muncii educative un aspect cît mai interesant, e bine ca la colţurile roşii să fie invitaţi cît mai des tehnicieni agricoli, deputaţi ai sfatului popular. Fruntaşii în muncă vor ţine scurte expuneri asupra metodelor folosite de ei pentru obţinerea de roade bogate. Numai în acest fel, folosind forme cît mai variate de activitate, vom reuşi ca colţurile roşii din gospodăriile agricole colective să devină locuri dragi de stat ale colectiviştilor. Despre activitatea colțurilor roșii Avînd puterea politică în propriile-i mîini, poporul muncitor din patria noastră construieşte cu succes socialismul. Sub conducerea înţeleaptă a partidului, alături de cei din întreaga ţară, oamenii muncii romîni, maghiari şi ai altor minorităţi naţionale din regiunea noastră se străduiesc să întîmpine Congre' sul partidului cu noi realizări în muncă. Răspunzînd chemăriiComitetului regional de partid şi Comitetului executiv al Sfatului popular regional, oamenii muncii luptă înfrăţiţi pentru îndeplinirea planului cincinal la toţi indicii, pentru ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al produselor, realizarea de acumulări socialiste, etc. In agricultură, se desfăşoară o intensă activitate pentru terminarea grabnică a lucrărilor de recoltare şi însămînţări de toamnă. In multe comune s-au terminat însămînţările de toamnă, au fost predate cotele datorate statului. Convingîndu-se de superioritatea lucrării pămîntului pe întinderi mari, pe zi ce trece tot mai mulţi ţăranii muncitori se unesc în întovărăşiri agricole, în gospodării agricole colective. Toate acestea dovedesc în mod convingător justeţea politicii partidului nostru, dovedesc că oamenii muncii îndrumaţi de partid ştiu să conducă, să construiască fără burghezie şi împotriva burgheziei o viaţă nouă, lipsită de exploatare. , Remarcabilele succese obţinute în făurirea vieţii noi constituie lovituri grele pentru duşmanii interni şi externi ai poporului muncitor. Invăţînd din experienţa istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică şi din viaţa noastră de zi cu zi, este limpede că smulgerea puterii politice din mina claselor exploatatoare şi întărirea puterii populare nu poate însemna încetarea luptei de clasă, ci din contră, continuarea ei. Trebuie de ţinut minte că în perioada trecerii de la capitalism la socialism, alături de sectorul socialist care se consolidează în continuu, în economie există şi sectorul capitalist, cît şi al micii producţii de mărfuri. Duşmanilor poporului nu le este indiferent dacă oamenii muncii participă sau nu la transformarea socialistă a ţării. Văzînd succesele obţinute de clasa muncitoare, ei turbează de furie, dedîndu-se la fel de fel de fapte mîrşave cu scopul de a submina interesele statului nostru democrat-popular. Vigilenţa revoluţionară constituie una din armele principale de luptă ale milioanelor de oameni ai muncii împotriva duşmanilor dinăuntrul şi din afara ţării. Partidul nostru se ocupă cu educarea membrilor săi şi a tuturor celor ce muncesc, în spiritul unei ascuţite vigilenţe politice. In proiectul Statutului modificat al P.M.R. se arată că una din îndatoririle membrului de partid este „să păstreze secretul de partid şi de stat, să explice maselor necesitatea întăririi vigilenţei politice şi să dea dovadă el însuşi, în fapt, de vigilenţă politică în orice domeniu de muncă şi orice situaţie. Divulgarea secretului de partid constituie o crimă faţă de partid şi este incompatibilă cu rămînerea în rîndurile lui“. Partidul ne învaţă că vigilenţa politică trebuie să fie o lege a activităţii partidului, a organelor de stat şi economice, a organizaţiilor de masă şi a tuturor oamenilor muncii. Ascuţişul vigilenţei să fie îndreptat împotriva spionilor, sabotorilor, diversioniştilor, împotriva tuturor acelora care ar încerca să lovească în interesele poporului muncitor, ale statului nostru democrat-popular. De o înaltă vigilenţă trebuie să dăm