Steaua Roşie, iunie 1956 (Anul 5, nr. 395-403)

1956-06-02 / nr. 395

. TM Pe tarlalele gospodăriei colective din Pănet, in mai multe gospodării colective de pe Valea Niraju­­lui, secara şi orzul de toamnă au înspicat deja. Griul de toamnă se înalţă tot mai semeţ, unduind uşor sub adierea vîntului. Se apropie faza hotărî­­toare a luptei pentru o recoltă bogată — sece­rişul. Din practica anilor se ştie că secerişul e o lucrare de sezon care nu aşteaptă, nu poate fii amînată. Orice intîrziere înseamnă pierdere. De aceea pregătirea pentru stringerea recoltei este o sarcină de mare importanţă. Ziarul nostru şi-a propus să oglindească cîteva aspecte din pregătirile ce se desfăşoară în unităţile agricole de stat din raioanele unde secerişul e mai apropiat. Să ne pregătim pentru recoltare La S. M. T. Miercurea Niraj Mecanizatorii acestui S.M.T. și-au realizat sarcina de plan în campania agricolă de primăvară pe iei de lu­crări. In această primăvară ei au executat cu peste 1.000 ha stri mai multe lucrări decît în primăvara anu­lui trecut. Paralel cu desfășurarea muncilor agricole de primăvară, în atelierele staţiunii au început pregătirile pentru stringerea recoltei. Munca este orga­nizată pe 4 echipe, care se află în în­trecere între ele Lucrînd cu o deo­sebită însufleţire, muncitorii din ate­lierul S.M.T.-ului au obţinut succese de netăgăduit. Repararea batozelor s-a terminat. Mai au de reparat o secerătoare-legătoare, două motoare stabile Din tractoarele care se reîn­torc la staţiune 6 au fost revizuite, în curtea staţiunii se execută roda­jul în gol şi cu paie al batozelor. La aceste lucrări, muncitorii staţiunii au economisit 1419 ore din timpul pla­nificat pentru reparaţii. Fruntaşă în repararea inventarului este echipa condusă de Bird Ioan, care şi-a în­deplinit reparaţiile planificate încă la 25 mai. Dornici de a obţine noi succese în reducerea preţului de cost, mecaniza­torii S.M.T.-ului din Miercurea Ni­raj au realizat o serie de inovaţii, care uşurează munca şi măresc pro­ductivitatea. Ungerea centrală a role­lor la tractoare, pâlnia colectoare a uleiului pierdut la pulverizare şi auto­matul pentru controlul presiunii ule­iului sunt inovaţiile mecanizatorului Borbély Márton. Importanţa lor e că tractoarele sunt mai bine întreţinute, pierderile de carburanţi reduse şi se cîştigă mult timp, ceea ce e foarte important în agricultură. La G. A. S. „Victoria“ din Band Alunea însufleţită pentru termina­rea reparaţiilor la maşinile agricole necesare în campania agricolă de vară se desfăşoară şi la gospodăria agricolă de stat din Band. In planul de reparaţii al atelierului mecanic figurează 3 batoze, 3 secerători-le­­gători, 5 greble mecanice, trioare şi selectoare. Pentru buna desfăşurare a reparaţiilor mecanicii­ agricoli şi muncitorii au fost împărţiţi pe gru­pe, fiecare grupă răspunzînd de re­pararea unui tip de maşină. Astfel, mecanicul agricol Kovács Lajos, aju­tat de Török Mihai răspunde de re­pararea batozelor. Din cele trei ba­toze, două necesitau îngrijiri 1. 