Steaua Roşie, iunie 1956 (Anul 5, nr. 395-403)
1956-06-02 / nr. 395
. TM Pe tarlalele gospodăriei colective din Pănet, in mai multe gospodării colective de pe Valea Nirajului, secara şi orzul de toamnă au înspicat deja. Griul de toamnă se înalţă tot mai semeţ, unduind uşor sub adierea vîntului. Se apropie faza hotărîtoare a luptei pentru o recoltă bogată — secerişul. Din practica anilor se ştie că secerişul e o lucrare de sezon care nu aşteaptă, nu poate fii amînată. Orice intîrziere înseamnă pierdere. De aceea pregătirea pentru stringerea recoltei este o sarcină de mare importanţă. Ziarul nostru şi-a propus să oglindească cîteva aspecte din pregătirile ce se desfăşoară în unităţile agricole de stat din raioanele unde secerişul e mai apropiat. Să ne pregătim pentru recoltare La S. M. T. Miercurea Niraj Mecanizatorii acestui S.M.T. și-au realizat sarcina de plan în campania agricolă de primăvară pe iei de lucrări. In această primăvară ei au executat cu peste 1.000 ha stri mai multe lucrări decît în primăvara anului trecut. Paralel cu desfășurarea muncilor agricole de primăvară, în atelierele staţiunii au început pregătirile pentru stringerea recoltei. Munca este organizată pe 4 echipe, care se află în întrecere între ele Lucrînd cu o deosebită însufleţire, muncitorii din atelierul S.M.T.-ului au obţinut succese de netăgăduit. Repararea batozelor s-a terminat. Mai au de reparat o secerătoare-legătoare, două motoare stabile Din tractoarele care se reîntorc la staţiune 6 au fost revizuite, în curtea staţiunii se execută rodajul în gol şi cu paie al batozelor. La aceste lucrări, muncitorii staţiunii au economisit 1419 ore din timpul planificat pentru reparaţii. Fruntaşă în repararea inventarului este echipa condusă de Bird Ioan, care şi-a îndeplinit reparaţiile planificate încă la 25 mai. Dornici de a obţine noi succese în reducerea preţului de cost, mecanizatorii S.M.T.-ului din Miercurea Niraj au realizat o serie de inovaţii, care uşurează munca şi măresc productivitatea. Ungerea centrală a rolelor la tractoare, pâlnia colectoare a uleiului pierdut la pulverizare şi automatul pentru controlul presiunii uleiului sunt inovaţiile mecanizatorului Borbély Márton. Importanţa lor e că tractoarele sunt mai bine întreţinute, pierderile de carburanţi reduse şi se cîştigă mult timp, ceea ce e foarte important în agricultură. La G. A. S. „Victoria“ din Band Alunea însufleţită pentru terminarea reparaţiilor la maşinile agricole necesare în campania agricolă de vară se desfăşoară şi la gospodăria agricolă de stat din Band. In planul de reparaţii al atelierului mecanic figurează 3 batoze, 3 secerători-legători, 5 greble mecanice, trioare şi selectoare. Pentru buna desfăşurare a reparaţiilor mecanicii agricoli şi muncitorii au fost împărţiţi pe grupe, fiecare grupă răspunzînd de repararea unui tip de maşină. Astfel, mecanicul agricol Kovács Lajos, ajutat de Török Mihai răspunde de repararea batozelor. Din cele trei batoze, două necesitau îngrijiri 1. 