dovadă faţă de delapidatori, jefuitori ai avutului obştesc. A fi vigilent înseamnă a apăra în primul rînd puritatea rîndurilor partidului clasei muncitoare. O mare răspundere revine organizaţiilor de partid, care întocmesc dosarele celor care urmează a fi primiţi în partid, deoarece duşmanul de clasă se străduieşte să introducă în partidul clasei muncitoare agenţii săi cu scopul de a lovi din interior, de a împiedica şi submina activitatea partidului. De aceea, membrilor de partid nu le poate fi indiferent pe cine primesc în rîndurile candidaţilor său aie membrilor de partid. ■ Deşi conducerea partidului a atras în repetate rinduri atenţia organizaţiilor de partid asupra necesităţii întăririi vigilenţei în activitatea acestora, mai sunt unele organizaţii de partid care dovedesc lipsă de vigilenţă. Comitetul raional de partid Reghin a confirmat, de pildă, primirea în rîndurile candidaţilor de partid a unui element care cu ocazia verificărilor din 1948-1949 a fost exclus din partid. Asemenea cazuri de primire în rîndurile candidaţilor a unor elemente duşmănoase s-au întîmplat şi în alte organizaţii de partid. Lipsit de simţul vigilenţei, Nicolae Pui, membru în biroul organizaţiei de bază de la ILEFOR Topliţa a dat recomandare pentru a fi primit candidat de partid, unui element duşmănos. Pentru a asigura intrarea în partid numai a acelor elemenete care corespund cerinţelor, nici o organizaţie de partid nu are dreptul să primească pe cineva în partid înainte de a-i fi verificat amănunţit, cu mare atenţie, înainte de a se fi convins pe deplin că acesta este vrednic de a face parte din rîndurile partidului clasei muncitoare. Este cît se poate de condamnabil faptul că unii membri de partid dau dovadă de totală nepăsare faţă de păstrarea documentelor de partid. In raionul Topliţa, unde de altfel comitetul raional are multe de făcut în problema vigilenţei, 12 membri de partid şi-au pierdut documentele de partid. Tot în acest raion Constantin Ghindea, fost director la O.R.A.C.A., pierzându-şi complet simţul vigilenţei, s-a înconjurat de elemente dubioase, şi a căzut sub influenţa lor. Vigilenţa nu înseamnă numai demascarea uneltirilor duşmanilor ci înainte de toate împiedicarea lor, cunoaşterea metodelor pe care le foloseşte duşmanul. Duşmani strecuraţi în diferite locuri, se mai găsesc. De aceea, este necesar ca vigilenţa fiecărui membru de partid, fiecărui om al muncii, să fie mereu trează. A fi vigilent înseamnă a-ţi ridica neîncetat nivelul politic, ideologic, a-ţi întări spiritul de combativitate revoluţionară. Naţionalismul, şovinismul, cosmopolitismul şi misticismul sunt arme ale duşmanului. Organizaţiile de partid au sarcina de a depune toate eforturile în scopul educării membrilor şi candidaţilor de partid, a fiecărui om al muncii, în spiritul unei înalte vigilenţe de clasă, în spiritul urei neîmpăcate faţă de duşmanii de tot soiul. Este de datoria, fiecărui cetăţean cinstit al patriei noastre să seziseze imediat organelor competente orice manifestare din partea duşmanului, de a lua măsuri de preîntîmpinare şi zădărnicire a acestora. n FFRF,TE Vigilenţa politică—o datorie a fiecărui comunist STEAUA ROȘIE Manifestări cu prilejul aniversării Comsomoului S-au împlinit 37 de ani de la crearea Comsomolului, prima organizaţie comunistă a tineretului. Cu această ocazie, în toate oraşele şi satele regiunii noastre utemiştii s-au întrunit pentru a sărbători cu eins!, acest eveniment. La Tg. Mureş, şedinţa de aniversare a Comsomolului s-a ţinut duminică 30 octombrie, în sala mare a Palatului Cultural. Periepnie de utemişti, elevi, studenţii, tineri muncitori şi funcţionari, etc., au luat parte la această şedinţă. Tovarăşul Kolozsvári Gheorghe, secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. a deschis şedinţa, dînd cuvîntul tovarăşului Boda Géza, secretar al Comitetului regional U.T.M. Vorbitorul a arătat în expunerea sa drumul