2 pentru care sunt prevăzute 160 ore. Prin folosirea deplină a timpului de lucru şi datorită sîrguinţei lui Ko­vács Lajos, timpul destinat îngrijirii La S. M. T. Reghin batozelor s-a redus cu 20 ore. „Pes­te două zile va fi gata şi cealaltă batoză — spune mecanicul şef Végh Iosif. Ea a necesitat reparaţie capi­tală, răpindu-ne mai mult timp de­cît celelalte două la un loc”. Cele­lalte maşini agricole, ca secerăto­­rile-legători şi greblele mecanice, sînt deja reparate şi aşteaptă marea bătălie pentru pîinea poporului. Şi acest colectiv şi-a realizat planul de lucrări agricole de primăvară. Brigăzile de tractoare se re­întorc în staţiune. Aici se desfăşoară o muncă in­tensă. Personalul atelierului lucrează la repararea batozelor, secerătorilor-legători, a discuitoarelor, în timp ce mecanicii de sector, şefii de brigadă şi trac­toare, organizaţi pe sectoare de muncă, revizuiesc şi repară utilajul cu care s-au întors din campanie Aici s-a terminat repararea a 10 secerători-legători (mai sunt două de reparat), a 19 batoze din 26 planificate. Deşi la repararea batozelor se observă o oare­care rămînere în urmă, nerealizîndu-se ritmul sta­bilit, totuşi muncitorii atelierului au realizat o eco­nomie de 1.104 ore­ muncă. Rămînerea în urmă se datorează unor reparaţii neprevăzute. Cu toate acestea, ritmul reparaţiilor trebuie gră­bit, şi poate fi grăbit. La S.M.T. Reghin sunt oameni­ capabili de realizări mai însemnate decit cele obţinute. în curtea şi atelierul S M.T.-ului din Tg Mureş, mecanicii şi tracto­riştii lucrează cu spor. Fiecare ştie ce are de făcut loan Huza ajutat de alţi tractorişti face proba batoze­lor reparate care urmează să fie apoi recepţionate La reparatul bato­zelor loan Huza ca şi loan Moldo­van s-au dovedit a fi printre cei mai pricepuţi mecanici lăcătuşi. Dintre batoze mai sunt 12 de repa­rat ; unele dintre ele sunt în remizele S.M.T.-ului, altele la gospodăriile co­lective. Cele 4 echipe formate pen­tru repararea batozelor şi a celor­lalte maşini agricole prezintă zilnic spre recepţie mecanicului controlor Oroian Petru batoze, secerători-legă­tori, tractoare şi altele. Tractoristul Ioan Vajda şi-a adus tractorul pentru a fi recepţionat. Mecanicul control Oroian, om prevăzător, a fost nevoit de trei ori să - i refuze recepţionarea tractorului, găsîndu-i de fiecare dată cite o piesă nelalocul ei Intr-una din remizele staţiunii sînt recepţionate şi aşezate frumos tractoarele K. D. 35, K D. P. 35 şi M. T. Z.-urile. La S. M. T. Tîrs­u Mureş Iosif Damian şi-a îngrijit tractorul M T. Z. cu multă băgare de seamă, cu el a reuşit ca în campania de primăvară să-şi depăşească planul în proporţie de 140 la sută. Ioan Cio­ba, tractorist abia sosit cu tractorul în staţiune, s-a şi apucat de îngrijirea lui. Mecanicii de sector Ioan Cociş ca şi brigadierul Ştefan Sîngeorzan participă la lucrările de reparaţie şi controlează cu atenţie munca tracto­riştilor Strungarul Augustin Cozma vine în ajutorul mecanizatorilor prin recondiţionarea pieselor atît de ne­cesare. Lîngă clădirea atelierului mare, o motopompă (seria 4231) aparţinînd Sfatului popular al raionului Tg. Mu­reş, adusă în primăvara anului 1955 pentru a i se repara motoraşul, stă uitată de cei de la stat. Cei de la staţiune au mutat-o dintr-o remiză în alta, iar în ultima vreme au lă­sat-o în bătaia vremurilor. Nu-i fru­mos din partea mecanizatorilor, dar nici din partea secţiei agricole raio­nale. La G. A. S. „Stahanov“ Muncitorii şi tehnicienii gospodăriei agricole de stat „Stahanov” din Reghin muncesc intens pentru terminarea grabnică a reparaţiilor la