2 pentru care sunt prevăzute 160 ore. Prin folosirea deplină a timpului de lucru şi datorită sîrguinţei lui Kovács Lajos, timpul destinat îngrijirii La S. M. T. Reghin batozelor s-a redus cu 20 ore. „Peste două zile va fi gata şi cealaltă batoză — spune mecanicul şef Végh Iosif. Ea a necesitat reparaţie capitală, răpindu-ne mai mult timp decît celelalte două la un loc”. Celelalte maşini agricole, ca secerătorile-legători şi greblele mecanice, sînt deja reparate şi aşteaptă marea bătălie pentru pîinea poporului. Şi acest colectiv şi-a realizat planul de lucrări agricole de primăvară. Brigăzile de tractoare se reîntorc în staţiune. Aici se desfăşoară o muncă intensă. Personalul atelierului lucrează la repararea batozelor, secerătorilor-legători, a discuitoarelor, în timp ce mecanicii de sector, şefii de brigadă şi tractoare, organizaţi pe sectoare de muncă, revizuiesc şi repară utilajul cu care s-au întors din campanie Aici s-a terminat repararea a 10 secerători-legători (mai sunt două de reparat), a 19 batoze din 26 planificate. Deşi la repararea batozelor se observă o oarecare rămînere în urmă, nerealizîndu-se ritmul stabilit, totuşi muncitorii atelierului au realizat o economie de 1.104 ore muncă. Rămînerea în urmă se datorează unor reparaţii neprevăzute. Cu toate acestea, ritmul reparaţiilor trebuie grăbit, şi poate fi grăbit. La S.M.T. Reghin sunt oameni capabili de realizări mai însemnate decit cele obţinute. în curtea şi atelierul S M.T.-ului din Tg Mureş, mecanicii şi tractoriştii lucrează cu spor. Fiecare ştie ce are de făcut loan Huza ajutat de alţi tractorişti face proba batozelor reparate care urmează să fie apoi recepţionate La reparatul batozelor loan Huza ca şi loan Moldovan s-au dovedit a fi printre cei mai pricepuţi mecanici lăcătuşi. Dintre batoze mai sunt 12 de reparat ; unele dintre ele sunt în remizele S.M.T.-ului, altele la gospodăriile colective. Cele 4 echipe formate pentru repararea batozelor şi a celorlalte maşini agricole prezintă zilnic spre recepţie mecanicului controlor Oroian Petru batoze, secerători-legători, tractoare şi altele. Tractoristul Ioan Vajda şi-a adus tractorul pentru a fi recepţionat. Mecanicul control Oroian, om prevăzător, a fost nevoit de trei ori să - i refuze recepţionarea tractorului, găsîndu-i de fiecare dată cite o piesă nelalocul ei Intr-una din remizele staţiunii sînt recepţionate şi aşezate frumos tractoarele K. D. 35, K D. P. 35 şi M. T. Z.-urile. La S. M. T. Tîrsu Mureş Iosif Damian şi-a îngrijit tractorul M T. Z. cu multă băgare de seamă, cu el a reuşit ca în campania de primăvară să-şi depăşească planul în proporţie de 140 la sută. Ioan Cioba, tractorist abia sosit cu tractorul în staţiune, s-a şi apucat de îngrijirea lui. Mecanicii de sector Ioan Cociş ca şi brigadierul Ştefan Sîngeorzan participă la lucrările de reparaţie şi controlează cu atenţie munca tractoriştilor Strungarul Augustin Cozma vine în ajutorul mecanizatorilor prin recondiţionarea pieselor atît de necesare. Lîngă clădirea atelierului mare, o motopompă (seria 4231) aparţinînd Sfatului popular al raionului Tg. Mureş, adusă în primăvara anului 1955 pentru a i se repara motoraşul, stă uitată de cei de la stat. Cei de la staţiune au mutat-o dintr-o remiză în alta, iar în ultima vreme au lăsat-o în bătaia vremurilor. Nu-i frumos din partea mecanizatorilor, dar nici din partea secţiei agricole raionale. La G. A. S. „Stahanov“ Muncitorii şi tehnicienii gospodăriei agricole de stat „Stahanov” din Reghin muncesc intens pentru terminarea grabnică a reparaţiilor la