parcurs de Comsomol de la înfiinţare şi pînă astăzi. După citirea telegramei adresate Comsomolului, a urmat un bogat program cultural la care şi-au dat concursul studenţii Institutului de arte dramatice „Szentgyörgyi István“ din Tg. Mureş, elevi şi muncitori. La Gheorghieni, în seara zilei de 29 octombrie, 300 de utemişti au luat parte la şedinţă înclinată aniversării gloriosului Comsomol. Ei au ascultat conferinţele tovarăşilor Nagy Vilhelm, secretar al Comitetului raional U.T.M. şi Szabo Olga, şefa secţiei şcoli şi tineret. După citirea unei telegrame de calde urări, adresată, organizaţiei „Comsomol“, cei prezenţi au asistat la un program cultural. Mihail Sadoveanu împlineşte 75 ani Al 75-lea an de viaţă al marelui nostru Mihail Sadoveanu. Opera sa vastă izvorită din durerile şi bucuriile celor mulţi, încondeierea a tot ceea ce e mai bun şi mai frumos in viaţa maselor populare de cel mai mare artist al sufletului românesc, l-a aşezat pe Mihail Sadoveanu in mod firesc alături de străluciţii lui înaintaşi: Eminescu, Creangă, Caragiale. O dragoste mare pentru popor, un adînc patriotism încălzeşte de la un capăt la altul opera sadoveniană Iată un simplu fapt — cîteva pagini de scrisoare adresate de Mihail Sadoveanu acum 48 de ani prietenului său Ştefan Iosif — pagini ce trădează frămintările inimii lui fierbinţi, alături de inimile chinuite ale răsculaţilor in acele grele timpuri ale lui 1907 : ... „Acu două zile am fost la faţa locului, la Paşcani şi am luat informaţii. Lucrul e foarte simplu. Mişcarea se întinde încet, fără tulburări deocamdată..." „întrebaţi asupra pricinilor, ţăranii răspund aproape toţi la fel: „Noi am rămas cu puţin pămint din cel cu care bătrînii au fost împroprietăriţi la 64. Abia ne putem hrăni. Am fost patru fraţi şi fiecăruia ni s-a cuvenit a patra parte. Acu eu am 4 copii. Partea mea o s-o împart în patru ? Cu ce-au să se hrănească ei — dacă eu din tot pămîntul pe care-l am nu mă pot hrăni ? „Starea aceasta e generală. A ajuns cuţitul la os şi trebuie să li se facă dreptate. Dar chiar dacă deocamdată s-ar potoli totul, sînt sigur că revoltele agrare, adevărate revolte vor izbucni în cel mai scurt timp. Leul adormit începe a mugi“. Iată cum gindea marele Cetăţean din marele artist. Mai tîrziu aceste gînduri, strînse într-un mănunchi, au creiat figura luminoasă a lui Mitrea Cocor, eroul care a luptat pentru aceleaşi libertăţi. Cărţile pe care el le-a dat oamenilor sunt scrise într-o limbă simplă şi frumoasă, limba ţăranilor noştri de pretutindeni, cu particularităţile impuse de spectmcul provinciei lor de baştină. Operele lui Sadoveanu au înaintat neîntinate de-a lungul vremurilor meschine, printre valurile decadentismului burghez. Cărţi ce au prezentat în cel mai strălucit scris artistic năzuinţele de veacuri ale poporului nostru au fost arse fără milă în piaţa publică de călăii hitlerişti. Flăcările ce se înălţau atunci pînă la cer, transformed pe rînd in scrum „Dumbrava minunată“, „Hanul Ancuţei“, „Baltagul", ardeau ceva şi in inimile oamenilor ce priveau cu jale priveliştea. Acel ceva s-a vindecat acum. Poporul nostru păşeşte astăzi tot mai hotărit alături de Sadoveanu pe drumul vieţii fericite, pe drumul socialismului. Literatura răsărită pe acest drum nu o va mai arde nimeni, niciodată. „Păuna mică“, „Mitrea Cocor“, „Nada Florilor", „Nicoară Potcoavă”, „Aventură în lunca Dunării", fac parte din tezaurul nostru literar. Ele Închină o iubire nețărmurită patriei dragi. Odată cu cărţile lui, în care se împleteşte atît de strîns poporul cu durerile şi bucuriile, luptele şi victoriile lui, au crescut şi oamenii, ridicînduse la nivelul societăţii pe care o construiesc. Astăzi aceşti oameni oferă un sublim omagiu : recunoştinţă veşnică marelui lor scriitor, care a ştiut să scoată din înţelepciunea fără margini a poporului de jos opere nemuritoare, care au cucerit pe vecie lumina şi puterea. 2 noiembrie 1955