batoze, secerători­­legători şi celelalte maşini necesare bunei desfăşurări a campaniei de recoltare şi treieriş. Rezultatele obţinute de mecanicii de la această gospodărie de stat sînt destul de mulţumitoare. Astfel, ei au terminat repararea celor 6 secerători-legători, iar din cele 4 greble mecanice au fost reparate . In anul trecut cind cerealele au ajuns în faza de coacere în pîrgă, cele 6 secerători-legători n-au fost suficiente pentru recoltare. La propunerea mecanicului şef Aurel Cornea, la cositori s-a adaptat o platformă, putindu­­se astfel folosi la recoltarea cerealelor. Randamentul a fost satisfăcător, debitul maşinii fiind de 3—4 ha pe zi. Şi în acest an la 6 din cele 9 cositori mecanice cu tracţiune animală au fost adaptate aceste platforme. Mecanicii şi muncitorii de la secţia mecanică a gospodăriei trebuie să-şi depună eforturile pentru ter­minarea în timpul cel mai scurt a celor 3 batoze a căror reparaţii de abia a început şi a celor două elevatoare care stau încă nereparate. La G. A. S. „1 Mai” La atelierul de reparaţii a maşi­nilor şi uneltelor agricole al gospo­dăriei agricole de stat „1 Mai” din Tg. Mureş se montează ultimele piese la cositori, la secerătorile-legători. Combinet S. 4 trebuie să i se facă doar proba. Motoarele stabile, 6 la număr, sînt reparate pe jumătate. Reparatul batozelor, elevatoarelor, selectoarelor este rămas mult în urmă Conducerea gospodăriei trebuie să insiste mai mult asupra organizării muncii în atelier, a ordinei în ma­gazia de materiale şi să o preocupe mai îndeaproape felul cum se face reparatul maşinilor agricole. STEAUA ROȘIE La S. M. T, Sf. Gheorghe In curtea staţiunii, frumos alinia­te, 53 batoze reparate aşteaptă să pornească în lupta pentru stringerea recoltei­ După multă bătaie de cap, mecanicii agricoli din această sta­ţiune au ajuns la concluzia că pen­tru evitarea defecţiunilor ce se ivesc în funcţionarea secerătorilor-legă­tori din cauza lanţului de transmi­sie, să acţioneze transportorul şi elevatorul printr-un ax pornit de la tractorul care poartă secerătoarea­­legătoare. După probă, propunerea a fost aprobată. Harnicul colectiv de muncă al staţiunii a executat mo­dificarea în acest sens a 14 seceră­­tori­ legători. Tractoarele reîntoarse din campanie se verifică și se repară dacă e cazul. — CONCLUZII — Stringerea recoltei este o lucrare ce necesită eforturi susţinute, o muncă rapidă şi bine organizată. Ace­asta în scopul de a evita pierderile de recoltă. Pregătirile pentru recoltat sînt în toi în toate unităţile vizitate. Realizările obţinute dovedesc aceasta. Totuşi, e necesară o muncă mai sus­ţinută, mai bine organizată, in special la gospodăriile agricole de stat. Mai multă atenţie trebuie acordată desfăşu­arii pregătirilor pentru recoltat şi in gospodăriile agricole colective şi în gospodăriile ţărăneşti individuale. Pe regiune, repararea batozelor s-a exe­cutat numai în proporţie de 30,7 la sută, a tractoarelor 48 la sută şi a secerătorilor­ simple in procentaj de 45,2 la sută. Scopul este ca atunci cind păioasele vor fi în pîrgă, strin­gerea recoltei să se poată desfăşura cu toate forţele existente. 