batoze, secerătorilegători şi celelalte maşini necesare bunei desfăşurări a campaniei de recoltare şi treieriş. Rezultatele obţinute de mecanicii de la această gospodărie de stat sînt destul de mulţumitoare. Astfel, ei au terminat repararea celor 6 secerători-legători, iar din cele 4 greble mecanice au fost reparate . In anul trecut cind cerealele au ajuns în faza de coacere în pîrgă, cele 6 secerători-legători n-au fost suficiente pentru recoltare. La propunerea mecanicului şef Aurel Cornea, la cositori s-a adaptat o platformă, putinduse astfel folosi la recoltarea cerealelor. Randamentul a fost satisfăcător, debitul maşinii fiind de 3—4 ha pe zi. Şi în acest an la 6 din cele 9 cositori mecanice cu tracţiune animală au fost adaptate aceste platforme. Mecanicii şi muncitorii de la secţia mecanică a gospodăriei trebuie să-şi depună eforturile pentru terminarea în timpul cel mai scurt a celor 3 batoze a căror reparaţii de abia a început şi a celor două elevatoare care stau încă nereparate. La G. A. S. „1 Mai” La atelierul de reparaţii a maşinilor şi uneltelor agricole al gospodăriei agricole de stat „1 Mai” din Tg. Mureş se montează ultimele piese la cositori, la secerătorile-legători. Combinet S. 4 trebuie să i se facă doar proba. Motoarele stabile, 6 la număr, sînt reparate pe jumătate. Reparatul batozelor, elevatoarelor, selectoarelor este rămas mult în urmă Conducerea gospodăriei trebuie să insiste mai mult asupra organizării muncii în atelier, a ordinei în magazia de materiale şi să o preocupe mai îndeaproape felul cum se face reparatul maşinilor agricole. STEAUA ROȘIE La S. M. T, Sf. Gheorghe In curtea staţiunii, frumos aliniate, 53 batoze reparate aşteaptă să pornească în lupta pentru stringerea recoltei După multă bătaie de cap, mecanicii agricoli din această staţiune au ajuns la concluzia că pentru evitarea defecţiunilor ce se ivesc în funcţionarea secerătorilor-legători din cauza lanţului de transmisie, să acţioneze transportorul şi elevatorul printr-un ax pornit de la tractorul care poartă secerătoarealegătoare. După probă, propunerea a fost aprobată. Harnicul colectiv de muncă al staţiunii a executat modificarea în acest sens a 14 secerători legători. Tractoarele reîntoarse din campanie se verifică și se repară dacă e cazul. — CONCLUZII — Stringerea recoltei este o lucrare ce necesită eforturi susţinute, o muncă rapidă şi bine organizată. Aceasta în scopul de a evita pierderile de recoltă. Pregătirile pentru recoltat sînt în toi în toate unităţile vizitate. Realizările obţinute dovedesc aceasta. Totuşi, e necesară o muncă mai susţinută, mai bine organizată, in special la gospodăriile agricole de stat. Mai multă atenţie trebuie acordată desfăşuarii pregătirilor pentru recoltat şi in gospodăriile agricole colective şi în gospodăriile ţărăneşti individuale. Pe regiune, repararea batozelor s-a executat numai în proporţie de 30,7 la sută, a tractoarelor 48 la sută şi a secerătorilor simple in procentaj de 45,2 la sută. Scopul este ca atunci cind păioasele vor fi în pîrgă, stringerea recoltei să se poată desfăşura cu toate forţele existente. 2 iunie 1956 " Zarcaa casidut camăm PRIVELIŞTE MATINALA Pe drumul de aur al soarelui ce lumina împrejurimile abia de cîteva ceasuri, am luat rouă în picioare, şi însoţit de întreaga orchestraţie a naturii, de acel crieri al greierului neastîmpărat, pînă la „preludiile” privighetoarei, ducindu-mă într-una din aceste dimineţi de vară spre nişte locuri încă necunoscute. Pe firul unui pîriu de munte, pe nume Zăbala, nici la izvor şi nici la vărsare, dăinuieşte de secole un minunat castel ridicat din sudoarea unui popor mai ieri strîns în chingi. Pe firul unui pîrîu de munte, după multe urcuşuri şi coborîşuri, am zărit o inscripţie: — Zăbala, colonia copiilor. VIITORUL PATRIEI Cînd am pătruns pe poarta mare a castelului, nu-mi venea să dau crezare ochilor că pădurea a fost in stare să ascundă în lăcaşurile ei atîta bogăţie, atîta fericire, atît optimism. — Cei ce stăpînesc castelul încă nu s-au sculat, mă intîmpină un glas de fecior ce trăbăluia printre întortochiatele alei; mai aveai de așteptat cam un ceas. Și feciorul își văzu de treaba lui. Mă apucai să răsfoiesc o carte. Nu era chip să fiu pătruns de subiectul ei. Eram nerăbdător să aflu, să ştiu şi să cunosc cît mai multe despre stăpînii acestui castel ca din poveşti. Vedeam geamuri deschise, perdeluţe bătute în vînt, gropi mari cu nisip în care mulţi şi-au uitat jucăriile, parcuri întinse, lacul minunat, o cireadă de vite ce păştea iarba umedă, şi gîndurile mi-au zburat la milioanele de părinţi, oameni ai muncii, ce văd în copiii lor urmaşii de mîine, mă gîndeam la ţara întreagă şi viitorul ei — copiii. O ZI. . . A trecut nu cu mult peste ceasurile dintîi morocănoşi că au fost treziţi din visarea lor, copiii încep să apară la geamuri unul cîte unul, îmbrăcaţi în frumoase pijamale multicolore. Aici n-au stat multă vreme. Tovarăşele „îngrijitoare” (cum spun copiii), Drăgan Elvira şi Mihály Margit, îi chemă la pătucurile lor. In această vreme doctoriţa Ştefănescu Ecaterina trece să viziteze din cameră în cameră (la Zăbala sînt mai bine de 50 de astfel de camere-dormitor), şi după ce a vizitat pe fiecare din cei 150 de copii îşi notează în carneţelul ei diferie semne reprezentînd starea sănătăţii celor ce au fost daţi sub grijă, începe apoi înviorarea de dimineaţă, spălatul, îmbrăcatul şi apoi servirea mesei. Aţi văzut vreodată 150 de copii voioşi pînă la gălăgie, să stea într-o sală mare pentru a servi masa ? încercaţi vă rog aceasta şi nu mă îndoiesc că emoţia vă va cuprinde deopotrivă. Şi cum să nu fie aşa: iată-l la o masă comună, împrejurat de zeci de copii, unii stăpîni deja ,,pe cuvîntul meu de pionier”, protejat de tot felul de barbete, pe micul Marian Gheorghe,care de teamă ca fata de lingă el să nu i-o ia inainte, s-a murdărit pînă la urechi cu miere şi unt, deşi în fiecare zi este dojenit pentru aceasta. Ca el mai sînt atîţia. — Ce să facem, aşa sint copiii — se auzi un glas. După servirea mesei, îngrijitoarele dau copiii in seama învăţătorilor. Pe rînd. Hagiu loan. Mirea Ecaterina şi alţi învăţători. Îşi iau copii dueîndu-i spre clasele lor. — Deşi nu stau mai mult de 50 de zile pe la noi, îmi spuse învăţătorul Hagiu Ioan, statul a avut de grijă ca din activitatea lor şcolărească copiii să nu întrerupă nici măcar o zi. CA SA NU SE MAI AUDA CLĂNŢĂNITUL MITRALIERELOR In vreme ce Hagiu se îndrepta spre clasa lui, pe un tăpşan din apropiere plin cu flori şi veselie, cei mai mici dintre mici, sub conducerea unui pionier destoinic