2 iunie 1956 " Zarcaa­­ casidut camăm PRIVELIŞTE MATINALA Pe drumul de aur al soarelui ce lumina împrejurimile abia de cî­teva ceasuri, am luat rouă în pi­cioare, şi însoţit de întreaga or­chestraţie a naturii, de acel cri­eri al greierului neastîmpărat, pînă la „preludiile” privighetoa­rei, ducindu-mă într-una din aceste dimineţi de vară spre nişte locuri încă necunoscute. Pe firul unui pîriu de munte, pe nume Zăbala, nici la izvor şi nici la vărsare, dăinuieşte de secole un minunat castel ridicat din sudoa­rea unui popor mai ieri strîns în chingi. Pe firul unui pîrîu de munte, după multe urcuşuri şi co­­borîşuri, am zărit o inscripţie: — Zăbala, colonia copiilor. VIITORUL PATRIEI Cînd am pătruns pe poarta mare a castelului, nu-mi venea să dau crezare ochilor că pădurea a fost in stare să ascundă în lăcaşurile ei atîta bogăţie, atîta fericire, atît optimism. — Cei ce stăpînesc castelul încă nu s-au sculat, mă intîmpină un glas de fecior ce trăbăluia printre întortochiatele alei; mai aveai de așteptat cam un ceas. Și feciorul își văzu de treaba lui. Mă apucai să răsfoiesc o carte. Nu era chip să fiu pătruns de subiectul ei. Eram nerăbdător să aflu, să ştiu şi să cunosc cît mai multe despre stăpînii acestui castel ca din po­veşti. Vedeam geamuri deschise, perdeluţe bătute în vînt, gropi mari cu nisip în care mulţi şi-au uitat jucăriile, parcuri întinse, lacul mi­nunat, o cireadă de vite ce păş­tea iarba umedă, şi gîndurile mi-au zburat la milioanele de pă­rinţi, oameni ai muncii, ce văd în copiii lor urmaşii de mîine, mă gîndeam la ţara întreagă şi vii­torul ei — copiii. O ZI. . . A trecut nu cu mult peste ceasurile d­­intîi morocănoşi că au fost treziţi din visarea lor, copiii încep să apară la geamuri unul cîte unul, îmbrăcaţi în fru­moase pijamale multicolore. Aici n-au stat multă vreme. Tovară­şele „îngrijitoare” (cum spun co­piii), Drăgan Elvira şi Mihály Margit, îi chemă la pătucurile lor. In această vreme doctoriţa Ştefănescu Ecaterina trece să vi­ziteze din cameră în cameră (la Zăbala sînt mai bine de 50 de astfel de camere-dormitor), şi du­pă ce a vizitat pe fiecare din cei 150 de copii îşi notează în carne­ţelul ei diferie semne reprezen­­tînd starea sănătăţii celor ce au fost daţi sub grijă, începe apoi înviorarea de dimineaţă, spălatul, îmbrăcatul şi apoi servirea mesei. Aţi văzut vreodată 150 de copii voioşi pînă la gălăgie, să stea într-o sală mare pentru a servi masa ? încercaţi vă rog aceasta şi nu mă îndoiesc că emoţia vă va cuprinde deopotrivă. Şi cum să nu fie aşa: iată-l la o masă­­ comună, împrejurat de zeci de copii, unii stăpîni deja ,,pe cu­­vîntul meu de pionier”, protejat de tot felul de barbete, pe micul Marian Gheorghe,care de teamă ca fata de lingă el să nu i-o ia inainte, s-a murdărit pînă la urechi cu miere şi unt, deşi în fiecare zi este dojenit pentru aceasta. Ca el mai sînt atîţia. — Ce să facem, aşa sint co­piii — se auzi un glas. După servirea mesei, îngriji­toarele dau copiii in seama învă­ţătorilor. Pe rînd. Hagiu loan. Mirea Ecaterina şi alţi învăţători. Îşi iau copii dueîndu-i spre cla­sele lor. — Deşi nu stau mai mult de 50 de zile pe la noi, îmi spuse învăţătorul Hagiu Ioan, statul a avut de grijă ca din activitatea lor şcolărească copiii să nu în­trerupă nici măcar o zi. CA SA NU SE MAI AUDA CLĂNŢĂNITUL MITRALIE­RELOR In vreme ce Hagiu se îndrepta spre clasa lui, pe un tăpşan din apropiere plin cu flori şi veselie, cei mai mici dintre mici, sub con­ducerea unui pionier destoinic în­vățau