învățau un cintec. — „Salut voios de pionieri” Dintre toate cuvintele cîntecului pionieresc cele care făceau să răsune pădurea erau . . . „tot înainte, tot incinte” ! In minte mi-au venit atunci cuvintele lui Pablo Neruda: „Ca să nu se mai audă clănțănitul mitralierelor, ci un cîntec, şi încă un cîntec, şi încă un cîntec”. Cîntaţi copii, mai tare, şi mai tare, — glasurile voastre să fie auzite pretutindeni BOGĂŢIILE CASTELULUI După ce anii eliberării au alungat de la putere pe toţi grofii şi moşierii ce sugeau ca lipitorii, ultima vlagă a omului şi a pămînturilor, şi la Zăbala viaţa a luat o nouă cale. In cele două castele cu zeci de camere, cu o sală de cinematograf, cu cluburi, cu grădini de zarzavaturi, pomi fructiferi, stupi de albine, vaci pentru lapte, totul stă la dispoziţia şi bunul trai al viitorului de mîine, la dispoziţia copiilor, cea mai mare bogăţie a castelului, cea mai mare bogăţie a ţării. Văzindu-i în acest castel cît de fericiţi se simt, ce planuri măreţe îşi fac jocurile lor, eşti obligat să te gîndeşti la copilăria de altă dată cînd visurile celor mai mulţi nu erau decît găsirea unei îmbucături. Atanasie Popa Al lll-lea concurs regional cultural al pionierilor şi şcolarilor E greu să redai în cîteva fraze, ori în cîteva rînduri, impresiile culese la o manifestaţie artistică de amploarea fazei finale a celui de-al III-lea concurs al pionierilor şi şcolarilor din regiunea noastră, desfăşurată duminică 27 mai în Tg Mureş. E greu, pentru că ar trebui să scrii multe lucruri frumoase, despre mulţi, chiar foarte mulţi „artişti”. In pitoreşti costume naţionale de prin părţile Reghinului, Odorheiului şi Ciucului, copii de-o şchioapă aduc pe scenă un crîmpei din frumoasele tradiţii ale romînilor, maghiarilor, germanilor, grecilor ori macedonenilor. Nu este oare acest fapt un simbol al frăţiei acestora ? Fie că au concurat pe scena Teatrului Secuiesc de Stat, fie că pe scena liceului „Iosif Rangheţ” sau pe cea a parcului „Lázár Ödön”, purtătorii cravatelor roşii şi şcolarii finalişti au depus mult suflet pentru ca echipa, şcoala, satul, raionul lor să ocupe un loc cît mai bun. Pionierii şi şcolarii participanţi la acest concurs au dovedit că au înţeles rostul cîntecelor, jocurilor, ba- Iadelor populare — un tezaur al culturii noastre, că ele reflectă frumuseţile plaiurilor noastre, minunaţii noştri oameni. Peste 18.000 de pionieri şi şcolari au participat la prima fază a concursului, iar 2.095 la faza finală. Aceste cifre, deci la prima vedere, ne redau tabloul unei uriaşe rezerve de forţe culturale în oraşele şi satele regiunii noastre. Echipele clasate pe primele locuri au primit premii constînd în aparate de radio, echipament pentru volei, cărţi şi stilouri. Printre acestea se numără Şcoala elementară din Comuna Corund, raionul Odorhei, la dansuri, Şcoala elementară nr. 7 din Tg. Mureş şi Şcoala de 7 ani cu limba de predare românâ din Topîiţa, la coruri; Şcoala medie de fete din Sf. Gheorghe, la balade etc. De asemenea, au primit premii speciale echipa de fluieraşi a Şcolii elementare din comuna Vătava, raionul Reghin, Dénes Atila — de la Şcoala medie „Iosif Rangheţ”, dansatorii Condrea Pavel şi Oprea Maria (în vrîstă de 8 ani) din comuna Zăbala, raionul Tg. Secuiesc şi alţii. MIRCEA MUNTEANU