un cintec. — „Salut voios de pionieri” Dintre toate cuvintele cîn­­tecului pionieresc cele care fă­ceau să răsune pădurea erau . . . „tot înainte, tot incinte” ! In minte mi-au venit atunci cuvintele lui Pablo Neruda: „Ca să nu se mai audă clănțănitul mitralierelor, ci un cîntec, şi în­că un cîntec, şi încă un cîntec”. Cîntaţi copii, mai tare, şi mai tare, — glasurile voastre să fie auzite pretutindeni BOGĂŢIILE CASTELULUI După ce anii eliberării au alun­gat de la putere pe toţi grofii şi moşierii ce sugeau ca lipitorii, ultima vlagă a omului şi a pă­mînturilor, şi la Zăbala viaţa a luat o nouă cale. In cele două cas­tele cu zeci de camere, cu o sală de cinematograf, cu cluburi, cu grădini de zarzavaturi, pomi fruc­tiferi, stupi de albine, vaci pen­tru lapte, totul stă la dispoziţia şi bunul trai al viitorului de mîi­ne, la dispoziţia copiilor, cea mai mare bogăţie a castelului, cea mai mare bogăţie a ţării. Văzin­­du-i în acest castel cît de fericiţi se simt, ce planuri măreţe îşi fac jocurile lor, eşti obligat să te gîndeşti la copilăria de altă dată cînd visurile celor mai mulţi nu erau decît găsirea unei îmbucă­turi. Atanasie Popa Al lll-lea concurs regional cultural al pionierilor şi şcolarilor E greu să redai în cîteva fraze, ori în cîteva rînduri, impresiile cu­lese la o manifestaţie artistică de amploarea fazei finale a celui de-al III-lea concurs al pionierilor şi şco­larilor din regiunea noastră, desfă­şurată duminică 27 mai în Tg Mu­reş. E greu, pentru că ar trebui să scrii multe lucruri frumoase, des­pre mulţi, chiar foarte mulţi „ar­tişti”. In pitoreşti costume naţionale de prin părţile Reghinului, Odorheiului şi Ciucului, copii de-o şchioapă aduc pe scenă un crîmpei din frumoasele tradiţii ale romînilor, maghiarilor, germanilor, grecilor ori macedone­nilor. Nu este oare acest fapt un simbol al frăţiei acestora ? Fie că au concurat pe scena Tea­trului Secuiesc de Stat, fie că pe scena liceului „Iosif Rangheţ” sau pe cea a parcului „Lázár Ödön”, purtătorii cravatelor roşii şi şcolarii finalişti au depus mult suflet pentru ca echi­pa, şcoala, satul, raionul lor să ocupe un loc cît mai bun. Pionierii şi şcolarii participanţi la acest concurs au dovedit că au în­ţeles rostul cîntecelor, jocurilor, ba-­ Iadelor populare — un tezaur al culturii noastre, că ele reflectă fru­museţile plaiurilor noastre, minuna­ţii­­ noştri oameni. Peste 18.000 de pionieri şi şcolari au participat la prima fază a con­cursului, iar 2.095 la faza finală. Aceste cifre, deci la prima vedere, ne redau tabloul unei uriaşe rezer­ve de forţe culturale în oraşele şi satele regiunii noastre. Echipele clasate pe primele locuri au primit premii constînd în aparate de radio, echipament pentru volei, cărţi şi stilouri. Printre acestea se numără Şcoala elementară din Co­muna Corund, raionul Odorhei, la dansuri, Şcoala elementară nr. 7 din Tg. Mureş şi Şcoala de 7 ani cu limba de predare românâ din To­­pîiţa, la coruri; Şcoala medie de fete din Sf. Gheorghe, la balade etc. De asemenea, au primit premii speciale echipa de fluieraşi a Şcolii­ elementare din comuna Vătava, raio­nul Reghin, Dénes Atila — de la Şcoala medie „Iosif Rangheţ”, dan­satorii Condrea Pavel şi Oprea Ma­ria (în vrîstă de 8 ani) din comuna Zăbala, raionul Tg. Secuiesc şi alţii. MIRCEA MUNTEANU

Next